Mecanismul preturilor

MECANISMUL PRETURILOR

1.1.  OBIECTIVUL CAPITOLULUI

Acest capitol isi propune abordarea problematicii preturilor din perspectiva microeconomica, prin fundamentarea deciziei individuale privind oferta si cererea, si din perspectiva macroeconomica, analizand mecanismul de formare a preturilor prin confruntarea cererii si ofertei la nivelul pietei respectivului produs, interventia statului adaugandu-se jocului liber al concurentei pentru a restabili echilibrul pietei.

1.3. SINTEZE

Piata presupune :

existenta unor unitati economice

autonome, intre care exista legaturi directe de vanzarecumparare

existenta pretului liber, determinat de

cerere si oferta

manifestarea libera a concurentei

economice corecte si active.

In conditii de autonomie deplina a producatorilor, economia are caracteristici de piata, cat si de plan :

fiecare firma isi stabileste decizia

preturilor de vanzarea, modul de management al

capitalului, politica privind schimburile interne si internationale

legatura cu statul este realizata prin

intermediul impozitelor si taxelor; in

cazul absentei concurentei, preturile se stabilesc in cadrul politicii Guvernului, cu avizul autoritatii privind concurenta; pentru bunurile sau serviciile pentru care s-au organizat pietele in vederea deschiderii la concurenta, functioneaza preturile reglementate.

In functie de tipul economiei, se pot intalni urmatoarele categorii de preturi :

Tipul economiei 

Economie (exclusiv) de piata

Economie (exclusiv) planificata

Economie mixta (de piata si planificata)

Categoriile de pret

Preturi libere

Preturi fixe (sau limita) stabilite de stat

Preturi libere si preturi reglementate

Valoarea unui bun :

1. este definita de caracteristicile intrinseci ale bunului obtinut prin munca, de relatiile dintre producatorii si consumatorii bunului; dintre acestia din urma si obiectul material al bunului, dar si de relatiile dintre acestia si puterea publica

2. este data de munca incorporata in marfa, cat si de utilitatea marfii (conform teoriei obiective)

3. poate fi masurata ca valoare de schimb a lucrurilor utile, evaluata prin cantitatea de munca necesara pentru obtinerea acestora, dar si prin performantele tehnico-calitative, importanta si raritatea acestora, punctul de vedere al cumparatorului fiind hotarator

4. poate fi exprimata prin pretul real (natural), care exprima cantitatea de munca utilizata pentru realizarea bunului respectiv, dar si prin pretul nominal (pretul pietei); raportul dintre pretul natural si pretul pietei este determinat de raportul dintre cerere si oferta (in cazul unei cereri excedentare, pretul pietei este mai mare decat pretul natural si invers);

5. conform teoriei subiective, valoarea estimata a unui bun este determinata in functie de capacitatea acestuia de a satisface nevoile de consum (care depinde de calitate, raritate, dificultati de procurare etc.); consumatorul decide, in ultima instanta, plata pretului bunului.

Functionarea mecansimului autonom al preturilor se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte :

reflectarea reala, prin preturi, a

cheltuielilor de producere si desfacere ale produselor si serviciilor, recunoscute in cadrul procesului de formare a preturilor la piata ;

estimarea valorii marfurilor - aceasta

difera in fiecare moment sau etapa, chiar daca

confruntarea acesteia cu preturi deja stabilite nu conduce imediat, ci intr-o etapa urmatoare, la modificarea deciziilor de pret ;

nivelul si structura preturilor bunurilor

economice se fundamenteaza in mod necesar pe baza proportiilor reflectate la piata, ca segmente ale raportului dintre oferta si cerere ;

limitele deciziilor de fixare libera a

preturilor sunt determinate de elementele

subiective,dar si de cele obiective, care n-au putut fi identificate prin calculul estimativ al raportului oferta-cerere; abaterile sunt sesizate prin legaturile de conexiune inversa, care asigura autoreglarea continua a sistemului de preturi.

Piata reprezinta ansamblul mijloacelor si operatiunilor de comunicare si de confruntare a vanzatorilor cu cumparatorii, prin care acestia se informeaza mutual de ceea ce pot produce pentru vanzare, respectiv, de ceea ce au nevoie sa cumpere si de pretul pe care urmeaza sa-l ceara sau sa-l propuna in vederea incheierii contractelor si derularii tranzactiilor.

Piata se defineste prin urmatoarele elemente :

1.     obiectul comun al tranzactiilor, adica

bunul omogen si substitutele sale ;

2.     volumul mare al tranzactiilor efectuate,

adica valoarea vanzarilor derulate in cadrul unui interval de timp considerat, in spatiul delimitat geografic ;

3.   mijloacele si instrumentele folosite de catre operatori pentru a-si manifesta intelegerea bilaterala asupra conditiilor actului comercial. Unul dintre ele, respectiv cel de baza, il reprezinta pretul

Cele doua segmente importante ale pietei - oferta si cererea - se refera la circulatia bunurilor economice care implica tranzactii intre intreprinderi si manifestarea activa pe piata a consumatorilor.

Pretul se formeaza in mod liber, prin negociere si consens, tinzand catre un pret de echilibru, determinat de evolutia raportului dintre cerere si oferta, in conditiile concurentei.

Formarea libera a preturilor

Pretul propus de producator pentru negociere cu cumparatorii este format din costul unitar si marja de profit. Jocul liber al pretului este determinat de doi factori :

1.     raportul dintre cerere si oferta

2.     concurenta

cand C > O , se manifesta, mai puternic,

concurenta intre cumparatori, obtinandu-seo crestere a pretului

cand C < O, se manifesta, mai puternic,

concurenta intre producatori, ceea ce va conduce la scaderea pretului.

Functia ofertei exprima relatia (direct proportionala) dintre diferitele preturi posibile si cantitatile care s-ar vinde la aceste preturi (notate Q^O) : Q^O= g (p), unde functia g este crescatoare in raport de pret ( dg/dp > 0)

Deplasarea functiei ofertei spre dreapta/stanga (cresterea/scaderea ofertei la acelasi pret) este determinata de modificarea conditiilor de productie si de vanzare pe piata fiecarui produs.

Functia cererii exprima relatia (invers proportionala) dintre diferitele preturi posibile (notate p) si cantitatile care s-ar cumpara la aceste preturi (notate Q^C) :

Q^C = f (p), unde functia f este descrescatoare in raport de pret (df/dp < 0)

Deplasarea functiei cererii spre dreapta/stanga (cresterea/scaderea cererii la acelasi pret) se realizeaza prin schimbarea preferintelor consumatorilor, modificarea veniturilor disponibile pentru consum etc., adica sub influenta altor factori decat pretul.

Pretul de echilibru presupune egalitatea valorica intre cerere si oferta - pentru functiile initiale ale cererii si ofertei, echilibrul se realizeaza la pretul p₁ si cantitatea q₁; daca functia ofertei se restrange (la acelasi pret, cantitatea oferita scade), cererea ramanand neschimbata fata de situatia initiala, noul echilibru va fi caracterizat printr-un pret de echilibru si cantitate mai mici decat in cazul initial (q₂ , p₂); daca functia de oferta ramane la forma initiala, dar cererea creste (functia cererii se deplaseaza catre dreapta), noul echilibru este caracterizat prin (q₃ , p₃); daca ambele functii se modifica, noul echilibru se va realiza pentru (q₄ , p₄).

Concurenta - economia de piata moderna se bazeaza pe conservarea principiului libertatii de concurenta intre cei care exercita aceeasi activitate, urmaresc acelasi scop sau un scop asemanator. Concurenta este privita ca o conditie si o garantie a progresului. Dar, libertatea concurentei isi are limitele in practicile comerciale cinstite, partenerii avand datoria sa respecte un minimum de moralitate. Depasirea acestor limite transmite concurentei caracterul neloialitatii si angajeaza raspunderea celui care sa savarseste acte de o asemenea calificare, denumite practici anticoncurentiale.

Aparitia tot mai frecventa a abuzurilor si a formelor comerciale anticoncurentiale, in lupta pentru puterea economica, pentru dominatia pietei, a facut ca problema respectarii si apararii concurentei reale sa faca obiectul reglementarilor legale si procedurilor de urmarire si sanctionare, de reprimare a abaterilor de la regulile normalitatii concurentei.

Mecanismul economiei de piata functioneaza pe baza legii cererii si ofertei, avand, ca ax central, pretul, care asigura autoreglarea echilibrului pietei. Dar, pentru ca pretul sa-si poata indeplini misiunea "suprema" de regulator al pietei¸ formarea lui, trebuie sa aiba loc in conditiile mediului concurential normal - acesta are ca scop final maximizarea bunastarii consumatorilor si este definit prin urmatoarele coordonate :

1. existenta mai multor producatori si, respectiv, cumparatori, conditie care elimina posibilitatea existentei monopoului (un singur producator) sau monopsonului (un singur consumator) si a altor forme ale pozitiilor dominante pe piata unor bunuri sau servicii ;

2. existenta  diversificarii sortimentale a unui bun omogen considerat, conditie care da posibilitatea multiplelor optiuni posibile din partea potentialilor operatori economici din amonte sau din aval, cu care producatorii sau distribuitorii presupusi intra in raporturi economice pe piata ;

3. comportarea intreprinderilor ca entitati rationale, fiind preocupate, fiecare la randul sau, de alegerea celor mai bune variante in combinarea factorilor de productie, in scopul atingerii obiectivului lor fundamental ;

4. decizia pretului sa apartina exclusiv agentilor economici, neexistand imixtiuni din partea Guvernului in fixarea preturilor ca nivel nominal ;

5. rationamentele de fundamentare a deciziei pretului sa fie definite de cerintele dezvoltarii durabile a intreprinderii, care implica obiective prezente si viitoare ale intreprinderii, obiective interne si externe, in mediul concurential (obiective tehnice si tehnologice, de calitate a produselor si de competitivitate, de protejare a mediului s.a.) ;

6. rolul statului sa se manifeste, in special, pentru reglementarea comportamentelor, in sensul legiferarii disciplinei pe piata a operatorilor economici si al supravegherii respectarii acesteia, pentru eliminarea manifestarilor anticoncurentiale ;

7. interventia statului in economie sa se faca, de regula, prin alte instrumente decat pretul (prin fixarea autoritara a acestuia ca pret de vanzare), iar, daca este necesar, statul sa opereze prin parghiile de elasticitate a preturilor controlate. De exemplu, limitarea nivelului maxim al pretului lasa agentilor economici libertatea de a putea stabili preturi mai mici, in conditiile permisive ale pietei ;

8. organizarea pietelor de desfacere ale bunurilor si serviciilor sa aiba ca obiectiv imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori, fiind totodata bazata pe criterii de eficienta si comportamente loiale fata de concurenti ;

9. manifestarea tendintei de stabilizare a preturilor, fenomen care demonstreaza ca exista si se manifesta cele doua laturi ale pietei : oferta si cererea, si conditia concurentei, care permit echilibrarea lor prin intermediul al insasi pretului liber, care se manifesta in acest caz, ca pret de echilibru ;

10. bunastarea consumatorilor finali, asigurata de existenta cantitativa, calitativa si structurala (diversificare) a bunurilor pe piata, in concordanta cu maximizarea utilitatii de catre consumatori, ale caror preturi pot fi absorbite de catre veniturile acestora.

In economia de piata deschisa, vorbim de un pret de concurenta, ca pret de vanzare minim al pietei. Actionand asupra reducerii preturilor, concurenta contribuie la largirea pietei prin cresterea cantitatii cerute, devenind din ce in ce mai puternica atunci cand preturile sunt mai mici. Desigur, concurenta dusa la absurd poate deveni si periculoasa pentru vanzatori si cumparatori, degenerand in infractiuni ca :

1.     alegerea preferentiala a clientilor

2.     atragerea unor intermediari pentru vanzare

3.     reclama falsa.

Pretul de concurenta nu trebuie sa fie un pret de ruinare a celorlalti producatori si sa actioneze

ca bariera la intrarea in ramura a altor producatori. El trebuie sa fie un pret acoperitor al costului.

Efectele concurentei asupra nivelului preturilor, cosnumului si castigului sunt prezentate succint in schema urmatoare :

Un singur producator   Mai multi producatori (monopol de stat, (inclusiv diferite forme privat sau mixt) de proprietate) preturi de vanzare foarte mari castiguri foarte mari consum limitat preturi de vanzare mici castiguri diminuate, ponderate-decente consum mare Un singur consumator Mai multi consumatori (monopson de stat, privat sau mixt )  (inclusiv diferite f. de propte) preturi de cumparare mici cheltuieli mici consum ridicat preturi de cumparare mari cheltuieli mari consum redus

Interventia statului, in masura in care acesta are loc, se adauga jocului liber al concurentei pentru a dirija nivelul productiei, al preturilor si pentru a ajuta la restabilirea echilibrului pietei cu ajutorul pretului, al impozitului indirect sau al subventiei. Statul este interesat in dubla calitate de ainterveni asupra preturilor : in primul rand, ca reprezentant al tuturor membrilor societatii este investit ca autoritate publica si poate lua masuri de orientare a activitatilor destinate schimbului la piata, pentru a asigura satisfactia tuturor consumatorilor, in functie de veniturile lor, iar in al doilea rand, deoarece, pentru a putea finanta diferitele obiective cu caracter economic sau social, pentru care raspunde nemijlocit, are nevoie de resurse. Atat resursele, cat si cheltuielile publice sunt influentate de preturi sub incidenta impozitelor si subventiilor. Astfel, preturile nu sunt numai polul de atractie spre care converg fortele specifice ale pietei, ci si parghii economice si financiare supuse in permanenta observarii si dirijarii lor de catre stat. In conditiile economiei de piata, statul trebuie sa foloseasca metode economice simple si elastice, astfel ca acestea sa nu franeze, ci, dimpotriva, sa incurajeze dezvoltarea activitatilor libere si diversificarea lor.

In economia de piata, sfera interventiei statului este din ce in ce mai restransa.

STRATEGII ALE STABILIRII PRETURILOR IN CONDITIILE PIETEI

CONCURENTA reprezinta un mod de manifestare specific a economiei de piata, ce se concretizeaza in comportamentul de rivalitate individualizat al agentilor economici de pe aceasi piata, care au ca obiectiv maximizarea profituluiobtenabil pe seama utilizarii capitalului investit.

Conditiile de exercitare a concurentei intre operatorii economici sunt :

- existenta mai multor producatori specializati in producerea si livrarea unui bun ;

- autonomizarea conducerii si gestiunii prin pretul liber ;

- indeplinirea conditiilor de competitivitate pentru produsul respectiv ;

- respectarea disciplinei comerciale si fiscale ;

- devansarea sau echilibrarea cererii de catre oferta.

Pornind de la cunoasterea concurentei de catre producatori, s-au identificat urmatoarele strategii de atragerea a interesului pietei :

Tinand cont de caracteristicile fiecarui tip de concurenta a pietei, preturile se vor stabili diferit.

A. In cadrul concurentei perfecte, adaptarea agentilor economici la cerintele pietei se face numai prin cantitati sau numai prin preturi, revenirea la o noua stare de echilibru se realizeaza astfel :

1.     Echilibrul pietei perfecte pe termen scurt :

cererea creste, oferta este fixa; adaptarea la piata se face pe doua cai :

prin preturi (creste pretul asa incat sa

determine reducerea cererii)

prin cantitati (creste oferta, deoarece

pretul cererii este mai mare decat cel de oferta)

- cererea scade, oferta este fixa; adaptarea se face tot pe doua cai :

prin preturi (acesta scade pana la nivelul

pentru care cresterea cererii asigura echilibrarea cu oferta)

prin cantitati (oferta scade, ceea ce duce

la reducerea pretului de cerere, acest nivel asigura echilibrarea cererii)

- oferta creste, cererea este fixa; adaptarea se face :

prin preturi (acesta scade pana la

restabilirea echilibrului)

prin cantitati (cererea creste pana la

atingerea punctului de echilibru)

- oferta scade, cererea este fixa; adaptarea se face :

prin preturi (ele cresc pana la restabilirea echilibrului)

prin cantitati (cererea scade pana la restabilirea echilibrului)

2. Formarea preturilor pe perioade lungi de timp va fi influentata de existenta intreprinderii marginale.

Intreprinderea marginala este aceea care, in conditiile formarii pretului de echilibru, are costurile medii cele mai mari si nu va inregistra nici pierdere, nici profit, deoarece punctul de intersectie al costului mediu minim cu costul marginal este acelasi cu nivelul pretului pietei.

In cazul in care aceasta intreprindere ar disparea, influentele sunt :

- oferta insuficienta → cresterea pretului pietei → profitul creste → apar noi concurenti in ramura respectiva

- apar noi concurenti → oferta totala creste → reducerea preturilor

In concluzie, pe perioade mari de timp, in conditiile in care intreprinderile nu au acelasi cost de productie, echilibrul se va realiza atunci cand oferta totala este egala cu cererea totala, iar profitul intreprinderii marginale este nul.

Strategia stabilirii in univers concurential

Stabilirea pretului va avea o importanta deosebita, cu implicatii directe asupra pozitiei de piata detinuta de agentul economic, iar pretul fiecarui vanzator va exprima nu numai cerintele pietei produsului considerat, ci si reactia de  raspuns a acestuia la politica promovata de concurenta.

Pretul pe care producatorul il poate propune pe piata se afla, ca marime, intr-un interval de valoare limitat inferior de marimea costurilor de productie, iar superior de valoarea estimata, acceptabila pentru produs de catre consumatori.

Decizia de pret este influentata de anumiti factori, dintre care enumeram :

- costul de obtinere a produselor

- estimarile consumatorilor privind valoarea produsului

- interventia autoritatii guvernamentale in materie de pret

- etica in afaceri.

In ceea ce priveste obiectivele strategiei de pret, se pot avea in vedere urmatoarele elemente :

Obiective ale strategiei de pret

Obiective realizate prin cresterea de pret peste pretul pietei

-obtinerea de maximum de profit pe termen cat mai scurt (in cazul iesirii din ramura)

-crearea unei "umbrele de pret" pentru protejarea concurentilor cu costuri mai mari

-la produsele noi, pentru protejarea vanzarilor produselor mai vechi, dar din aceeasi linie de produse

Obiective realizate prin reducerea de pret sub pretul pietei

-cresterea segmentului de piata detinut

-atragerea unui nou client sau a unei comenzi importante

-descurajarea potentialilor concurenti de a intra in ramura

-prevenirea unui atac concurential.

In ceea ce priveste strategia de pret adoptata in functie de gradul de noutate al produsului, sunt luate in consideratie :

1. Strategia de pret bazata pe modificarea in timp a pretului in acord cu gradul de noutate al produsului ce presupune :

-preturi mari, peste cel al pietei, in perioada de aparitie, de noutate si dezvoltare a produsului

-este vizat acel segment al cumparatorilor care asociaza produsului o valoare mare, fiind dispusi sa plateasca un plus de pret

-odata cu reducerea gradului de noutate, producatorul va urmari marimea segmentului de piata detinut, prin cresterea vanzarilor si reducerea pretului

-in faza de imbatranire a produsului, obiectivul urmarit va fi maximizarea volumului vanzarilor prin practicarea unor preturi sub pretul dominant al pietei, aproape de pragul de rentabilitate.

2. Strategia de pret bazata pe un pret scazut inca din momentul aparitiei produsului pe piata, care vizeaza :

-penetrarea rapida si masiva a produsului pe piata

-eliminarea concurentilor prezenti si viitori mai putin competitivi

-asigura un profit important prin efectul multiplicator al numarului mare de produse vandute.

Metoda presupune si riscuri importante, dintre acestea amintim :

-produsul nu trebuie sa prezinte nici un viciu sau defect evident sau ascuns

-trebuie identificat si incitat spre consum un segment de clientela potentiala care sa fie apta sa accepte produsul imediat

-capacitatea de productie si canalele de distributie a produsului trebuie sa fie flexibile, pentru a raspunde cat mai repede cererii de pe piata

-strategia nu se recomanda a se utiliza pentru industriile mature, cu o crestere lenta si cu concurenta mare

-strategia nu este eficienta pentru domeniile sau produsele cu un grad mare de noutate si cu costuri mari.

Fixarea preturilor de catre stat

Interventia statului in fixarea si urmarirea evolutiei preturilor poate fi justificata in

urmatoarele cazuri :

- existenta penuriei de resurse de materii prime si energie

- oferta deficitara la anumite produse

- cresterea excesiva a preturilor la unele bunuri de consum, ceea ce influenteaza in mod negativ cresterea excesiva a preturilor la unele bunuri de cosnum, ceea ce influenteaza in mod negativ satisfacerea cererii, dar si nivelul de viata al consumatorului

- necesitatea acordarii protectiei financiare anumitor produse

- ruinarea unor producatori indigeni de concurenta straina si necesitatea protectiei acestora

- aparitia unor situatii de monopol sau de oligopol, utilizarea practicilor anticoncurentiale.

Statul poate interveni prin :

-stabilirea unor preturi fixe sau limite de preturi la unele produse

-recurgerea la metode de fixare generalizata a preturilor tuturor sau a majoritatii produselor

-blocajul preturilor la nivelul atins de acestea la o anumita data, asigurandu-se stabilizarea lor si intreruperea procesului inflationist propagat prin preturi.

Statul poate interveni ti indirect asupra determinarii pretului, ofertei sau a cererii, interventie ce poate imbraca formele :

Oferta excedentara

-statul recurge la politica stocarii surplusului de produe pe care il achizitioneaza direct de la producatori

-blocarea importurilor

-distribuirea gratuita a excedentelor

-realizeaza campanii publicitare pentru cresterea consumului de produse excedentare

Oferta deficitara

-rationalizarea consumului

-marirea importurilor si reducerea tarifului vamal la import

-masuri de limitare a veniturilor sau a cererii (prin impozite si imprumuturi de stat)

-incurajarea productiei prin facilitati fiscale si prin credite acordate in conditii avantajoase

In cazul in care statul fixeaza

preturi maxime, actiunea puterii publice se aplica in functie de nivelul pretului de echilibru, pretul maxim fiind inferior pretului de echilibru.

Fi. 2.8. - se observa ca nivelul pretului maxim trebuie sa fie sub nivelul pretului de echilibru (Pm<Pe), deoarece se stimuleaza cresterea consmului, deci a ofertei.

C, O - curbele cererii, respectiv ofertei

P, Q - pretul, respectiv cantitatea

Pe, Qe - pretul de echilibru, respectiv cantitatea de echilibru

Pm - nivelul pretului maxim

Qo - nivelul ofertei, ca reactie a introducerii pretului maxim

Qc - nivelul cererii, ca urmare a introducerii pretului maxim

Introducerea pretului maxim in scopul asigurarii protectiei consumatorilor are efecte negative asupra ofertei, care nefiind stimulata prin pret, scade, putand aparea penuria de produse.

Reducerea pretului prin plafonarea lui duce la reducerea ofertei si la cresterea cererii, la formarea cererii excedentare (egala cu diferenta Qc-Qo).

Daca diferenta este reala, ea poate fi nesolvabila, iar liberalizand pretul, care va tinde spre pretul de echilibru (Pe) poate fi facuta prin asigurarea de venituri suplimentare consumatorilor (pentru a creste solvabilitatea cererii) sau prin subventionarea produselor de la bugetul de stat.

Ajustarea libera pentru restabilirea echilibrului este posibila prin urmatoarele tendinte :

Tendinte cu efecte negative

-formarea pietei negre de vanzare ilegala a bunurilor, prin practicarea unor preturi superioare pretului impus prin reglementari

-rationalizarea consumului

-vanzarea preferentiala pentru anumiti clienti, pe baza relatiilor personale

Tendinte cu efecte pozitive

-reactiile spontane ce se pot provoca prin utilizarea unor parghii economice care sa determine producatorii sa-si creasca productia :

-reducerea impozitelor

-acordarea de subventii de la buget

-sprijin la aprovizionarea cu materii prime

Daca statul fixeaza preturi minime, atunci interzice vanzarea bunurilor si serviciilor la un pret mai mic de un anumit prag, nivelul pretului minim fiind mai mare decat pretul de echilibru.

Fig. 2.9. - se observa ca stabilirea unui pret minim deasupra pretului de echilibru provoaca modificari atat ale cantitatii cerute de echilibru, cat si alr cantitatii oferite, aceasta crescand fata de cea de echilibru.

Stabilind un pret Pm deasupra pretului de echilibru Pe duce la modificarea cantitatii cerute la echilibru Qe, Qc<Qe, dar si la modificarea cantitatii oferite Qo, care va creste fata de cea de echilibru Qo>Qe.

Apare excesul de oferta in raport cu cererea (linia pretului impus intersecteaza curbele cererii si ofertei, obtinandu-se Qc<Qe<Qo), iar statul, care a urmarit stimularea cresterii productiei trebuie sa continue prin asigurarea debuseelor producatorilor (altfel apare riscul ca acestia sa nu-si poata desface productia) : acordarea unor facilitati fiscale, de credit.

Formarea preturilor in cadrul ciclului de viata al produselor

Ciclul de viata se manifesta prin :

-tendinta de imbatranire

-tendinta de uzura morala a produselor existente pe piata, exprimata prin parametri tehnici devansati de catre cei ai noilor produse lansate.

In functie de etapele parcurse de un produs (de la aparitia lui si pana la declin, respectiv disparitia lui de pe piata) nivelul pretului este efectul confruntarii diversilor factori ce apar si se manifesta in productie si in circulatie (la piata).

In cadrul ciclului de viata al produselor se pot constata trei etape, si anume :

-cercetarea, proiectarea si asimilarea in productie

-maturizarea, normalizarea si maximizarea productiei, cresterea cererii si a consumului

-declinul produsului, cresterea costurilor de productie, reducerea pretului.

Odata cu lansarea unui produs nou, pentru care consumatorii manifesta interes, actioneaza tendinta de maximizare a consumului prin maximizarea productiei, ceea ce conduce la :

-obtinerea unor preturi mari

-obtinerea unor profituri mari inca de la inceputul desfacerii

-are loc o polarizare a consumului de resurse in sectorul de prelucrare a bunului respectiv.

In toate fazele ciclului de viata al produselor trebuie sa existe un echilibru relativ intre tendintele : maximizarea consumului si minimizarea cheltuielilor, deoarece, in acest mod, pretul devine o rezultanta a infruntarii acestora. Orice dezechilibru poate genera pierderi, astfel :

Inertia maximizarii consumului

-se manifesta prin fenomenul "productie pentru productie", ceea ce genereaza pierderi

-pretul scade

Inertia minimizarii cheltuielilor

-este focalizata in etapa de saturatie a consumului

-determina consumatorul sa cumpere masiv

-conduce la imobilizari de fonduri

-se franeaza modernizarea productiei si a progresului tehnic, prin cumpararea unor

utilaje depasite tehnic si economic, mentinerea altor utilaje in functiune dupa ce au fost amortizate.

PROTECTIA CONCURENTEI ECONOMICE

Obiective

inusirea notiunilor si regulilor de baza privind protectia concurentei.

-cunoasterea procedurilor prin care se asigura transpunerea in practica a reglementarilor in materia concurentei economice

-prezentarea unor aspecte din activitatea institutiilor care asigura protejarea concurentei si a mediului concurential din Romania.

Abuz - comportament care poate fi exercitat de catre ag. ec. care detin o pozitie dominanta pe piata si ale caror actiuni in materie de preturi, acces pe piata si impartire a pietei au efecte negative asupra clientilor si a concurentilor

Concurenta comerciala - competitia dintre ag. ec. care desfasoara activitati economice identice, similare sau asemanatoare

Concurenta neloiala - orice act/fact contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala/industriala

Decizia Consiliului Concurentei - act emis de autoritatea respectiva ca hotarare luata in plenul Consiliului in legatura cu un anumit act sau o fapta privind concurenta

Masuri de salvgardare - masuri dispuse cu scopul de a apara producatorii nationali si productia nationala in cazul importului unei anumite cantitati de produse similare sau in anumite conditii

Dumping la import - importul la un pret inferior valorii normale a marfurilor respective

Interes public major - obiectiv economic, social sau politic de importanta generala

Investigatie - procedura specifica de constatare a actelor si faptelor incriminate de Legea concurentei

Mediu concurential normal - ansamblu de conditii si de factori in care se desfasoara concurenta pentru a avea efecte pozitive asupra functionarii mecanismului pietei, protectiei consumatorilor, in scopul asigurarii bunastarii generale

Notificare - procedura prin care se aduce la cunostinta autoritatii concurentei un comportament pe piata pentru care Consiliul Concurentei trebuie sa acorde aviz sau sa certifice noninterventia

Piata relevanta - spatiul de intalnire a vanzatorilor si cumparatorilor unui produs si a substitutelor acestuia, incadrul careia se analizeaza practicile anticoncurentiale

Piata afectata - notiune folosita pentru a studia impactul operatiunii de concentrare economica asupra concurentei pe piata relevanta a unui produs

Practici anticoncurentiale - acte sau fapte incriminate de Legea concurentei datorita efectelor negative asupra concurentei si a mediului concurential

Practici concertate - adaptarea ag.-lor ec., de pe o piata relevanta, mai mult sau mai putin spontan, la o anumita linie de conduita

Regula de minimis - stabilirea unei valori minime (prag) a nivelului cifrei de afaceri pana la care practicile anticoncurentiale nu fac obiectul interventiei autoritatii competente

Subventie - masura de stimulare a exportului cu incidenta asupra preturilor la import

Taxa compensatorie - masura de natura fiscala prin care se anuleaza efectul practicarii dumpingului la import

Valoare normala - pretul la care marfurile importate circula pe piata interna in tara de origine; in anumite conditii, poate fi data de costul de productie.

Politica statului in domeniul protejarii concurentei economice, ca modalitate de a corecta deficientele pietei, poarta amprenta nivelului de dezvoltare al economiei si se afla in stransa corelare cu politica industriala.

Transpusa in acte normative, politica de protejare a concurentei economice se materializeaza in reglementari care :

-reprima practicile monopoliste

-sanctioneaza exercitiul abuziv al libertatii de care dispun ag. ec. (concurenta neloiala)

-asigura protectia consumatorilor.

Statul Romaniei de tara care a semnat un Acord prin care se instituie o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, precum si de candidat la integrare in structurile Uniunii Europene impune armonizarea prevederilor romanesti in materie cu prevederile comunitare in domeniu.

Reglementarile juridice privind protectia concurentei economice din U.E. abordeaza concurenta economica nu ca pe un scop in sine, ci in mod realist, pragmatic. Concurenta reprezinta, astfel, un mijloc pentru atingerea anumitor obiective fie de ordin economic, fie de ordin social.

Reglementarile comunitare in materie se refera la concurenta eficienta sau practicabila (suficienta) ale carui principale componente sunt :

1. Reprimarea dumpingului la import. Fapta reprimata o constituie importul in Romania a unor produse la un pret inferior valorii lor normale. Valoarea normala este data de pretul la care marfurile circula pe piata interna in tara de origine; in anumite conditii valoarea normala poate fi reprezentata de costul de productie.

Sanctiunea consta in aplicarea unei taxe antidumping pentru a neutraliza/impiedica practicarea unor preturi de dumping. Taxa nu trebuie sa fie mai mare decat marja de dumping (diferenta dintre valoarea normala si pretul de import al marfurilor).

2. Reprimarea subventiilor la produsele importate in Romania. Subventia reprezinta un termen general pentru orice masura de stimulare a exportlui cu incidenta asupra preturilor practicate la import.

Neutralizarea acestei practici se face prin aplicarea unor taxe compensatorii. Taxa compensatorie nu trebuie sa depaseasca suma estimata a valorii subventiilor acordate in tara de origine.

3. Introducerea unor masuri de salvgardare. Prin aceste masuri se reprima importul unor produse in cantitati sau in conditii de natura sa produca sau sa ameninte cu producerea unui prejudiciu grav productia nationala sau producatorii nationali de produse similare. In aceasta categorie se incadreaza :

-suprataxele la import

-contingentarile la import.

Instituirea taxelor antidumping, a taxelor compensatorii si a suprataxelor la import se face prin hotararea Guvernului, la propunerea Ministerului Comertului si a Ministerului Finantelor Publice.

Contingentarile la import se introduc prin ordinul ministrului comertului.

Sumele obtinute din taxele antidumping, taxele compensatorii si suprataxele la import au ca destinatie bugetul de stat si sunt platite de ag. ec. importatori.

4. Masuri de prevenire a dumpingului la export. Ag. ec. trebuie sa stabileasca, in contractele incheiate cu partenerii straini, preturi la export care sa reflecte nivelul preturilor practicate pentru operatiunile comercilae normale pe piata interna si externa.

-piata sa fie deschisa, acces liber ag.-lor ec

-ag. ec. sa dispuna de libertate de actiune de piata privind modul de stabilire a pretului

-utilizatorii si consumatorii sa beneficieze de un grad satisfacator de libertate in alegerea furnizorilor si a marfurilor dorite.

Reglementarea concurentei neloiale

Fapte reprimate :

-confuzia cu concurentul vatamat

-denigrarea

-dezorganizarea

-acapararea agresiva a clientelei

Raspunderea pentru faptele de concurenta neloiala :

a)     raspundere civila

b)     raspundere contraventionala (amenda)

c)      raspundere penala (privare de libertate)

Concurenta neloiala in relatiile de comert exterior - aspecte reglementate :

a)     dumping la import

b)     subventiile la produsele importate

c)      masurile de salvgardare

d)     masuri de prevenire a dumpingului la export.

REGLEMENTAREA PRACTICILOR DE TIP MONOPOLIST

Institutiile competente

In Romania ca si in alte state europene exista o autoritate autonoma (Consiliul Concurentei) dublata de o institutie subordonata Guvernului (Oficiul Concurentei).

Consiliul Concurentei - autoritate administrativa autonoma care are o natura juridica complexa :

-este un organism administrativ, pentru ca asa il defineste legea

-se apropie de o institutie jurisdictionala, prin :

1. procedura de lucru (plenar contractorie)

2. faptul ca dispune de puterea de a sanctiona.

Cons. Conc. are competenta de a pronunta :

-sanctiuni

-masuri de suspendare/interdictie a practicilor anticoncurentiale

-injonctiuni, prin care cere ag.-lor ec. sa revina la situatia anterioara.

Cons. Conc. - este condus de o structura colegiala formata din 10 membri :

-un presedinte

-3 vicepresedinti

-6 consilieri de concurenta

Activitatea Cons. Conc. se desfasoara in plen si in comisii.

Cons. Conc. are competenta consultativa si contencioasa :

a)     Competenta consultativa

-Cons. Conc. trebuie sa avizeze toate proiectele de acte normative ale Guvernului care pot avea impact anticoncurential

-Cons. Conc. trebuie sa avizeze toate actele de restructurare prin fuziune/dizolvare a Regiilor Autonome si a societatilor comerciale cu capital majoritar de stat.

b) Competenta contencioasa :

-Cons. Conc. ia deciziile prevazute de lege in cazul incalcarii prevederilor legale privind :

1. practicile anticoncurentiale

2. concentrarile economice daca au ca efect/obiect restrangerea, impiedicarea si denaturarea concurentei.

Cons. Conc. :

-adopta regulamente si instructiuni

-emite ordine

-adopta decizii

-formuleaza avize

-emite recomandari

-elaboreaza rapoarte

Competenta Cons. Conc. nu se exercita pe urmatoarele piete :

-piata muncii si a relatiilor de munca

-piata monetara si piata titlurilor de valoare, in masura in acre libera circulatie pe aceste piete face obiectul unor masuri speciale.

Oficiul Concurentei - reprezinta organul de specialitate, in subordinea Guvernului, care dispune de un aparat de lucru la nivel central si local.

Competente :

a) competenta de reprezentare : la deliberarile in plen si in comisii ale Cons. Conc., Guvernul este reprezentat de catre seful Of. Conc. sau de catre o pers. desemnata de acesta. Pers. respectiva poate cere Cons. Conc. o a doua deliberare atunci cand apreciaza ca decizia Cons. ar putea afecta un interes public major

b) competenta consultativa : avizul Of. Conc. este obligatoriu pentru toate proiectele de acte normative ale Guvernului care pot avea impact in domeniul concurentei

c) competenta contencioasa : Of. Conc. pronunta sanctiunile prevazute de lege, in cazul ag.-lor ec care sunt autorii unor acte/fapte care pot avea ca obiect/efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.

Competenta contencioasa a Of. Conc. este mai restransa decat cea a Cons. Conc.

Autorii actelor/faptelor incriminate de legea concurentei

a) ag. ec. sau asociatii ale acestora, precum si pers-lor fizice ;

b) organele administratiei publice centrale si locale in anumite situatii prevazute expres de lege.

Conditia pentru ca legea romaneasca sa se aplice este ca actele/faptele incriminate sa fie savarsite pe teritoriul Romaniei sau sa produca efecte pe acest teritoriu.

Aceasta conditie este o expresie a principiului juridic al suveranitatii teritoriale.

Legea concurentei imparte actele si faptele anticoncurentiale in :

1.     practici anticoncurentiale

2.     concentrari economice.

Practicile anticoncurentiale 

Termenul generic de practici

anticoncurentiale este folosit pentru a desemna :

-intelegeri intre ag. ec. sau asociatiile acestora, care au ca

obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea, denaturarea concurentei

-folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante.

INTELEGERILE

Categorii de practici anticoncurentionale grupate in intelegeri se pot clasifica :

a)          dupa structura juridica

1.structurate juridic - reprezinta acordurile incheiate intre ag. ec. sau asociatiile acestora

indiferent daca ele sunt exprese sau tacite.

2.   nestructurate juridic - reprezentate de practici concertate de catre ag. ec. care se adapteaza mai mult sau mai putin la o anumita linie de actiune.

b) dupa criterii economice

1. acorduri orizontale - privesc ag. ec. situati la acelasi nivel al proceselor ec.

2. acorduri verticale - privesc ag. ec. situati la nivele diferite ale aceluiasi proces ec.

c) dupa procedeele folosite pentru realizare

1. intelegeri care urmaresc reducerea nr.-ului concurentilor pe piata - sunt nocive deoarece se creeaza posibilitatea pentru functionarea unor intelegeri si practici concertate in scopul restrangerii, impiedicarii sau denaturarii concurentei.

Pe o piata cu un nr. redus de concurenti se poate ajunge mai usor la detinerea unei pozitii dominante care poate fi folosita abuziv si la constituirea de concentrari ec.

Tipuri de astfel de intelegeri :

-restrangerea accesului la o anumita profesiune

-limitarea accesului pe o anumita piata a unor produse sau servicii

-obstacole in calea introducerii progresului tehnic si in calea inovarii

-intelegeri privind impartirea pietei

-intelegeri privind organizarea unui boicot fata de anumiti concurenti.

2. intelegeri care urmaresc restrangerea libertatii de actiune a concurentilor de pe piata - se pot realiza prin mai multe mijloace, care pot fi grupate astfel :

-obstacole in calea dreptului fiecarui ag. ec. de a-si fixa in mod liber preturile sau adaosurile comerciale (marjele)

-obstacole in calea dreptului fiecarui ag. ec. de a acorda remize

-alinierea pentru fixarea (stabilirea) de conditii comerciale comune

-restrangerea libertatii de actiune pe linia conducerii propriei intreprinderi.

Legislatia romana (ca si cea occidentala ) afirma principiul interzicerii intelegerilor daca acestea au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.

Justificarea intelegerilor interzise. Legea romana s-a aliniat practicii inregistrate pe plan international de a rezerva intelegerilor interzise posibilitati de justificare (intelegerile pot fi exceptate de la "principiul interzicerii" in anumite conditii). Conditiile care trebuie indeplinite pentru a obtine exceptarea de la principiul interzicerii pot fi grupate in 2 categorii :

-un prim set de 4 patru conditii care trebuie indeplinite cumulativ

-un al doilea set de cinci conditii care trebuie indeplinite alternativ, impreuna insa cu primul set de conditii.

In cadrul primului

Criterii de apreciere a intelegerilor

a) efectele pozitive sa prevaleze asupra celor negative

b) beneficiarilor sau consumatorilor sa li se asigure un avantaj corespunzator

c) eventualele restrangeri ale concurentei sa fie indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate

d) intreprinderile sa nu acorde ag.-lor ec. posibilitatea de a elimina concurenta.

INTELEGERILE INTERZISE se pot justifica prin argumente vizand asigurarea progresului ec.

a) ameliorarea productiei sau distributiei

b) imbunatatirea calitatii produselor

c) intarirea pozitiei concurentiale a IMM-lor

d) cresterea gradului de competitivitate a produselor romanesti pe piata externa

e) practicarea in mod durabil a unor preturi mai reduse in viitor.

Folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante

-pentru definirea pozitiei dominante se iau in considerare 3 elemente :

1. - un ag. ec. sau un grup de ag. ec. capabili sa ocupe pozitii dominante

2. - piata susceptibila de a fi dominata

3. - dominarea acestei piete.

Cand sunt mai multi ag. ec. care detin o pozitie dominanta, ei pot sa fie sau nu legati intre ei prin diferite forme de organizare.

Piata pe care se realizeaza obtinerea dominatiei trebuie analizata in evolutia ei, ceea ce impune utilizarea unor informatii de natura tehnica, economica, comerciala, date privind intinderea pietei si segmentele in care aceasta piata se poate imparti.

Impartirea pietei in segmente se poate realiza in functie de :

-utilizatori

-produse

-categorii de producatori (cumparatori)

-forme de comercializare

Pentru a defini piata se iau inconsiderare :

-natura bunurilor/serviciilor

-dimensiunea zonei acoperite de asociatiile/ag. ec.

-diversitatea clientelei.

Natura produsului intereseaza in legatura cu posibilitatile de substituire.

Dimensiunea teritoriala : pentru a identifica spatiul in care se confrunta cererea si oferta unui produs se utilizeaza urmatoarele criterii :

-gradul de protectie (tarifara sau netarifara) la frontiera

-importanta importurilor

-raportul intre cheltuielile de transport si valoarea de piata a produsului

-importanta serviciilor oferite de furnizori.

Clientela este un parametru al pietei unui produs fiind caracterizat prin criterii cum sunt :

-puterea de cumparare

-nevoile specifice

-localizarea clientelei.

Dominarea pietei : se identifica partea de piata pe care o controleaza un ag. ec./un grup de ag. ec. In general, se considera ca exista o pozitie dominanta pe o piata atunci cand un ag. ec. detine aprox. 50% din piata respectiva. Acest criteriu a fost completat cu alte criterii care dau un raspuns mai adecvat dominarii pietei.

-prezenta si pozitia detinuta de alte piete

-importanta si notorietatea marcilor comerciale detinute

-modul in care ag. ec. isi pune in aplicare startegia de piata, de produs si de livrare fata de clienti

-institutia abilitata sa depuna sanctiuni Cons. Conc, Of. Conc.

PIATA RELEVANTA

-partea de piata pe care se manifesta practicile anticoncurentiale.

Concurenta, ca proces ec. pe care legislatia din tarile cu economie de piata cauta sa o promoveze si sa o protejeze se desfasoara pe o anumita piata : piata relevanta.

Aplicarea prevederilor legale privind concurenta se refera intotdeauna la piata relevanta. Practicile anticoncurentiale prezinta urmatoarele legaturi cu piata relevanta :

-intelegerile prezinta un grad maxim de nocivitate cand se stabilesc intre ag. ec. care actioneaza pe aceeasi piata relevanta

-folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante se defineste prin referire la piata relevanta pe care se manifesta practicile abuzive.

Notiunea de piata relevanta este folosita pentru a identifica produsele (serviciile) si ag. ec. care se afla in concurenta directa.

Piata relevanta este notiunea care reuneste produsul si aria geografica pe care acesta se produce si se comercializeaza.

Piata relevanta are 2 componente :

A. PIATA PRODUSULUI - definirea acesteia se bazeaza pe urmatoarele elemente :

-toate produsele care pot deveni intr-o anumita perioada de timp substituibile pentru produsul in cauza; creeaza imaginea pietei produsului d.p.d.v. al ofertei;

-toate produsele considerate substituibile pentru produsul respectiv de catre consumatori creeaza imaginea pietei produsului d.p.d.v. al cererii.

Piata relevanta a produsului este egala cu reuniunea dintre multimea produselor considerate substituibile d.p.d.v. al cererii si multimea produselor considerate substituite d.p.d.v. al ofertei.

Pentru a identifica produsele considerate substituibile d.p.d.v. al consumatorilor sunt folositi urmatorii parametrii :

a) caracteristicile : produselor trebuie sa fie asemanatoare (nu neaparat identice) dar sa poata fi considerate substituibile d.p.d.v. al consumatorilor

b) utilitatea : este data de faptul ca produsele prezinta un grad suficient de substitutie in satisfacerea necesitatilor consumatorilor

c) pretul : este important nu numai ca nivel, ci mai ales ca element in functie de care se calculeaza elasticitatea incrucisata.

Prin analiza empirica consumatorul stabileste o anumita relatie intre :

-gradul de satisfactie pe care il procura un anumit produs datorita caracteristicilor lui

-pretul la care acest produs ii este oferit.

Piata produsului se identifica pe baza a 2 parametrii :

a) usurinta : tehnologie, pregatirea fortei de munca, resurse materiale

b) recompensa.

B. PIATA GEOGRAFICA se bazeaza pe urmatoarele elemente :

a) ag. ec. implicati in producerea si comercializarea produselor incluse in piata relevanta

b) teritoriul pe care ag. ec. sunt localizati

c) omogenitatea conditiilor de concurenta pe teritoriul respectiv.

Pentru definirea pietei geografice Cons. Conc. recomanda luarea urmatoarelor elemente :

a) tipul si caracteristicile produselor implicate

b) existenta unor bariere la intrarea in ramura

c) preferintele consumatorilor

d) diferentele la nivelul cotelor de piata detinute de ag. ec. in zone geografice invecinate

e) diferente substantiale intre nivelul pretului la furnizori si nivelul ch-lor de transp.

Investigarea practicilor anticoncurentiale

Procedura se declanseaza :

a) din oficiu

b) la plangerea unei pers. fizice sau juridice afectate in mod real si direct

c) la cererea ag. ec. sau asociatii acestora interesat sa obtina beneficiu

d) la cererea unor institutii abilitate de lege

e) organizatii.

REGLEMENTAREA OPERATIUNILOR DE CONCENTRARE ECONOMICA

Caracteristici generale :

-instituirea unei proceduri de analiza pentru a stabili compatibilitatea operatiunilor care genereaza concentrari economice

-concentrarile ec. sunt supuse controlului Cons. Conc. inaintea realizarii acesteia

-controlul concentrarilor ec. nu are o natura represiva

Atingerea adusa concurentei prin operatiunea de concentrare economica. Proiectele sau operatiunile de concentrare ec., care corespund definitiei legale si ale caror parti implicate depasesc pragul privind cifra de afaceri insumata, cad sub incidenta principiului interzicerii daca "avand ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia" (Legea concurentei, art. 13).

Astfel, controlul concentrarilor ec. se impleteste cu controlul folosirii in mod abuziv a unei pozitii dominante. Prin procedura controlului concentrarilor ec, autoritatea publica intervine in faza constituirii structurilor de tip pozitie dominanta.

Atingerea adusa concurentei se poate manifesta prin restrangerea, inlaturarea sau denaturarea acesteia, piata relevanta putand fi piata nationala sau o parte a acesteia.

Elementele care se iau in calcul pentru a stabili incidenta operatiunii de concentrare asupra functionarii pietei sunt extrem de diverse si difera de la piata la piata. Aceste elemente tin, in general, de structura pietei, contextul international, caracteristicile distributiei.

Pentru a stabili compatibilitatea operatiunilor de concentrare cu un mediu concurential normal, legea romana (art. 14 alin. 1) stabileste urmatoarele criterii :

-necesitatea de a mentine si de a dezvolta concurenta pe piata romaneasca, tinand seama de structura tuturor pietelor in cauza si de concurenta existenta si potentiala dintre ag. ec. situati in Romania sau in strainatate.

-cota de piata detinuta de catre ag. ec. in cauza, puterea lor ec. si financiara

-alternativele disponibile pentru furnizori si utilizatori, accesul lor la piete si la surse de aprovizionare, precum si orice bariere instituite prin acte normative sau de alta natura la intrarea pe piata

-tendinta cererii si a ofertei pentru bunurile si serviciile in cauza

-masura in care sunt afectate interesele beneficiarilor sau ale consumatorilor

-contributia la progresul tehnic si economic.

SISTEMUL PRETURILOR IN ROMANIA

Trasaturi specifice economiei de piata

A.     Preturile marfurilor si serviciilor

B.     Preturile speciale

Categorii de preturi

1.     Preturile cu ridicata ale produselor

circula intre ag. ec. indiferent de forma de proprietate

-preturile se stabilesc prin negociere si in nivelul pretului intra costurile de productie justificate + un produs stimulant (profit)

2.     Preturile marfurilor din import : stabilite pe baza preturilor externe in valuta

exprimate la cursul de schimb in vigoare la care se adauga  taxe vamale, accize, TVA, comision cuvenit societatii de import-export "marja importatorului"

3.     Preturile produselor destinate

exportului : includ toate ch-le efectuate la care se mai adauga pregatirea, transport pana la granita sau bordul vasului, comisionul societatii de import-export.

Incuba :

-costuri de fabricatie

-costuri administrative

-costuri de cercetare-dezvoltare

-costuri suplimentare 

-costuri de expediere

-taxe vamale

-adaosurile unitatilor de productie

-marja de profit

Acestea tind spre pretul final

4.     Preturile de deviz : folosite pentru

determinarea preturilor lucrarilor in constructii-montaj cu reparatii in cadrul acestora.

5. Preturile cu amanuntul se aplica la :

-desfacerea produselor, executarea lucrarilor de constructii

-livrari prin reteaua comertului cu amanuntul catre ag. ec. indiferent de forma de proprietate

-se porneste de la nivelul pretului cu ridicata negociat + adaos comercial + TVA

6. Tarifele pentru serviciile prestate populatiei populatiei si ag-lor ec pot fi :

a) preturi libere : formate prin negocierea, prin contracte incheiate intre ag. ec. sau prin preturi afisate marfurilor expuse spre vanzare

b) preturi fixe : care se stabilesc de catre Guvern sau organe imputernicite de acesta. Se aplica la nivelul tarii de catre Regii Autonome si SC cu capital de stat

c) preturi limita

-limita minima : se situeaza deasupra pretului de echilibru si nu permite stabilirea si aplicarea preturilor la tranzactiile comerciale

-limita maxima : se situeaza sub pretul de echilibru si nu pot fi depasite de nivelul preturilor libere si se aplica la produsele de foarte mare importanta la consumul populatiei.

Preturile fixe si limita se refera la urm. situatii :

a)                            preturile resurselor de baza ale

economiei pentru care trebuie dusa o politica de protejare, folosire nationala

b)                            preturile si tarifele unor produse si

servicii de importanta strategica pentru ec. nationala

c) preturile si tarifele produselor si

serviciilor subventionate temporar de la bugetul statului

d)                            preturile acelor produse care fac

obiectul sarcinilor de livrare stabilite prin balante

Toate aceste preturi si tarife se stabilesc de Guvern sau de catre organele imputernicite de acesta.