Obiectul analizei economico-financiare

Definirea si delimitarea obiectului de studiu este problema fundamentala a fiecarei discipline stiintifice. Se infaptuieste prin stabilirea sferei de cuprindere a fenomenului pe care-l studiaza si cu precizarea raportului ce-l are cu alte discipline.

Dupa obiectul ei, analiza economico-financiara face parte din grupa stiintelor sociale. In cadrul stiintelor sociale exista o ramura de discipline ce se preocupa, cu precadere, de studierea activitatilor depuse de intreprinderile economice (societati comerciale, regii autonome). Printre aceste discipline:precum contabilitatea, finantele, statistica, organizarea intreprinderilor, un loc distinct, bine determinat il are si  analiza economico-financiara .

Analiza economico-financiara se diferentiaza de celelalte discipline prin modul cum abordeaza studiul fenomenului economic. Drumul pe care-l parcurge, pentru cunoastere, este invers evolutiei reale a fenomenului cercetat.

Caracteristic acestei discipline este faptul ca  cerceteaza nu numai activitatea fiecarei intreprinderi economice, ci in egala masura poate cuprinde si activitatea organismelor superioare: grup de intreprinderi, ramura economica, economie nationala.

Avand in vedere aceste precizari, se poate formula astfel obiectul analizei economice[1]: studierea sub multiple aspecte a rezultatelor utilizarii resurselor umane, materiale si financiare in diverse intreprinderi, la nivel micro sau macro economic, in scopul descoperirii de noi posibilitati, (rezerve interne) de dezvoltare si perfectionare a activitatii economice desfasurate de acestea.

In literatura de specialitate exista opinii diversificate privind obiectul de studiu al acestei discipline. Pentru unii autori analiza economico-financiara "cerceteaza activitatile sau fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse si a rezultatelor obtinute. Esentialul in analiza economica il constituie luarea in considerare a relatiilor structural-functionale si a celor de cauza efect."[2]

Alti autori considera ca"analiza economica cerceteaza procesele fenomenele si activitatile din punct de vedere economic, respectiv cerceteaza eficienta cheltuielilor(consumului) de munca sociala angajate pentru obtinerea unor rezultate (activitatile)sociale utile."[3]Exista opinia potrivit careia aceasta disciplina"studiaza metodologia cunoasterii rezultatelor economico-financiare, a factorilor care le-au determinat si a rezervelor interne ale imbunatatirilor din punct de vedere al utilizarii rationale cat mai eficiente a resurselor (umane,financiare, tehnico-materiale)in concordanta cu cerintele si exigentele economiei de piata"[4]. Unii autori clujeni apreciaza ca analiza economica are ca obiect"a descompune un mecanism sau un fenomen economic in partile sale componente, a stabili factorii de influenta ai acestuia, a masura influentele factorilor asupra componentelor atat static cat si in dinamica ...presupune in ultima instanta reperarea simptomelor, disfunctionalitatilor, stabilirea starii si terapiei care sa conduca la redresarea unei situatii existente la un moment dat."[5]

In lucrarea Diagnosticul global strategic se precizeaza"analiza economico-financiara reprezinta un ansamblu de concepte, tehnici si instrumente care asigura tratarea informatiilor interne si externe, in vederea formularii unor aprecieri pertinente referitoare la situatia unui agent economic, la nivelul si calitatea performantelor sale, la gradul de risc intr-un mediu concurential extrem de dinamic."[6] Amintim de asemenea o alta opinie conform careia " trebuie sa includa cercetarea fenomenelor, proceselor si rezultatelor economico-financiare din economia intreprinderilor, calitativ si cantitativ, static si dinamic, factorii, cauzele si consecintele acestora, corelatiile dintre rezultate si factorii de influenta in scopul ridicarii eficientei economice a activitatii economice a activitatii intreprinderii."[7]

Ca obiect al analizei economice il constituie, in primul rand, productia, ca proces, examinata sub forma procesului productiv a intreprinderii si actiunii elementelor acesteia: forta de munca si capitalul (fix si circulant). Obiect al analizei economice il poate constitui si activitatea departamentelor economiei nationale - ramuri si ministere.

Realizarea programului tehnic-industrial si financiar al intreprinderii se reflecta in nivelul indicatorilor ce caracterizeaza fiecare sectiune a acestui program. La randul lor, indicatorii, constituie elemente de studiu al analizei economice. Prin cercetarea si analiza indicatorilor se evidentiaza volumul resurselor antrenate, se cuantifica masa rezultatelor economice inregistrate si se descopera rezervele interne.

Asadar, analiza economico-financiara, se infaptuieste, practic, pe baza unui sistem de indicatori ce caracterizeaza latura productiva,cea  tehnica si contabil-financiara a intreprinderii.

Analiza economica impune o cunoastere logica a fenomenelor si proceselor economice. Evidentierea contradictiilor interne ale fenomenelor economice solicita facultatea de a deosebi lucrurile esentiale de cele neesentiale, cunoasterea cauzelor interdependentei fenomenelor, a interdependentelor partiale si generale, cantitative si calitative, statistice si dinamice etc.

Aceasta complexitate a condus la aparitia unor tipologii in analiza economico-financiara. Tipurile de analiza economica se disting dupa criterii diverse[8].

a.     Dupa scopul urmarit distingem

analiza pentru stabilirea obiectivului (obiectivelor);

analize de control a mediului de executie a programelor;

b.     Dupa nivelul la care se desfasoara

analiza microeconomica, ce se desfasoara la nivelul intreprinderii sau subdiviziunilor ei organizatorice. Cu ajutorul acesteia se studiaza comportamentul agentului economic, releva factorii care afecteaza rezultatele, pune in lumina modul de utilizare a resurselor;

analiza macro-economica, cerceteaza aceleasi fenomene, dar la nivel de minister, ramura, economie nationala si opereaza cu marimi agregate (produsul intern brut, produsul intern net, etc.);

c.      Dupa raportul intre momentul in care se efectueaza studiul si modul desfasurarii fenomenului economic:

analiza post-factum priveste trecutul, cerceteaza rezultatele potrivit relatiilor cauza efect si caracterizeaza modul de executare a obiectivului prestabilit. In cadrul analizei post-factum intalnim analiza diagnostic. Aceasta din urma conduce la aprecieri ce vizeaza ansamblul unei intreprinderi, a unei subdiviziuni organizatorice, asupra unei probleme. Analiza diagnostic presupune reperarea simptomelor datorate disfunctionalitatilor si stabilirea unui tratament corespunzator. In egala masura poate fi efectuata atat in cazurile in care situatia intreprinderii este buna, dar se doreste imbunatatire ei, cat si in situatii critice. Cu ajutorul analizei diagnostic se pot da raspunsuri la o serie de intrebari precum:

Care sunt rezultatele economico-financiare ale intreprinderii?

Cum s-au obtinut aceste rezultate?

Aceste rezultate sunt sau nu satisfacatoare?

Care sunt obiectivele propuse ce performante s-au stabilit drept tinta si care este stadiul realizarilor?

Ce masuri trebuie a fi luate, pe termen scurt, mediu sau lung, pentru a inlatura o stare de fapt fie pentru a optimiza un rezultat.

Asadar, analiza diagnostic nu se rezuma doar la a constata si aprecia starea situatiei economico-financiara unui agent economic ea devine un redutabil instrument de fundamentare a deciziilor din acest, dinamic si semnificativ, domeniu. Analiza diagnostic nu se limiteaza numai la radiografia si aprecierea starii diferitelor fenomene, ci constituie si parte organica a gestiunii previzionale, parte a managementului strategic.

analiza previzionala, priveste viitorul. Daca analiza post-factum are la baza variabile certe, cea previzionala opereaza cu marimi probabilistice (incerte). Daca in cadrul analizei post-factum predomina legaturile de tip functional, la analiza previzionala au preponderenta legaturile de tip stohastic.

d.     Luand in considerare examinarea si urmarirea insusirilor esentiale sau a determinarilor cantitative a fenomenelor, intalnim:

analiza calitativa, urmareste esenta fenomenului, insusirile sale esentiale, factorii care sunt de aceeasi esenta cu fenomenul. Este pusa in evidenta atunci cand procedam la descoperirea in trepte, cand se trece de la factorii mai putin puri catre factorii mai puri;

analiza cantitativa reclama cercetarea fenomenelor prin determinari cantitative exprimate prin: volum, suprafata, greutate, etc.

e.     Dupa modul de desfasurare deosebim:

analiza pe linia verigilor organizatorice (loc de munca, sectie, fabrica, uzina);

analiza pe tematici, (analiza costului, analiza programului de productie, analiza rentabilitatii etc.).

f.      Dupa modul de urmarire a fenomenului in timp:

analiza statica studiaza fenomenul la un moment dat si releva relatiile dintre elementele ce determina o situatie de fapt. Notiunea de statica este legata de modul de efectuare a analizei si nu este legata de natura fenomenului. Este cunoscut faptul ca, prin natura lor, fenomenele si procesele economice nu sunt statice.;

analiza dinamica cerceteaza fenomenele economice in schimbarea lor si subliniaza pozitia lor intr-un sir de momente. Analiza dinamica evidentiaza legatura dintre pozitiile care s-au succedat sau ce se vor succeda ale fenomenului, pe baza cercetarii factorilor care determina schimbarile de pozitie.