|
|
|
PERSONALITATEA CONSUMATORULUI - FACTORII DEZVOLTARII PSIHICE
Sociologia economica studiaza relatiile sociale care se formeaza intre oameni in cadrul proceselor economice. Aceste relatii sociale sunt influentate atat de personalitatea indivizilor care le stabilesc cat si de mediul cultural, economic, politic, istoric etc in care ele se formeaza.
Personalitatea umana este rezultatul dezvoltarii psihice a omului, printr-un proces de formare si restructurare continua a unor insusiri, procese, functii si structuri psihocomportamentale, realizat prin valorificarea de catre fiecare individ a experientei social-istorice, in vederea cresterii adaptabilitatii organismului uman la mediul existential.
Dezvoltarea psihica a omului este o dimensiune a ontogenezei si este constituita din totalitatea schimbarilor sistematice, bio-psiho-sociale, individuale, aparute pe durata intregii vieti.
In analiza concreta a procesualitatii ontogenetice, diversitatea dezvoltarii psihice este urmarita la nivelul a trei mari paliere:
1.dezvoltarea fizica;
2.dezvoltarea cognitiva;
3.dezvoltarea socio-afectiva.
In mod real, aceste trei paliere realizeaza o unitate in diversitate, caracterizata de un dublu decalaj:
a.decalajul transversal, care indica faptul ca la aceeasi varsta cronologica, gradul de dezvoltare sub aspectul maturizarii, al fiecarui palier sau asct general al dezvoltarii este diferit;
b.decalajul orizontal, care indica faptul ca in cadrul aceluiasi gen de activitate psihica sau palier al dezvoltarii, acelasi gen de achizitie psihica se poate manifesta la varste cronologice diferite, in functie de continuturi diferite.
In metodologia masurarii dezvoltarii psihice a omului s-au impus trei directii:
1.teoriile psiho-metrice, care raporteaza performantele individuale la nivelul diferitelor functii sau procese psihice la un etalon, un standard elaborat pe varste si sexe, fiind precizata categoria de performante in care se incadreaza subiectul: subnormal, normal si peste normal. Rezultatul este un profil psihologic exprimat numeric care poate fi comparat cu profilul etalon al varstei (Ex. primul test psihometric utilizat la varsta cea mai frageda a omului-testul APGAR).
2.teoriile stadial-clinice, care accentueaza dezvoltarea stadiala globala sau a diverselor paliere ale vietii psihice. Cele mai cunoscute teorii stadial-clinice sunt:
A.teoria dezvoltarii cognitive (J. Piaget)
Prezinta ontogeneza cognitiva ca succesiune de stadii:
I.0-2 ani: stadiul senzorio-motor, caracterizat prin dezvoltarea si coordonarea capacitatilor senzoriale si motorii ale copilului, principala achizitie fiind permanenta obiectului;
II. 2-6/7 ani: stadiul preoperator,caracterizat prin dezvoltarea functiei semiotice, premiza obligatorie interiorizarii actiunilor concrete. Aceasta functie permite dezvoltarea operatiilor mintale ale copilului prin utilizarea unor substitute evocatoare: cuvant,desen, comportament, imagine mentala
III.7/8-11/12 ani: stadiul operatiilor concrete, caracterizat prin operationalizarea crescanda a gandirii copilului, fapt ce permite achizitia reversibilitatii (fiecarei actiuni ii corespunde o actiune inversa care permite revenirea la starea anterioara), dar operatiile gandirii sunt dependente si limitate de continutul pe care il poate prelucra: materialul concret.
IV.11/12-15/16 ani: stadiul operational formal, caracterizat de gandirea logica, formala, achizitia cea mai importanta fiind dimensiunea ipotetico-deductiva a gandirii.
B.Teoria dezvoltarii morale (L.Kohlberg)
structureaza dezvoltarea psihica umana din perspectiva a sase stadii ale evolutiei judecatii morale:
I.Nivelul premoral (preconventional) 4-10 ani, care contine doua stadii de dezvoltare, respectiv:
a.stadiul I: moralitatea ascultarii (criteriile evaluarii sunt pedeapsa si recompensa);
b.stadiul II: moralitatea hedonismului instrumental naiv (individul se conformeaza normelor pentru placerea recompenselor obtinute prin acest tip de conduita);
II.Nivelul moralitatii conventionale 10-13 ani, care reprezinta conformarea la normele exterioare datorita impunerii exercitate de mediul familial si de alte grupuri de apartenenta, conformarea avand la baza placerea recunoasterii statutului de conformitate; cuprinde doua stadii:
c.stadiul III: al moralitatii bunelor intentii, care prefigureaza judecarea faptelor dupa intentia , nu numai dupa consecinte;
d.stadiul IV: al moralitatii legii si ordinii, a caror respectare este o necesitate, legile reglementand conduita tuturor.
III.Nivelul autonomiei morale (dupa 13/14 ani) care presupune interiorizarea si acceptarea personala a principiilor morale, aceasta fiind o forma de identificare a individului cu grupul de referinta, prin impartasirea acelorasi drepturi si datorii; cuprinde doua stadii:
e.stadiul V -al moralitatii contractuale si al acceptarii democratice a legii, standardele morale fiind intelese ca rezultat al unei decizii mutuale, avand in vedere ca legile nu sunt intangibile si pot fi schimbate pe considerente rationale;
f.stadiul VI-al moralitatii principiilor individuale de conduita, sistemul valorilor morale fiind realizat printr-o ierarhizare proprie, pe baza judecatii de sine, care este perceputa ca fiind mai puternica decat aceea care vine din exterior.
C.Teoria formativa (L.S.VAGOTSKI)
Are la baza conceptul de "zona a proximei dezvoltari", concept care desemneaza marimea, intinderea zonei de dezvoltare a unui aspect psihic potential, supus unei interventii formative explicite. De exemplu, se aplica metoda testarii dezvoltarii capacitatii de invatare a subiectului, se aplica o interventie formativa explicita (repetitia, exercitii aplicative etc.) dupa care se retesteaza nivelul capacitatii de invatare, pentru a se stabili "zona proximei dezvoltari" psihice a individului.
Experimental, s-a constatat ca oamenii se deosebesc prin zonele proxime de dezvoltare psihica, adica desi la testul initial pot obtine aceleasi scoruri si urmeaza ulterior aceleasi interventii formative explicite, performantele la testul final sunt diferite. Explicatia consta tocmai in diferentele specific individuale ale zonelor proxime de dezvoltare psihica.
FACTORII DEZVOLTARII PSIHICE
La nastere, individul este purtatorul unei serii de predispozitii si potentialitati specifice speciei umane, care devin realitate numai in anumite conditii de mediu intern si extern.
Principalii factori ai dezvoltatii psihice umane sunt:
1.ereditatea;
2.mediul;
3.educatia.
1. EREDITATEA
-insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite, de la o generatie la alta, mesajele de specificitate ale speciei si individului, sub forma codului genetic denumit genotip.
GENOTIPUL- este format din totalitatea genelor, factori continuti in ou, care conditioneaza din interior constructia noului nascut. Combinarea datelor genotipului cu efectele influentelor de mediu da nastere fenotipului.
FENOTIPUL -reprezinta caracteristicile manifestate efectiv de individ.
Prin ereditate, individul uman mosteneste o serie de trasaturi specifice:
a.trasaturi comune pentru intreaga specie umana:
-o anumita organizare corporala;
-diverse organe, aparate si sisteme anatomice;
-o serie de reflexe neconditionate (alimentar, de aparare etc).
b.trasaturi individuale:
-greutatea masei corporale;
-conformatia fetei,
-culoarea ochilor,
-culoarea parului;
-culoarea pielii;
-grupa sangvina;
-trasaturi tipologice temperamentale;
-anumite predispozitii aptitudinale;
-anumite particularitati de constructie ale sistemului nervos si ale analizatorilor.
2.MEDIUL
-reprezinta totalitatea conditiilor naturale, sociale, materiale si culturale, a influentelor spontane sau organizate care se exercita asupra individului.
Factorii de mediu influenteaza organismul uman:
a.asupra constituirii psihicului in ontogeneza
b.asupra unor procese fizice: osificarea, dentitia, inaltimea corporala etc.
Mediul poate fi:
1.favorabil, cand contribuie la accelerarea punerii in functiune a potentialului sistemului nervos (obiecte, informatii, modele de conduita favorabile integrarii sociale, comunicare, schimburi afective);
2.defavorabil, cand franeaza dezvoltarea psihica a individului (ex.copiii-lup).
3.EDUCATIA
-reprezinta un ansamblu de actiuni ti influente fundamentate stiintific, utilizate constient, in directia procesului de formare a copilului ca personalitate;
-este factorul fundamental al dezvoltarii structurilor psihice umane;
-daca in primii cinci ani de viata copilul ar fi privat de educatie, umanizarea si dezvoltarea sa psihica ar fi iremediabil compromise (J.Bruner);
-este un proces cu legitati interne proprii, copilul fiind atat obiect cat si subiect al educatiei;
-copilul preia mesajele educationale ale adultului si le insuseste in formele si structurile propriei activitati care este in esenta un proces de invatare.
Dezvoltarea prin invatare este mediata de o componenta energetica importanta, respectiv motivatia.
MOTIVATIA (trebuintele, preferintele, aspiratiile, dorintele) individului sunt variabile interne care constituie forta motrica nemijlocita a dezvoltarii psihice. Aceasta se produce numai atunci cand, date fiind anumite conditii de mediu si actiuni educative, individul este motivat sa le accepte, este deschis la influenta lor.
COMPORTAMENTUL ECONOMIC
Piata este conceptul-cheie din expresia « economie de piata ». Piata este locul de intalnire dintre oferta de bunuri ale agentilor economici si cererea existenta din partea consumatorilor. In sens practic, piata este locul in care se tranzactioneaza vanzarea sau cumpararea unui bun economic. In sens abstract, piata reprezinta o suma de informatii despre cum se vinde sau se cumpara un bun economic. Exista mai multe acceptiuni si tipuri ale termenului de piata: piata de marfuri, piata de capital si piata de valori. Pretul bunurilor economice se formeaza pe piata, in functie de cererea si oferta existente pentru bunul economic respectiv. O astfel de economie in care pretul bunurilor economice se formeaza pe piata, in functie de cerere si oferta este economia de piata.
In economia de piata clasica actioneaza, de regula, legea generala a ofertei, care regleaza relatia existenta intre cantitatea de bunuri economice oferite spre consum si pretul unitar mediu al acestora. In economia de piata perfecta, echilibrul tuturor fortelor pietei, dintre cerere si oferta este cel care influenteaza hotarator evolutia economiei si societatii. In realitate, exista concurenta, competitia intre agentii economici si consumatorii care participa la activitati de piata. Concurenta reprezinta o confruntare specifica intre agentii economici, atunci cand in cadrul mecanismului economic existent se incearca functionarea pentru obtinerea de profit de catre agentii economici respectivi. Esenta oricarui tip practic de economie de piata este, deci, obtinerea de profit in urma proceselor economice de vanzare sau cumparare de pe piata respectiva.
Walter Euken, principalul ideolog al economiei sociale de piata, este cel care a formulat teoria tipurilor ideale de economie - tipuri care reflecta economia concreta, tipuri reale ce caracterizeaza organizatia economica sau treapta dezvoltarii economice, modele create de mintea oamenilor, forme ideale, adevararate tipuri ideale. Cele doua tipuri ideale de economie propuse de Euken erau:
1. un sistem de piete libere, unde guverneaza competitia sau legea cererii si a ofertei;
2. un regim de economic centralizat sau monopol de stat
Referindu-se la aceste modele, Anghel Rugina, membru de onoare al Academiei Romane, mentiona ca din multele convorbiri avute cu Euken Walter a descoperit ca primul model de economie reprezinta de fapt un sistem de echilibru si al doilea model, un sistem de dezechilibru.
Economia sociala de piata reuneste sistemul de piete libere cu interventia statului in domeniul social, in special in ceea ce priveste echilibrarea veniturilor, asistenta sociala, gratuitatea unor servicii sociale. Cele patru tipuri de interventii pozitive ale statului sunt:
de reglare;
de compensare,
de protectie,
de satisfacere a unor nevoi colective.
Exista totodata trei tipuri de efecte negative ale acestui sistem si anume :
impactul politicilor sociale asupra dinamismului economic;
atitudinea de pasivitate creata de sistemul de protectie sociala;
agravarea unor situatii tratate social.
Alte acceptiuni ale economiei sociale de piata subliniaza ca aceasta regrupeaza activitati economice exercitate de societati cooperative sau asociatii mutuale (de intrajutorare), in care etica actiunilor realizate se regaseste in principiile urmatoare: autonomia gestiunii, intaietatea persoanelor si a mun-cii asupra capitalului in repartizarea veniturilor.
Cele mai importante obiective ale economiei sociale de piata sunt:
-reorganizarea muncii si participarea lucratorilor la procesul de decizie in intreprinderi si servicii publice;
-dezvoltarea regionala, locala si comunitara;
-orientarea strategiilor desfasurate de actori sociali, sindicate si asociatii patronale.
Analizand separat cei doi termeni ai conceptului ,,economie sociala', constatam:
1.primul dintre ei se refera la productia concreta de marfuri sau servicii, la o crestere neta a bogatiei collective;
2.al doilea se refera la masura in care se amelioreaza calitatea vietii populatiei, la modul in care se creeaza posibilitati de activitate pentru persoanele fara loc de munca in cadrul unor servicii publice sau prin intermediul unor prestatii sociale.
Sectorul economiei sociale nu poate fi considerat nici public, pentru ca este finanantat in cea mai mare parte din surse neguvemamentale, nici privat, pentru ca nu apartine cuiva, ci tuturor. Economia sociala regrupeaza activitati economice exersate de intreprinderi sau asociatii a caror etica se traduce prin principiile urmatoare:
-finalitatea serviciilor pentru membrii sau colectivitatea respectiva, inaintea profitului;
-autonomia de gestiune;
-procesul de decizie democratica;
-primatul persoanelor si al muncii asupra capitalului, in repartitia veniturilor;
-luarea in sarcina a responsabilitatilor individuale si colective.
Economia sociala poate sa se dezvolte in toate sectoarele care raspund unor nevoi ale populatiei si ale colectivitatii. In unele din aceste sectoare si, mai ales, in cele care raspund nevoilor sociale, economia sociala constituie acel sector intermediar intre stat si piata privata.
Fortele economiei sociale sunt:
-capacitatea sa de a detecta noi nevoi si de a le satisface;
-capacitatea de a transforma nevoile in locuri de munca;
capacitatea de a mobiliza fortele si retelele cele mai diverse si mai numeroase;
-marea sa capacitate de democratizare;
-capacitatea de a asigura o mai buna utilizare a resurselor sociale redistribuite.
Economia mixta de piata social-umanista este o constructie teoretica, o imbinare sui-generis a caracteristicilor definitorii ale economiei de piata cu cele ale economiei sociale. Dupa opinia acad. N.N. Constantinescu, criteriile fundamentale ale economiei mixte de piata sunt:
-eficienta economica;
-eficienta sociala;
-eficienta ecologica, corelate reciproc.
Aceasta economie tinde sa raspunda cat mai concret posibil drepturilor omului la viata, la libertate, la munca, la un trai decent, la o locuinta decenta, ca ai dreptului fiecarei natiuni la dezvoltare in toate domeniile evolutiei moderne.
Economia mixta de piata social-umanista este o economie deschisa, ce combina interesele economice si sociale nationale cu cele internationale. Ea foloseste regulile econonomice ale pietei concurentiale, dispunand, prin interventia statului, de parghiile necesare pentru corectarea erorilor sau esecurilor pietei; alaturi de concurenta si libera initiativa, dezvolta parteneriatul economico-social, coordonand miscarile de ansamblu ale economiei si societatii.
In ciclul productie, circulatie, repartitie si consum, consumul reprezinta secventa ultima a activitatii economice, care consta in folosirea bunurilor economice (marfuri sau servicii) de catre persoane sau stat, pentru satisfacerea trebuintelor lor individuale sau colective.
a.Daca bunul economic este folosit pentru a produce alte bunuri, atunci consumul este productiv;
b.Daca bunul economic este folosit pentru satisfacerea unor trebuinte personale, este consum final.
Consumul este si un act social, deoarece reflecta traditii, sisteme de valori, obisnuinte, ritualuri. Autoconsumul reprezinta ceea ce consuma individul si este produs in gospodaria proprie; in special in zonele rurale, autoconsumul constituie un procent, uneori, insemnat al consumului total al individului sau familiei respective.
Consumul individual sau privat se refera la persoana care foloseste un bun economic in folosul sau.
Consumul public este alcatuit mai mult din servicii (precum cele educative, administrative, iluminatul public etc.) adresate mai multor persoane sau chiar intregii colectivitati (societati).
Modul de consum exprima forma pe care o ia consumul intr-un anumit moment al evolutiei economico-sociale, tinand seama de resursele individuale si sociale disponibile. Modul de consum reprezinta si un mod de reflectare a traditiilor, obiceiurilor si culturii unei societati, intr-un anumit moment al evolutiei sale.
Venitul obtinut de un individ (persoana fizica) sau de un agent economic (persoana juridica), in urma activitatilor economice si sociale desfasurate, poate sa fie consumat sau economisit (o parte din economii pot fi, apoi, investite). O egalitate economica fundamentala ne spune ca:
Venitul = Consum + Economisire
Inclinatia spre consum masoara procentul din venit destinat consumului.
Elisabeta Nicorescu subliniaza ca soarta productiei este hotarata de consum, ca nivelul si structura repartitiei influenteaza nivelul si structura consumului, iar schimbul de marfuri creeaza o forma specifica de manifestare a trebuintelor populatiei, anume, cererea de marfuri.
Soarta productiei este influentata direct de capacitatea bunului economic respectiv de a satisface in cea mai inalta masura necesitatile si trebuintele consumatorului, care, astfel, va prefera sa foloseasca, in repetate randuri, acel bun, si nu altul.
Comportamentul reprezinta conduita unui subiect luat in considerare intr-un timp mediu si intr-o unitate de timp data. Comportamentul, care depinde atat de individ cat si de mediu, are intotdeauna un sens. El corespunde cautarii unei solutii sau unui obiect susceptibil sa reduca tensiunile si sa satisfaca trebuintele individului. Comportamentul desemneaza modul de a fi si de a actiona al omului, reprezentand o manifestare obiectiva a intregii activitati umane.
Comportamentul consumatorului reprezinta un ansamblu de atitudini care au ca scop satisfacerea - in cel mai inalt grad - a necesitatilor si trebuintelor individului in cauza. Comportamentul consumatorului corespunde iesirilor unui sistem ale carui intrari sunt:
-situatia economica generala;
-calitatea bunului economic (produs sau serviciu);
-utilitatea acestuia;
-prezentarea,
-probabilitatea de alegere,
-traditiile;
-obiceiurile si cultura individului respectiv.
Oamenii se deosebesc intre ei dupa sex, varsta, ocupatie, mod de viata, ceea ce le determina idei, sentimente, emotii, deprinderi diferite, deci comportamente de consumatori diferite.
Publicul consumator reprezinta totalitatea persoanelor care poseda gusturi si preferinte comune pentru anumite bunuri economice, pe care le cumpara in vederea consumului. Preferinta pentru anumite marfuri sau servicii se modifica in functie de actiunea unor factori de influentare a achizitionarii acestora si de nivelul de satisfacere a trebuintelor fiecarui individ, membru al publicului.
Dupa Paul Popescu-Neveanu, comportamentul economic al consumatorului reprezinta actele si hotararile consumatorului privind utilizarea veniturilor pentru diferite cumparaturi curente, bunuri de uz indelungat sau economii, precum si in legatura cu atitudinile acestuia.
Factorii de influentare ai comportamentului consumatorului, in economia sociala de piata, pot fi clasificati astfel:
1. factorii biologici: sex, varsta, rasa;
2.factorii economici: veniturile individuale, preturile bunurilor, modul de dezvoltare al economiei, modul de consum, inflatia;
3.factorii psihologici: afectivitate, nivel al gusturilor, sensibilitatilor, preferintelor si trebuintelor, temperament si caracter;
4.factorii sociali: numar de membri ai familiei, numar de copii, mediu de provenienta, mod de viata;
5.factorii profesionali: ocupatie/profesie, conditiile de exercitare a acesteia;
6.factorii spirituai!: traditii, obiceiuri, cultura, religie.
Fiecare dintre acesti factori comporta o analiza separata, iar unii dintre ei o discutie speciala. De exemplu, persoanele de sex feminin se caracterizeaza prin afectivitate pronuntata, sensibilitate si participare sufleteasca, receptivitate si preocupare sporita in actul alegerii si cumpararii unui bun economic.
Dintre factorii sus-mentionati, inflatia are o influenta considerabila, mai ales in tarile cu o economie in tranzitie, cum este si Romania; inflatia loveste in special categoriile defavorizate ale populatiei si incurajeaza achizitia de bunuri existente deja pe piata. Cu alte cuvinte, desi inflatia ii face pe oameni mai orientati spre consum, ii si diferentiaza in acelasi timp dupa capacitatea acestora de a consuma.
Comportamentul economic poate fi considerat ca fiind efectul a doua categorii principale de factori:
1.factori exogeni, corespunzatori mediului social in care traieste consumatorul, care cuprind: nevoi, valori, obiceiuri, credinte sociale etc.;
2.factori endogeni, corespunzatori personalitatii consumatorului respectiv si care cuprind: nevoi, aspiratii, perceptii, atitudini, motivatii individuale etc.
Cand omul si-a satisfacut nevoile fiziologice, spune cunoscutul ganditor si economist John Kenneth Galbraith, nevoile psihologice le iau locul; acestea sunt de mai mica importanta, dar pot sa fie la fel de presante ca si nevoile fiziologice.
Psihologul Abraham Maslow, recunoscut pentru celebra sa ,,piramida a trebuintelor sau necesitatilor umane', deosebeste:
1.necesitati de supravietuire sau fiziologice (nevoi de baza): aerul, apa, adapostul, hrana, imbracamintea, sexul;
2.necesitati de siguranta sau securitate: economii banetti, rezerve de bunuri, asigurari;
3.necesitati de afectivitate sau apartenenta: acceptarea de catre o persoana sau un grup, participarea la activitatile respective, asocierea, comunicarea;
4.necesitati privind stima si pozitia sociala: statutul, rangul, insemnele distinctive;
5.necesitati privind implinirea personala, autorealizarea: valorificarea si concretizarea potentialului individual, a fi ceea ce esti capabil sa devii.
In functie de temperament, consumatorul poate fi un:
a. tip slab, visator, corespunzator temperamentului melancolic;
b. tip putemic, neechilibrat, corespunzator temperamentului coleric;
c. tip echilibrat, inert, corespunzator temperamentului flegmatic; a
d. tipul echilibrat, mobil, corespunzator temperamentului sangvinic.
Avand in vedere trasaturile pozitive sau negative de caracter, se pot deosebi urmatoarele categorii de consumatori:
consumatorul atotstiutor, care nu pierde vreo ocazie de a-si etala cunostintele, are multa incredere in competenta sa si nu suporta sa fie contrazis;
consumatorul dificil - este pretentios, se hotaraste greu, descopera tot timpul defecte ale marfurilor si serviciilor, are reactii negative la argumentele vanzatorului;
consumatorul econom, care apreciaza bunul economic dorit ai se hotaraste sa-l cumpere dupa o indelungata chibzuinta;
consumatorul timid, care nu are curajul sa-si manifeste micile sale dorinte si se simte jenat daca i se acorda prea multa atentie la achizitionarea unei marfi;
consumatorul entuziast, care admira in mod nejustificat produsele si lauda exagerat marfurile si serviciile solicitate;
consumatorul impulsiv, ce ia decizii fara o judecata prealabila, avand in vedere numai anumite trasaturi ale marfii sau serviciului (marca, aspectul estetic etc.);
consumatorul grabit, care nu are rabdare si i se pare mereu ca servirea este prea lenta, iar daca este nevoit sa se aseze la rand, renunta;
consumatorul nemultumit, care nu este satisfacut de nici un serviciu sau produs;
consumatorul nedecis, care nu stie ce anume sa aleaga si apeleaza la recomandarea vanzatorului;
consumatorul ideal este cel ce are un scop precis, stie bine ce doreste, vrea sa fie servit repede si da indicatii scurte si precise in legatura cu bunul solicitat.
Determinante esentiale ale variabilelor exogene, nevoile sociale reprezinta ansamblul cerintelor sau trebuintelor de consum productiv sau neproductiv al unitatilor economice, institutiilor si populatiei.
Investigarea fenomenelor si proceselor economice si sociale se concentreaza pe doua directii principale:
1.studierea ofertei de bunuri de consum, precum si a fenomenelor sociale, prin intermediul unor metode de masurare cantitativa si constatativa; >
2.cercetarea cererii de bunuri de consum si a omului ca fiinta sociala, prin intermediul unor metode de masurare calitativa si proiectiva.
Cercetarea calitativa, respectiv cercetarea motivationala, se concentreaza asupra cunoasterii cat mai adancite a raspunsurilor la intrebari fundamentale, precum: de ce?, pentru ce?, cum?, in ce masura? A raspunde la aceste intrebari echivaleaza cu ,,a explica' sau ,,a intelege' mecanismele care se desfasoara in psihicul consumatorului sau al cetateanului ca fiinta sociala; a gasi inlantuirile necesare si legaturile cauza-efect, care sunt determinate de existenta anumitor nevoi ce impun decizii constituite in scopuri pentru consumator.
Cercetarea de tip calitativ, motivational si proiectiv poate raspunde la intrebarile de mai sus, propunand masurile pentru constructia feed-back-ului necesar si depasind astfel masurarea cantitativa si pur constatativa. Rezultatele cercetarilor de tip motivational au permis construirea unor scheme si modele ale comportamentului consumatorului, care descriu procesele comportamentale in functie de actiunea unor stimuli. O modalitate de a construi si aplica un sistem de masurare a comportamentelor economice sociale o constituie indicele libertatii economice.
Adevarata libertate consta in capacitatea de a actiona si in respectul pe care societatea il da initiativelor pornite din exercitiul libertatii. O forma importanta a exercitiului libertatii este libertatea economica. Tranzitia este un proces continuu de liberalizare, care face trecerea de la economia de comanda, unde proprietatea privata era redusa la bunurile personale, la economia capitalista, bazata pe initiativa libera si proprietatea privata. Libertatea economica este, de aceea, un barometru important al reusitelor tranzitiei.
