Suprapopulatia si criza ecologica mondiala

Suprapopulatia si criza ecologica mondiala

Motto:
'Calatorim impreuna, pasageri pe o mica nava spatiala, depinzand de rezervele ei vulnerabile de aer si sol. conservate de la anihilare numai de grija, munca si as spune dragostea pe care le daruim fragilei noastre nave.'
Adlai E. Stevenson 

1. Mohan Gh., Neacsu P., 1992 - Teorii, legi, ipoteze si conceptii in biologie, Edit. Scaiul, Bucuresti
T.R. Malthus (1798): 'Populatia creste in progresie geometrica, iar masa mijloacelor de subzistenta in progresie aritmetica; dezechilibrul creat face necesara interventia obstacolelor regresive pentru reglementarea raportului dintre populatie si mijloacele de subzistenta'. 
Numarul populatiei umane se dubleaza la 25 ani.
In rezumat: a) numarul populatiei este in mod necesar limitat de mijloacele de subzistenta;
b) numarul populatiei creste inevitabil acolo unde mijloacele de subzistenta cresc, cu exceptia existentei unor obstacole puternice;
c) aceste obstacole pot fi: 'retinere morala, viciu si suferinta'.
Retinerea morala (- ideea fundamentala la Malthus) ia forma: amanarii casatoriei sau a abstinentei in casatorie.
Dupa Howard si Fiske (1911), exista unul sau mai multi factori 'acultativi' care controleaza dinamica efectivului fiecarei specii (ex, paraziti, boli). Fluctuatiile numerice (datorate factorilor climatici, de ex.) au avut efecte 'catastrofale'.
Dupa Friederichs (1927), reglarea efectivului unei populatii reprezinta consecinta tuturor interactiunilor dintr-o biocenoza, cu atat mai numeroase cu cat biocenoza este mai complexa.
Dupa Bodenheimer (1928) si Uvarov (1931), efectivele populatiilor naturale sunt controlate de factorii climatici, in special temperatura si umiditate. Efectele s-ar datora modificarii conditiilor de hranire.
Thompson (1939) si Schwerdtfeger (1941) considera ca toti factorii biotici si abiotici, integraqti intr-o unitate complexa, controleaza marimea populatiilor naturale.
Nicholson (1933, 1954, 1957, 1958) afirma ca populatiile sunt sisteme in echilibru cu mediul, capabile sa dezvolte reactii (numerice) compensatoare. Marimea populatiei tinde sa fie proportionala cu cantitatea de hrana disponibila, dar si cu rapitorii, spatiul disponibil etc., care intervin in reglarea numerica a populatiei cu mult inainte de a se ajunge la limita inferioara a cantitatii de hrana disponibile.
Cristians (1950, 1968) si Dawis (1964) arata ca reglarea cresterii populatiilor la mamifere se realizeaza printr-un comportament social si se explica prin raspunsurile endocrine legate de densitate. Densitatea crescuta este resimtita ca stres sau agresiune, iar pe cale hipofizo-corticosuprarenaliana mortalitatea creste fiziologic (sensibilitate mai mare la infectii si parazitism).
Chitty (1955, 1960) pune accentul pe mecanisme interne de reglare a efectivului unei populatii.
Wynne Edwards (1962) presupune existenta unor relatii de tip feed-back intre indivizii unei populatii (la speciile cu un comportament social complex, teritoriu bine determinat, care au castigat o anumita independenta fata de factorii de mediu (pasari, mamifere).
Milne considera ca in conditii naturale o populatie fluctueaza intre doua valori extreme: inferioara, sub care specia dispare si superioara, peste care indivizii mor prin lipsa de spatiu si hrana. 'Capacitatea ultima' a unui mediu determinat si pentru o specie data ar fi numarul maxim de indivizi pe care un mediu il poate asigura fara distrugerea completa a resurselor de hrana si spatiu. 'Capacitatea mediului' ar fi numarul maxim de indivizi pe care mediul il poate mentine in permanenta. Capacitatea mediului este intotdeauna mai mica decat cea ultima. 
Pimentel (1961, 1965, 1968) vorbeste despre existenta unui feed-back genetic intre populatii si mediul lor.
Cresterea mortalitatii si migratiile sunt in legatura cu inrautatirea conditiilor trofice.
Mecanismele interne transforma actiunea factorilor externi in functie de densitatea populatiei, transmitand mai departe efectul (Wilbert, 1962). La om aceasta actiune este minima (servicii de asistenta sociala) iar mecanismele interne ce controleaza - induc fertilitatea si mortalitatea in functie de densitate nu mai sunt eficiente, datorita serviciilor de asistenta medicala.
2. Eveline Popovici, 1998 - Studiul mediului inconjurator. Dimensiuni europene, Edit. Univ. 'Al.I. Cuza' Iasi
Conceptul dezvoltarii durabile subliniaza relatia complexa dintre nivelul populatiei si bunastarea societatii umane.
In general, nivelul populatiei este reglat de valoarea raportului fertilitate - mortalitate umana. 
Exista o stransa interdependenta intre nivelul populatiei si randamentul solului cultivat, nivelul capitalului industrial si al poluarii. 
Cresterea exponentiala pe Terra:
1650 - 0,5 miliarde, spor de 0,3 % anual (dublare la 250 ani)
1900 - 1,6 miliarde, spor de 0,5 % anual (dublare la 140 ani)
1970 - 3,6 miliarde, spor de 2,1 % anual (crestere superexponentiala, datorita scaderii ratei mortalitatii).
Nivelul populatiei reflecta gradul de dezvoltare a tarii, tranzitiile demografice difera de la o tara la alta in functie de politica demografica. Cresterea demografica implica un necesar crescand de hrana, materiale si energie, extinderea zonelor cultivate si a suprafetelor irigate, lucrari agricole si tehnologii agrare cu impact ecologic pozitiv, proliferarea tehnologiilor productive si punerea riscurilor acestora sub control.
Estimarile ONU - 1988, privind populatia mondiala (miliarde locuitori):

Datele statistice existente subliniaza ca potentialul extinderii zonei cultivate a lumii este limitat; previziunile privind extinderea zonei agricole irigate sunt putin promitatoare. In ultimele decenii a scazut cantitatea de cereale pe cap de locuitor.
Aceste date subliniaza dezacordul accentuat pe zi ce trece intre cresterea populatiei si lipsa de hrana.
S-au elaborat patru scenarii grafice computerizate, privind starea lumii si standardul material al vietii pe Terra, in mileniul al treilea. Scenariul standard se bazeaza pe limitele cresterii si tine seama de balanta existenta intre relatiile feed-back negative si pozitive dintre: populatie, hrana, poluare, capital industrial.
Estimarile variaza de la 7,7 (9 - 2040) la 14, 5 miliarde locuitori.
Se apreciaza ca actuala cale demografica trebuie parasita si ca masura cea mai rezonabila depinde de 'intelegerea publica a legaturii dintre marimea familiei actuale si calitatea existentei umane de maine'.
La Conferinta Internationala pentru Populatie si Dezvoltare (septembrie '94, Cairo) au participat 179 delegatii; s-a ajuns la un acord privind planul de stabilizare a populatiei planetei. Planul de actiune 'Oamenii lumii' subliniaza faptul ca alimentatia va fi cea care va determina capacitatea de sustinere demografica a Pamantului.
3) Al. Gore, 1995 - Pamantul in cumpana. Ecologia si spiritul uman, Edit. Tehnica, Bucuresti 
In iunie '92, la Rio de Janeiro a avut loc Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare (= 'Intalnirea la varf asupra Pamantului').
Criza ecologica mondiala se manifesta vizibil prin: 
- incendierea si defrisarea padurilor tropicale ;
- cresterea de 1000 ori a vitezei de disparitie a unor specii;
- otravirea aerului si apelor;
- incalzirea globala;
- reducerea ozonului din stratosfera.
Acest impact se datoreaza:
- in primul rand, exploziei demografice (la fiecare 10 ani se adauga echivalentul populatiei Chinei, cca. 1 miliard).
- in al doilea rand, revolutiei tehnico-stiintifice care a crescut puterea omului de a manipula natura;
- in al treilea rand, gandirii incorecte a relatiei cu mediul.
In 1945 populatia globului era de 2 miliarde, in 1992 de 5,5 miliarde iar in 2032 va fi de (?) 9 miliarde.
200.000 i.C. - 250 milioane
1500 d.C. - 500 milioane 
1776 - 1 miliard

Presiunea cresterii rapide a populatiei, in special in Lumea a treia, reprezinta o amenintare majora asupra sistemului global de apa. In multe parti ale lumii, apa subterana este extrasa din rezervoarele freatice cu viteze ce depasesc cu mult capacitatea naturii de a le umple sau de ale realimenta. Secarea rezervoarelor subterane face ca pamantul de deasupra lor sa se scufunde (ex, delta fluviului Sacramento - California, acviferul Ogallala din zona Marilor Campii - SUA).
In cea mai mare parte a lumii, presiunea cresterii populatiei asupra sistemului de apa este exacerbata si prin cresterea consumului pe cap de locuitor, datorita in principal (73%) irigatiilor din agricultura, necesare pentru a hrani populatiile in crestere. Din aceasta apa, 3/5 se pierd, datorita tehnicilor ineficiente si daunatoare mediului. 
Istoria omenirii este impletita cu istoria agriculturii. Fiecare crestere in marime a asezarilor umane a fost insotita de noi sofisticari in efortul de a produce, depozita si distribui cantitati tot mai mari de hrana. Noile tehnologii (plugul, santul de irigatie) au adus si noi probleme ca: eroziunea solului si acumularea de sare in sol. Cantitatile imense de fertilizatori si pesticide se infiltreaza frecvent in panza freatica, contaminand-o pentru secole.
Selectionarea plantelor (biotehnologiile) a crescut productivitatea, dar a crescut si uniformitatea (a scazut biodiversitatea) si vulnerabilitatea (a scazut rezistenta genetica) la daunatori (de la insecte la ciuperci).
Fertilizatorii cu azot stimuleaza dezoxigenarea solului si producerea masiva de metan si protoxid de azot. Acestora din urma li se atribuie peste 20% din incalzirea globala.
Fiecare persoana din SUA produce de peste 2 ori greutatea sa corporala in deseuri zilnic. Tehnologia de inlaturare / reciclare a deseurilor ('resurse postconsum') nu a ajuns din urma tehnologia de producere a lor. Dupa revolutia chimica, a crescut productia chimica mondiala (se dubleaza volumul la 6-7 ani), dar si periculozitatea (deseuri nucleare, infectioase). A aparut un relief antropogen: muntii de gunoi au ajuns sa pericliteze avioanele (groapa Fresh Kill din Staten Island). 
Lipsa locuintelor face sa fie amplasate locuinte si pe depozitele de gunoaie (Muntele Fumegator din Manila, Filipine - 25.000 oameni).
Organizatia 'Ecologistii profunzi' considera civilizatia umana un fel de virus HIV planetar, ce imbolnaveste Pamantul de o forma de SIDA de tip 'Gaian', facandu-l incapabil de a-si mentine rezistenta si imunitatea la numeroasele noastre insulte la adresa sanatatii si echilibrului planetei. Alt grup, 'In primul rand Pamantul!', considera ca natura va fi in stare sa se refaca imediat ce varful lantului trofic (omenirea) va fi taiat.
Multi teoreticieni ai mediului inconjurator se plang de opozitia Bisericii Catolice la controlul nasterilor. In ce priveste planificarea familiala si folosirea anticonceptionalelor, Mechai Viravayda - Tailanda, prin activitati promotionale atractive si umoristice a ajutat la scaderea ratei de crestere a populatiei de la 3,2 % (1970) la sub 1,7 % (1990).
Primul obiectiv strategic pentru protectia globala a mediului ar fi (dupa Al Gore) stabilizarea populatiei lumii, cu o legislatie destinata tranzitiei demografice, de la un echilibru dinamic, cu rata ridicata a natalitatii si mortalitatii, la un echilibru stabil cu rate scazute. Acest proces are loc in majoritatea tarilor industrializate - cu niveluri mici de mortalitate infantila si niveluri mari de instructie si educatie, si practic in nici una din tarile in curs de dezvoltare, unde este valabila situatia inversa. 
Pana recent, expertii prevedeau ca populatia globului se va stabiliza la 10 miliarde in secolul XXI. Acum apreciaza acest total la 14 miliarde sau chiar mai mult. In plus, 94 % din crestere va fi in tarile in curs de dezvoltate, unde saracia si degradarea mediului sunt deja cele mai severe. Cresterea este egala cu populatia Chinei la fiecare 10 ani, a Mexicului anual, a New York-ului zilnic.
Modul in care traiesc oamenii si tehnologiile pe care ei le folosesc sunt critice in determinarea impactului asupra mediului. Noi epidemii de la holera si ciuma la SIDA au izbucnit in societatile afectate de cresterea rapida a populatiei. In zonele de crestere rapida, precum Sahelul, foametea a devenit endemica. Tensiunile sociale si politice asociate conduc la prabusirea ordinii sociale in multe tari cu crestere rapida, ceea ce amplifica lupta pentru resursele naturale cu totul insuficiente pentru populatia in expansiune (ex., apa: fiecare din cele 14 tari ce depind de Nil se confrunta cu o explozie demografica; la fel pentru Iordan, Tigru si Eufrat).

Cresterea venitului pe cap de locuitor a contribuit indirect la tranzitia demografica spre familii mai putin numeroase. Ratele inalte de alfabetizare si educatie a femeilor care decid asupra numarului de copii plus nivelul scazut al mortalitatii infantile plus accesul instantaneu si generalizat la o varietate de tehnici contraceptive. Cand zonele rurale sunt degradate, migratia spre centrele urbane se accentueaza.
4) Angheluta Vadineanu, 1998 - Dezvoltarea durabila. Teorie si practica, vol. I, Edit. Univ. Bucuresti
In ultimele patru decade, criza ecologica s-a generalizat si cronicizat.
Paul Ehrlich - Population Bomb, discuta in detaliu efectele cresterii exponentiale ale efectivului speciei umane asupra mediului , resurselor regenerabile si asupra calitatii si starii de sanatate a populatilor umane.
5) 1975 - Population, Ecology, and Social Evolution, edit. Steven Polgar, Mouton Publishers, The Hague
La Conferinta asupra populatiei lumii de la Bucuresti (1974), delegatii din tarile in curs de dezvoltare au refuzat sa accepte ca 'problema' suprapopularea. Ei au insistat ca ratele de crestere a populatiei sa fie tratate intr-un context socio-economic mai larg. Schimbarile in marimea populatiei sunt strans dependente de fertilitate, care depinde de conditiile de viata, dieta, ecologie. Longevitatea femelei adulte este factorul operativ major legat de sanatate iar supravietuirea infantila si a copiilor este secundar (J. Lawrence Angel). 
Cresterea populatiei in ultimele generatii a devenit ultima amenintare majora impotriva umanitatii. Totusi, cresterea populatiei este masura obisnuita a succesului evolutiv. Spre deosebire de plante si animale, abilitatile culturale ale omului in crearea propriilor conditii de viata l-au izolat, dar in acelasi timp i-au erodat nisa ecologica din ce in ce mai larga, producand paradoxal aceasta criza.
6) Barnett S.A., 1995 - Biologie si libertate, Edit. Stiintifica, Bucuresti
Anthony Storr: 'la om, ca si la alte specii, suprapopularea este un teren neindoielnic de stimulare a ostilitatii'. Poate, mai curand saracia asociata cu densitatea crescuta.
7) Grigg David B., 1980 - Population growth and agrarian change. An historical perspective, Cambridge University Press, Cambridge
Intre 1950 - 2486 milioane si 1975 - 4000 milioane, cresterea populatiei lumii a fost de 1,92 % .an-1 in medie, la inceputul anilor '70, rata a crescut la 2,05 % .an-1. Dar populatia nu a crescut cu o rata egala in toata lumea, ci mai mult in tarile subdezvoltate din America Latina, Africa si Asia. In lumea dezvoltata, numai Australasia a avut o rata in mod exceptional ridicata, datorita imigrarii.
Cresterea rapida a populatiei intr-un timp scurt a avut un efect foarte negativ in tarile in care productivitatea agriculturii era scazuta iar standardul de viata deja coborat. Aceasta a stimulat migratia catre oras si a agravat problemele din colectivitatile / aglomerarile urbane. Desi presiunea populatiei nu este singura cauza a saraciei, in lumea subdezvoltata ea e de prima im portanta. Astfel ca, desi s-au inregistrat plusuri considerabile ale suprafetelor cultivate in majoritatea tarilor in ultimele decade, aceasta crestere nu a fost proportionala cu cresterea populatiei. Ca rezultat, marimea fermelor a scazut (India, Guatemala, Pakistan).
In cazul in care venitul creste, nu exista consecinte majore ale cresterii populatiei. Daca progresul tehnologic este inadecvat, rata cresterii populatiei poate fi limitata fie prin controlul nasterilor, fie prin emigrare. Daca nici asa scaderea venitului nu este oprita si acesta ajunge nivelul minim de subzistenta, intervine cresterea mortalitatii. 
Metode de control al fertilitatii:
1. - mai putine casatorii / familii, mai multi celibatari fertili!
2. - schimbarea / cresterea varstei de casatorie, mai putine nasteri posibile intr-o casatorie
3. - limitarea numarului de nasteri intr-o casatorie prin: 'coitus interruptus', prelungirea alaptatului la san, inainte de era contraceptivelor.

Migratiile sunt de 3 tipuri: - rural-rural, rural-urban, peste hotare.
Pe langa mortalitatea 'normala', exista si o mortalitate 'de criza', independenta de cresterea populatiei, mai curand asociata cu recolte proaste etc.
8) Visan Sanda, Cretu Steliana, Alpopi Cristina, 1998 - Mediul inconjurator. Poluare si protectie, Edit. Economica, Bucuresti
Inca de la aparitia sa pe Terra, Homo sapiens a influentat mediul natural in sensul dorit de el, pentru a-si asigura protectie, hrana, caldura, deci supravietuirea si dezvoltarea. Daca la inceput impactul a fost neglijabil, datorita numarului redus de indivizi si adaptarii cvasianimalice la mediu, treptat, efectele s-au amplificat.
Din neolitic (7-8000 i.Hr.) se inregistreaza o adevarata explozie demografica. Au inceput sa fie inlocuite ecosistemele naturale cu altele noi, artificiale sau antropice.
Cresterea demografica a fost deosebit de spectaculoasa: 240.000 i. Hr. - 0,01 mil., 4000 i.Hr. - 30 mil., 1 Hr. - 100 mil., 1000 - 275, !900 - 1500, 1950 - 2500, 1990 - 5000, 1995 - 5700, 2000 - 6000.
9) Godeanu S., 1997 - Elemente de monitoring ecologic / integrat, Edit. Bucura Mond, Bucuresti
Omul a fost in masura 'sa cucereasca si utilizeze medii de viata mult diferite de cele in care a aparut si evoluat'. A creat un factor nou de selectie diferit de cea naturala - selectia socio-culturala - bazata pe informatia paragenetica. Cresterea demografica tot mai ridicata a creat marile aglomerari urbane - 'megalopolisuri'. 
Omul foloseste mult mai multe resurse decat are nevoie, o buna parte din energia pe care o ia din mediu fiind returnata ca 'deseuri'. Cantitatea acestora depaseste capacitatea de reciclare a mediului, declansand un fenomen necunoscut pana la om - poluarea. Omul epuizeaza resursele energetice din natura si accelereaza procesele antropice.
Explozia demografica si a aglomerarilor umane s-a insotit de inmultirea extraordinara a organismelor antropofile. Migratiile s-au tradus si prin introducerea de noi specii in habitate straine..(Australia - ex.).
Medicina ar fi responsabila de supravietuirea oamenilor de slaba calitate, inapti fizic si psihic, Iar scaderea mortalitatii infantile ar duce la degradarea biologica a omului (nevoia de eugenie). 
...Problemele majore cu care s-a confruntat omul au avut in vedere viata comunitatii, de ex., controlul bolilor transmisibile, controlul si imbunatatirea mediului fizic (sanitatie), aprovizionarea cu apa si hrana de calitate si in cantitate suficienta, asigurarea asistentei medicale si rezolvarea lipsurilor si handicapurilor.
10) Jordan Terry G., Rowntree Lester, 1982 - The Human Mosaic. A Thematic Introduction to Cultural Geography, 3rd Ed., Harper & Row Publishers, New York
Termeni referitori la populatie care ne asalteaza zilnic: criza populatiei, bomba populatiei, explozia populatiei, cresterea populatiei zero. Oamenii sunt comparati cu sobolanii care se inmultesc rapid. Suprapopulatia bantuie asupra noastra, a tuturor, ca un spectru. O distributie inegala (0 - 30.000 locuitori.km-2 - Insula Manhattan) inrautateste situatia. Distributia populatiei este esentiala in ceea ce priveste suprapopulatia. 
Demografia - ramura a geografiei populatiei, consta in studiul statistic al populatiei umane. 76 % din populatia Globului traieste in Eurasia, 9 % in America de Nord, 10 % in Africa, 5 % in America de Sud, sub 1 % in Australia si Oceania. Circa 22 % in China, 15 % in India, 6,5 % in fosta Uniune Sovietica, 5,5 % in Statele Unite. 
Conceptul de densitate a populatiei este relativ si static. El nu indica rata nasterii, a mortii, cresterea populatiei sau migratia. Densitatile cele mai mari (2/3 din populatia mondiala) sunt concentrate in jumatatea sudica a Japoniei, campiile si colinele din estul Chinei, coatele musonice si marea campie a Gangelui - India, zonele industriale din Europa. In afara Eurasiei, zonele intens industrializate ale Statelor Unite si fermele irigate din lungul Nilului - Africa. In ciuda ingrijorarii noastre cu privire la suprapopulatie, zone intinse ale lumii sunt putin populate: zonele inghetate nordice si deserturile tropicale.
Daca populatia a crescut relativ lent (0,02 la 1000 locuitori.an-1) pe parcursul istoriei, incepand cu anul 1 d. C. s-a dublat la fiecare 500 ani. Pentru majoritatea tarilor, aceasta explozie a populatiei nu a avut loc pana in secolul XX. Totusi, unii oameni de stiinta au prevazut cu mult timp in urma problemele legate de suprapopulatie. In 1600, Sir William Petty, un pionier al statisticii prevedea o criza legata de suprapopulatie in anul 2600. Necesarul de spatiu ar fi fost, dupa calculele sale, de 3 acri de persoana. In 1700, prusacul Johann Süssmilch estima, cu destula acuratete, populatia mondiala la 1 miliard. El facea legatura intre cresterea numerica si scurtarea sperantei d viata. Dupa Thomas Malthus, controlul natural al populatiei ar consta in: razboi, foamete si boli (3 din cei '4 calareti ai Apocalipsului').
Incepand din secolul XVIII, un numar de tari europene au inceput transformarea demografica, adica schimbari in rata nasterii si mortii, asociate cu trecerea de la societatea agricola rurala la cea urbana si industriala. In era industriala, descoperirile medicale, imbunatatirea dietei au scazut drastic rata mortalitatii. Speranta de viata a crescut de la 35 ani (secolul XVIII) la peste 70 in prezent. In era preindustriala, ratele nasterii si mortii erau ambele ridicate, conducand la o crestere a populatiei apropiata de zero.
Explozia populatiei in Europa a fost rezultatul fertilitatii mult mai mari decat mortalitatea. Astazi, din Japonia pana in SUA, lumea industrializata a realizat in ciuda diferentelor culturale o rata scazuta a fertilitatii. Metode de scadere a ratei nasterilor, ca: celibatul, casatoriile tarzii, coitus interruptus, avortul, infanticidul au fost cunoscute de secole. Metodele moderne constau in: pilule contraceptive, dispozitive intrauterine, vasectomie, legalizarea avortului.
Rata nasterii era mai mica in 1930 decat in prezent. Scaderea acesteia s-a dovedit a fi o problema culturala, nu una tehnica. In societatea industriala, copiii isi pierd mult din importanta economica pentru familie, astfel ca reducerea numarului de copii devine benefica.
Pe langa controlul voluntar al fertilitatii, controlul populatiei include programe de descurajare a fertilitatii: taxe ce cresc odata cu numarul de copii, ajutor pentru batranii fara copii, recompensa financiara pentru sterilizarea voluntara. 
A treia categorie de mijloace ar consta in legi care sa schimbe traditia, incurajand femeile sa lucreze sau legi care sa dizolve familia ca institutie sociala, statul preluand copiii la nastere. crescandu-i si educandu-i. In plus, favoruri legale pentru familiile fara copii, cum ar fi obtinerea mai usor a divortului.
A patra categorie de mijloace ar consta in controlul involuntar al fertilitatii: contraceptive orale, preluate prin apa, alimente (paine) sau imprastiate din avion, precum pesticidele; permis / licenta de la guvern pentru a avea copii, guvernul putand cere avortul pentru sarcinile ilegale. Copii ar putea fi sterilizati temporar la pubertate, iar adultii sterilizati cu forta dupa ce au dat urmasi in viata.
Controlul nasterilor este impiedicat de: preferintele culturale (pentru familii cu mai multi copii), religiile organizate (biserica catolica, secte), rivalitatile internationale si sentimentele nationaliste (fiecare nou-nascut este un viitor soldat), competitia pentru influenta intre grupurile etnice (albi - negrii in SUA), care considera aceasta politica un veritabil 'genocid'.
Infanticidul se practica la indienii Tupirapé - trib vorbitor de Tupi din centrul Braziliei care nu accepta mai mult de trei copii in viata, cel mult doi de acelasi sex, datorita necesarului de carne in dieta zilnica.

Nevoia de 'spatiu personal' difera de la o cultura la alta. 1850 - 1 miliard; 1930 - 2 miliarde; 1975 - 4 miliarde; 2000 - 6 miliarde. China si India peste 1 miliard fiecare. 11 tari intre 100 milioane si 1 miliard de locuitori. 
Exista o relatie stransa intre ingrijirea medicala (starea de sanatate) si cresterea populatiei. Pe de o parte, imbunatatirea nivelului de sanatate scade mortalitatea si creste populatia, dar, pe de alta, se pare ca e o preconditie pentru o natalitate scazuta. O familie saraca din India trebuie sa aiba 6-7 copiii pentru o siguranta de peste 95 % de a avea un singur fiu sanatos, care sa indeplineasca ritualul necesar la moartea tatalui. Copiii supravietuitori sunt o necesitate economica in mare parte a lumii.
O stabilizare a populatiei globului este prevazuta pentru inceputul secolului XXI, la 8-15 miliarde, care nu ar depasi resursele Terrei. 'Cresterea zero' a populatiei (fiecare cuplu cu cel mult 2 copii), care sa ii inlocuiasca pe parinti, ar putea preveni o catastrofa ecologica. 
Criza mondiala se traduce prin deficit de hrana, cresterea productiei fiind mai mica decat cresterea populatiei (Perioadele de seceta contribuie si ele la aceasta prin desertificare.) si prin deficit de energie, caci consumul mondial se dubleaza la fiecare 10 ani. Exista o legatura invers proportionala la nivel de agricultura intre cele doua. 
Suprapopulatia tine cont de modul de viata si de consumul de energie, necesar intretinerii populatiei. Pentru SUA problema s-ar pune mai acut decat pentru India (dupa Ronald Freedman si Bernard Berelson). Solutia nu ar fi mai putini copii, ci mai putin consum!
11) Sherman Irwin W., Sherman Vilia G., 1989 - Biology. A Human Approach, 4 Ed., Oxford University Press, New York 
Utilizarea DDT - ului pentru combaterea tantarilor purtatori de malarie in Sri Lanka a scazut mortalitatea foarte mult (1,7 % in 1946), natalitatea ramanand in schimb ridicata. Rata fertilitatii este media copiilor vii nascuti de o femeie (intre 15 - 44 ani). In 1987, rata mondiala a fertilitatii era de 3,6 copii per femeie in tarile subdezvoltate de 4,2 iar in cele dezvoltate de 2,0. Tinand cont de mortalitatea infantila si de diferentele existente in sex ratio, rata inlocuirii ar fi de 2,1 copiii per femeie in tarile dezvoltate si de 2,7 in cele subdezvoltate.
'Revolutia verde' consta in obtinerea de recolte alimentare crescute prin folosirea de noi soiuri de grau si orez. In Mexic, recolta de grau a crescut de 6 ori in 20 ani, dar noile varietati inalt productive necesita mari cantitati de apa, fertilizanti, pesticide. In zonele cu sol sarac si interactiuni climatice severe nu e posibil.
Oceanul ca sursa bogata de hrana este un mit, spune J. H.. Ryther de la Institutul Oceanografic Woods Hole. S-ar investi mai multa energie in 'cultivarea' marii decat s-ar obtine prin maricultura (alge, moluste, crustacee). Banca terestra a dat faliment. Nu putem produce ieftin hrana sintetica si nu putem reduce semnificativ cerintele calorice. Chiar daca s-ar putea hrani populatia globului, aceasta ar insemna a trata simptomul si nu boala, iar cresterea populatiei ar fi incurajata!
In conditii ideale, rata de crestere a unei populatii este exponentiala (vezi Malthus) si organismele se reproduc fara opozitie / rezistenta. Ceea ce se opune acestei cresteri (potential biotic) este rezistenta mediului, adica suma tuturor factorilor de mediu care limiteaza populatia (ex. spatiul, temperatura, hrana, oxigenul, aerul, apa, acumularea poluantilor). Stabilizarea marimii populatiei este echilibrul dinamic intre rata mortalitatii si cea a natalitatii. Acest echilibru este capacitatea de sustinere / suport a mediului, adica maximum de marime a populatiei care poate fi suportata de un mediu particular. 
Curba cresterii populatiei pe o scara logaritmica arata ca au existat trei momente de crestere exponentiala: acum 600.000 ani, ce coincide cu revolutia culturala, acum 8.000 ani, suprapus peste revolutia agricola si acum 200 ani, odata cu revolutia industriala. Intre acestea, populatia umana a ramas relativ stabila, fluctuand in jurul nivelului de echilibru. Motivele cresterii exponentiale au constat in: productia mai mare de hrana, noi teritorii si continente, mecanizare si urbanizare.
Astfel, cu fiecare imbunatatire a capacitatii noastre (ca specie) de a obtine hrana si spatiu, a fost stabilita o noua capacitate de sustinere / suport, iar echilibrul s-a mutat la un alt nivel. Ar trebui dezvoltate programe educationale de planificare familiala si inlesnite adoptiile de copii.

Bibliografie
1. Mohan Gh., Neacsu P., 1992 - Teorii, legi, ipoteze si conceptii in biologie, Edit. Scaiul, Bucuresti
2. Popovici Eveline, 1998 - Studiul mediului inconjurator. Dimensiuni europene, Edit. Univ. 'Al.I. Cuza' Iasi
3) Gore Al., 1995 - Pamantul in cumpana. Ecologia si spiritul uman, Edit. Tehnica, Bucuresti 
4) Vadineanu Angheluta, 1998 - Dezvoltarea durabila. Teorie si practica, vol. I, Edit. Univ. Bucuresti
5) ***, 1975 - Population, Ecology, and Social Evolution, Edit. Steven Polgar, Mouton Publishers, The Hague
6) Barnett S.A., 1995 - Biologie si libertate, Edit. Stiintifica, Bucuresti
7) Grigg David B., 1980 - Population growth and agrarian change. An historical perspective, Cambridge University Press, Cambridge
8) Visan Sanda, Cretu Steliana, Alpopi Cristina, 1998 - Mediul inconjurator. Poluare si protectie, Edit. Economica, Bucuresti
9) Godeanu S., 1997 - Elemente de monitoring ecologic / integrat, Edit. Bucura Mond, Bucuresti
10) Jordan Terry G., Rowntree Lester, 1982 - The Human Mosaic. A Thematic Introduction to Cultural Geography, 3rd Ed., Harper & Row Publishers, New York
11) Sherman Irwin W., Sherman Vilia G., 1989 - Biology. A Human Approach, 4 Ed., Oxford University Press, New York