DEFINITII TRASATURI:

Piata valutara asigura confruntarea cererii si ofertei de moneda straina (valuta) si releva cursul (pretul) acestora exprimat in moneda nationala. Pe piata valutara monedele si devizele straine nu sunt mijloace de schimb si de plata sau mijloace de cuantificare a valorii , ci active financiare nemonetare fiind deci negociate ca atare .

Monedele straine sunt schimbate pe moneda nationala pe toate pietele financiare ale lumii. Piata valutara nu este deci limitata geografic iar actualele piete valutare urmeaza prin intermediul satelitilor de comunicatie, mersul soarelui in jurul globului.

Pietele valutare pot avea caracter local sau international , in acest din urma caz, deservind tranzactii nelocalizate intr-un anumit spatiu gergrafic.Aceste piete au influente puternice in activitatea valutar-financiara internationala. Astfel, cursurile valutare stabilite pe aceste piete determina in buna parte cursul valutar pe alte piete valutare.

Cele mai importante piete valutare care au caracter international sunt: Londra, Zurich, Paris, New-York, Tokio, Frankfurt.

Pietele valutare internationale fiind si ele plasate pe teritoriile unor tari, au obligatia de a respecta legislatia acestor tari dar evident aceasta legislatie este mai permisiva fapt caruia se datoreaza si dezvoltarea lor.

Pe piata valutara tranzactiile ajung uneori sa se desprinda de activitatile economice propriu-zise , ele efectuandu-se numai din anumite interese caz in care cererea si oferta sunt deformate. Aceste situatii apar ca urmare a unor factori specifici: speculatia valutara, arbitrajul valutar si interventia statului .

• Speculatia valutara: este operatia de vanzare-cumparare care nu are o baza economica, ea efectuandu-se numai in scopul de a realiza un castig din negocieri. Acest castig se realizeaza prin folosirea inteligenta a diferentelor de curs valutar pe aceeasi piata sau pe piete diferite sau intre cursul la vedere si cursul la termen. Speculatia valutara comporta un risc inerent, pentru ca, daca previziunea agentului nu se realizeaza, pot rezulta pierderi.
• Arbitrajul valutar: este un gen asemanator de activitate cu deosebirea ca se efectueaza intre banci si cu valori mai mari. Bancile au mijloace moderne si perfectionate de informatie prompta asupra evolutiei cursului valutar de pe diverse piete.
• Interventia statului: consta in cumparari sau vanzari masive de valuta in scopul de a mentine cursul valutar al monedei nationale. In conditiile stabilite de organizatiile internationale, statul este obligat sa intervina pentru a mentine fluctuatiile monedei nationale in anumite limite. Uneori aceasta interventie, cu toate sacrificiile de valuta din rezerva nationala s-a dovedit a fi fara efect, fiind in joc influenta unor factori mult mai puternici.

Rolul pietelor valutare este determinat de posibilitatea pe care acestea o ofera participantilor la schimburile economice internationale.

Cresterea importantei pietelor valutare in dezvoltarea schimburilor economice internationale este conditionata de urmatorii factori:

- tendinta de liberalizare a comertului international si de atenuare a restrictiilor valutare datorita activitatii organismelor financiare internationale

- cresterea ponderii creditului international in volumul tranzactiilor comerciale externe

- tendinta de crestere a rolului unor valute nationale cu mare pondere pe piata financiar-bancara internationala

- cresterea unei penurii de lichiditati, indeosebi pentru tarile in curs de dezvoltare

PARTICIPANTII LA PIATA VALUTARA

Piata valutara este rezervata bancilor si institutiilor financiare care actioneaza in nume propriu sau in cel al clientilor. Acesti operatori negociaza intre ei direct sau prin intermediul firmelor de brokeraj (curtieri).

Bancile, institutiile financiare si filialele financiare ale grupurilor industriale efectueaza operatiune de schimb valutar in nume propriu sau din ordinul clientilor sai. Pentru a facilita operatiunile respective, bancile deschid conturi si constituie depozite la bancile si institutiile financiare straine care joaca rolul de corespondenti.

Bancile sunt cei mai importanti operatori pe piata valutara insa filialele financiare sau bancare ale grupurilor joaca de asemenea un rol tot mai mare.

In principiu toate bancile autorizate sunt abilitate sa efectueze in mod obisnuit operatiuni valutare insa in practica numarul bancilor care intervin in permanent pe piata este redus.

Bancile au ca politica de afaceri sa nu speculeze, in realitate se ajunge adesea ca unele banci sa fie intr-o anumita "pozitie valutara". Pozitia valutara este diferenta pozitiva sau negativa intre creantele si angajamentele in valuta ale unei banci. In cazul in care creantele sunt mai mari decat angajamentele, pozitia valutara este "lunga" iar in cazul in care creantele sunt mai mici decat angajamentele banca se afla intr-o pozitie valutara "scurta".

O pozitie valutara neechilibrata implica un risc reflectind un anumit comportament speculativ in ceea ce priveste cresterea sau scaderea cursului valutei respective.

Un operator important pe piata valutara este Banca Centrala ce are doua functii: pe de o parte ea executa ordinele clientilor sai (banci centrale, straine , organisme internationale) iar pe de alta parte ea actioneaza in sprijinul stabilirii cursului monedei nationale.

A doua categorie importanta de participanti pe piata valutara este clientela privata care nu intervine direct pe piata valutara ci prin intermediul bancilor si, eventual al caselor de schimb valutar. Clientela privata cuprinde, la randul ei, trei categorii de operatori: intreprinderile industriale si comerciale, institutiile financiare care nu participa direct pe piata valutara si persoanele particulare. A treia categorie importanta de operatori pe piata valutara sunt firmele de brokeraj - cambisti , curtieri.

Firmele de brokeraj joaca un rol esential pe piata valutara in calitate de informatori si intermediari. Fara ca ele sa fie obligate sa cumpere sau sa vanda valuta, firmele de brokeraj informeaza, la fel ca si bancile ceilalti operatori cu privire la cursurile la care ar fi dispuse sa vanda sau sa cumpere diverse monede. Pe de alta parte, firmele de brokeraj au un rol de intermediar in masura in care centralizeaza ordinele de vanzare sau de cumparare ale mai multor banci care nu intervin pe piata.

Functia firmelor de brokeraj este de a face ca piata valutara sa fie mai eficace si mai fluida prin stabilirea de relatii permanente cu un mare numar de banci.

O firma de brokeraj este organizata pe compartimente specializate pe o anumita valuta sau un grup de valute . In interiorul unui compartiment fiecare agent de schimb este specializat pe tranzactiile aferente pietei la vedere sau diverselor scadente ale pietei la termen.

1.ACTIVELE NEGOCIATE PE PIATA VALUTARA

Principalul activ negociat pe piata valutara este depozitul bancar al carui transfer se realizeaza prin diverse mijloace de comunicare la distanta (telegraf, telefon, fax).

Mai exista , de asemenea , si unele active utilizate pe scara mai redusa precum: scrisoarea de schimb si numerarul.

La inceputul comertului international , mijlocul de plata cel mai utilizat a fost scrisoarea de schimb . Ea este folosita si in prezent insa importanta ei a scazut foarte mult.

Scrisoarea de schimb este un ordin dat de catre vanzatorul unui bun , acceptat de catre cumparator ( sau banca sa) si care obliga acest cumparator ( sau banca) sa plateasca o anumita suma vanzatorului, la o data stabilita si intr-o anumita moneda.

Scrisoarea de schimb este foarte asemanatoare cu cambia ( polita ), la fel ca aceasta asociaza functia de mijloc de credit cu functia de mijloc de plata cu singura particularitate ca efectuarea platii implica o operatiune de schimb valutar.

Transferul telegrafic al unui depozit bancar este un ordin transmis prin telegraf, telex, etc. , de a debita un cont libelat in moneda A si de a credita simultan un alt cont libelat in moneda B .Conturile debitate sau creditate pot apartine aceleiasi persoane sau unor operatori diferiti.

Principalul avantaj al transferului telegrafic de depozite bancare este rapiditatea executiei. De exemplu un exportator francez care dispune de un cont la " Societe Generale" la Bucuresti poate sa-i ceara acestei banci printr-un transfer telegrafic sa-i vanda pe piata locala un depozit de 50.000.000 lei si sa-i crediteze simultan contul sau de la "Societe Generale" de la Paris.Ca urmare, exportatorului francez i se va remite la Paris echivalentul sumei de 50.000.000 lei in franci francezi la cursul pietei din momentul efectuarii operatiunii.

Cursul valutar practicat la transferurile de depozite bancare reprezinta cursul director la care sa se alinieze cursul valutar utilizat in operatiunile cu numerar.

Cursurile facturate de banci, case de schimb valutar, cu ocazia unei operatiuni de schimb valutar in numerar, difera destul de mult de cursurile utilizate in transferurile de depozite , publicate in presa financiara.

Aceasta diferenta reprezinta costurile de trezorerie implicate de detinerea de monezi si bilete neaducatoare de dobanzi precum si de cheltuielile de transformare a instrumentelor de plata manuale in disponibilitati in cont ( si invers) adica transportul si asigurarea bancnotelor si monezilor straine cumparate sau vandute prin debitarea sau creditarea propriului cont al bancii in cauza.

2.CURSUL DE SCHIMB

In ipostaza de pret cursul de schimb exprima valoarea monedei nationale in raport cu alte monede. Gradul de normalitate a conditiilor de existenta a cursului de schimb este indicat de discrepanta intre nivelul oficial (instituit) al acestuia si nivelul sau real. Nivelul real al cursului de schimb este dat de raportul intre nevoia-cererea de devize a economiei nationale si cererea straina de moneda nationala, in cadrul careia factorul primordial este reprezentat de cererea de moneda pentru procurarea de bunuri si servicii oferite de economia nationala.

Cursul de schimb este un pret special cu functii in ceea ce priveste interactiunea economiei nationale cu celelalte componente ale economiei mondiale. Functiile sale exprima si deriva, in primul rand din natura modului de functionare a economiei si din felul regimului sau de curs flexibil, curs fix-ajustabil, variante intermediare.

Principalele functii ale cursului de schimb dintre doua monede sunt:

functia de masurare :prin intermediul cursului de schimb se permite comensurarea puterii de cumparare externa a unui monede autohtone.

- functia de schimb: de conversie a monedei nationale in alte monede.

- functia informationala - de transmitere de informatii, semnale cu privire la procesele si fenomenele din economiile nationale( incluzind aici modificarile survenite in sistemele interne de preturi relative ) din economiile nationale si de pe pietele reale si financiare internationale.

- functia de stimulare , de orientare a eforturilor agentului economic in directia obtinerii unui randament sporit, a unei eficiente superioare. Prin mecanismul pretului are loc procesul de restructurare a productiei catre marfurile cu rentabilitate mai ridicata.

functia de echilibrare a balantei de plati : in cazul cursurilor fluctuante , miscarea acestora, nascuta din dinamica cererii si ofertei de valuta actioneaza asupra

raportului intre preturile interne si externe ducand la modificarea in oferta si cererea de bunuri.

- functia de instrument de politica economica : o serie de obiective ale politicii economice a statului pot fi urmarite prin interventia pe piata cursului de schimb.