|
|
|
Masuri antiinflationiste
"Urmarind aducerea inflatiei in limite normale, problemele antiinflationiste trebuie sa stabileasca si modalitatile trecerii de la stabilire economica monetara la cresterea aconomica autentica"
(Milton Ffriedmann)
Deoarece efectele inflatiei actioneaza in sensuri diferite, ele se rasfrang asupra vietii economice prin cresterea instabilitatii si prin cautari febrile ale agentilor economici de a diminua efectele sale negative sau de a se sustrage lor. Din aceste cautari s-au nascut masuri antiinflationiste de o mare complexitate, care se pot imparti in doua mari grupe:
a ) de aparare a agentilor economici impotriva cresterii preturilor si scaderii puterii de cumparare a baniilor;
b) de diminuare si control a inflatiei .
Din prima grupa de masuri, cea mai importanta prin dimensiunile sale este indexarea. Aceasta constituie o crestere procentuala sau in sume absolute a veniturilor agentilor economici, indeosebi a salariilor si pensiilor, lunar, trimestrial sau semestrial, astfel incat sa acopere partial sau total cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor, generate de inflatie. A doua grupa cuprinde masuri care contribuie la refacerea echilibrului economic deteriorat de inflatie.
Asupra masei monetare se actioneaza in special prin:
cresterea dobanzii creditelor acordate de banci;
cresterea rezervelor monetare obligatorii ale bancilor;
limitarea creditului de consum (vanzari in rate);
"inghetarea" salariilor si preturilor;
echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe;
Dintre masurile care vizeaza sporirea bunurilor economice, cele mai frecvent utilizate sunt:
dezvoltarea activitatilor productive cu scopul de a mari oferta de bunuri si servicii;
introducerea si dezvoltarea productiei noilor bunuri si servicii;
schimbarea si adaptarea structurii actvitatilor economice in vederea apropierii ofertei de volumul si structura cererii de bunuri economice;
Asadar impotriva inflatiei se promoveaza intotdeauna "pachetele de masuri", care trebuie astfel concepute incat sa se completeze cat mai bine, pe termen mediu si lung, intrucat implica o readaptare a intregii economii la o noua stare de echilibru si aceasta nu se poate realiza dintr-odata, pe termen scurt.
Concluzii
Inflatia este un fenomen produs de relatiile organismului economic la dezechilibrele existente in interiorul sau,o forma prin care raporturile si proportiile economice si monetare sa se echilibreze in mod automat.
Politicele economice de combatere a inflatiei trebuie sa asigure reflecterea echilibrului economic,conditii de stabilire a preturilor luind masuri de crestere a ofertei , in primul rind prin cresterea productiei la un nivel rezonabil , editind pe cit posibil in procesul redistribuirii veniturilor deteriorarea situatie economice a grupurilor sociale defavorizate.
Cerceterea economica scoate I relief faptul ca ,in prezent ,exista o puasidisparitie a mecanismelor spontane de limitare a inflatiei.In acelas timp exista preocupari de a gasi modalitati de incorporare a mecanismelor de autoreglare la nivelul intreprinderilor, la nivelul unde se formeaza preturile. De asemenea ca urmare a intentificarii inflatiei, a curentelor libere in toata lumea, s-au adoptat masuri de liberalizare a economie a economiei.
Aceste mecanisme trebuie sa aiba un rol mai mare si in sfera inflatiei,in sensul absorbirii si temperarii automate,in mai mare masura ,a fenomenelor inflationiste.Deocamdata,in toate tarile exista un control centralizat in domeniul monetar-creditar ,precum si programe guvernamentare de stopare a inflatiei ,statul fiind principalul factor a luptei pentru combaterea inflatiei.
