IMPOZITELE - NOTIUNI GENERALE - Continutul si rolul impozitelor, Clasificarea impozitelor

IMPOZITELE - NOTIUNI GENERALE

1.1.          Continutul si rolul impozitelor

In Romania, in conformitate cu Legea finantelor publice, resursele financiare publice sunt formate din ansamblul veniturilor administratiei de stat centrale, ale administratiei de stat locale, veniturile institutiilor publice si activitatilor autofinantate, veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat, ale fondului pentru plata ajutorului de somaj, precum si veniturile bugetelor fondurilor speciale.

Bugetul public national poate fi definit ca fiind planul financiar al statului prin care sunt prevazute veniturile si cheltuielile pentru o perioada determinata de timp.

Bugetul public national in Romania este structurat pe trei componente:

-bugetul de stat;

-bugetele locale compuse din bugetul consiliului judetean, bugetele municipiilor, oraselor si bugetele comunelor;

-bugetul asigurarilor sociale de stat.

Veniturile de stat sunt formate din totalitatea resurselor banesti instituite prin lege, care contribuie la constituirea fondurilor banesti ale acestuia, alcatuind un tot unitar, denumit sistemul veniturilor bugetare.

Din punct de vedere economico-financiar veniturile bugetare reprezinta forme valorice concrete prin care o parte din venitul national sau din alte resurse destinate fondurilor generale ale societatii sunt concentrate la dispozitia statului Din punct de vedere juridic veniturile bugetare reprezinta obligatii banesti stabilite in mod unilateral prin acte normative, in sarcina persoanelor juridice si persoanelor fizice care realizeaza venituri sau bunuri impozabile sau taxabile

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu caracter nerambursabil datorata conform legii bugetului de stat de catre persoane fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda

Principalele trasaturi ale impozitelor sunt

impozitul este o contributie baneasca

impozitul este o contributie obligatorie

impozitele sunt prelevari cu titlu nerambursabil

impozitele sunt datorate conform dispozitiilor legale

impozitele sunt datorate de catre persoane fizice si persoane juridice

impozitul se datoreaza pentru veniturile realizate si bunurile detinute

impozitul este o prelevare fara o contraprestatie sau fara vreun echivalent

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlul definitiv si nerambursabil. In schimbul acestora, platitorii impozitelor nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata.

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) si fara contraprestatie directa din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit. Dreptul de a introduce impozite il are statul si el se exercita, de cele mai multe ori, prin intermediul puterii legislative (Parlamentul), iar uneori si, in anumite conditii, prin organele de stat legale. Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de stat de importanta nationala, iar organele de stat legale pot introduce unele impozite in favoarea unitatilor administrativ-teritoriale. In Romania, conform Constitutiei, consiliile locale sau judetene stabilesc impozitele si taxele locale, in limitele si in conditiile legii.

Titlul definitiv si nerambursabil este o alta caracteristica a impozitelor si prevede ca in schimbul acestora, platitorii impozitelor nu pot solicita statului contraserviciu de valoare egala, apropiata sau mai mica.

Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege. Aceasta sursa este, pentru muncitori si functionari - salariul, pentru agentii economici - profitul, pentru proprietarii funciari - renta, pentru detinatorii de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.) - venitul produs de acestea (dividende, dobanzi), venitul obtinut de proprietari uzufructuarii si detinatorii legali din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, venitul obtinut din drepturi de proprietate intelectuala. Micii meseriasi si liber-profesionistii suporta impozitele din venitul realizat de pe urma activitatii desfasurate.

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social. Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaste unele diferentieri de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Totodata, impozitele reprezinta modalitatea principala de infaptuire a alocarii optime a resurselor intre cele doua mari sectoare definitive dupa caracterul privat sau public al bunurilor produse in societate, in functie de care se defineste punctul optim al fiscalitatii.

Ele au drept scop sa contribuie la o repartitie optima, in spatiu si in timp, a resurselor intre diferiti beneficiari ai acestor fonduri, conducand astfel la o mai mare stabilitate fiscala si implicit economica.

Determinate in functie de capacitatea contributiva a cetatenilor, si de serviciile la care acestia au acces, impozitele sunt, in calitate de prelevare obligatorie, procedeul care permite functionarea serviciilor publice astfel incat orice persoana sa poata beneficia de ele, indiferent de situatia sa financiara.

In ceea ce priveste rolul economic al impozitelor, acesta se manifesta in actiunile statului de a le folosi ca mijloc de interventie economica in functie de intentia actuala si de perspectiva a legiuitorului.

In masura in care manifestarea rolului impozitelor in economie contribuie la dezvoltarea economica, se poate vorbi despre eficienta impozitelor.

Pe plan social rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si dintre indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice. Astfel, prin intermediul impozitelor, taxelor si contributiilor statul preia la buget intre patru si cinci zecimi si chiar mai mult din produsul intern brut, in tarile dezvoltate si intre trei si patru zecimi in tarile in curs de dezvoltare.

In concluzie, impozitele si taxele sunt folosite ca instrumente de redistribuire a PIB intre membrii societatii, de protejare a celor cu capacitate economica redusa, de stimulare a natalitatii, de limitare a consumului unor produse nocive pentru sanatatea omului, de incurajare a productiei si consumului altor produse, de introducere a tehnicilor si tehnologiilor moderne, de stimulare a amplasarii de fabrici in zone economice slab dezvoltate din punct de vedere economic, de incurajare a organizarii de intreprinderi de anumite dimensiuni(in special mici si mijlocii), de incurajare a exportului, etc.

Trebuie totusi apreciat ca politica unui stat, in domeniul impozitelor si taxelor trebuie sa tina cont de conditiile concrete la un moment dat, de interesele si de obiectivele imediate si de perspectiva ale respectivului stat, tinandu-se, evident, seama si de tendintele la nivel mondial.

1.2.          Clasificarea impozitelor

In Legea bugetului de stat pentru anul 2008 repartizarea veniturilor din impozite si taxe intre bugetul de stat si bugetele locale s-a stabilit astfel:

I. VENITURI CURENTE

A.     Venituri fiscale:

Impozitele directe sunt platite de contribuabil in cunostinta de cauza, in categoria acestora incluzandu-se

IMPOZITUL PE PROFIT

IMPOZITUL PE SALARII

IMPOZITUL PE VENIT

Impozitul pe veniturile din activitati independente

Impozitul pe veniturile din salarii

Impozitul pe veniturile din cedarea folosintei bunurilor

Impozitul pe veniturile din dividende

Impozitul pe veniturile din dobanzi

Impozitul pe veniturile din pensii

Impozitul pe veniturile obtinute din jocurile de noroc, din premii si din prime in bani si/sau natura

Impozitul pe veniturile obtinute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare si vanzarea partilor sociale

Impozitul pe veniturile din valorificarea sub orice forma a drepturilor de proprietate intelectuala

Impozitul pe veniturile realizate din activitati agricole.

ALTE IMPOZITE DIRECTE

Impozitul pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente

Impozitul pe profit obtinut din activitati ilicite sau din nerespectarea Legii privind protectia consumatorilor

Impozitul pe dividende de la societati comerciale

Cote din taxele de scolarizare

Alte incasari din impozite directe

CONTRIBUTII

Contributia pentru pensia suplimentara

Contributia agentilor economici pentru persoanele cu handicap

B. Venituri nefiscale:

Varsaminte din profitul net al regiilor autonome

Varsaminte de la institutiile publice

Diverse venituri

Schema impozitelor directe este prezentata in figura nr. 1.1.

Figura nr.1.1. Clasificarea impozitelor directe *SURSA: Iulian Vacarel si colectiv - "Finante publice", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2007 pag.378

Reguli de aplicare a impozitelor

Impozitele se platesc in moneda nationala a Romaniei;

Sumele inscrise pe o declaratie fiscala se exprima in moneda nationala a Romaniei;

Sumele exprimate intr-o moneda straina se convertesc in moneda nationala a Romaniei, cursul de schimb valutar este cel comunicat de Banca Nationala a Romaniei.

Toti platitorii, persoane fizice si juridice, romane sau straine care datoreaza impozite au obligatia sa intocmeasca si sa depuna declaratii sau deconturi de impunere.

Declaratia de impozite, unul dintre instrumentele impunerii cel mai des intalnit in practica fiscala, este documentul prin care platitorul informeaza organul fiscal competent (unitatea subordonata Ministerului Finantelor Publice sau, dupa caz, compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in a carui raza teritoriala platitorul isi are sediul sau domiciliul ori unde este luat in evidenta fiscala) cu privire la dobandirea obiectului impozabil si a celorlalte elemente de care se tine seama la determinarea bazei de calcul a impozitului si a cuantumului acestuia.

In mod concret, prin declaratia de impozit, platitorul declara:

Impozitele datorate, in cazul in care, potrivit legii obligatia calcularii impozitelor revine platitorului;

Bunurile si veniturile impozabile, in cazul in care, potrivit legii, stabilirea impozitului se face de catre organul fiscal;

Impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, retine si varsa impozitele.

Declaratia de impozit trebuie sa contina informatii privind: datele necesare pentru stabilirea identitatii platitorului; baza de impunere cuantumul obligatiilor fiscale, atunci cand obligatia calcularii impozitului revine platitorului; semnaturile autorizate si stampila, daca este cazul.

La completarea documentului platitorii au obligatia de a intocmi corect declaratia de impunere inscriind clar, lizibil si complet informatiile prevazute de formular. Organul fiscal va verifica modul de completare a declaratiei, iar in cazul in care constata erori in completarea acestuia, va solicita in scris platitorului sa se prezinte intr-un anumit termen, la sediul sau, pentru efectuarea corecturilor necesare. In cazul in care platitorul nu s-a prezentat in termen de 15 zile de la termenul stabilit, organul fiscal competent stabileste din oficiu obligatia de plata. Nerespectarea acestor obligatii constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda.

Declaratia de impozite este intocmita pentru fiecare fel de impozit si se depune de platitor la termenul stabilit prin lege. In cazul in care ultima zi de depunere este nelucratoare, declaratia de impunere se considera a fi depusa in termen, daca se face in ziua lucratoare imediat urmatoare termenului de depunere.

In cazul nedepunerii declaratiei de impunere, organul fiscal competent are dreptul de a stabili din oficiu declaratia de plata. In scopul stabilirii din oficiu a obligatiei de plata, organul fiscal transmite platitorului o instiintare, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, prin care ii notifica depasirea termenului legal de depunere a declaratiei. Daca in termen de 15 zile de la data primirii instiintarii, platitorul nu depune declaratia, organul fiscal competent stabileste din oficiu obligatia de plata si o comunica platitorului printr-o instiintare de plata.

Plata impozitului nu suspenda obligatia platitorului de a depune declaratia de impunere. Totodata platitorul este obligat sa depuna declaratia de impunere, chiar daca este scutit de plata impozitului precum si in alte cazuri stabilite de catre Ministerul Finantelor Publice.

Platitorul este obligat sa depuna o declaratie de impozite si daca in cursul anului fiscal se afla in una dintre situatiile:

Dizolvare , lichidare sau transformare;

Reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbtie sau fuziune prin contopire;

Incetarea activitatii precum si terminarea activitatii supuse impozitarii;

Incetarea obligatiei de a calcula, retine si vira impozite;

Modificari intervenite in baza de impozitare, in cazul reprezentantilor firmelor straine cu activitate pe teritoriul Romaniei;

Modificari intervenite in baza de impozitare a impozitelor locale.

In practica financiara se intalneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca forma, ci si in ceea ce priveste continutul lor.

Pentru a sesiza mai usor efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, financiar, social si politic este necesara gruparea acestora pe baza unor criterii stiintifice.

Dupa trasaturile de fond si forma, impozitele pot fi grupate in:

impozite directe ;

impozite indirecte.

Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. In cazul acestor impozite, subiectul si suportatorul impozitului sunt una si aceeiasi persoana, desi, practic uneori acestea nu coincid.

Daca tinem cont de criteriile care stau la baza asezarii impozitelor directe, atunci acestea pot fi grupate in (Figura nr.1.2.):

impozite personale;

impozite reale.

Impozitele personale se aseaza asupra veniturilor sau averii in stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute si sub denumirea de impozite subiective.

Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale, facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se aseaza asupra produsului brut al obiectului impozabil, fara a se face nici o legatura cu situatia subiectului impozitului.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vanzarii unor bunuri si al prestarii unor servicii, al importului, ori exportului. In cazul impozitelor indirecte chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decat suportatorului acestora.

Dupa forma care o imbraca, impozitele indirecte pot fi grupate in:

a)            taxe de consumatie;

b)            venituri de la monopolurile fiscale;

c) taxe vamale;

d)            taxe de timbru si de inregistrare.

Daca avem in vedere obiectul impunerii, atunci impozitele pot fi clasificate in impozite pe venit, impozite pe avere, si impozite pe consum.

In functie de scopul urmarit de stat la introducerea lor, impozitele pot fi grupate in (Figura nr.1.2).

impozite financiare;

impozite de ordine.

Impozitele financiare sunt instituite in scopul realizarii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului. Astfel de impozite sunt, in primul rand, impozitele pe venit, taxele de consumatie etc.

Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea unei anumite actiuni sau in vederea atingerii unui tel ce nu are caracter fiscal.

De exemplu, prin instituirea unor taxe ridicate la vanzarea bauturilor alcoolice si a tutunului se urmareste limitarea consumului acestora, avand in vedere efectul lor nociv asupra sanatatii persoanelor care le consuma.

Dupa frecventa realizarii lor, impozitele se pot grupa in:

impozite permanente;

impozite incidentale.

Figura nr. 1.2 . Clasificarea impozitelor de stat

*SURSA: Iulian Vacarel si colectiv - "Finante publice", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2007 pag.379

1.3. Elementele impozitului

Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale cat si de contribuabili. Drept urmare, in legile prin care se instituie impozite se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata impozitelor, materia supusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata, sanctiunile care se aplica persoanelor fizice si/sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabila de la impunere si incalca alte dispozitii ale reglementarilor fiscale.

Cele mai importante elemente tehnice ale impozitelor sunt[1]:

a)       subiectul (platitorul) impozitului este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia. In reglementarile fiscale subiectul impozitului este denumit contribuabil. Legislatia care reglementeaza sistemul fiscal trebuie sa stipuleze clar persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata sau la calculul si varsarea impozitului catre trezoreria statului. In caz de neplata a obligatiilor fiscale la termen, aceste persoane sunt obligate sa suporte unele sanctiuni fiscale sau penale.

b)       suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. In mod normal, subiectul impozitului ar trebui sa fie si suportatorul real al acestuia. In realitate, sunt frecvente cazurile in care suportatorul impozitului este o alta persoana decat subiectul. Acest lucru este posibil deoarece sunt diverse cai si mijloace pentru a transpune, intr-o masura mai mare sau mai mica, impozitele platite de persoane fizice sau juridice in sarcina altora. In aceste conditii se ajunge la situatia ca in final contribuabilul care suporta efectiv impozitul sa nu fie intotdeauna cel desemnat oficial prin legea de instituire a impozitului.

c)        obiectul impunerii este elementul concret care sta la baza asezarii impozitului si reprezinta materia sursa a impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi, dupa caz, venitul (profitul) sau averea (patrimoniul net al capitalului). Astfel, in cazul impozitului pe profit, obiectul impunerii il constituie profitul, la impozitul pe salarii - salariul si alte drepturi de personal, la impozitul pe donatiuni - bunurile mobile si imobile care fac obiectul donatiei, deci, cu alte cuvinte averea donata;

d)       sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul: din venit sau din avere. In cazul impozitelor pe venit, obiectul impunerii coincide intotdeauna cu sursa. La impozitele pe avere nu exista intotdeauna aceasta coincidenta, deoarece, impozitul se plateste din venitul realizat de pe urma averii propriu-zise. Pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil se foloseste o anumita unitate de masura, care poarta denumirea de masura de impunere. Ca unitate de impunere se poate intalni: unitatea monetara in cazul impozitului pe venit, metrul patrat la suprafata utila pe impozitul pe cladiri, hectarul de teren la impozitul funciar, bucata, kilogramul, litrul etc. la unele taxe de consumatie;

e)       cota (cotele) impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in unitati procentuale (proportionale, progresive, regresive);

f)        asieta (modul de asezare a impozitului) reprezinta totalitatea masurilor permise de lege pe care le iau organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, stabilirea marimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat statului;

g)       termenele de plata indica plata pana la care impozitul trebuie achitat statului.

Termenul de plata se fixeaza sub forma unui interval de timp in cadrul caruia sumele de plata trebuie varsate la buget , situatie in care scadenta este ultima zi a perioadei respective. Termenul de plata se poate stabili si sub forma unei zile fixe , cand scadenta si termenul de plata coincid.

Momentul in care plata unui venit bugetar devine exigibila nu coincide intotdeauna cu cel al nasterii obligatiei fata de buget. Obligatia platitorului apare,de regula, in momentul cand el a intrat in posesia obiectului impozitului si numai stingerea obligatiei are loc la termenul de plata.

Neachitarea impozitului pana la termenul stabilit de lege atrage dupa sine obligatia contribuabilului de a plati majorari de intarziere. Prin lege sunt stabilite si alte sanctiuni care se aplica contribuabililor rau platnici, cum sunt: popriri (de exemplu pe salarii), sechestrarea unor bunuri de valoare identica cu suma impozitului neachitat la termen etc.

Structura impozitelor directe la S.C. COROANA S.A. Buzau in anul 2007

In cazul S.C. Coroana S.A. Buzau, structura impozitelor directe suportate in anul fiscal 2007 se prezinta conform tabelului de mai jos:

Tabelul nr. 1.1.

Din datele prezentate mai sus rezulta ca impozitul pe profit se ridica la nivelul unui procent de 49,92 din totalul impozitelor directe. Calculul acestui impozit este prezentat in capitolul urmator.