|
Impactul solutiei liberal-europene asupra societatii romanesti
Vom incerca sa reliefam anumite
aspecte legate de impactul social al tranzitiei, de suportabilitatea, de
toleranta sau indiferenta manifestate uneori, de comportamentul
reactiv din alte situatii sau pur si simplu de rezistenta la
schimbare a societatii romanesti, asa cum s-au conturat in
ultimul deceniu. Prin solutie liberal-europeana vom intelege
ansamblul masurilor de schimbare, compatibilizare si modernizare adoptate
in Romania ca efect al vointei politice, acordurilor si programelor
care decurg din procesul de aderare
Desigur, nu toate masurile politice, administrative sau economice adoptate dupa 1989 se inscriu in ceea ce am numit cu un termen generic solutia liberal-europeana. Dimpotriva, inceputul anilor`90 este foarte sarac in astfel de masuri, perioada fiind mai degraba dominata de populisme, de incoerente si dezorganizare si de reactii disproportionate ale diferitelor grupuri si categorii sociale, osciland absolut imprevizibil intre pasivitate si agresivitate. Pe fondul imaturitatii mentionate, caracterul de "liberal" sau "european" al spatiului social romanesc poate fi cu greu regasit in ultimul deceniu. Totusi, momentul Helsinki - decembrie `99 va reprezenta cu certitudine un punct de inflexiune in evolutia societatii, avand in vedere semnalul generos si convingator venit dinspre Uniunea Europeana.
In debutul excelentei "monografii socio-culturale a Romaniei anilor`90", pe care o realizeaza in cartea sa "Spatiul social al tranzitiei" (1999), profesorul Dumitru Sandu afirma: "In fond, Romania traieste in tranzitie de la 1830 incoace. Si ca ea, multe alte state perifericeIstoria moderna a Romaniei apare astfel ca o succesiune de tranzitii neimplinite care se neaga reciproc."
Referindu-se la cel mai recent dintre proiectele de tranzitie ale acestei istorii, cel inceput in 1989 si care isi propune sa conduca Romania de la comunism la o societate a bunastarii bazata pe libertate si concurenta, Dumitru Sandu spune ca "o atenta examinare a ceea ce s-a intamplat in raportul dintre intentii si fapte duce la constatarea ca deocamdata tranzitia postcomunista a Romaniei s-a facut mai mult spre subdezvoltare, iar constructia implinita a fost mai mult in linia unei societati de supravietuire".
Incercand o cuantificare a factorilor de care a depins performanta in realizarea tranzitiei, se pot identifica o serie de criterii (mai mult sau mai putin masurabile) prin care se poate compara potentialul de reforma al tarilor din Europa Centrala si de Est.
Surse ale diferentierilor de performanta societala in realizarea reformei:
- starea initiala, la inceputul reformei;
- starea economica: ponderea sectorului de stat/privat, gradul de modernizare tehnologica, experienta manageriala;
- experienta reformelor partiale in perioada comunista;
- gradul de integrare in circuite de comunicare economica, sociala si culturala cu tarile capitaliste dezvoltate.
Modul de realizare a reformei:
- prin schimbari lente, partiale, de tip gradualist sau de tip soc;
- succesiunea masurilor de politica economica: stabilizare, liberalizare, reforma institutionala etc.;
- raportul intre reforma economica si cea politica: declansate concomitent (Cehoslovacia, Polonia, Ungaria), reforma economica ramasa mult in urma (Romania) sau reforma economica fara democratizare (China, Iugoslavia).
Fireste, fara a analiza acum toate criteriile propuse, se poate deduce cu usurinta ca Romania dispunea in 1989 de cel mai scazut potential de reforma din zona tarilor europene recent democratizate.
Economia supercentralizata si superplanificata, din care lipsea cu desavarsire sectorul privat, orientarea puternica spre piata CAER si a tarilor arabe, legaturile comerciale si culturale slabe cu Occidentul, lipsa minimului exercitiu democratic sau concurential, respectiv inexistenta unei culturi manageriale si antreprenoriale solide la nivelul populatiei au facut ca societatea romaneasca sa fie in decembrie 1989 vulnerabila si total nepregatita pentru o reforma de tip liberal-european. In timp ce in tarile din regiune o serie de proiecte reformiste incepuse sa se faca simtite inca din 1990, in Romania chiar si cele mai timide masuri de schimbare se loveau de rezistenta tenace a unor grupuri interesate in mentinerea avantajelor pe care le avusesera inainte de caderea lui Ceausescu si care manipulau cu usurinta largi categorii sociale.
Una din primele consecinte economice concrete ale "schimbarii", asa cum a fost perceputa la nivelul majoritatii, l-a constituit cresterea preturilor. Scaderea drastica a productiei industriale si agricole, retragerea treptata a subventiilor publice si liberalizarea preturilor la energie si bunuri de larg consum au determinat ca veniturile reale ale cetatenilor sa fie din ce in ce mai mici comparativ cu necesarul unui "trai decent" iar nivelul de viata al celor mai multi salariati sa se degradeze continuu in ultimii 18 ani. In acest context de ignoranta, frustrare sociala si manipulare politica, apar primele ,,manifestari stradale' ale nemultumirii unor segmente de populatie.
In "Romanii dupa `89 - Istoria unei neintelegeri" (Mungiu,1995), volum de referinta in analiza tranzitiei, autoarea noteaza: "Perceptia perioadei de tranzitie in Romania este predominant negativa. La grupurile focus din 1992, perioada a fost caracterizata in principal ca haos si criza. Taranii si batranii o caracterizeaza si ca "destrabalare", "babilonie", "anarhie", "bisnitaraie", "o lume intoarsa cu susul in jos", "nimeni nu mai asculta de nimeni", "nu pricepem de ce sunt preturi diferite de la un magazin la altul", "trai ingrozitor de greu", "lipsa de rusine", "copiii trag intr-o parte si parintii in cealalta", "nu mai e nici o siguranta", "toti fac ce vor", "sunt prea multe partide", "nu ai cui sa te plangi".
Luand in considerare aspectele mentionate mai sus, putem contura schita unui tablou social care reflecta impactul tranzitiei la timpul prezent (februarie 2006): saracie si probleme sociale grave, capacitatea suportiva a populatiei solicitata la maxim, nesiguranta, frustrare sociala, amenintari sindicale in aproape toate sectoarele de activitate, agresivitate formala si informala, asociate insa cu speranta sociala imensa legata de ajutorul financiar promis de Uniunea Europeana.
Fara indoiala, o societate care traverseaza o asemenea criza are nevoie de speranta si de incredere, de convingerea ca poate depasi momentul de cumpana, dar are de asemenea nevoie urgenta de bani: bani pentru iesirea din iarna, bani pentru salarii, bani pentru plata datoriilor interne si externe, bani pentru constructii si pentru retehnologizare.