Evolutia economiei monetare

1 Evolutia sistemului monetar al leului in perioada 1867-1938

Originea denumirii monedei nationale

Löwenthaler = talerul-leu, moneda din argint, cu o greutate aproximativa de 27,5 g, avand imprimat un leu rampant pe revers

prima emisiune de taleri-leu - provincia Holland, 1575, piesele batute avand greutatea de 27,648 g si titlul de 750‰

circula in Tarile Romane in secolele XVI-XVIII emisiuni provenite din Tarile de Jos si Imperiul Habsburgic

Trasaturile vechiului sistem monetar: moneda era considerata o marfa ca toate celelalte marfuri; leul avea functia de ban de calcul (moneda de cont < fr. compter = a socoti); lipsa unei monede nationale reale; circulatia monetara era alcatuita dintr-o multitudine de semne monetare straine; sistemul monetar era expus speculatiilor si fluctuatiilor (externe si interne) determinate de acestea.

Noul sistem monetar: Legea din anul 1867 Leul nou era definit potrivit sistemului Uniunii Monetare Latine: 1 leu = 1 fr. fr.= 1 fr. belg. = 1 lira it. = 1 fr. elv.; 1 leu = 0,3226 g Au cu titlul 900‰; 1 leu = 5 g Ag cu titlul 835 ‰; Paritati valutare: 1 $ = 5,18 lei; (1 £ = 4,86 $); 1 £ = 25,25 lei; 1 RM (ReichsMark) = 1,24 lei.

Consecintele adoptarii noului sistem monetar:

s-a creat prima moneda nationala reala cu valoare intrinseca (exprimata in metal pretios monetar);

sistemul monetar a devenit sistem banesc de stat;

s-a inlaturat din circulatia monetara interna haosul, specula, dezordinea;

stabilitatea monetara specifica sistemului etalon aur din perioada 1880-1914 a avut drept efect o remarcabila stabilitate a preturilor, nemaiintalnita – exceptand perioada socialista - in urmatorii 90 de ani;

Romania patrunde pe piata schimburilor comerciale si valutare internationale cu o organizare monetara stabila si eficienta.

Emisiunea monetara in perioada 1880-1913: Masa monetara (M1), numerar in circulatie a crescut de la 60 milioane lei aur in anul 1880 la 480 milioane lei aur in anul 1913, respectiv de 8 ori.

Instabilitatea monetara in perioada interbelica             

Declansata in perioada razboiului, inflatia avea sa continue in unele tari, printre care si Romania, in perioada interbelica.

Principalele evolutii monetare ale perioadei au fost:

v    comparativ cu masa monetara (M₁) - estimata - aflata in circulatie pe intreg teritoriul romanesc inaintea Marii Uniri (aproape 1 miliard lei aur), in anul 1929 circulatia monetara (M₁) insuma cca. 21 mild. lei, iar in anul 1938 cca. 35 mild. lei aur.

v    fata de anul 1914 leul s-a depreciat intre 42 de ori in perioada 1925-1926 si 32 de ori in perioada 1927-1929;

v    prin Legea de stabilizare monetara din februarie 1929 leul a fost devalorizat de 32 de ori fata de perioada 1867-1913;

v    comparativ cu definitia data prin legile din anul 1867 si 1890, un leu reprezenta doar 0,010 g aur cu titlul de 900‰, respectiv 9 mg. aur fin;

v    in mod corespunzator s-au modificat paritatile valutare: 1 dolar valora aprox. 167 lei, 1 lira sterlinacca. 813 lei, un franc elvetian 32 lei, iar un franc francez (devalorizat in anul 1928) 6,55 lei;

v    sub impactul crizei economice din perioada 1929-1933, sistemul lirei sterline se prabuseste, principala moneda a lumii secolului al XIX-lea fiind devalorizata in anul 1934 cu cca. 40%;

v    efect al gravelor distorsiuni ale sistemului financiar american, convertibilitatea dolarului este suspendata in anul 1933, un an mai tarziu moneda americana fiind devalorizata, la randul ei cu aprox. 40%;

v    sub presiunea evolutiilor monetare internationale, leul este din nou devalorizat in anul 1936 : 1 leu este definit printr-o cantitate de 7 mg aur fin, 1 kg de aur fin fiind evaluat la 153 333,33 lei. Cresterile pretului aurului practicate de Banca Nationala pentru stimularea productiei si comercializarii metalului pretios, precum si emisiunile monetare la solicitarile statului au determinat deprecierea in continuare a monedei nationale.

v    in ciuda proceselor deflationiste din perioada crizei, preturile interne cresc in mod diferentiat, pana in anul 1938, de circa 25 de ori la produsele agricole, respectiv de circa 37 de ori la produsele industriale;

v    dupa anul 1929 se manifesta deschiderea foarfecei preturilor interne in defavoarea produselor agricole, scaderea acestei categorii de preturi fiind de aproape doua ori mai mare in anii crizei (1932-1934) decat a preturilor produselor industriale.

Intrebari de autoevaluare:

• Precizati trasaturile vechiului sistem monetar.
• Mentionati trasaturile sistemului monetar modern.
• In ce a constat functionarea sistemului „etalon aur”?
• Ce este „bimetalismul” si cand a fost aplicat in Romania?
• De cate ori a sporit masa monetara in perioada 1880-1914?
• Enumerati sase efecte ale introducerii noului sistem monetar.
• Prezentati cauzele aparitiei si agravarii proceselor inflationiste in perioada interbelica.
• Definiti continutul in aur al leului conform paritatilor exprimate in legile din anii 1867, 1929, 1936.
• Mentionati de cate ori a fost devalorizat leul in anul 1929 fata de leul aur, respectiv la cat a fost devalorizat in anul 1936 fata de 1929.
• Prezentati paritatea legala a leului fata de principalele cinci valute in anii 1912 si 1929.
• Mentionati de cate ori s-a majorat masa baneasca - numerar aflat in circulatie – in anii 1929 si 1938 fata de anul 1913.

2 Expansiunea si contractarea sistemului bancar in perioada 1880-1938

2.1 Constituirea sistemului bancar si de credit modern

Trasaturile vechiului sistem de credit (camataresc).

Existau doua zone (arii) ale creditului: creditul mare; creditul mic.

Trasaturile creditului „mare”: era destinat clientelei bogate, boierimii, marilor negustori, statului; era practicat de bancheri, zarafi, mari negustori; datoriile deveneau perpetue, debitorii fiind permanent indatorati; comporta riscuri relativ reduse, garantiile fiind solide (bunuri imobiliare - mosii, case etc.); avea caracter neproductiv fiind destinat acoperirii cheltuielilor de lux (calatorii, sejururi in strainatate).

Trasaturile creditului „mic”: era solicitat de taranime, mestesugari, mici negustori, slujbasi; era practicat de mosieri, arendasi, carciumari, camatari specializati; ratele dobanzilor ajungeau pana la 200%, nivel care reflecta nu numai presiunea cererii, ci si riscurile mai mari, determinate de caracterul garantiilor; avea caracter antiproductiv, ratele dobanzilor fiind de regula superioare ratelor medii ale profiturilor

Cerintele noului sistem de credit. Sistemul de credit modern urma sa aiba trasaturi specifice, precum: abundenta fata de cerere; rata dobanzii inferioara ratei medii a profitului; specializat pe principalele ramuri ale economiei: comert, industrie, agricultura; caracter preponderent productiv, destinat investitiilor si tranzactiilor economice; intemeiat pe garantii rezonabile; stimulativ pentru depuneri.

2.2 Infiintarea Bancii Nationale a Romaniei in anul 1880

Trecerea la noul sistem de credit impunea organizarea autoritatii monetare a statului sub forma unei Banci centrale si de emisiune

Principalele operatiuni ale B. N. R.

1. Emiterea de moneda:  numerar (metalica si bancnote) si scripturala (in cont);

2. Constituirea rezervei de acoperire a emisiunii monetare;

3. Reglementarea circulatiei banesti;

4. Acordarea de credite pe termen scurt - pana la un an – pe baza de rescont si lombard celorlalte banci din sistem;

Determinarea ratei medii a dobanzii pe piata prin intermediul ratei scontului;

6. Stabilirea cursului oficial al valutelor straine;

7. Efectuarea de tranzactii cu metale pretioase;

8. Primirea de depozite si acordarea de avansuri pe aur si valute.

Structura sistemului bancar si de credit modern in Romania in perioada 1880-1914:

B.N.R. - banca de emisiune si principalul institut de credit;

Creditul agricol:

pentru marii proprietari funciari, reprezentat de Prima Societate de Credit Funciar – 1873; Societatile de Credit Funciar Urban (Bucuresti - 1874, Iasi - 1881;

Casele de Credit Agricol; pentru viticultori: Creditul Viticol - 1906; pentru micii agricultori: Bancile populare;

Casa Rurala - 1908.

Creditul pentru urbanizare - 1906;

Creditul general - comercial: 9 Banci mari - cu capital strain: Marmorosch - Blank; Banca de Credit Roman; Banca Comerciala Romana; Banca Generala Romana; cu capital autohton: Banca Romaneasca, Banca Agricola; Banca de Scont si Banca Craiovei.

Institutiile de asigurare: 7 mari societati infiintate la sfarsitul sec. al XIX-lea;

Institutiile bancare de stat: Casa de Depuneri si Consemnatiuni – 1864; Casa de Economii si Cecuri Postale - 1880.

Consecintele monetare si economice ale intemeierii B.N.R.:

1. B.N.R. a introdus ordine in circulatia baneasca, alimentand-o integral cu moneda nationala;

2. a asigurat piata cu cel mai mare volum de credite autohtone;

3. a ieftinit creditul si a stabilizat pretul lui: rata scontului a oscilat intre 4-6%;

4. a stimulat crearea retelei bancare a tarii;

a contribuit, cu indrumari si specialisti, la formarea sistemului bancar modern al tarii;

6. a stabilit canale de credit si operatiuni bancare cu bancile nationale ale statelor europene si extraeuropene;

7. a contribuit substantial la formarea capitalului de imprumut stimuland astfel dezvoltarea economica a tarii;

8. a acordat preferinta debitorilor autohtoni, fiind astfel principalul sprijinitor al capitalului national;

9. a constituit principala stavila expansiunii camatariei;

10. prin reglementarea creditelor si dezvoltarea operatiunilor bancare legale, B.N.R. a instituit un climat de incredere pe piata banilor, premisa esentiala a proliferarii creditului particular.

Concluzii

in decurs de patru decenii in Romania a fost creat sistemul modern de credit, alcatuit dintr-o retea variata de banci;

sistemul de credit format a mobilizat resurse banesti pe care le-a orientat cu prioritate spre scopuri economice (productive): comert intern, agricultura, industria mare;

nu putea satisface necesarul de investitii, asigurate de credite pe termen lung;

oferta de capital s-a majorat si, prin urmare, pretul creditului s-a diminuat;

noul sistem bancar si de credit s-a integrat in piata mondiala de capital;

reteaua bancara a sprijinit capitalul autohton, contribuind la consolidarea marii burghezii financiare;

politica bancara promovata a avut un pronuntat caracter interventionist, statul roman avand un rol decisiv in accelerarea formarii sistemului de credit prin:

privilegiile acordate B.N.R.;

participarea capitalului public la diferitele institutii bancare;

garantarea operatiunilor acestor banci.

2.3 Tendintele evolutiei sistemului bancar in perioada interbelica

evolutia este sinusoidala: in perioada 1918-1929 - hipertrofiere (cresterea numarului bancilor sub influenta inflatiei si a speculatiilor bursiere din perioada 1919-1926) urmat de un proces de deteriorare si restrangere in perioada 1930-1934;

adancirea specializarii creditului (credit industrial, mestesugaresc, pentru functionari etc.);

marile banci se orienteaza spre industria mecanizata si comertul exterior, in vreme ce bancile mici au drept destinatie comertul intern si agricultura mica si mijlocie; cea mai mare parte a creditelor se indreapta, mai cu seama dupa criza economica, spre marea industrie, agricultura dispunand de mijloace financiare cu mult sub necesar;

in deceniul 3 (1921-1930) pozitiile ocupate de capitalurile bancare franceze, italiene, elvetiene si britanice se consolideaza prin dizlocarea capitalului german; in perioada 1934-1938 devine manifesta tendinta de revigorare a capitalului german;

devin evidente tendintele de concentrare si centralizare a capitalurilor bancare, cea mai mare parte a activelor fiind detinuta de cateva banci mari, avand in centru BNR;

in deceniul patru se impune interventia statului sub forma actiunilor de reglementare si control a activitatii bancare, urmare a dezorganizarii provocate de criza bancara si prabusirea multor institutii de credit;

Componenta sistemului bancar in perioda interbelica

1.     Banca Nationala a Romaniei, banca unica de emisiune monetara si banca centrala de credite de reescont;

2.     bancile comerciale private;

3.     institutiile de credit specializate in domeniile industrieimari si mici, agriculturii, precum si institutiile de credit pentru salariati,

4.     creditul cooperatist;

5.     institutii de credit public;

6.     institutele de asigurari.

Proportia creditelor acordate de catre B.N.R. pe ramuri a evoluat astfel:

Finantarea industriei sporeste de la 22% la 56% din totalul fondurilor de credite al B.N.R.; creste si creditul comercial, dar se reduce puternic cel destinat agriculturii si micii industrii. Aceasta si pentru ca B.N.R. va creea, dupa 1936, Institutul National de Credit Agricol si Institutul de Credit al Meseriasilor, cu scopul aprovizionarii cu credite a acestor doua sectoare.

Interventia statului in deceniul patru s-a manifestat la nivelul BNR investita cu noi atributii de dirijare si control:

reglementarea dobanzilor prin manevrarea ratei scontului;

reglementarea si controlului comertului cu devize: intrarile si iesirile de devize erau coordonate in vederea asigurarii majorarii excedentului balantei comerciale externe;

reglementarea, impreuna cu Minsterul de Finante a regimului comertului exterior: operatiuni in compensare, contingentari de marfuri la import, stimulente (prime) la export;

infiintarea Consiliului Superior Bancar a carui conducere era numita de BNR.

Consiliul Superior Bancar avea drept functii: eliminarea din reteaua bancara a bancilor slabe, desfiintandu-le sau comasandu-le; introducerea unei serii de restrictii pentru a pune ordine in operatiunile bancare; stoparea afacerilor speculative; insanatosirea si consolidarea sistemului bancar. Desi pana in anul 1938 aceste actiuni nu se incheiasera, redresarea sistemului bancar era pe cale buna.

Conversiunea datoriilor agricole: consecintele devastatoare ale crizei agrare asupra gospodariilor mici taranesti a determinat promulgarea, in anul 1934, a Legii pentru lichidarea datoriilor agricole si urbane:

totalul datoriilor se ridica la 52 miliarde lei (echivalent cu de trei ori incasarile bugetare la nivelul anului 1934); din acestea, 37 miliarde reveneau unui numar de aproape 2,5 milioane gospodarii taranesti,

potrivit Legii datoriile au fost reduse cu 50-60%;

restul datoriilor a fost reesalonat la plata pe timp de 34 de semestre, cu dobanda minima de 3% pe an;

statul a preluat o parte a datoriilor pentru a salva unele banci de la faliment, determinind indirect o crestere a presiunii fiscale.

Intrebari de autoevaluare:

• Mentionati principalele trasaturi ale vechiului sistem de credit camataresc.
• Enumerati caracteristicile sistemului de credit modern.
• Enumerati principalele opt operatiuni (functii) ale Bancii Nationale a Romaniei la data infiintarii sale, in anul 1880?
• Enumerati cele sase categorii componente ale sistemului financiar si de credit din Romania, constituit pana in anul 1914.
• Mentionati opt consecinte ale activitatii Bancii Nationale a Romaniei in perioada 1880-1914.
• Prezentati cinci directii de evolutie a sistemului bancar si de credit in perioada interbelica.
• Enumerati cele sase componente ale sistemului bancar si de credit in perioada interbelica.
• Mentionati caile de dirijare si control al economiei de catre Banca Nationala a Romaniei stabilite in anii crizei interbelice.
• Mentionati cele patru obiective ale Consiliului Superior Bancar infiintat in anul 1934.
• Precizati proportiile creditelor acordate in anul 1938 agriculturii si industriei de catre Banca Nationala a Romaniei.
• Precizati suma datoriilor agricole intrate sub incidenta Legii pentru lichidarea datoriilor agricole din anul 1934, precum si cuantumul datoriilor proprietatilor sub 10 ha.

3 Evolutia sistemului de finante publice in perioada 1859-1938

3.1 Trasaturile vechiului sistem feudal de finante publice:

gestiunea domnitorului se confunda cu gestiunea vistieriei (statului);

clasa dominanta beneficia de privilegii si scutiri de impozite;

masa impozabila o reprezenta taranimea dependenta, mestesugarii, negustorii etc.;

impozabilitatea era personala: caracterul personal al impozabilitatii - variante de impozite: capitatia: impozitul pe locuitor; patenta: impozitul pe profesie (mestesugar, negustor etc).

impozitarea directa era metoda cu cea mai mare frecventa de aplicare si arie de raspandire:

instabilitatea continua a impozitelor - perceperea lor in functie de nevoile vistieriei determina mobilitatea continua a impozitelor - marimea, felul etc.;

destinatia veniturilor era discretionara, in functie de interesele domnitorului, Curtii, clasei dominante;

controlul lax al impozitarii genera o coruptie de proportii.

3.2 Principiile si functiile sistemului modern de finante publice:

universalitatea impozabilitatii - masa impozabila era constituita de totalitatea cetatenilor, fara discriminari;

proportionalitatea impozabilitatii - marimea impozitelor era proportionala cu marimea veniturilor – obiectul impozitarii nu il mai constituia persoana, ci veniturile, bunurile etc.;

centralizarea bugetara toate veniturile si cheltuielile trebuie sa se regaseasca antr-un buget general al statului;

responsabilitatea bugetara institutiile financiare ale statului sunt obligate sa faca dari de seama asupra executarii bugetului - Ministerul de Finante raspunde in fata Parlamentului;

este infiintata administratia financiara - institutie publica specializata in conceperea, calcularea, asezarea si colectarea impozitelor;

este organizata evidenta bugetara in scopul calcularii veniturilor si cheltuielilor statului si administratiilor locale;

este introdus controlul bugetului de stat - de catre organele reprezentative ale natiunii - la nivel guvernamental, parlamentar etc.;

controlul curent financiar - asupra ministerelor, departamentelor etc. – este asigurat de Curtea de Conturi (1863) pe baza Legii contabilitatii publice - 1881.

Efectivitate institutionala – Cum a fost aplicata noua legislatie?

- dificultati ale introducerii noului sistem de finante publice:

Ritmul lent de formare a personalului financiar calificat;

Coruptia functionarilor, a agentilor fiscali a dobandit caracter generalizat;

Deturnarea „sistematica” a fondurilor de catre principalii gestionari ai acestora – ministrii: Efectuau plati fara aprobare, angajau personal dupa interese personale, fixau salarii pentru protejatii lor in afara schemei bugetului etc.;

Evidenta fiscala se tinea formal;

Controlul se efectua cu greutate.

Concluzie

Spiritul de indisciplina financiara, de coruptie si voluntarism in manuirea banului public, specific vechiului sistem, s-a mentinut inca mult timp in cadrul noului sistem fiscal.

Eficienta noului sistem de finante publice

- asigurarea fondurilor necesare modernizarii societatii romanesti -

construirea infrastructurii - cai ferate, dr umuri;

dezvoltarea aparatului public: administratie, politie, jandarmerie, armata, invatamant, asistenta medicala;

valoarea patrimoniului statului ajunsese in anul 1914 la peste 1500 milioane lei.

Evolutia finantelor publice ale Romaniei in perioada 1859-1914. Evolutia cheltuielilor bugetului de stat - 1859-1914

Cheltuielile bugetare au sporit de peste 15 ori, de la 28 mil lei la 540 mil. lei

Modificarea structurii veniturilor bugetare in perioada 1860-1914

Impozitele difrecte s-au redus de la 70% in anul 1864 la 16% in anul 1914;

Impozitele indirecte s-au majorat de la 30% la 84% in acelasi interval de timp.

Structura cheltuielilor bugetare la inceputul secolului XX – dupa destinatie:

administratie, ordine publica si armata – 29%;

economie – cai ferate, intreprinderi etc. – 31%;

datoria publica – 22%;

invatamant, sanatate, cultura – 18%.

Evolutia fiscalitatii in perioada 1860-1914

Volumul impozitelor a crescut de peste 15 ori, in vreme ce productia materiala a tarii si veniturile populatiei de numai 3-3,5 ori. Pe locuitor, fiscalitatea a crescut de sase ori, de la 9,60lei in anul 1860 la 64 lei in anul 1910.

3.2 Finantele publice in perioada interbelica. Cresterea interventiei statului:

Presiunea fiscala sporita in perioada interbelica a fost cauzata de nevoile financiare tot mai mari ale statului determinate de:

v          plata datoriilor statului – in special externe - contractate pentru sustinerea razboiului, precum si a anuitatilor aferente datoriilor contractate in perioada antebelica;

v          cheltuielile masive impuse de refacerea mijloacelor de transport si comunicatie afectate in perioada razboiului;

v          plati externe pentru marfurile cumparate de particulari peste granita in perioada razboiului si, mai cu seama, in perioada 1919-1920, garantate de stat cu bonuri de tezaur;

v          plata datoriilor ce reveneau Romaniei ca stat succesor, stabilite prin tratatele de pace, cota-parte din datoria externa a Austro-Ungariei;

v          contributia impusa statelor succesoare ale Monarhiei Austro-Ungare si, prin urmare, si Romaniei, cheltuieli de eliberare a teritoriilor despartite din imperiu;

v          pensiile de razboi;

v          cheltuielile generate de unificarea monetara;

v          emisiunea de renta cuvenita marilor proprietari, expropriati prin legile de reforma agrara din anul 1921.

Urmare a cheltuielilor uriase ale statului, partea din emisiunea monetara ce revenea acoperirii datoriilor statului a crescut de la aproape 20% in anul 1914 la peste 80% in anul 1922. Practic, inflatia, in intregime, fusese cauzata de necesitatea acoperirii cheltuielilor statului prin emisune de moneda fara acoperire.

Dupa perioada imediat postbelica, o a doua perioada deosebit de grea pentru finantele publice ale Romaniei a fost cea a crizei din 1929-1933 care a afectat atat cheltuielile, cat si incasarile bugetare.

Cauzele crizei financiare a statului au fost:

v      dublarea anuitatii datoriei externe a statului, ce ajunsese la 25% din totalul cheltuielilor bugetarein urma imprumuturilor contractate pentru stabilzarea monetara si dezvoltare intre 1929-1931, cresterea corespunzatoare a veniturilor bugetare s-a realizat prin cresterea fiscalitatii, chiar in perioada primilor ani de criza, cand, in mod firesc, s-ar fi impus o relaxare fiscala;

v      cresterea fiscalitatii directe si indirecte a diminuat veniturile populatiei, determinand reducerea cererii agravand starea de criza a econoiei;

v      ca urmare, colectarea veniturilor bugetare a intampinat serioase dificultati, fiind inregistrate mari deficite bugetare (4,8 miliarde lei in anul 1928, 3,8 miliarde lei in 1930, respectiv 5,7 miliarde lei in anul 1932);

v      pentru reducerea deficitelor bugetare, in conditiile saracirii unei mari mase a populatiei, statul a actionat asupra cheltuielilor bugetare, actionand in sensul reducerii salariilor functionarilor publici cu 10-20%;

v      reducerea veniturilor bugetare a dus la incapacitatea de plata a datoriei publice externe.

Destinatia cheltuielilor bugetare

O problema importanta a bugetului de stat o constituie destinatia cheltuielilor pe principalele domenii ale vietii economico-sociale a tarii.

Distribuite proportional ele se prezinta astfel:

Mentionam ca nu s-au inclus bugetele intreprinderilor statului, care cuprindeau cheltuielile de productie ale acestora.

Din tabel reiese ca, in masura sporita, bugetul general de stat s-a dezvoltat pe seama cheltuielilor de administratie, ordine publica si aparare nationala; urmau apoi cheltuielile destinate invatamantului. culturii si sanatatii, cu tendinta la inceput de crestere, apoi de reducere; anuitatile datoriei publice sporite pana in timpul crizei economice, diminueaza ca urmare a platilor efectuate de stat. Cheltuielile directe acordate economiei apareau reduse, aici neincadrandu-se beneficiile legilor de incurajare, de protectie vamala, comenzile de stat etc.

Raportate pe locuitor, cheltuielile statului au cunoscut o curba variabila, cu tendinta de crestere sensibila; de la 898 lei in 1924 la 1878 lei in 1928 la 2167 lei in 1931, urmate de o reducere in anii crizei la 1472 lei in 1934 si din nou o crestere la 2455 lei pe locuitor pana in anul 1939.

Tendintele finantelor publice in perioada interbelica:

v    finantele publice au urmat linia sinuoasa a evolutiei economiei nationale, reflectand fidel perioadele de criza si cele de dezvoltare;

v    bugetul de stat a asigurat functionarea aparatului de stat, dar, pe de alta parte, a constituit un mijloc de redistribuire a unei parti din venitul national in avantajul potentatilor pe seama contribuabililor;

v    afacerile ilegale, coruptia la cele mai inalte nivele se agraveaza in perioadele criza, atat in perioada 1919-1921, cat si dupa 1920;

v    statul a sustinut financiar anumite ramuri ale economiei, favorizand astfel direct si indirect diferite interese particulare;

v    exercitarea functiilor statului a fost afectata de amploarea politicianismului si s biocratizarii aparatului de stat, mai ales in deceniul patru.

Intrebari de autoevaluare:

• Prezentati trasaturile vechiului sistem de finante publice.
• Prezentati principiile si trasaturile sistemului modern de finante publice
• Prezentati structura veniturilor bugetului de stat in anul 1914.
• Prezentati structura cheltuielilor bugetului de stat in anul 1914.
• Prezentati cele cinci tendinte ale evolutiei finantelor publice in perioada interbelica.
• Evolutia destinatiei cheltuielilor bugetare in perioada interbelica