|
|
|
Economie si societate in perioada carolingiana
De la sfirsitul secolului al VII-lea si inceputul secolului al VIII-lea, ca urmare a diminuarii efectelor ciumei, a imbunatatirii climei si a stabilizarii situatiei politice, in Occident se constata o ameliorare a situatiei economice.
In primul rind exista o crestere demografica, lenta dar sigura, care stimuleaza cautarile pentru imbunatatirea inzestrarii tehnice. Mai multe unelte de fier, de calitate mai buna, contribuie la inmultirea defrisarilor, care dau nastere unor asezari noi sau le largesc pe cele existente. Prin secolul al VIII-lea incepe sa se raspindeasca sistemul de injugare a animalelor cu tractiune pe piept, care nu le mai sufoca precum cel vechi, cu tractiune pe git, si le permite sa-si utilizeze mai bine forta. De asemenea, se trece la potcovirea cailor, si mai tirziu la folosirea scarii de sa, cu efecte si in plan militar (cresterea eficientei cavaleriei). Muncile agricole se pot face acum mai usor, se pot lucra mai repede suprafete mai mari de teren, productiile pot creste.
Se raspindeste acum si folosirea asolamentului trienal. Pamintul intregii comunitati rurale era impartit in trei, dintre care o parte era semanata cu cereale de toamna (griu, secara), o parte cu cereale de primavara, folosite mai ales pentru hrana animalelor (orz, ovaz, mei), iar o alta parte era lasata in pirloaga. Avantajul sistemului era ca se puteau obtine doua recolte, ceea ce dadea o securitate mai mare oamenilor impotriva capriciilor climatice, si ca se asigura astfel si hrana animalelor, mai ales a cailor, care pot fi folositi pe scara mai larga in muncile agricole.
Structura domeniului se contureaza deja in aceasta perioada: pe de o parte pamintul exploatat spre profitul integral al marelui proprietar (rezerva senioriala), iar pe de alta parte gospodariile taranilor aflati in diferite grade de dependenta. Rezerva cuprinde resedinta stapinului, o parte a terenului arabil, a pasunilor, viile, padurea, helesteie sau lacuri. Loturile lucrate de tarani cuprind casa, gradina de legume, parcele de teren arabil amplasate sau nu de o maniera compacta. Unitatea de exploatare agricola poarta in documente numele mansa, si poate avea, in functie de zona si de calitatea solului, intre 5 si 30 de ha. In functie de conditiile specifice fiecarui domeniu, taranii pot avea anumite drepturi la exploatarea padurii si pasunilor (eventual in schimbul unor redevente), asa cum pot la rindul lor sa aiba vie sau arbori fructiferi.
In aceasta perioada, obligatiile taranilor fata de stapinii de domenii sint in principal in munca (robota, corvezi) sau in produse, datorita unei relative lipse de moneda si a faptului ca mina de lucru este mai importanta decit banii pentru punerea in valoare a pamintului. Exista insa si obligatii in bani, ceea ce arata ca economia acestei perioade nu era de loc autarhica, existind posibilitatea comercializarii unei parti a produselor
Polipticul[1] abatelui Irminon (sec. al IX-lea)
Se afla la Neuillay un mans domnesc[2] si alte cladiri in mare numar. Se afla acolo 10 cimpuri, avind 40 bunuari[3] ce pot fi semanati cu 200 banite[4], 9 arpeni[5] finate, din care se pot stringe 10 care cu fin. Mai e acolo o padure, avind dupa evaluare 3 leghe[6] lungime, 1 leghe latime, din care pot fi hraniti cu ghinda 8oo de porci.
1. Electeus serv si sotia sa colona, cu numele Landina, oameni ai Sfintului Germanus, stau in Neuillay. Tine o jumatate de mans[7], avind 6 bunuari pamint arabil, 1 jumatate de arpen finat. Ara cu griu de toamna 1 pertice[8], cu cel de primavara 13 pertice. Cara balegar pe ogorul domnesc, si altceva nu face, nici nu da, avind slujba de supraveghere.
2. Abrahil serv si sotia sa lita[9], cu numele Berthildis, oameni ai Sfintului Germanus. Acestia sint copiii lor: Abram, Auremarus, Bertrada. Si Ceslinus lit si sotia sa lita, cu numele Leutberga. Acestia sint copiii lor: Gedelcaus, Celsovidis, Bladovildis. Acestia trei stau la Neuillay. Tin un mans, avind 15 bunuari de pamint arabil, 4 arpeni finat. Fac angarii la Angers si in luna mai la Paris. Platesc pentru oaste de doua ori, 9 pui, 30 oua, 100 sindrile si tot atitea site, 12 doage, 6 cercuri, 12 faclii si duc 2 care de lemne la Sutray. Imprejmuiesc in curtea domneasca 4 pertice cu gard si cu gard viu, 4 pertice finate, iar la cosit atit cit trebuie. Ara cu griu de toamna 8 pertice, cu griu de primavara 26 pertice. In afara de corvezi si sapatul de santuri, cara balegar pe ogorul domnesc. Fiecare plateste 4 dinari capitatie.
7. Gautmarus serv si sotia sa lita, cu numele de Sigalsis. Acestia sint copiii lor: Siclevodus, Sicloardus. Acesta sta la Neuillay. Detine a patra parte dintr-un mans, avind 1 bunuar si jumatate pamint arabil, 1 arpen finat. Plateste a patra parte dintr-un mans intreg.
10. Sint la Neuillay 6 manse lucrate si o jumatate, iar cealalta jumatate nu e lucrata. Sint 16 fumuri. Platesc pentru oaste 12 oi si 5 solizi si 4 dinari capitatie, 49 pui, 140 oua, 600 sindrile si tot atitea site, 53 doage si tot atitea cercuri, 72 faclii. Transporta doua care la culesul viilor si 2 care si jumatate alta caratura si dau o jumatate de bou. (.)
(F. Pall, Crestomatie de istorie universala medie, Bucuresti, 1970, p. 91)
Tema de control
Pe baza documentului dat, analizati viata cotidiana a unei comunitati satesti din perioada carolingiana.
Acum apare si o noua moneda occidentala, dinarul de argint emis de Carolingieni, care inlocuieste vechea moneda de aur bizantina sau imitata dupa aceasta, devenita din ce in ce mai rara si prea putin adecvata unor schimburi de mai mica valoare, desfasurate mai ales pe plan local.
Pina spre sfirsitul sec. al VII-lea
Mediterana isi mai pastra calitatea de ax esential al
comertului european la mare distanta. O data insa cu
invazia araba si cucerirea bazinului oriental al acesteia, ca si
prin instalarea in
Reinsufletirea comertului poate fi pusa in legatura si cu primele semne de renastere economica a oraselor, care inca timid, incep sa desfasoare activitati mestesugaresti pe scara mai larga decit inainte. Totusi, in ceea ce priveste mestesugurile, idealul pare sa fie cel ilustrat de celebrul capitular carolingian De villis, prin care se cerea ca pe domeniile regale sa se realizeze tot ceea ce era necesar, inclusiv produse mestesugaresti.
Marele domeniu apartine aristocratiei laice sau ecleziastice, beneficiara din ce in ce mai frecvent de privilegiul imunitatii (interdictia pentru agentii suveranului de a patrunde pe domeniu pentru a exercita justitia, a pretinde taxe sau a face recrutari). Mai exista inca o mica proprietate taraneasca libera, dar aceasta este in continua scadere, si ca atare numarul taranilor liberi scade treptat. Taranii dependenti provin din surse diferite: descendenti ai sclavilor inzestrati cu gospodarie, ai colonilor, fosti proprietari liberi care si-au cedat pamintul unui mare proprietar in schimbul protectiei. In secolul al IX-lea, documentele care vorbesc despre organizarea marelui domeniu, polipticele, arata ca existau inca numeroase diferente intre diferitele categorii de tarani, reflectate in nivelul obligatiilor lor. Tendinta era insa de uniformizare a situatiei lor in categoria taranilor dependenti. Servus, termenul care in antichitate il desemna pe sclav, incepe acum sa insemne serb, taran aservit.
Sistemul organizarii domeniale de acest tip se pare ca a aparut pentru prima oara in zonele nordice ale Frantei, de unde, datorita extinderii Imperiului carolingian, s-a raspindit in aproape intreg Occidentul. Intrarea in dependenta a taranilor a contribuit la fixarea populatiei pe vetre mai stabile, dind astfel nastere satelor medievale. Generalizarea ridicarii de biserici si in mediul satesc a contribuit si ea la inradacinarea satelor, care de acum inainte se organizeaza in jurul bisericii si al cimitirului, care nu mai e exterior asezarii ci inclus i aceasta, ilustrind un alt fel de legatura intre cei vii si inaintasii lor. Din secolul al X-lea putem vorbi de aceasta inradacinare a satelor occidentale, care din acest moment incep sa aiba infatisarea lor medievala.
Progresele lente pe care le-am constatat anuntau transformarile economice si sociale care in secolele urmatoare aveau sa confere originalitate Occidentului. Insa o data cu decaderea autoritatii carolingiene, din a doua jumatate a secolului al IX-lea, stabilitatea dintr-o mare parte a Europei occidentale dispare. Se adauga noile invazii, ale vikingilor, arabilor si ungurilor, care dezorganizeaza prin jafurile si distrugerile care le intovarasesc structurile economice din anumite zone. Expeditiile vikinge, in afara de distrugerile aduse, au contribuit insa intr-o oarecare masura la detezaurizarea metalelor pretioase pastrate pina atunci sub forma de obiecte pretioase in biserici si transformarea lor in timp in moneda, ceea ce va conduce la intensificare schimburilor comerciale. Ultimele invazii au dus si la inmultirea castelelor intarite, cu rol de aparare initial, dar care devin instrumente ale puterii seniorilor locali. In Italia se constata fenomenul numit incastellamento, adunarea locuintelor taranesti in interiorul unor fortificatii, ceea ce da o alta infatisare peisajului rural meridional.
Declinul economic este insa relativ, si nu se poate vorbi de al doilea val al invaziilor ca de o perioada de ruptura. Lentele progrese incepute din secolul al VII-lea continua, si vor da nastere avintului inceput in secolele X-XI.
[1] Polipticul este o descriere a bunurilor imobiliare ale unui senior laic sau ecleziastic de la inceputul evului mediu. Acesta cuprinde date privitoare la organizarea si administrarea domeniului, despre partile constitutive ale acestuia, locuitori, cladiri, vite, suprafata pamanturilor cultivate, dari, etc. Cel alcatuit de abatele Irminon, dupa 829, se refera la abatia Saint Germain des Prés, situata pe atunci linga Paris, azi chiar in interiorul Parisului.
[2]mansus indominicatus, rezerva senioriala.
[3] 1 bunuar=1,28 ha.
[4] 1 banita= cca. 52 l.
[5] 1 arpen = 12,5 ari.
[6] 1 leghe = 3 km.
[7] Mans = unitate de exploatare agricola in cadrul domeniului (lotul si obligatiile aferente), avind, dupa regiuni, intre 5 si 30 ha.
[8] s pertice = 5, 85 - 7, 15 ml.
[9]lit = semiliber, om cu statut intermediar intre taranul liber si serb.
