Alte operatiuni privind circulatia efectelor de comert

Alte operatiuni privind circulatia efectelor de comert

Tehnicile de accelerare a platilor ce deriva din tranzactiile comerciale au evoluat mai ales in comertul exterior, creand tot atatea tehnici de finantare, datorita relatiei dintre nevoia de fonduri si viteza de procurare a acestora. Forfetarea si factoringul sunt tehnici speciale de finantare si in acelasi timp tehnici de mobilizare a creantelor care sunt in proces de asimilare in Romania. Daca forfetarea nu are inca o practica, factoringul bancar se afla intre preocuparile unor banci din Romania care au deja departamente de lucru dedicate acestor operatiuni.

1. Forfetarea efectelor de comert

Forfetarea este un contract prin care un vanzator sau prestator de servicii isi vinde creantele pe care le are fata de un cumparator sau beneficiar, unei societati bancare sau unei institutii specializate, contra unei taxe de forfetare.

Forfetarea (engl. forfaiting ) creantelor din export pe credit, consta in transmiterea creantelor provenite din operatiunile de comert exterior efectuate pe credit, unei institutii financiare specializate care le plateste imediat, urmand sa se recupereze contravaloarea acestora, la scadenta, de la debitorul importator.

Spre deosebire de scontare, acesta tehnica nu da institutiei financiare drept de recurs asupra vanzatorului creantei in cazul unei defectiuni de plata a debitorului, deoarece se transfera proprietatea creantei.

Mai mult, forfetarea se aplica nu numai creantelor pe termen scurt, de pana la un an, ci si celor provenite din exporturile pe

Caracteristicile forfetarii bancare in Romania

Fortetarea este o forma de finantare pe termen mediu a exporturilor, prin care banca plateste in avans creante scadente in viitor detinute de exportatori, fara drept de regres impotriva acestora (banca nu mai poate exercita dreptul de regres impotriva vanzatorului de creante - exportatorul).

Forfetarea implica scontarea titlurilor de credit care incorporeaza creantele (bilete la ordin si cambii). Documentele ce fac obiectul forfetarii, in cazul BRD, sunt bilete la ordin si cambii acceptate de importator. Aceste titluri de credit trebuie sa fie avalizate/garantate de o banca de prim rang.

Mecanismul de derulare a forfetarii cuprinde urmatoarele faze:

1. Faza de prenegociere a contractului comercial - cuprinde doua momente:

> exportatorul si banca se inteleg asupra aranjamentului financiar pentru a permite includerea costurilor forfetarii in pretul de export;

> bancaindicaexportatoruluibancilegarantedintara importatorului cu care are corespondenta.

2. Se incheie contractul comercial intre importator si exportator;

3.     Se incheie contractul de forfetare intre exportator si banca;

4.     Importatorul emite bilete la ordin sau accepta cambii ce vor fi avalizate sau garantate de o banca agreata de banca forfetara (in acest caz, BRD);

5.   Exportatorul livreaza marfa la export si primeste biletele la ordin si/sau cambiile avalizate;

6.     Banca sconteaza biletele la ordin si cambiile fara drept de regres impotriva exportatorului.

Avantajele acestui tip de finantare sunt:

finantarea totala a exportatorilor fara drept de regres; transformarea exportului pe baza de credit (prin plata cu efecte de comert) intr-o tranzactie cash;

prin acest mecanism, se mareste lichiditatea exportatorului;

prin forfetare se elimina riscul privind rata dobanzii, rata scontului fiind fixa;

prin forfetare se elimina timpul si riscurile aferente decontarilor internationale;

Acest mecanism nu necesita garantii reale, documentatia este simpla si se elimina operatiunile exportatorului legate de administrarea si incasarea creantelor.

Diferenta fata de operatiunea de scontare, din punctul de vedere al remunerarii bancii este diferenta de marime dintre taxa scontului si taxa de forfetare. Taxa scontului cuprinde dobanda de baza, pe cand taxa de forfetare cuprinde, pe langa dobanda, si un comision de risc pentru efortul de a prelua creanta fara drept de regres asupra exportatorului.

Contabilizarea operatiunilor de forfetare presupune cunoasterea relatiilor economico-financiare dintre exportator, importator si factor, si anume:

> exportatorul factureaza importatorului echivalentul livrarilor sale si in acest moment titlul de creanta este factura externa. Concomitent, exportatorul poate cere importatorului emiterea sau acceptarea la plata a unui efect de comert in care exportatorul figureaza ca beneficiar. Mai mult, se poate solicita importatorului, in calitate de obligat la plata efectului, sa avalizeze efectul la o banca agreata de banca exportatorului sau sa i se elibereze importatorului o scrisoare de garantie bancara;

> in baza contractului de forfetare incheiat de exportator cu o casa de forfetare, se transmit acestuia din urma creantele aferente exportului conform facturilor externe sau creantele inscrise in efectele de comert utilizate in decontarea facturilor externe.

> forfetarul achita exportatorului contravaloarea efectelor comerciale acceptate prin contractul de forfetare, retinandu-si taxa de forfetare si comisioanele cuvenite.

Fata de cele de mai sus, operatiunile contabile ce se impun in contabilitatea intreprinderii exportatoare sunt:

Facturarea marfurilor clientului extern (importatorului):
411 = 707 -cu valoarea

Clienti Venituri din exportului

(importator) vanzarea marfurilor realizat

Primirea efectului de comert emis de importator sau acceptat de acesta:

411 = 413

Facturarea creantelor mobilizate prin titluri forfetarului si transmiterea concomitenta a efectelor de comert girate (andosate in favoarea forfetarului):

411 = 413

Clienti (forfetar) Efecte de primit efectelor

Incasarea sumei nete de la forfetar (valoarea efectelor de comert andosate minus taxa de forfetare si eventualele comisioane):

= 411

5124 Clienti (forfetar)

Conturi la banci in

668

Alte cheltiueli financiare

627

Cheltuieli cu

serviciile bancare

si asimilate

In cazul retinerii taxei de forfetare din valoarea creantei:

cu valoarea creantelor vandute

cu valoarea incasata

cu taxa de forfetare retinuta din valoarea creantei

cu valoarea comisioanelor calculate

2. Factoringul efectelor de comert

In perspectiva trecerii la economia de piata si a utilizarii in toate sectoarele vietii economice a celor mai eficiente tehnici de finantare, factoringul se inscrie printre instrumentele juridico-financiare moderne de finantare si gestiune comerciala. El este destinat accelerarii operatiunilor de finantare a productiei materiale, prin procedeul de vanzare prin negociere a creantelor garantate.

Factoringul (engl. factoring) este un contract comercial, prin care o parte numita "aderent' transmite in proprietate o anumita categorie a creantelor sale unei alte parti "factor', care isi asuma obligatia, in schimbul unui comision sa achite aderentului valoarea lor, subrogandu-se aderentului in toate drepturile pe care acesta le are asupra debitorilor, in legatura cu realizarea creantelor transmise.

In mecanismul de aplicare a operatiunilor complexe de factoring sunt implicati:

> aderentul - care poate fi un producator vanzator de marfuri, prestator de servicii sau executant de lucrari - care in baza contractului cu factorul (contractul de factoring) ii remite acestuia toate creantele materializate in facturi, cu mentiunea ca au fost cedate, incasarea lor la scadenta urmand a se face de factor

> factorul un stabiliment financiar (o banca sau o institutie
financiara specializata ) - in schimbul comisionului plateste aderentuluitoatecreanteleacceptatedelaacestasi subrogandu-se in drepturile aderentului, urmeaza sa incaseze la scadenta creantele de la debitorii aderentului. In acelasi timp, factorul in temeiul contractului, isi asuma si riscul de trezorerie, vizand insolvabilitatea debitorilor, ori al neachitarii creantelor la scadenta.

> debitorii clientii aderentului, cumparatorii de marfuri,beneficiarii serviciilor sau lucrarilor - carora li se notifica subrogarea factorului in drepturile aderentului, precum si obligatia de a face plata facturii direct si numai factorului.

Dupa cum facturile sunt platite aderentului de catre factor, inaintea scadentei sau abia la data exigibilitatii creantei, se face distinctia intre:

> factoringul traditional (clasic (engl. old line factoring),prin care se realizeaza de fapt operatiunea de finantare/creditare, este atunci cand factorul, plateste facturile in momentul preluarii acestora si practic, factorul acorda un credit aderentului pana la scadenta creditului , furnizor acordat de acesta in calitate de exportator, importatorului sau in calitate de furnizor, clientului (beneficiarului) in cazul tranzactiilor interne. Factorul este astfel indreptatit a retine din contravaloarea creantelor, o dobanda.

> factoringul la scadenta (engl. maturity factoring) este atuncicandfactorulplatestecreanteleaderentuluiin momentul exigibilitatii acestora, retinandu-si comisionul de intermediere a operatiunilor de decontare.

1.Exportatorul roman, incheie cu un importator strain, un contract comercial de livrare;

2.Exportatorul incheie cu factorul de export (banca romana)un contract de factoring international de export, in baza caruia dupa livrarea si facturarea marfurilor, prezinta acestuia facturile si documentele de transport, cedand astfel creantele pe care le are fata de debitorul strain;

3.Incheierea unui acord de factoring intre Factorul de export (banca romana) si Factorul de import (institutie specializata straina);

4.Factorul de export, plateste exportatorului roman procentul de 80% din valoarea facturii cumparate, stabilit in contractul de factoring (factoring disponibil);

5.Importatorul strain, plateste contravaloarea marfii Factorului de import la scadenta stabilita in contractul comercial incheiat cu exportatorul;

6.Factorul de import remite sumele incasate catre Factorul de export;

7.Factorul de export, plateste exportatorului diferenta de 20% din valoarea facturii cumparate, stabilit in contractul de factoring drept garantie (factoring indisponibil).

Contabilitatea operatiunilor de factoring la intreprinderea cu rol de aderent, urmeaza caracteristicile acestei tehnici.

Daca presupunem ca intr-o factura externa, exportatorul specifica expres importatorului ca plata facturii se face factorului prin intermediul unui efect de comert emis in favoarea factorului, atunci inregistrarile contabile sunt dupa cum urmeaza:

Livrarea marfurilor clientului extern si emiterea unei cambii in care calitatea de beneficiar o are factorul iar calitatea de tras, importatorul:

411 = 707

Clienti Venituri din exporturi

Transmiterea creantelor spre incasare factorului:

411 = 411

Clienti Clienti

(factorul) (importatorul)

Incasarea creantelor de la factor pentru suma neta:
5124 = 411

Conturi la (factorul)

banci in devize

Inregistrarea retinerilor facute de factor (comisionul de intermediere si/sau dobanda):

668 = 411

Alte cheltuieli Clienti

financiare (factorul)

Prezentul material reprezinta o incercare de releva rolul efectelor de comert in accelerarea platilor in economie si aspectele semnificative ale contabilitatii acestora.

Daca ne-am imagina o schema de ierarhizare a tehnicilor de accelerare a platilor in economie, din punct de vedere al sigurantei platilor la scadenta, circuitul efectelor comerciale ar ocupa un loc de frunte.