|
|
|
Piata valutara este alcatuita din doua mari componente: piata valutara la vedere si piata valutara la termen.
Piata la vedere este aceea componenta a pietei valutare pe care se efectueaza vanzarile si cumpararile de valuta care trebuie prezentata in 48 de ore de la data incheierii tranzactiei .
Daca luam in considerare doua monede A si B, cursul la vedere al monedei A exprima numarul de unitari monetare B care pot fi cumparate la vedere cu o unitate monetara A. Cu aceste cuvinte, cursul este pretul monedei A exprimat in moneda B, si anume in acest caz pretul utilizat in tranzactiile la vedere.
Cursurile valutare pot fi cotate in doua maniere diferite. Intr-o prima varianta, cursul valutar este pretul unei monede straine exprimat in moneda nationala.
Spre exemplu, la Bucuresti la data de 28 ianuarie 1997, dolarul SUA valora 5567 lei. La New York la aceiasi data, marca germana valora 0,6100 $ iar dolarul canadian valora 0,7457 $. Aceasta modalitate de cotatie, numita "incerta" este utilizata pe toate pietele financiare ale lumii cu exceptia Londrei.
In a II-a varianta, numita cotatie "certa" cursul valutar este pretul unei unitati monetare nationale exprimat in moneda straina. Astfel la Londra la data de 28 ianuarie 1997, lira sterlina valora 1,6280 $.
Aceste doua modalitati de exprimare reflecta una si aceeasi realitate si sunt perfect simetrice: produsul celor doua cotatii pentru aceiasi valuta si in acelasi moment este egal cu 1.
Cotatiile de pe piata la vedere se efectueaza sub forma a doua preturi: un curs de cumparare si un curs de vanzare. Cursul de cumparare este pretul la care banca isi propune sa cumpere valuta; cursul de vanzare este cursul la care banca vinde valuta.
De exemplu la 28. 01.1997, ora 1200 ora locala o banca din New York cota marca germana astfel : 1 DEM = 0,6100 - 0,6128 USD, banca e dispusa sa cumpere marci pe baza unui pret de 0,6100 $ pentru 1 DEM si sa vanda pe baza unui pret de 0,6128 USD pentru 1 DEM.
Diferenta dintre cele doua cursuri reprezinta marja de profit a bancii. Acest ecart variaza mult de la un asezamant bancar la altul, principalii factori care explica aceasta diferenta sunt: agresivitatea mai mare sau mai mica a bancii an cauza si pozitia sa valutara (lunga, inchisa, scurta) in valuta respectiva.
Ecartul intre cursul de vanzare si cursul de cumparare este, de regula, foarte mic. Totusi daca piata nu functioneaza normal ecartul poate creste.
De exemplu la data de 27. X. 1992, USD a pierdut in mai putin de 2 ore 4% din valoarea sa in raport cu celelalte valute.
In Romania, unde piata valutara este insuficient de ampla si de fluida, diferenta dintre cursurile de vanzare si cursurile de cumparare practicate de catre banci sau casele de schimb valutar sunt de regula de cateva sute de lei.
Principalele piete valutare sunt deschise in toate zilele lucratoare, piata functioneaza continuu, deci un operator poate oricand cumpara sau vinde valuta la orele in care piata este deschisa.
Pe majoritatea pietelor dolarul american ocupa un loc central deoarece acesta moneda este utilizata cel mai frecvent in tranzactii. Ca urmare, toate monedele sunt cotate in dolari.
Tranzactiile de pe piata valutara sunt continue insa in cazul unor piete financiare exista o procedura de fixing. La Paris, de exemplu, se organizeaza o sedinta de cotatie de 30 minute in localul bursei de valori. In timpul acestei sedinte, cursurile principalelor valute in raport cu francul francez sunt constatate de un reprezentant al sindicatului agentilor de bursa din Paris si apoi publicate in cota bursei si in "Jurnalul oficial" al Frantei.
In Romania, pana in august 1994, sedinta de "fixing" s-a organizat in sediul Bancii Nationale, iar cursurile constatate au fost publicate in lista oficiala a acesteia din urma. Pornind de la aceste cursuri oficiale ale principalelor valute in raport cu leul, bancile comerciale si casele de schimb valutar si-au stabilit apoi cursurile de vanzare si de cumparare astfel incat sa-si asigure marja de profit dorita. De la data amintita, in Romania s-a renuntat la organizarea de sedinte de "fixing" ce inseamna ca piata valutara a devenit nelocalizata insa Banca Nationala continua sa monitorizeze si sa publice cursurile practicate de bancile autorizate in tranzactiile valutare efectuate intre ele.
Publicarea unei liste oficiale de cursuri valutare are avantajul ca ofera clientilor bancilor certitudinea ca nu sunt supusi unui tratament discriminatoriu.
O serie de piete europene (Paris, Frankfurt, Bruxelles, Amsterdam, Milano, Roma, Madrid) si asiatice (Tokyo) organizeaza o sedinta in care principalele valute sunt cotate in mod oficial. Cu toate acestea procedura respectiva nu s-a generalizat la toate pietele financiare astfel incat cele mai importante piete (Londra, New York, Zurich ) nu au cotatii oficiale ale valutelor.
Un mare numar de monede nationale au un rol marginal in comertul international si deci nu sunt cotate pe toate pietele financiare, ele fac doar obiectul tranzactiilor de pe piata nationala, de pe piata unor tari masive si eventual a unor piete internationale care au relatii cu tara in cauza.
In cazul in care o banca intervine pe piata valutara in numele clientului sau , ea poate efectua vanzari sau cumparari directe de valuta. De asemenea ea poate trece printr-o moneda terta in masura in care acesta operatiune ii asigura un profit suplimentar. Operatiunea de preschimbare a unei monede in alta in scopul obtinerii unui profit din diferentele existente intre cursurile aceleiasi valute pe piete diferite sau pe aceeasi piata la momente de timp diferite se numeste "arbitraj valutar". De exemplu, o banca canadiana este insarcinata sa vanda la data de 28. I. 1997 suma de 1000000 franci francezi proveniti dintr-un export efectuat in Franta de o intreprindere canadiana. In momentul in care banca primeste ordinul de vanzare a francilor, cursurile de pe piata valutara sunt:
1 dolar canadian = 5,4022 franci francezi la Paris
1 USD = 1,2226 dolari canadieni la New York
1 USD = 6,6040 franci francezi la New York
si Paris
Prima posibilitate pe care are banca este sa vanda direct 1000000 franci. Va obtine:
1000000/5,4022 = 185109,77 dolari canadieni
A doua solutie este sa treaca printr-o valuta terta si anume dolarul american. In acest caz ea vinde 1000000 franci francezi contra dolari americani la New York si cumpara simultan dolari canadieni in schimbul dolarilor americani. Suma obtinuta va fi:
(1000000/6,6040) x 1,2226 = 185130,21 dolari canadieni
Se observa ca, in comparatie cu vanzarea directa pe piata valutara trecerea printr-o valuta terta aduce un profit de 20,44 dolari canadieni.
Realizarea unui arbitraj triangular de genul celui prezentat necesita o mare prudenta deoarece cursurile valutare variaza foarte rapid iar arbitrajistul risca sa sufere pierderi.
Operatiunile de arbitraj direct si triangular tind sa determine alinierea cursurilor de schimb de pe diverse piete, ceea ce face ca in prezent arbitrajistii sa realizeze cu greu profituri mari din asemenea combinatii.
Mecanismul formarii cursului valutar pe piata valutara cunoaste trei stadii ce duc la o uniformizare a acestuia:
prima uniformizare se produce la nivelul fiecarei banci, prin cererea si oferta de valuta la ghiseele acesteia.
a doua uniformizare a cursului se face la nivelul pietei nationale prin compensarea inter bancara
a treia uniformizare se produce la nivelul international prin compensarea intre piete.
Operatiunile la vedere maresc viteza de circulatie a valutelor si usureaza derularea tranzactiilor de import-export.
2.ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA PIETEI VALUTARE LA TERMEN
Piata la termen este acea componenta a pietei valutare pe care operatorii contracteaza angajamente de vanzare si cumparare de valuta la un curs stabilit in momentul incheierii contractului insa cu livrare si cu plata la o data ulterioara, fixata in momentul asumarii angajamentului.
De exemplu la 28.I.1997 cursul valutar la termenul de 180 zile al dolarului SUA era de 7,0050 franci francezi. Deci la 28.I.1997 banca cumparatoare se angajeaza sa primeasca iar banca vanzatoare se angajeaza sa livreze o suma de exemplu de 1000000 $ la cursul 1$ = 7,0050 franci desi la data lichidarii operatiunii, adica la 28.VI.1997 dolarul va valora pe piata la vedere 7,5025 sau 6,2540 franci sau oricare alta cifra.
De regula cursul valutar la termen e diferit de cursul la vedere (al aceleiasi zile).
Astfel se considera doua valute A si B, cursul la termen al valutei A inregistreaza o prima "report" fata de cursul la vedere atunci cand permite obtinerea de mai multa valuta B decat cursul la vedere. "Prima" sau "reportul" e egal cu diferenta dintre cele 2 cursuri ,exprimata ca procent anual din cursul la vedere.
Similar, cursul la termen al valutei A inregistreaza o "pierdere" sau un "deport" atunci cand permite achizitionarea de mai putine unitati monetare B. "Deportul" se exprima, de asemenea ca si in procentaj anual.
Valuta se spune "al pari" atunci cand cursul la termen este egal cu cursul la vedere.
Cursul la termen se defineste in maniera diferita, dupa cum cotatia este incerta sau certa.
In cadrul cotatiei incerte, un ecart pozitiv intre cursul la termen si cursul la vedere indica o repreciere uimitoare a monedei in cauza: se vorbeste atunci despre un report; invers, un ecart negativ indica o depreciere uimitoare a monedei respective: se spune atunci ca se face un deport.
De exemplu la data de 28 ianuarie 1997, dolarul era cotat la vedere la Paris 6,65550 franci la aceeasi data si pe aceeasi piata, dolarul era cotat la termen cu un report de 0,0550. Aceasta inseamna ca pentru a obtine cursul la termen trebuie adaugata cifra 0,0050 la cursul la vedere.
La data de 28 ianuarie 1997, dolarul canadian era cotat la vedere la New York 0,8179 dolari americani. La aceeasi data si pe aceeasi piata, dolarul canadian era cotat la termen de o luna cu un deport de 0,0010, ce inseamna ca pentru a obtine cursul la termen al dolarului canadian,cifra 0,0010 trebuie scazuta din cursul la vedere de 0,8179.
La data de 28 ianuarie 1997, marca germana cota la vedere la New York 0,4257 dolari americani iar la termen de 90 de zile cota 0,4293 dolari. Marca inregistreaza , asadar, un report fata de dolarul american.
Marile gazete financiare publica cursurile la termen de 1 luna, 3 luni si 6 luni.
De exemplu la 28 ianuarie 1997, cursurile la termen ale dolarului la Paris erau urmatoarele:
30 zile:1$=6,7100 FF
90 zile:1$=6,8450 FF
180 zile:1$=7,0050 FF
La aceeasi data ,cursurile la termen ale dolarului canadian la Paris erau:
30 zile:1 CAD=0,8169 FF
90 zile:1 CAD=0,8157 FF
180 zile:1 CAD=0,8141 FF
La data respectiva, cursurile la termen ale marcii la New York erau:
30 zile:1DEM=0,4270 FF
90 zile:1DEM=0,4293 FF
180 zile:1DEM=0,4329 FF
Cursurile la termen difera in functie de scadenta insa nu sunt riguros proportionale cu marimea termenului. Principalii factori ce explica aceste anomalii sunt consideratiunile tehnice si financiare precum si faptul ca, din diverse motive, anumite scadente sunt la un moment dat mai cautate ca altele.
In cazul unei cotatii certe , reprecicerea la termen a unei monede este exprimata printr-un ecart negativ iar deprecierea printr-un ecart pozitiv.
Acesta afirmatie se verifica usor transpunand intr-o cotatie certa cursurile la termen din exemplele anterioare, exprimate mai sus in forma unei cotatii egale cu 1, cotatia certa se obtine facand raportul:
1/ cotatie incerta
Aplicand acesta regula la exemplele precedente se obtine:
a) Pentru dolarul american cotat la Paris:
30 zile:1FF=0,1490 $
90 zile:1FF=0,1461 $
180 zile:1FF=0,1428 $
b) Pentru dolarul canadian cotat la New York:
30 zile:1$=1,2242 CAD
90 zile:1$=1,2259 CAD
180 zile:1$=1,2283 CAD
c) Pentru marca germana cotata la New York:
30 zile:1$=2,3419 DEM
90 zile:1$=2,3295 DEM
180 zile:1$=2,3100 DEM
Reportul si deportul sunt adesea exprimate sub forma de procentaj anual din cursul la vedere:
Astfel notand:
X0-curs la vedere;
Xt-curs la termen;
t-scadenta;
Rt-raport la termen t
Dt- deport la termen t
Relatia va fi:
In cazul in care cursul la vedere al dolarului american la Paris este 0,6550 iar dolarul american inregistreaza la termen de 3 luni un raport de 0,1900, acest raport se exprima in forma procentuala (anual ) astfel:
0,19 360x100
------ x ---------- =11,42%
6,65 90
De regula marile gazete publica atat marimea absoluta a reportului si deportului cat si marimea procentuala.
Pe piata valutara tranzactiile se efectueaza pentru termene de la 3-7 zile la 1,2,3,6,9,12,18 luni si 2,3,5 ani.
In principiu toate monedele convertibile pot fi negociate la termen , pentru scadentele cuprinse intre 3 zile si 6 luni, e posibila obtinerea de cursuri la termen pentru toate monedele utilizate in schimburile internationale.
Pentru scadetele intre 12 si 24 de luni e imposibil de tranzactionat valute de mai putina importanta precum: francul belgian, lira italiaaa, peseta spaniola etc. Peste doi ani pot fi negociate la termen doar dolarul american, francul elvetian si lira sterlina.
Pentru a efectua operatiuni de schimb valutar la termen, bancile pretind constituirea unui depozit de garantie. Daca fluctuatiile sunt importante bancile pot solicita o garantie suplimentara.
Operatiunile la termen se efectueaza direct de catre banca sau prin intermediul firmelor de brokeraj. Aceste operatiuni nu sunt niciodata cotate la bursa, deci nu exista cursuri la termen oficiale.
In perioada de stabilitate, operatiunile la termen sunt mai putin importante decat cele la vedere.
In mod traditional, bancile centrale nu intervin pe piata la termen pentru a lupta contra speculatiilor, deoarece prin diminuarea reporturilor si a deporturilor ar permite speculatorilor sa opereze cu cursuri valutare favorabile, facilitandu-le astfel jocul.
