|
|
|
DEZVOLTAREA ISTORICA A SOCIOLOGIEI ECONOMICE CA STIINTA - SEC.AL XIX-LEA - SEC.AL XX-LEA
Inceputul secolului al XIX-lea este marcat de teoriile economice ale liberalismului, socialismului utopic, marxismului si protectionismului.
1.Liberalismul economic a fost dezvoltat de Thomas Robert Malthus (1766-1834) care considera economia o stiinta socio-economica, care trebuie sa studieze munca productiva a oamenilor, cea care creeaza avutia unei natiuni si ofera oamenilor bunurile si serviciile de care au nevoie.
Ideile liberalismului economic au fost sustinute si de John Stuart Mill (1806-1873) care a elaborat teoria conform careia libertatea economica depinde de libertatea politica. Totodata a fost adeptul ideii de reforma, propunand un program liberal de politica sociala bazat pe :
a.schimbarea repartitiei bunurilor;
b.aplicarea unor reguli corecte de gestionare a proprietatii individuale;
c.aplicarea unor reguli corecte de repartitie.
A comparat proprietatea privata individuala cu proprietatea colectiva pentru a afla care dintre cele doua forme de proprietate ofera cea mai mare forma de libertate si a constatat ca pe masura ce mijloacele de subzistenta sunt asigurate, nevoia cea mai acuta a fiintei umane este aceea de libertate, care la randul sau creste pe masura ce inteligenta si facultatile mintale ale individului se dezvolta (Dobrescu, 2005).
Plecand de la aceste idei privind nevoia de libertate, concluzia sa a fost ca daca ingradeste libertatea umana, sistemul de proprietate, oricare ar fi el, este sortit esecului.
Teoria privind necesitatea reformei in domeniul vietii economice a fost preluata de Leon Walras (1834-1910). Acesta a analizat mecanismele economice in lucrarea sa "Teoria matematica a avutiei nationale"(1883) precizand necesitatea unor ramuri distincte de studiu ale economiei ca stiinta: economia pura, economia concurentiala aplicata si economia sociala.
In conceptia sa economia pura trebuie sa studieze fenomenele care apar in relatia oamenilor cu bunurile de care au nevoie, in timp ce economia sociala trebuie sa studieze repartitia avutiei sociale intre indivizi si stat, pe baza principiului dreptatii.
Comparand cele doua discipline, considera economia pura baza economica a economiei sociale, daca economia concurentiala functioneaza liber, aceasta fiind cea care aloca factorii si proportioneaza valorile de intrebuintare pentru a asigura belsug si bunastare, acces la bunuri si servicii tuturor oamenilor.
2.Socialismul utopic, dezvoltat de Saint Simon, Pierre Proudhon, Charles Fourier si Robert Owen, sustinea dezvoltarea egala, accesul egal al tuturor oamenilor la valorile create si aplicarea in economie a principiului repartitiei: "de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa munca".
3.Teoria marxista poarta numele celui mai cunoscut exponent al sau, Karl Marx (1818-1883), care in cunoscuta sa opera "Capitalul (1857) considera ca sistemul capitalist va intra inevitabil intr-o adevarata criza intrucat el se intemeiaza pe exploatarea clasei muncitoare, munca salariatilor nefiind remunerata pe masura rezultatelor, plusvaloarea fiind insusita de proprietarii mijloacelor de productie. Aceasta realitate sta la baza conflictelor de clasa, care va macina din interior un sistem social macinat de contradictii, dintre ca cea mai evidenta fiind dezvoltarea capacitatilor de productie fara a fi insotita de o crestere proportionala a cererii. In conceptia lui Marx, detinatorii de mijloace de productie se concureaza acumuland si concentrand tot mai mult capital, dar pe termen lung acest tip de sistem nu va mai putea produce noi bogatii intrucat capitalistii, in goana dupa profit, inlocuiesc tot mai rapid munca vie, a salariatilor cu munca moarta, a masinilor, dar singura care creeaza valoare este munca vie. Ori inlocuirea acesteia va duce inevitabil la criza societatii capitaliste, la ascutirea luptei de clasa si inevitabil la prabusirea oranduirii capitaliste.
4. Protectionismul are ca principal reprezentant pe Frantz List (1779-1846) care a dezvoltat conceptul de nationalitate, denumind economia politica o stiinta experimentala in timp ce adevarata economie politica este o stiinta economica a natiunii, denumita de el "sistemul organic national de economie politica", care realizeaza legatura intre toate fortele productive ale natiunii, garantand proprietatea, valoarea si dezvoltarea acesteia pe baza dezvoltarii fortelor productive ale natiunii. Teoria are ca scop accentuarea caracterului national al dezvoltarii economice, protejand identitatea nationala a acesteia.
Analizand economia nationala, constata existenta a patru tipuri: pastorala, agricola, agricola-manufacturiera si manufacturiera.
La sfarsitul sec.al XIX-lea se impune in sociologia economica o noua doctrina, doctrina marginalista, care, pentru prima data in istoria doctrinelor socio-economice analizeaza mecanismele economice la nivel micro si pune accentul pe psihologia individului , pe decizia subiectiva, pe perceperea rolului pe care il are fiecare individ in producerea valorii.
In cadrul teoriei marginaliste s-au format mai multe scoli:
a.scoala austriaca, avand ca reprezentant de seama pe Carl Menger, autorul lucrarii "Fundamentele economiei politice" (1871) in care dezvolta teoria conform careia individul reprezinta scopul si obiectul activitatii economice, activitate ce depinde de nevoile umane (Dobrescu, 2005).
b.scoala engleza reprezentata de W.S.Jevons care in lucrarea sa "Teoria economiei politice"(1871)propune introducerea in calculele economice a unui nou factor: satisfactia produsa consumatorului de catre bunul sau serviciul economic respectiv, care poate fi constatata prin metoda observatiei. Plecand de la aceasta baza, formuleaza legea unicitatii dreptului de schimb.
c.scoala elvetiana se impune in literatura de specialitate prin activitatea lui Leon Walras, care in lucrarea "Teoria matematica a avutiei"(1883) foloseste un limbaj matematic pentru a explica realitatile vietii economice. El este considerat "primul fondator al stiintei economice moderne".
d.Scoala americana, reprezentata de J.B.Clark,
Dintre teoriile sec. al XX-lea cea mai importanta este teoria creata de John Maynard Keynes (1883-1946), ideile sale fiind prezentate in lucrarile: "Urmarile economice ale pacii"(1919), "Tratatul asupra banilor"(1930) si "Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor" (1936).
Keynes este autorul legilor economice existente in orice societate:
1.legea inclinatiei marginale spre consum;
2.legea inclinatiei intreprinzatorului spre eficienta marginala a investitiilor;
3.legea inclinatiei spre valori lichide.
Analizand problematica economica a salariului, Keynes emite urmatoarele postulate:
a.salariul este egal cu produsul marginal al muncii,
b.utilitatea salariului depinde de cantitatea de bunuri care poate fi cumparata cu acesta.
In ceea ce priveste consumul, Keynes considera ca.
-nivelul nominal al venitului real depinde de volumul ocuparii fortei de munca;
-cheltuielile de consum neproductive depind de inclinatia spre consum a individului;
-nivelul ocuparii depinde de cererea efectiva.
Keyes este cunoscut in literatura socio-economica de specialitate si prin deja celebra sa formula V=C+I (V=venitul, C=consumul, I=investitiile), formula reprezentand starea de echilibru a economiei.
Prin intreaga sa opera Keynes a pus bazele economiei de piata dirijate, a restructurat teoria economica generala si a explicat care este rolul statului in economie, cum poate el interveni pentru dezvoltarea economica a natiunii. Keynes a pus bazele teoriei macro, in mecanismul economic rolul principal revenind comportamentului uman, care determina cresterea ciclica a consumului sau a investitiilor.
Continuand ideile keynesiste, curentul denumit "Noua stanga de la Cambridge" propune analiza importantei raportului dintre munca si mijloacele de productie utilizate, subliniind importanta subiectilor economici, fie ei persoane fizice sau juridice.
Alte teorii din perioada contemporana sunt teoria monetarista a lui M.Friedman care reluand pe baze moderne principiile mercantilismului, sustine ca rolul cel mai important in desfasurarea proceselor economice il au moneda si manevrarea masei monetare in lucrarea sa "Economia libera de piata privata" si teoria statului de drept a lui F.A.Hayek care considera ca statul de drept este statul in care primeaza forta legilor inclusiv in domeniul economic.
