|
|
|
A.Mercantilismul explica dezvoltarea istorica a societatii omenesti prin actiunea unei forte unice-banii. Acest concept de mercantilism, utilizat initial in stiintele economice, a fost preluat si de literatura si dramaturgie, in prezent fiind folosit pentru a caracteriza o persoana care are drept unic scop in viata obtinerea si acumularea unei sume cat mai mari de bani, indiferent de mijloace, prin sinonimie cu conceptul de avar.
B.Fiziocratia explica dezvoltarea istorica a societatii omenesti pe baza unui alt element economic, pamantul, detinut conform ordinii divine de suveran, rege sau monarh si cei apropiati lui, nobilii. Explicatiile privind dezvoltarea societatii omenesti furnizate de acest curent sunt definite si au preluat termenul ca atare din fiziologie, cel mai important reprezentant al curentului fiind medicul francez de la curtea regelui Ludovic al XVI-lea, Francois Quesnay. El a explicat ca societatea se dezvolta, "traieste" urmare activitatii economice avand drept principal factor pamantul.
Cele doua curente mentionate isi intemeiau explicatiile teoretice pe dreptul natural, divin care imparte societatea omeneasca in bogati si saraci, primii detinand pamantul pe care muncesc cei saraci, aceasta organizare sociala fiind imuabila, data odata pentru totdeauna, si reprezentand vointa lui Dumnezeu.
Cuceririle stiintifice, dezvoltarea economica si transformarile religioase aduse de Reforma, au impus curente noi de gandire si in special teoriile privind libertatea umana, dintre care se remarca curentul liberal.
C.Liberalismul economic a impus in stiinta in general si in stiintele economice in special o noua perspectiva asupra factorilor care determina dezvoltarea societatii umane impunand conceptele de munca, avutie individuala si avutie nationala.
Dintre primii ganditori liberali cu preocupari si in domeniul economic pot fi mentionati reprezentantii curentului dezvoltat in Anglia: William Petty, John Locke si Adam Smith si reprezentantii curentului de gandire francez, avand ca reprezentanti pe: Richard Cantillon si Etienne Condillac.
Conform teoriei liberale a lui William Petty factorii principali ai dezvoltarii economice a societatii omenesti si totodata cele mai de pret bunuri ale acesteia sunt pamantul si populatia. Dintre acestea, populatia, oamenii sunt cei care, prin munca lor, pun in valoare pamantul. In lucrarea sa, "Aritmetica politica", el mentioneaza ca pamantul poate fi arendat de proprietar celor care vor sa-l munceasca, el devenind rentier. Un alt concept introdus de W.Petty este cel de salariu .
John Locke analizeaza rolul societatii civile in garantarea dreptului la viata si libertate a cetatenilor. Initial adept al ordinii naturale, divine, J.Locke considera ca aceasta trebuie inlocuita de o ordine economica noua, pe masura dezvoltarii unei ordini sociale noi. In conceptia sa, societatea se dezvolta pe masura activitatii oamenilor in general si a celei economice in special. Cu cat sunt mai multi oameni intr-o societate, cu atat valoarea din societatea respectiva este mai mare pentru ca activitatea oamenilor este mai mare si deci banii, reprezentand valoarea, care circula in societate, sunt mai multi.
Adam Smith este autorul a doua lucrari de referinta in domeniul sociologiei economice: "Teoria sentimentelor morale" si "Avutia natiunilor" in care dezvolta ideile liberale conform carora munca oamenilor determina dezvoltarea societatii si constituind fondul care o aprovizioneaza cu toate bunurile necesare traiului. A.Smith a analizat productivitatea muncii in diferite sectoare de activitate si a ajuns la concluzia ca munca in manufacturi este mai productiva decat munca la camp. Plecand de la aceasta constatare, el recomanda dezvoltarea cu precadere a industriei, daca natiunea doreste o dezvoltare rapida si eficienta. Afirmand ca :"munca reprezinta masura reala a valorii marfii"
A.Smith introduce in doctrina socio-economica notiunile de valoare de schimb si profit. Totodata, subliniaza importanta unor factori cum sunt salariul si renta. In teoria sa, precizeaza ca factorii valorii sunt salariul, dat de munca, profitul, dat de capitalul investit si renta obtinuta pe cale naturala, de catre cei ce detin pamantul. Acesti factori, la randul lor, influenteaza valoarea de schimb, concept fundamental in teoria capitalului si a acumularii, teorie al carei prim autor este. Prin capital, A.Smith intelege partea de la care se asteapta un venit.
Analizand venitul, el face diferenta intre venitul brut si venitul net. Astfel, venitul brut al locuitorilor unei tari cuprinde produsul total anual al pamantului si muncii lor, iar venitul net, ceea ce ramane dupa ce se scad cheltuielile de intretine, mai intai a capitalului fix, apoi a celui circulant. Acumularea de capital si de bunuri permite Pentru a se putea relua activitatea economica respectiva la un nivel superior, A.Smith evidentiaza necesitatea acumularii de capital si de bunuri. In teoria sa socio-economica, un loc important este acordat si problematicii diviziunii muncii intre natiuni, a comertului intre tari si a avantajului absolut, dat de conditiile naturale diferite de existenta si de aprovizionare cu materii prime, la fabricarea produsului respectiv. (E.Dobrescu, 2005)
Un alt concept socio-economic introdus de A.Smith este conceptul de "om economic" care este introdus pentru prima data in literatura stiintifica de specialitate prin lucrarea sa "Avutia natiunilor" din 1776 si in care autorul analizeaza caracteristicile individual-umane prin prisma conditiilor socio-economice in care acesta isi desfasoara activitatea.
In lucrarile lor, reprezentantii francezi ai liberalismului economic au abordat problematica unei ramuri economice aflate in plina expansiune, in conditiile dezvoltarii sociale, stiintifice si culturale de la sfarsitul sec.al XVII-lea si la inceputul sec.al XVIII-lea si anume comertul. In conceptia lor, valoarea marfurilor dintr-un sistem socio-economic este data de mai multi factori, dintre care cei mai importanti sunt: utilitatea, numarul si raritatea acestor marfuri. In lucrarea sa intitulata "Comert si guvernare", Etienne Condillac a abordat problematica cresterii valorii marfurilor prin activitatea de schimb (comercial), intre zone economice si geografice diferite.
Continuand ideile precursorilor sai, David Ricardo (1772-1823) analizeaza cei trei factori ai valorii, respectiv salariul, profitul si renta in directa conexiune cu cele trei clase sociale care le obtin. Astfel, proprietarul de pamant obtine renta, arendasul pamantului obtine profitul iar cei care muncesc pamantul (muncitorii agricoli, taranii) obtin salariul pentru munca prestata.
In lucrarea sa, "Despre principiile economiei politice si ale impunerii"D.Ricardo prezinta doua teorii importante in doctrina socio-economica:
a.prima este teoria conform careia principala problema a dezvoltarii socio-economice este distributia rentei, a profitului si a salariului. Conform acestei teorii, valoarea se deosebeste de bogatie intrucat bogatia se acumuleaza, se stocheaza, in timp ce valoarea este un produs al muncii omului iar marimea sa este stabilita in functie de utilitatea, numarul si raritatea marfurilor produse;
b. a doua teorie contine explicatia stiintifica privind problematica impozitelor: necesitatea, scopul acestora si caracteristicile obligatorii ale acestora, pentru a-si atinge scopul propus si anume:
1.supusii statului sa contribuie la sustinerea acestuia in conformitate cu posibilitatile lor;
2.impozitele sa fie sigure si nu arbitrare;
3.orice impozit sa fie convenabil,
4.impozitul sa fie cat mai mic posibil.
Din analiza continutului teoriilor socio-economice prezentate, se poate desprinde concluzia ca acestea s-au dezvoltat odata cu dezvoltarea generala a societatii, progresul social, dezvoltarea vietii socio-economice, dezvoltarea cunoasterii stiintifice in general, a impus noi teorii explicative si in domeniul relatiilor dintre oameni atat in domeniul social cat si in cel economic, raporturi care se vor amplifica in secolele urmatoare.
