|
|
|
Aspecte privind organizarea productiei, muncii si conducerii in intreprinderile industriale
1.1. Introducerea
Plecand de la premisa ca realizarea volumului de productie fizica sta la baza calculului performantelor partiale, globale sau finale ale intreprinderilor industriale, trebuie sa observam ca pe langa asigurarea cu resurse, foarte important este si modul cum se utilizeaza resursele.
Organizarea productiei, muncii si conducerii este responsabila in mare masura de modul cum se consuma resursele asigurate.
De aici rezulta necesitatea cunoasterii starii de organizare sau a gradului de organizare. Pentru unitate de ratiune vom folosi in continuare expresia de grad de organizare intelegand prin aceasta si starea de organizare.
1.2. Organizarea, functie a conducerii (managementului)
Indiscutabil organizarea este o functie a conducerii indiferent pe care palier sau nivel ierarhic de activitate se manifesta.
Calitatea conducerii se exprima prin modul concret in care se imbina eficacitatea cu eficienta sistemului condus, ceea ce inseamna ca actiunile de organizare initiate in cadrul conducerii si implementate in diferite compartimente si in legatura cu diferite activitati pot sa conduca la cresterea sau scaderea performantelor.
Actiunile de organizare sau organizarea concreta au intotdeauna un obiect, in functie de care capata un anumit continut ce trebuie sa conduca la indeplinirea unor obiective.
Obiectul organizarii este intotdeauna un anumit sistem economic pe care-l definim ca fiind intreprinderea industriala cu elementele sale componente.
Elementele componente pot fi identificate ca si subsisteme.
Putem spune ca organizarea ca si functie a conducerii are drept scop pe de-o parte crearea unor relatii organizatorice, care sa asigure integritatea subsistemului condus, cele mai eficiente relatii intre componentele acestuia, alegerea structurii de productie, a inzestrarii tehnice legata implicit de procesele tehnologice, selectionarea si utilizarea rationala a personalului, etc.
Iar pe de alta parte formarea si organizarea subsistemului conducator, capabil sa antreneze subsistemul condus folosind cele mai eficiente metode si mijloace.
Fara a face o delimitare categorica, actiunile de organizare pot fi structurate in :
actiuni de organizare a conducerii ;
actiuni de organizare a muncii ;
actiuni de organizare a productiei.
1.3. Organizarea in intreprinderile industriale
Tinand cont de continua miscare si transformare a sistemelor economice industriale, dinamica acestora impune ca gradul de organizare sa fie evaluat in anumite momente si sa se afle permanent sub impactul actiunilor de perfectionare.
Din necesitatea definirii continutului activitatilor de organizare si de perfectionare a organizarii majoritatea specialistilor considera ca :
organizarea in intreprinderile industriale reprezinta ansamblul masurilor si activitatilor tehnico-economice menite sa asigure folosirea eficace si eficienta, corelata in spatiu si timp, a resurselor alocate in procesul de productie in scopul obtinerii de produse ;
perfectionarea organizarii este un proces complex, bazat pe identificarea si utilizarea celor mai eficiente metode si tehnici de lucru care sa conduca la economisirea relativa si absoluta a resurselor ocupate in procesul de productie.
Datorita diversitatii particularitatilor de fabricatie in procesele economice industriale actioneaza simultan un numar mare de factori, dinamici, a caror influenta se face simtita intr-o masura mai mare sau mai mica atat asupra capacitatilor de productie, cat si asupra gradului de utilizare a celorlalte resurse antrenate.
Fara indoiala, progresul tehnic si tehnologic este cel mai important factor, care face presiune asupra gradului de organizare si care intr-un mod sau altul devine cauza sau de multe ori efect si conditioneaza aproape totalitatea celorlalti factori si care mai mult decat restul factorilor determina sensul si intensitatea dinamicii si structurii actiunilor de organizare si/sau de perfectionare a organizarii.
Diversitatea de particularitati impune organizarii sarcini de asigurare, pe baza unor legi si principii specifice, a unei sincronizari dinainte stabilite, a desfasurarii fabricatiei in spatiu si timp in conformitate cu ritmul impus si in conditii de consum cu maximum de eficienta a resurselor alocate.
Baza stiintifica a organizarii in intreprinderile industriale o constituie urmatoarele legi specifice :
legea organizarii proceselor economice si de productie in conformitate cu tehnologiile adoptate ;
legea concordantei dintre tipul fabricatiei si formele de organizare.
Fara a avea pretentia unei abordari exhaustive suntem de acord cu Gheorghe Bailesteanu care in lucrarea "Diagnosticul si evaluarea firmei" (Ed. Mirton Timisoara 1994) precizeaza cateva aspecte care se pot concretiza in actiuni de organizare.
Astfel in domeniul organizarii productiei identifica urmatoarele directii de actiune :
organizarea procesului de productie ;
organizarea depozitarii ;
organizarea transportului intern ;
organizarea intretinerii si reparatiilor utilajelor si instalatiilor ;
organizarea producerii si gestionarii SDV-urilor ;
organizarea controlului de calitate.
In domeniul organizarii muncii identifica urmatoarele directii de actiune :
organizarea locurilor de munca ;
organizarea diviziunii muncii ;
organizarea normarii muncii ;
organizarea fortei de munca in formatii de lucru.
