Dezvoltarea economica si eficienta economica

DEZVOLTAREA ECONOMICA SI EFICIENTA ECONOMICA

Analiza gradului de dezvoltare a unui sistem economic,a capacitatii lui de supravietuire,a directiei de dezvoltare finala,presupune definirea si masurarea exacta a eficientei economice.

De aceea un rol important revine conceptului de eficienta economica, aceasta realizand legatura dintre resursele alocate pentru desfasurarea unei actiuni si rezultatele obtinute de pe urma acesteia,concept care orienteaza dozarea resurselor spre acele domenii de activitate unde se asigura folosirea cu eficienta maxima a acestora in conditiile unei dezvoltari rationale, armonioase a economiei nationale.

Eficienta economica este o conceptie moderna de evaluare a activitatii si serveste la fundamentarea deciziilor,astfel incat resursele disponibile sa fie consumate in modul cel mai favorabil pentru societate.

1.1. Conceptul de dezvoltare economica

Dezvoltarea economica implica crestere economica si progres economic, desi reciproca nu este valabila. Dezvoltarea economica presupune un ansamblu de transformari cantitative, structurale si calitative, atat in economie, cat si in cercetarea stiintifica, in mecanismele si structurile organizationale, in cultura organizationala (modul de gandire si comportament al oamenilor).

In sensul cresterii economice, dezvoltarea exprima evolutia unor marimi economice agregate in cadrul unui orizont de timp, la nivel national sau international si masoara efectele pozitive in planul vietii economice si sociale prin intermediul unui indicator, cum ar fi PIB[1] pe locuitor. Dezvoltarea economica presupune, de asemenea, imbunatatirea standardului de viata al oamenilor si este masurat de regula prin venitul pe locuitor.

In sensul progresului economic, dezvoltarea exprima tendinta evolutiva de ameliorare a performantelor globale ale functionarii economiei nationale reflectate asupra calitatii vietii si a nivelului de civilizatie. Progresul economic este posibil numai prin promovarea programelor strategice si prin progres tehnic.

Cresterea economica alterneaza in timp prin cresteri si descresteri sub forma ciclurilor economice pe termen scurt si pe termen lung. Comportamentul ciclurilor economice depinde de cererea agregata, care este o functie de consum privat, investitii realizate de firme, cheltuieli realizate de stat si de exporturile nete. Dezvoltarea echilibrata a economiei nationale presupune si participarea la schimburile economice internationale pentru a utiliza oportunitatile de valorificare suplimentara a resurselor materiale si umane. Dar, participarea la schimburile internationale depinde de gradul de dezvoltare, structura si functiile interne ale factorului national in corelatie cu situatia economica mondiala la un moment dat.

Cererea agregata este compusa din urmatorii factori :

Cheltuieli pentru consumul individual ( C )

Cheltuieli ale intreprinderilor pentru investitii (I )

Cheltuieli publice, guvernamentale ( G )

Cheltuieli efectuate in strainatate (exportul) (X )

Cheltuieli efectuate cu importul ( H )

Prin urmare, cererea agregata este: CA = C + I + G + X - H

Cererea agregata crescatoare creaza cerere de produse pe piata, ceea ce stimuleaza intreprinderile sa sporeasca productia, crescand numarul de locuri de munca, precum si capacitatile de productie, cu efect stimulator asupra progresului tehnic, dezvoltarii umane si dezvoltarii durabile.

Prin urmare, dezvoltarea economica, in afara ideii de reducere a saraciei, atenuarii inegalitatii si somajului, implica urmatoarele dimensiuni macroeconomice: crestere economica, progres economic, dezvoltare durabila, programe strategice, progres tehnic si dezvoltare umana.

Raspunsul la modificarile mediului si viitorul unei firme depinde de o serie de factori macro-economici, si anume de: somaj, inflatie, rata dobanzii, rata de schimb valutar si politicile guvernamentale, dar si de strategia sa manageriala.

Crestere economica reprezinta sporirea cantitativa a activitatilor si rezultatelor acestora si se masoara prin marimea reala a unui indicator macroeconomic agregat de tipul Cresterea economica exprima modificarile ce au loc in timp si spatiu determinat prin sporirea dimensiunilor rezultatelor economice corelat cu alti factori determinanti (tehnologici, sociali, culturali, de mediu). Cresterea economica se coreleaza cu finalitatea sociala (calitatea vietii) si poate fi: crestere economica pozitiva, cand rezultatele economice au o tendinta de crestere fata de numarul locuitorilor; crestere economica negativa, cand rezultatele economice au o tendinta de scadere fata de numarul locuitorilor; crestere economica zero, cand rezultatele economice cresc in acelasi ritm cu populatie, deci nivelul rezultatelor pe locuitor ramane constant.

Volumul economiei sau nivelul de dezvoltare se determina prin marimea productiei nationale, determinata de dezvoltarea capitalului, eficienta economica, rezultatele concrete ale cercetarii stiintifice, etc. Principalii indicatori utilizati pentru masurarea cresterii economice sunt: produsul intern brut si venitul national pe locuitor intr-o perioada de timp si intru-un spatiu limitat (national).

Cresterea economica depinde atat de factorii interni, cat si de participarea la circuitul economic mondial.

Progres economic: schimbarea calitativa a continutului factorilor de productie si a relatiilor din viata economica pentru a se adapta la cerintele progresului social. Desigur ca schimarea este in primul rand o vointa politica, asa cum s-a intimplat in tarile foste comuniste, inclusiv Romania in anii `90. Tranzitia si trecerea la o societate democratica au adus o serie de mutatii in viata economica si in structura factorilor de productie. O influenta extrem de mare a avut deschiderea granitelor si libera miscarea capitalului si a know-how-ului. Toate acestea au contribuit la aparitia de noi industrii (telefonia mobila, internetul), de noi tehnologii (nanotehnologia, biotehnologia), de noi materiale, de noi abilitati ale fortei de munca, care conduc la progres. De asemenea s-au creat conditiile pentru cresterea spiritului antreprenorial. Principalele schimbari care au avut loc in Romania au vizat: modificarea structurii agentilor economici pe forme de proprietate, dezvoltarea si consolidarea industriei serviciilor (bancare, asigurari, turism), crearea bursei de valori si a pietei de capital, restructurarea dimensionala in toate sectoarele economiei (public, mixt, privat si cooperatist).

Dezvoltare durabila: asigurarea echilibrului optim intre factorii economici, tehnologici, sociali si naturali (de mediu) in scopul asigurarii dezvoltarii prezente si viitoare.

In perspectiva mileniului trei, dezvoltarea economica este asociata dezvoltarii durabile, in cadrul careia criteriul esential devine asigurarea egalitatii sanselor generatiilor care coexista si se succed la viata pe planeta, astfel incat sa existe compatibilitate intre efectele economice, cele socio-umane, cele ecologice, sa se imbine armonios cu justitia sociala si democratia, atat pe plan national, cat si mondial. Dezvoltarea poate fi durabila numai daca se centreaza pe om, pe valorificarea intregului potential al fiintei umane si pe asigurarea unei calitati superioare a vietii, omul fiind beneficiarul dezvoltarii. In raportul "Viitorul nostru comun" [2], prezentat la Summit-ul ONU [3] de la Rio de Janeiro din 1992, dezvoltarea durabila (sustenabila) este conceputa in viziunea reconcilierii dintre economie si mediul inconjurator_.

In esenta cele patru dimensiuni ale dezvoltarii economice ale unei tari (economica, sociala, tehnologica si ecologica) trebuie sa fie in interactiune si sa se asigure compatibilitatea si simultaneitatea progresului.

Programe strategice: totalitatea actiunilor corelate si programate pe termen lung care sa conduca la schimbare in sens pozitiv. Tarile dezvoltate au succes datorita modului in care este organizata si condusa societatea si datorita modului in care sunt dirijate investitiile pe termen lung.

Progres tehnic: activitatea creatoare, rezultatul procesului de innovare, incluzand cercetarea stiintifica, elaborarea tehnologiilor, crearea produselor noi. Activitatea creatoare cuprinde inventiile si inovasiile. O inventie se defineste conform legii ca fiind o creatie ce trebuie sa indeplineasca trei atribute fundamentale: sa aiba caracter tehnico-aplicativ, sa poata fi realizata si reprodusa si sa prezinte noutate si progrs fata de cunostintele actuale pe plan mondial. Creativitatea este capacitatea de a identifica conexiuni intre elemente aparent fara legatura intre ele (obiecte, evenmente, legitati). Dezvoltarea acestei caracteristici umane a condus la revolutia din domeniul marketingului si la cresterea competitiei intre brand-uri. De asemenea, s-au schimbat si au evoluat canalele de comunicare (mass-media, interpersonale, globale), care faciliteaza schimbul de informatii si care joaca un rol important in creativitate si inovatie.

Dezvoltare umana: asigurarea bazei materiale si spirituale pentru satisfacerea nevoilor crescande a factorilor umani. In lumea dezvoltata omul este considerat ca fiind activul cel mai de pret al oricarei organizatii. Omul si cerintele lui de dezvoltare sunt pe primul plan in orice strategie. Dezvoltarea umana cuprinde intreaga infrastructura necesara pentru ca omul sa se simta confortabil, calm, bine instruit si cu perspective de crestere a bunastarii.

La nivel microeconomic, dezvoltarea economica presupune ansamblul de transformari cantitative, structurale si calitative la nivelul organizatiei sau intreprinderii, cu alte cuvinte presupune schimbare in structura si cultura organizationala, in productie si tehnologie, in marketing si vanzari, in modul de tratare a oamenilor si in management. In acest sens, factorii cresterii economice se asociaza managementului strategic, care in esenta consta in asigurarea resurselor si capabilitatilor strategice si utilizarea eficienta a acestora in vederea creerii avantajului competitiv.

1.2  Conceptul de eficienta economica

Eficienta economica reprezinta o stare a activitatii economice determinata de un anumit consum de resurse pentru obtinerea unui anumit bun economic, intr-un timp dat, cand o productie suplimentara dintr-un anumit bun, in conditiile unor resurse limitate, nu se poate obtine decat daca se reduce productia unui alt bun economic. Prin urmare, este imposibil sa se mareasca volumul productiei unui bun, fara a se micsora cantitatea produsa din alt bun. Aceasta regula este valabila pentru toate activitatile care presupun alocarea si utilizarea resurselor pentru a produce bunuri economice, ca si pentru distribuirea lor in timp si spatiu. Caracteristica eficienta economica apare atunci cand bunurile sunt necesare societatii, cand sunt cerute pe piata, altfel, consumul resurselor se considera o risipa. Activitatea de producere a bunurilor utilizand resurse economice este considerata eficienta, daca bunurile se obtin la cel mai redus cost de productie, iar activitatea de distribuire a bunurilor catre consumatori este considerata eficienta, daca se ating cerintele si exigentele de satisfactie a consumatorilor la pretul pietei. Prin urmare, dimensiunea eficientei economice a unei activitati de productie este determinata de comportamentul producatorului si de piata, care aseaza pretul de vanzare in raport cu costurile de productie si vanzare.

In functie de factorii de productie care contribuie la obtinerea efectelor eficienta economica ia diferite forme de exprimare: productivitatea muncii, productivitatea capitalului, productivitatea pamantului, randament economic, etc. In principiu, eficienta economica masoara raportul dintre efectele obtinute in expresie fizica sau valorica (monetara) la eforturile depuse (resurse utilizate si consumate) sau invers, raportul dintre eforturi si efecte. In timp, se urmareste maximizarea raportului dintre efectele obtinute si resursele consumate, sau minimizarea raportului dintre resursele consumate si efectele obtinute: si , unde: e= eficienta economica; E= efectul economic; efortul investitional.

La nivel microeconomic, eficienta economica se apreciaza prin rentabilitatea firmei, iar la nivel macroeconomic, prin productivitatea muncii nationale, cel mai important factor de crestere economica intensiva. Cand bunurile sunt de natura "bunuri de capital" (investitii), atunci vorbim despre eficienta economica a investitiilor. Eficienta economica in acest caz, este raportul dintre randamentul  viitor al bunurilor de capital (investitiilor) si pretul lor de oferta si se numeste eficienta marginala a capitalului. Randamentul viitor al capitalului (expected rate of return) reprezinta fluxul de venituri sau suma profiturilor scontate a fi obtinute dupa realizarea productiei pe intreaga perioada de functionare a bunurilor de capital. Pretul de oferta al capitalului (costul capitalului) reprezinta costul de inlocuire a capitalului, respectiv pretul pe care firma trebuie sa il suporte la sfarsitul perioadei de functionare a bunului de capital inlocuit.  Notiunea de eficienta marginala a capitalului indica mecanismul de analiza a echilibrului macroeconomic si de crestere economica al modelului keynesian. Cand eficienta marginala a capitalului creste si este superioara ratei dobanzii, investitiile sunt stimulate si invers, cand eficienta marginala a capitalului are tendinta de scadere, investitiile sunt in declin. Prin urmare, eforturile se impart in doua categorii (activitate): eforturi pentru productie: cheltuieli materiale, cheltuieli cu munca vie (manopera), cheltuieli cu logistica, cheltuieli de administratie etc.; eforturi pentru investitii: cheltuieli cu achizitia bunurilor de capital, cheltuieli cu importul, cheltuieli cu activitatile de constructii-montaj etc. Eforturile se urmaresc in timp, si se analizeaza eforturile anuale (investitii anuale, consumul anual de resurse) si eforturile totale (investitia totala, importul total, etc). De asemenea, eforturile se analizeaza dupa sursele de finantare, dupa gradul de disponibilitate a resurselor, dupa posibilitasile de regenerare (raportul investitii-dezinvestitii).

Efectele se clasifica in mai multe grupe, astfel:

dupa locul de aparitie: efecte directe (la nivelul activitatii analizate) si efecte indirecte ( obsinute la beneficiari);

dupa momentul la care apar: efecte prezente si efecte viitoare;

dupa perioada in care se realizeaza: efecte anuale si efecte totale (pe intreaga perioada de desfasurare a activitatii);

dupa gradul de cuprindere: efecte globale (brute, cum sunt valoarea productiei, incasarile totale, etc.) si efecte nete ( dupa scaderea cheltuielilor realizate, profitul, venitul net, aportul valutar, etc.);

dupa gradul de cunoastere: efecte programate si efecte realizate.

In contextul dezvoltarii durabile se vorbeste despre eficienta economica globala.

Eficienta economica globala reprezinta o categorie economica prin care se urmareste un optim global, multicriterial si dinamic, care armonizeaza toate categoriile de interese si in special raporturile dintre dezvoltarea economica si mediul inconjurator, pe intraga durata de viata economica a produsului. La baza determinarii eficientei economice globale se afla dezvoltarea durabila, adica dezvoltarea economica in armonie cu mediul inconjurator, intelegand aspectele ecologice de conservare a resurselor naturale, de reutilizare si reciclare a resurselor, de protejare a mediului impotriva poluarii de orice fel.

Calculul economic pentru evaluarea eficientei economice globale se bazeaza pe urmatoarele functii: selectarea obiectivelor de productie in toate domeniile in armonie cu dezvoltarea durabila si fixarea prioritatilor; orientarea proceselor tehnologice catre solutii in armonie cu pastrarea echilibrului ecologic; stimularea reutilizarii si reciclarii resurselor in etapa postutilizarii; adoptarea de masuri in plan guvernamental care sa armonizeze interesele micro cu cele macroeconomice.