|
|
|
Tipuri de afaceri in economia virtuala
Cel mai raspandit tip de afacere care utilizeaza ciberspatiul ca mediu este comertul virtual (e-commerce). Acesta include toate tranzactiile comerciale care se desfasoara online. Aceste tranzactii se refera la bunuri tangibile (piese pentru calculator, carti, discuri, telefoane mobile etc.) sau intangibile (fisiere care contin programe de calcul, texte sau multimedia). Ele pot avea loc intre agenti economici (B2B, business to business), intre agenti economici (retailers) si clienti individuali (B2C, business to consumer), sau chiar intre persoane particulare (C2C, consumer to consumer), de regula prin intermediul unui sit care intermediaza tranzactia, oferind informatii asupra cererii sim ofertei si organizand, eventual licitatii (de exemplu, e-Bay). Succesul economic al unor intreprinderi de comert virtual a fost spectaculos. Cand Jeff Bezos a lansat amazon.com ca cea mai mare librarie virtuala din lume, putini au crezut in succesul afacerii. In doar cinci ani, Jeff Bezos a ajuns al doilea din lume ca avere, dupa Bill Gates.
Se afirma deseori ca tranzactia online elimina intermedierea, ea oferind posibilitatea unui contact direct, chiar daca virtual, intre partile interesate. Nu mai exista magazine de desfacere, comercianti care sa preia marfa de la producator, pentru a o vinde cu bucata. In realitate, insa, intre producator si beneficiar exista multe verigi de legatura. Nenumarate situri intermediare ofera producatorilor liste care contin profiluri de potentiali cumparatori, iar consumatorilor, o informatie agregata privind posibilitatile de achizitie de la diferite firme. Astfel, pentru cumpararea biletului de avion, clientul nu se conecteaza direct la situl unei anumite companii, ci recurge la un sit intermediar, ca expedia.com, pentru a putea compara ofertele diverselor companii. La fel se petrec lucrurile la cumpararea unei carti: aceasta este rareori achizitionata de la situl editurii, ci mai ales prin intermediul unui portal ca amazon.com, care ofera informatia globala si sistematizata despre majoritatea aparitiilor editoriale. Intermedierea tranzactiilor online are drept efect personalizarea preturilor. Cunoasterea exacta a profilului clientului, a tranzactiilor anterioare pe care acesta le-a efectuat poate conduce, la limita, la un pret unic pentru fiecare cumparator. Acest lucru este facilitat si de plata online, care permite diferentieri oricat de mici. Spre deosebire de incasarea tangibila a banilor, care impune rotunjiri, fractionarea online a pretului poate fi deosebit de fina, prin efectuarea de micro-payments. Conform legislatiei in vigoare, diferentierea pretului nu este, insa, posibila la anumite produse ca tigarile sau cartile, al caror pret trebuie sa fie acelasi, indiferent de locul si modul in care se efectueaza tranzactia.
Un alt gen de afacere virtuala este oferta accesului la o baza de date sau de cunostinte. Un exemplu la indemana este Enciclopedia Britannica, o sursa respectabila de informatie si cunoastere. Pana la mijlocul anilor 1990, ea era vanduta sub forma unui raft de douazeci de volume, elegant imprimate. Apoi, a devenit disponibila pe compact-disc iar, din 1999, si in varianta online. La inceput, accesul a fost liber, apoi a devenit restrictionat. Alte baze de cunostinte specializate, ca revistele IEEE sau baza de asistenta juridica Lexis, au fost mereu oferite contra cost. Modalitatile de formare a preturilor sunt foarte diferentiate. Astfel, uneori se percepe o plata fixa pentru accesul la continut. Sistemul poate fi abonamentul pe o anumita perioada, cu discount in functie de durata acesteia. Alternativ, se foloseste sistemul pay-per-view, similar cu cel oferit de companiile de cablu TV. Baza de cunostinte Northern Light, intensiv utilizata de studentii americani, percepe fie un abonament, fie un pret pentru fecare articol consultat. O taxa suplimentara poate fi perceputa daca se doreste efectuarea unei copii si transferul ei catre client. Dezvoltarea conceptului Web 2.0, bazat pe colaborarea voluntara, a condus la constituirea unor vaste baze de cunostinte, cu acces gratuit, cum este enciclopedia wikipedia, la care oricine poate modifica sau imbogati un articol. Deocamdata, astfel de surse de informatie si cunoastere sunt privite cu destula neincredere, deoarece le lipseste girul unei institutii care sa-si fi castigat, in timp, autoritatea.
O a treia categorie de afaceri include mediile de informare online sub forma ziarelor si revistelor virtuale (e-zines) sau a posturilor de radio si televiziune care pot fi receptionate prin Internet. Astazi, majoritatea ziarelor si revistelor tiparite au si variante online, la care accesul este gratuit. Editorii sunt pusi in fata unei dileme: consultarea revistelor pe web face ca, evident, vanzarile tirajului tiparit sa se reduca; pe de alta parte, veniturile din publicitatea oferita online pot fi considerabile. Solutiile sunt diferentiate. Unele reviste ofera spre consultare online doar numerele anterioare celui curent; la altele, cum ar fi, de pilda, respectabila revista de cultura The Atlantic Monthly, continutul tiparit este partial diferit de cel expus pe web. Acesta din urma nu este neaparat mai sarac, el poate contine articole special tintite catre cititorii virtuali. Revistele care apar exclusiv in format electronic au avut dificultati mari in privinta perceperii de abonamente. Una dintre cele mai bune, Slate, a fost nevoita sa renunte la plata, recurgand la subventionarea de catre Microsoft, suplimentata cu venituri din publicitate. Salon, un webzine cotat la bursa, recurge la o forma mixta: cititorul are de ales intre plata accesului sau conditionarea acestuia de urmarirea unui spot publicitar. Nerve ofera spre consultare o parte din continut, rezervand restul pentru accesul cu plata. La fel procedeaza compania de televiziune CNN. Accesul la situl CNN-News este gratuit, dar urmarirea actualitatilor pe masura ce acestea se intampla, prin sistemul CNN-Pipeline este conditionata de efectuarea unei plati. Multe situri media isi asociaza un magazin virtual, prin care efectueaza comert electronic cu obiecte legate de continutul sitului respectiv (imbracaminte inscriptionata, diverse accesorii etc.). Informatia atrage clientela, iar aceasta este directionata catre tranzactiile electronice, care contribuie la realizarea de venitur.
Jocurile online reprezinta o sursa importanta de venituri, avand in vedere fenomenul de adictie. Trebuie achizitionat intai pachetul de baza, apoi optiunile suplimentare, pe masura ce apar, iar o taxa lunara se percepe aditional, pentru dreptul de participare. Siturile cu jocuri online care demonstreaza succesul la public pot fi starni interesul unor firme cu posibilitati mari, asa cum s-a intamplat cu Gamesville, achizitionat de Yahoo la un pret considerabil.
Oferta de servicii online este vasta, unele dintre acestea fiind, cel putin aparent, gratuite. Astfel, poti beneficia de servicii de posta electronica de calitate - yahoo, gmail - fara a plati. In realitate, inregistrarea insasi, prin informatiile pe care clientul este obligat sa le furnizeze despre sine, reprezinta o sursa de venit pentru furnizorul de servicii. Acesta poate folosi bazele de date astfel constituite pentru viitoare studii de marketing, pentru publicitate, sau le poate pune la dispozitie, contra cost, altor beneficiari. Strategia Google este interesanta si a starnit controverse. Serviciul este gratuit, dar toate e-mailurile sunt monitorizate, astfel incat anumite cuvinte din continutul lor declanseaza automat aparitia unor reclame. De exemplu, daca se mentioneaza in corespondenta un anumit oras, apar reclame ale hotelurilor si restaurantelor de acolo. Daca se face referinta la o convorbire telefonica, apar reclame de telefoane mobile etc. Compania Google a fost acuzata de incalcarea secretului corespondentei, dar a argumentat ca nu urmareste semnificatia mesajelor, ci doar identifica acele cuvinte cheie care se preteaza asocierii unor reclame.
Numeroase firme virtuale ofera expertiza in diferite domenii, sub forma textelor, a fisierelor multimedia sau a programelor de calcul. Astfel, sunt oferite: programe aplicative pentru proiectarea unor sisteme tehnice (Design Master, QFD Capture); modalitati de optimizarea a asigurarilor de sanatate (Healtheon); asistenta pentru efectuarea investitiilor la bursa (Wizetrade) s.a.m.d. Veniturile sunt realizate, ca si in situatiile examinate mai sus, prin plata directa, prin abonament, prin valorificarea informatiei obtinute la inregistrare, prin publicitate etc. Ca modalitate suplimentara, se livreaza gratuit un program cu performante reduse (demo) urmand ca, pentru obtinerea variantei complete, clientul sa plateasca. Uneori, programul complet poate fi livrat gratuit pe o durata limitata (shareware). La expirarea termenul, in caz ca nu se achita pretul, programul devine automat inutilizabil.
