Factorul intelectual in activitatea umana contemporana

Factorul intelectual in activitatea umana contemporana. Cunoasterea, informatia si serviciile intelectuale

Rezumat: Astfel, in comparatie cu oricare alt factor material, care prezinta o utilitate marginala descrescatoare, factorul intelectual, mai precis resursa imateriala a intelectului-stiinta[1] capata in activitatea umana contemporana o utilitate marginala crescatoare. Acest fapt poate fi sintetizat prin aceea ca o crestere cantitativa a factorului intelectual duce inevitabil la efecte economice sau umane mai mari, dat fiind faptul ca reprezinta si o sporire calitativa.

Obiective: principalul obiectiv pe care il urmareste aceasta tema este recunoasterea rolului extrem de important al factorului intelectual in cadrul noii economii .si in influentarea poozitiva

Aliniindu-ne la cele spuse anterior, mai precis la noile tendinte de recunoastere a aparitiei si existenta "noii economii", care guverneaza inceputul mileniului III, putem afirma ca la baza activitatii umane contemporane si implicit a dezvoltarii actuale, stau informatia, cunoasterea, o puternica retea informatica si o structura profesionala adecvata in cadrul careia serviciile intelectuale detin un loc extrem de important.

Faptul ca serviciile intelect-intensive[2] au efecte puternice in unele economii si in dezvoltarea lor este foarte adevarat, daca ne referim la economia japoneza unde cercetarea si structurarea invatamantului stau la "loc de cinste", drept pentru care in perioada imediat anterioara personalul calificat si inalt calificat detineau o pondere foarte mare, mult superioara celei din alte tari avansate, precum SUA sau Germania. In Europa, trebuie sa remarcam faptul ca serviciile clasice au ponderi relativ constante, serviciile intelectuale nedetasandu-se in mod individual ci in contextul cresterii totale a serviciilor in general.

Se evidentiaza, in unele abordari proprii acestei perioade, ca factorii de productie traditionali au fost detronati de doi factorii diferiti si anume:

factorul material care cuprinde partile tangibile ale capitalului si aspectele pur energetice ale factorului uman;

factorul intelectual cuprins in inovare, informatie, cunoastere, stiinta , spirit intreprinzator

Se pune insa problema unde poate fi inclus factorul intelectual, adica in cadrul caruia dintre factorii clasici: munca sau capital ?. Concluzia la care s-a ajuns, vis-à-vis de acest aspect, este ca factorul uman se regaseste daca nu in proportii egale, in proportii foarte apropiate atat in cadrul capitalului dar mai ales a factorului munca.

In cazul serviciilor intelectuale, bazate exclusiv pe factorul intelectual, s-a ajuns la concluzia ca productivitatea marginala poate fi inteleasa "in sens potentator, adica mai mult decat cumulativ, cu luarea in considerare a efectelor de sinergie si multiplicatoare: un cercetator in plus poate insemna o crestere a productivitatii echipei de cercetare mai mare decat cea adusa in urma cooperarii precedentului cercetator, intrucat completarea 'materiei cenusii' a grupului respectiv cu cunostinte din inca o specializare mareste potentialul de cercetare a ansamblului mai mult decat cumulativ.. Cresterile calitative sunt specifice serviciilor cele mai intelectual-intensive, atat sub aspectul efectelor lor cat si prin insasi natura procesului lor"[3]

Astfel, in comparatie cu oricare alt factor material, care prezinta o utilitate marginala descrescatoare, factorul intelectual, mai precis resursa imateriala a intelectului-stiinta[4] capata in activitatea umana contemporana o utilitate marginala crescatoare. Acest fapt poate fi sintetizat prin aceea ca o crestere cantitativa a factorului intelectual duce inevitabil la efecte economice sau umane mai mari, dat fiind faptul ca reprezinta si o sporire calitativa. Deci o anumita cantitate de stiinta duce la un progres concret in domeniul cercetarii, a intelectului, chiar si numai potential, dar nu acelasi lucru se petrece in cadrul unui spor de materie care nu este altceva decat o cantitate. Cu aceste considerente, putem spune ca este greu de crezut ca se va ajunge la un anumit prag al cunoasterii peste care aceasta isi pierde eficienta, ci din contra nevoia de stiinta, de intelectual apare direct proportional cu nivelul de cunoastere.

In tarile dezvoltate factorul intelectual are un rol economic deosebit, dat fiind faptul ca economia actuala are nevoie de forta de munca bine pregatita, adaptata la noile cerinte ale societatii umane contemporane. Astfel, sectoarele aflate intr-o continua dezvoltare si domenii precum arta si design-ul, comunicatiile si tehnologiile informationale, profesiunile din domeniul cultural si al divertismentului au toate nevoie acuta de forta de munca inalt calificata educata. Cultura, educatia ii pregatesc si ii inspira pe inventatorii ce raspund preocuparilor si intereselor unei populatii aflata la un anumit nivel intelectual. Educatia insasi devine esentiala pentru economie, contributia educatiei la progresul economic fiind un subiectul cel mai dezbatut in actuala perioada.

Progresul economic si tehnologic, dezvoltarea societatilor moderne sunt influentate in mod hotarator de capitalul uman, de capacitatea de creatie, astazi nu se mai poate pune la baza dezvoltarii economice doar bogatiile naturale ale tarii sau industriile de tip traditional. Computerul a devenit o componenta omniprezenta a tuturor domeniilor de activitate care a revolutionat lumea. Nu se mai poate vorbi de dezvoltare daca nu se ia in seama noile motoare ale progresului civilizatiei, deoarece apare necesitate existentei atat de autostrazi pentru autoturisme, dar si de "autostrazi" pentru informatie, pentru circulatia ideilor, a cunostintelor.

Civilizatia noastra a intrat de aproape 2 decenii pe o noua treapta evolutiva, cunoscuta sub numele de Societatea Informationala insa unii specialisti apreciaza ca numele noii epoci in care intram nu indica exact esenta acesteia. Se apreciaza ca nu informatia este elementul definitoriu al Societatii Informationale, ci cunoasterea [knowledge][5]. Desi zilnic omenirea produce cantitati uriase de informatie, sub forma colectiilor de date din toate domeniile de activitate, nu toate acestea reprezinta cunoastere. Se apreciaza de asemenea ca o informatie dintr-o carte sau disponibila pe Internet, devine cunoastere, doar dupa ce este citita si inteleasa

Se remarca astfel faptul ca ceea ce distinge cunoasterea in raport cu informatia, este factorul uman si capacitatea acestuia de a-si insusi si manipula concepte abstracte, cu scopuri practice sau pur teoretice.

Societatea umana s-a bazat intotdeauna pe un set de relatii esentiale intre oameni, relatii de natura politica, economica si sociala. Insa acest set de relatii nu a fost niciodata unul imuabil, ci a fost mereu supus schimbarii, trecerii de la o forma specifica la alta. Astfel societatea umana a evoluat de la un set de relatii bazate pe proprietatea comuna, la unul bazat pe proprietatea privata a unor lucruri tangibile, intrand in prezent intr-o faza dominata de proprietatea privata asupra lucrurilor intangibile - precum informatia si mai ales cunoasterea. In prezent acest proces, cuprinde intreg spectrul economic, de la sectorul primar la cel tertiar.

Prezentarea in continuare a unor exemple din economia tarilor dezvoltate referitoare la servicii, vine sa arunce o lumina asupra fazei in care societatea globala in care traim se incadreaza.

Sectorul serviciilor, care detine cea mai important pondere in economia tarilor dezvoltate este dominat de modele de afaceri bazate pe cunoastere. Cel mai evident exemplu este industria francizarii unde aproape orice serviciu se poate preta la aceasta forma de organizare bazata pe: cunoastere si acces la cunoastere (pe baza unui acord de franciza): hotelurile, fast food-uri, inchirieri de masini, renovare de case, servicii de sanatate, agentii de turism, cosmetice, saloane de coafura, servicii de securitate, educatie, tabere sportive, servicii legale, etc.

Chiar si in domeniul serviciilor publice (guvernare) se remarca rolul deosebit capatat de cunoastere prin introducerea unor tehnici noi de guvernare cunoscute sub numele de guvernare electronica (eGovernment). Acestea permit colectarea si distribuirea electronica a unor cunostinte aflate in centrul relatiilor dintre cetatean si stat (precum prezentarea detaliata a activitatilor politice si administrative care duc la cresterea responsabilizarii celor alesi, licitatii guvernamentale, evidenta populatiei si tehnici cadastrale etc.)

Exemplele ar putea continua in domenii precum transport, educatie, sanatate etc., unde de asemenea devine foarte clar rolul primordial pe care cunoasterea incepe sa il joace. De fapt, generalizand, am putea spune ca exista putine domenii in care cunoasterea nu detine deja un rol esential.

Deoarece conceptul de cunoastere este central majoritatii domeniilor societatii, nu trebuie afirmat ca aceasta este o notiune indivizibila si greu de categorisit. Dimpotriva cunoasterea poate lua diverse forme, precum rezulta si dintr-un raport OECD[6] care introduce urmatoarele 4 forme de cunoastere: Know-What [A-Cunoaste-Ce], Know-Why [A-Cunoaste-De-Ce], Know-How-ul [A-Cunoaste-Cum], Know-Who [A-Cunoaste-Cine].

Acelasi studiu considera ca primele doua tipuri de cunoastere sunt cele codificabile care pot deveni aproape marfuri pe piata fiind accesate in conditii legale prestabilite, in timp ce ultimele 2 tipuri de cunoastere, tacite, sunt intangibile, si deci greu de transmis si valorificat intr-un timp scurt.

Vom prezenta pe scurt in cele ce urmeaza un model al economiei bazate pe cunoastere ce descrie cel mai bine, esenta acesteia.

In centrul acestui model se afla bineinteles cunoasterea care este protejata de drepturi de proprietate intelectuala (patente industriale, drepturi de autor, marci etc.). Cunoasterea este valorificata economic nu prin transferul de proprietate in cadrul pietei (o vanzare-cumparare) asa cum se obisnuia pana acum, ci prin garantarea unor drepturi de acces prin contracte specifice precum licente, cesiuni, inchirieri etc.

Trasaturi esentiale ale cunoasterii sunt considerate de catre specialisti ca fiind urmatoarele: valorificarea ei se face cel mai des prin acces pe baza de redevente si nu prin vanzare-cumparare; cunoasterea nu este consumptibila, ci dimpotriva, cu cat mai multi o acceseaza cu atat mai mare sunt efectele favorabile; producerea de cunoastere este potentata doar de apararea stricta a drepturilor de acces la ea, fenomenul invers de "piratare" a acestui acces avand un efect negativ si non-stimulativ. Protejarea capitalul intelectual si a cunoasterii este realizata prin reglementarile privind proprietatea intelectuala. Accesul la cunoastere este protejat de drepturile de proprietate intelectuala.

Esenta cunoasterii reprezinta interactiunea dintre informatii si factorul uman. Omul defineste cunoasterea, omul este cel care creeaza cunoastere si tot omul o transmite si o aplica. Este foarte greu de subliniat adevarata importanta a factorului uman si a resurselor umane in general in procesul creari si valorificarii cunoasterii. Mai mult chiar, cunoasterea tacita este probabil mult mai importanta decat cunoasterea codificabila si datorita faptului ca este greu de transferat si de dobandit, si nu poate fi doar cumparata sau accesata, ci presupune si importante investitii temporale, de educare a resurselor umane in timp. Cunoasterea tacita este asadar detinuta de catre resursele umane iar pregatirea acestora joaca un rol esential in vederea initierii sau folosirii unor procese intensive in cunoastere.

Cercetarea si dezvoltarea reprezinta modul fundamental de producere a cunoasterii, si mai ales a cunoasterii de tipul know-why. Alaturi de resursele umane, ea reprezinta piatra de capital si motorul principal al unei economii bazate pe cunoastere.

Pentru a produce beneficii la nivel local si efecte sinergetice, cunoasterea nu poate fi doar importata, ci si creata. Insa in prezent, producerea de inovatii si cunoastere necesita fonduri atat de mari incat pentru o tara cu situatia economica a Romaniei acest lucru a devenit aproape imposibil.

Rolul antreprenorilor intr-o economie bazata pe cunoastere este fundamental. Acestia sunt cei care dezvolta modele noi si indraznete, vin cu solutii absolut novatoare si nu doar cu combinatii ale resurselor existente. De asemenea ei sunt cei care isi asuma o parte din riscurile asociate acestui proces, au viziunea si incapatanarea de a reusi si de a gasi formula de succes. Antreprenorii, sunt fara indoiala "purtatorii" cunoasterii, cei care o disemineaza in societate si gasesc formulele stabile in care eficienta de folosire este maximizata

Romania trebuie sa se angajeze pe directia modernizarii si dezvoltarii. Toate societatile, inclusiv cele mai dezvoltate, se afla astazi intr-o mare tranzitie istorica, ce se va intinde pe mai multe decenii, prin care se infaptuieste trecerea de la civilizatia de tip industrial la societatea post-industriala, informationala, intelectual si cultural-intensiva. Romania trebuie sa raspunda concomitent provocarilor reformei interne si sfidarilor pe care le implica acomodarea cu noile tendinte ale civilizatiei pe plan mondial.

Romania intra in competitia istorica pentru dezvoltare avand un potential deosebit al capitalului uman, cultural si stiintific. Relansarea economica va permite alocarea unor resurse sporite pentru cultura, sanatate, invatamant, cercetare stiintifica. In felul acesta, Romania se va situa in acord cu noile tendinte ce se afirma pe plan mondial.