|
|
|
Coordonate macroeconomice ale tranzitiei la economia de piata
Procesul tranzitiei la economia de piata parcurs de tarile Europei
Centrale si de Est incepand din 1990 reprezinta, prin amploarea sa, cea mai radicala transformare, nu numai in plan politic si institutional dar, mai ales, in plan economic si social.
Unul dintre domeniile economice marcate cel mai profund de ansamblul transformarilor petrecute in ultimii sapte ani il reprezinta comertul exterior. De altfel, avand in vedere interfata asigurata, prin intermediul acestuia, cu celelalte economii nationale componente ale sistemului economic mondial, se poate afirma ca, de fapt, comertul exterior a indeplinit chiar misiunea de a orienta transformarile produse in economia romaneasca, prin preluarea unor produse sau servicii, a unor standarde de calitate dar, mai ales, a unor sisteme de promovare si distributie ale acestora, consacrate la nivelul pietelor internationale.
Toate acestea au devenit posibile in contextul global al deschiderii economiei romanesti si al reintegrarii acesteia in circuitul economic international. Iata de ce consideram oportuna o scurta trecere in revista a macrostructurii economiei romanesti, pentru a incadra adecvat evolutiile produse in sfera relatiilor economice dintre aceasta si economiile altor state precum si asupra efectelor generate de aceste transformari asupra comertului exterior romanesc.
Principalele mutatii semnificative din perspectiva evolutiilor
comertului exterior romanesc de dupa 1990, se refera la reevaluarea regimului juridic al proprietatii corespunzator noului context macroeconomic precum si la crearea cadrului efectiv al aparitiei si dezvoltarii mecanismelor specifice economiei de piata.
Reevaluarea regimului juridic al proprietatii a reprezentat una dintre conditiile esentiale asociate demararii unui proces de transformare al economiei romanesti. Directiile principale de evolutie in acest sens au fost urmatoarele:
* restructurarea sectorului de stat, legiferata prin Legea nr.15/1991, in contextul incercarii de redefinire a rolului statului in economie, concretizata in transformarea fostelor intreprinderi proprietate de stat in societati comerciale cu capital de stat sau regii autonome. In acest fel, au fost create conditiile pentru o limitare a interventiei publice in economie si, totodata, o crestere a gradului de autonomie decizionala a agentilor economici publici.
* declansarea procesului de privatizare a societatilor comerciale cu capital de stat precum si restrangerea domeniilor si a numarului regiilor autonome infiintate. Acest proces a condus insa inspre rezultate mai degraba discutabile din punct de vedere al obiectivelor urmarite.
Cu certitudine, astfel s-au pus bazele aparitiei si dezvoltarii unui sector mixt in economia nationala, sector caracterizat insa prin probleme economice determinate de insuficienta resurselor financiare necesare realizarii unor transformari de substanta.
Privita mai degraba ca o masura reparatorie cu caracter social menita sa recompenseze cei aproape 50 de ani de inexistenta din punct de vedere economic a proprietatii, privatizarea a condus fie la trecerea in proprietatea privata a unor firme de mica anvergura economica (prin utilizarea metodei MEBO - Management Employee Buy-Out, cumpararea drepturilor de proprietate asupra intreprinderii de catre personalul acesteia), achizitionate fara insa a cunoaste si o intrare semnificativa de resurse financiare fie la decapitalizarea efectiva a intreprinderilor de stat medii sau mari, prin cedarea, cu titlu gratuit, a unei cote de 30 % din dimensiunea totala a capitalului social al acestora. Ceea ce ar fi trebuit sa conduca la autonomizarea sectorului mixt a determinat doar un transfer partial de proprietate compensat insa extrem de negativ de problemele financiare create noilor agenti economici.
* crearea cadrului legislativ adecvat (Legea nr. 31/1990) pentru stimularea initiativei antreprenoriale private in economie a avut un efect mult mai important din perspectiva regimului proprietatii. Conditiile relativ accesibile de integrare a capitalului privat in efortul economic national prin infiintarea de societati comerciale cu capital privat au condus, pe de o parte, la aparitia unui numar impresionant de firme private (circa 600.000 in primavara anului 1995) dar, pe de alta parte, si la crearea mai ales a unor firme slabe, apte cu greu sa se sustina si mai putin sa indeplineasca un rol social, prin asigurarea unei oferte de produse si servicii competitive sau prin crearea unor locuri de munca.
Reprezentative in acest sens sunt ponderea societatilor cu raspundere limitata, cu un capital social in jurul a 100.000 lei, in totalul firmelor private (circa 80-85 %) precum si numarul total al firmelor private care erau in activitate la finalul lunii februarie 1996 (doar 380.000 dintre cele aproape 600.000 firme existente in 1995 si-au depus bilantul contabil - circa 63 %).
Chiar si in aceste conditii, sectorul privat in economie a inceput sa detina ponderi semnificative atat din punct de vedere al numarului persoanelor desfasurandu-si activitatea cat, mai ales, din punct de vedere al rezultatelor finale ale activitatii in diferitele ramuri economice.
* asigurarea unor conditii juridice corespunzatoare pentru reglementarea regimului investitiilor straine in economie (Legea nr.35/1991). Au fost astfel create premisele pentru preluarea si integrarea fluxurilor de capital strain in economia nationala. Si in acest caz, rezultatele nu au fost dintre cele mai stralucite, plasandu-se cu certitudine sub asteptarile initiale.
Astfel, volumul investitiilor straine in Romania a depasit cu greu limita 'magica' de 2 miliarde dolari, evolutia acestora fiind mult mai lenta comparativ cu cele specifice celorlalte economii central si est-europene. Pe de alta parte, majoritatea acestor investitii au imbracat forma unei participari modeste (chiar in valoare de cateva zeci de dolari!) la capitalul unor societati comerciale mixte, putine fiind exceptiile unor reale investitii semnificative in economie.
Noile reglementari adoptate sau in curs de adoptare, privind posibilitatea achizitionarii terenului pe care isi desfasoara activitatea de catre investitorul strain, conditiile de repatriere ale profiturilor si dividendelor generate prin activitatea economica precum si stabilirea unui plafon minim de 10.000 dolari pentru participatia de capital strain pot constitui tot atatea resurse pentru o dezvoltare reala a acestui proces.
Un impact semnificativ asupra evolutiei comertului exterior romanesc l-au avut si modificarile de ordin economic produse. Dintre acestea, se desprind decisiv:
* eliminarea mecanismului planificat de coordonare a activitatilor economice si promovarea mecanismelor specifice economiei de piata. Foarte importante din acest punct de vedere au fost procesele de liberalizare a preturilor in economie in vederea asigurarii formarii libere a acestora, precum si consacrarea concurentei, prin mutatiile produse in planul regimului proprietatii, ca forma principala a comportamentului economic al firmei.
Liberalizarea preturilor s-a desfasurat ca un proces gradual marcat de preocuparea pentru mentinerea unor conditii pentru protectia sociala a unor categorii defavorizate. Prelungirea acestui proces si mai ales necorelarea sa cu transformarile in planul proprietatii au determinat o dilatare a acestuia reflectata in special in puseurile inflationiste acutizate cu precadere in anii 1993, 1994 si 1996.
Nici in prezent mecanismul de formare al preturilor nu poate fi apreciat ca fiind specific unei piete, acesta fiind inca influentat prin interventia publica concretizata in subventii, sistemul de impozite si taxe, regimul vamal practicat. Ponderea semnificativa a acestor elemente fac ca pretul sa ramana inca o variabila exogena din punct de vedere al firmei.
* mult mai importanta, din perspectiva comertului exterior, a fost eliminarea monopolului statului in domeniu. De altfel, din acest punct de vedere se poate afirma ca transformarile produse au fost unele de esenta. Practic, inca din primele zile ale anului 1990, autoritatea publica a permis accesul intreprinzatorilor privati atat la pietele straine cat, mai ales, prin intermediul masurilor de liberalizare a cursului valutar, la sursele de finantare ale acestei activitati.
Principalele efecte produse se refera la cresterea numarului agentilor economici desfasurand activitati de comert exterior (chiar daca o buna parte dintre acestia s-au limitat sa o faca numai pe hartie, in documentele de infiintare ale firmei) si, implicit, la o intensificare a schimburilor comerciale atat cantitativ cat si din punct de vedere al orientarii acestora.
Concomitent cu aparitia si dezvoltarea prezentei private in domeniul comertului exterior s-a inregistrat si o mentinere a interventiei publice, concretizata atat prin activitatea celor 17 foste intreprinderi de comert exterior, transformate i n societati comerciale cat si, mai ales, prin mecanismele publice de control ale activitatii specifice (regimul vamal, regimul acordarii licentelor comerciale de import si export, controlul asupra cooperarii economice internationale prin instrumente specifice - acorduri, conventii, tratate).
Cu siguranta, toate aceste transformari au avut un impact semnificativ asupra dezvoltarii comertului exterior romanesc in perioada de dupa 1990, atat in plan institutional cat si din perspectiva economica. Vom incerca sa surprindem in continuare principalele repere referitoare la dinamica, volumul, structura si orientarea geografica a comertului exterior romanesc in perioada mai sus-amintita.
