Comertul international

Comertul international

Multa vreme schimburile de marfuri dintre tarile lumii au reprezentat singurele tranzactii transfrontaliere. Acestea raman importante si in prezent, cel putin sub aspectul marimii valorilor tranzactionate si al diversitatii sortimentale.Cu o singura exceptie inregistrata intre 1913 si 1950, ultimii 285 de ani au fost caracterizati prin cresterea mai rapida a schimburilor comerciale internationale, in raport cu cresterea economica mondiala. Intr-un prim interval 1720-1913, cresterea comertului international a fost de 1,3 ori mai mare decat sporul PIB. Perioada 1913-1950 a inclus cele doua razboaie mondiale si marea criza economica din 1929, fapt ce a condus pe fondul promovarii protectionismului la o devansare a cresterii comertului international de catre cresterea economica, ultima la randul ei fiind destul de anemica. Pe parcursul ultimilor 55 de ani, evidentiati statistic, comertul international cu marfuri a evoluat din punct de vedere valoric de la 61 de miliarde dolari in anul 1950, la 10120 miliarde dolari in anul 2005, ceea ce reprezinta o multiplicare de aproximativ 166 de ori. Aceasta dinamica accentuata s-a datorat pe de o parte cresterii volumului fizic al marfurilor tranzactionate peste granita, iar pe de alta parte majorarii preturilor acestor marfuri sau deprecierii cursurilor valutelor, in special a dolarului american. Evolutia pe intervalele de timp a ritmurilor medii anuale de crestere a comertului mondial, in aceasta ultima perioada, a fost urmatoarea: 6,4% (1950-1960); 9,3% (1961-1970); 20,3% (1971-1980); 8% (1981-1990); 6% (1991-2000); 14% (2001-2005). Pentru comparatie trebuie mentionat ca sporul inregistrat de exporturile cu marfuri a fost de aproximativ 1,65 ori mai mare decat cresterea aferenta productiei mondiale.Cand analizam evolutia valorica a exporturilor este necesar sa avem in vedere si tendinta preturilor, care in general este de crestere. Astfel, in anul 2005 comparativ cu anul 2004, cresterea medie a preturilor internationale a fost de 6,5% putand considera ca este redusa, daca avem in vedere ca in anul 2004 fata de anul 2003 s-a inregistrat o majorare medie a preturilor internationale de 11%. In anul 2005 preturile internationale au cunoscut cresteri fata de anul precedent, variand de la 3% in cazul produselor agricole la 35% in cazul petrolului si produselor derivate.Repartizarea teritoriala a cresterii exporturilor de marfuri s-a caracterizat prin neuniformitate. In intervalul 1950-2005 au inregistrat cresteri ale ponderilor exporturilor proprii in totalul mondial, Europa de Vest (de la 31% la 39%) si Asia (de la 13% la 28%), iar descresteri au avut loc in America de Nord (de la 27% la 14%), America Latina (de la 12% la 3,5%) si Africa (de la 7% la 3%). Dupa ce Europa Centrala si de Est a cunoscut o majorare semnificativa a exporturilor cu marfuri in anii '70, fostele tari socialiste din aceasta zona au inregistrat o scadere brusca a valorii exporturilor ajungand sa detina, in anul 1991, o pondere in totalul mondial de numai 2,6%. Ulterior a avut loc o redresare a evolutiei celor 19 tari - 8 dintre acestea intrand in anul 2004 in UE - in privinta exporturilor, a caror pondere in totalul mondial s-a cifrat in anul 2005 la 7,7%.Accentuarea interdependentelor internationale prin intermediul fluxurilor comerciale rezulta dintr-o mutatie majora, care a avut loc in domeniul comertului mondial: trecerea de la structuri de raporturi de tip produse de baza contra produse manufacturate (interdependente intersectoriale, specifice primei jumatati a secolului) la structuri de tipul produse manufacturate contra produse manufacturate (interdependente intrasectoriale) si apoi la schimbul de produse in cadrul unor ramuri si subramuri ale industriei sau in cadrul unor grupe de produse (interdependente intra-industriale). Dezvoltarea comertului intra-industrial reflecta procesul de adancire progresiva a diviziunii internationale a muncii in deceniile care au urmat incheierii ultimei conflagratii mondiale. Pe de alta parte, datele statistice privind distributia pe categorii de tari a comertului mondial arata ca procesul internationalizarii nu s-a desfasurat in mod omogen pe ansamblul economiei mondiale. Intr-adevar, in anul 2004, ponderea diferitelor grupe de tari in comertul international cu marfuri, a fost urmatoarea: tari dezvoltate 63,0%, tari in dezvoltare 33,5% si tari cu economie in tranzitie din Europa de Sud-Est si CSI 3,5%.Structura exportului mondial de marfuri pe categorii de tari

Tabel nr.1

Sursa: World Trade Report 2006

Prin urmare, procesul internationalizarii s-a realizat inegal pe glob, manifestandu-se o concentrare puternica a interdependentelor intre tarile dezvoltate, in speta in cadrul "triadei" SUA - UE - Japonia. Ponderea celor trei in comertul mondial a fost, in anul 2005, urmatoarea: UE (25) 39,4%; SUA 8,9%; Japonia 5,8%.Analiza comertului mondial cu servicii trebuie sa porneasca intotdeauna de la caracteristicile acestora si anume: nu sunt stocabile, exista simultaneitate intre producerea si consumul lor, nu pot fi revandute etc. Din acest motiv ponderea serviciilor in totalul exporturilor mondiale este relativ mica, fiind in anul 2005 de 19,3%. Pe ansamblul perioadei 1990-2005 coeficientul de multiplicare al valorii serviciilor exportate (2,9 ori) a fost sensibil apropiat de cel inregistrat in cazul marfurilor exportate (2,8 ori). Nu trebuie uitat ca tocmai datorita netrasferabilitatii serviciilor, majoritatea stocului intrarilor de ISD pe plan mondial (61%) la finele anului 2004, a vizat acest sector de activitate.In ultimii 20 de ani a avut loc o liberalizare semnificativa a pietelor nationale in domeniul serviciilor. Cu toate acestea, exceptand serviciile financiare, putem spune ca sunt putine piete globale in acest domeniu.Evolutia exporturilor de marfuri si servicii pe regiuni

Tabel nr.2

Sursa: calculat pe baza World Trade Report 2003 si 2006

Intre dinamica exporturilor mondiale si dinamica PIB mondial exista o legatura directa. Faptul ca in intreaga perioada analizata - exceptie facand intervalul dintre cele doua razboaie mondiale - ritmul mediu anual de crestere al exporturilor de marfuri si servicii l-a devansat pe cel inregistrat de PIB, ne indreptateste sa afirmam ca a avut loc o sporire a capacitatii de absortie a pietei mondiale.Pentru a pune in evidenta legatura dintre dinamica PIB mondial si cea a exporturilor mondiale, intre 2001-2005, putem utiliza coeficientul de corelatie liniara:

C_c =

unde:

Cc - coeficientul de corelatie liniara

e_i - abaterea (cresterea sau descresterea) valorica a exportului in anul i fata de anul i-1

 - media aritmetica a abaterilor anuale ale exporturilor in cei 5 ani analizati

p_i - abaterea valorica a PIB in anul i fata de anul i-1

- media aritmetica a abaterilor anuale ale PIB in cei 5 ani analizati

Semnificatia rezultatelor posibile este urmatoarea:

1       0 ≤ C_c < 0,2 - nu exista o legatura semnificativa

2       0,2 ≤ C_c < 0,5 - exista o legatura slaba

3       0,2 ≤ C_c < 0,7 - exista o legatura de intensitate medie

4       0,7 ≤ C_c < 0,95 - exista o legatura puternica

5       0,95 ≤ C_c ≤ 1 - exista o legatura extrem de puternica

Evolutia abaterilor anuale mondiale ale exporturilor si PIB in perioada 2001-2005

Tabel nr. 3

Sursa: calcule efectuate de autor pe baza datelor oferite de UNCTAD

=  = 954

 =2555

C_c =

Rezultatul, care se incadreaza in ultima categorie de evaluare, indica faptul ca intre evolutia exporturilor mondiale si evolutia PIB mondial exista o legatura determinanta.Dezvoltarea relatiilor comerciale internationale in perioada contemporana a fost rezultatul a numerosi factori, cei mai importanti fiind abordati in continuare. Revolutia tehnico-stiintifica si-a pus puternic amprenta asupra dezvoltarii omenirii in prima jumatate a secolului trecut. Daca, inca din anii '60 se vorbea despre trecerea de la societatea industriala la societatea post-industriala, abia in ultimele doua decenii natura si contururile acesteia din urma incep sa se intrevada. In domeniul economic, acestea sunt sintetizate in sintagma "economia informationala", care se bazeaza pe tehnologii noi.Progresul tehnic determina in mod direct adancirea diviziunii internationale a muncii, aprofundand si mai mult specializarea de tip intra-industrial si intra-produs. Pe de alta parte, acest impact este limitat la tarile si zonele in care se afirma si se valorifica avansul tehnologic. Cu alte cuvinte, comertul international se extinde si se adanceste acolo unde, si in masura in care, exista conditii pentru manifestarea progresului tehnic.Numarul produselor supuse schimbului transfrontalier a cunoscut o crestere accentuata in ultimii ani. A sporit ponderea produselor manufacturate in totalul produselor exportate, amplificandu-se si gradul acestora de complexitate. Inclusiv in randul tarilor in dezvoltare s-a manifestat aceasta tendinta, diminuandu-se contributia produselor primare in totalul exporturilor tarilor respective. Cresterea accentuata a comertului international, in a doua jumatate a secolului al XX-lea, s-a datorat tendintelor de impunere a liberalismului. Performantele economice obtinute de tarile occidentale prin promovarea economiei de piata si, in contrast, falimentul economiei de comanda la sfarsitul anilor '80, au reprezentat un argument hotarator pentru liberalism, ca politica si doctrina economica. Dezvoltarea rapida a comertului international a fost favorizata de orientarea liberschimbista a politicilor comerciale in principalele tari participante la schimburile mondiale. Totodata, urmand exemplul exportatorilor de succes din Asia de Sud-Est (Japonia, Coreea de Sud, Taiwan etc.), un numar tot mai mare de tari in curs de dezvoltare au adoptat strategii de crestere economica bazate pe stimularea exportului. Un rol esential in diminuarea barierelor tarifare si netarifare din calea comertului international a revenit GATT/OMC. Nivelul mediu al taxelor vamale la import perceput de tarile dezvoltate a scazut, ajungand in prezent la 4% din valoarea marfurilor achizitionate. Liberalizarea regionala a comertului extern prin constituirea de zone libere, uniuni vamale, piete comune etc. a facut ca 60% din exporturile mondiale sa fie realizate prin aceste zone. In schimb, Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD), organism care si-a propus sa contribuie la instaurarea unor relatii mai echitabile intre Nord si Sud si sa promoveze un comert international pus in serviciul cresterii si dezvoltarii a intrat, dupa o perioada de intens militantism, in anii '70, intr-un persistent con de umbra.Liberalizarea comertului in ultimele decenii ale secolului XX, se evidentiaza prin urmatoarele trasaturi distinctive: are ca punct de plecare "centrul" dezvoltat al economiei mondiale; constituie o tendinta dominanta la scara mondiala, chiar daca elemente de protectionism se intalnesc atat in relatiile Nord-Nord, cat si in cele Nord-Sud; are o baza institutionalizata la nivel mondial, reprezentata de OMC si de alte organisme cu vocatie globala sau regionala; se incearca punerea in practica in mod treptat a masurilor de liberalizare; se aplica nu numai in domeniul relatiilor comerciale, ci si in cel al relatiilor financiare internationale.Un alt factor care contribuie la dezvoltarea comertului international, il reprezinta procesele de integrare economica regionala. Aceste procese s-au derulat in diferite forme si cu diferite intensitati atat in lumea dezvoltata, cat si in regiuni din "lumea a treia". Cazul cel mai semnificativ il reprezinta integrarea unor tari din Europa in cadrul Uniunii Europene. Globalizarea priveste mai ales tarile dezvoltate fiind o caracteristica a "triadei": Uniunea Europeana, Acordul Nord-American de Liber Schimb (NAFTA) si Forumul de Cooperare Economica Asia Pacific (APEC). Exporturile intraregionale cumulate ale tarilor ce sunt incluse in cei trei poli au crescut, intre 1995 si 2004, de 1,8 ori, proportia acestora in totalul exporturilor mondiale cunoscand un spor redus de la 52% la 54,7% . In cazul in care atasam la cei trei poli acele tari ale caror schimburi comerciale cu triada detin o pondere de cel putin 50%, constatam ca un procent de 82% din comertul mondial are legatura cu cele trei zone integrate. Deci, schimburile comerciale intra-regionale detin ponderea covarsitoare in totalul mondial.In acest context, unii autori apreciaza ca este mai elocvent procesul de integrare regionala decat cel de globalizare. Ideea este contrazisa de o serie de evidente, una dintre cele mai importante constand in faptul ca tarile care-si intensifica fluxurile comerciale cu cele trei entitati mentionate manifesta un grad de deschidere din ce in ce mai mare spre piata mondiala.Ultimele decenii au marcat modificari in privinta trasaturilor specifice procesului de integrare regionala, cele mai importante fiind: cresterea gradului de integrare a pietelor regionale si stabilirea unor obiective comune pentru politicile economice promovate de tarile componente; acceptarea de catre tarile dezvoltate a patrunderii tarilor in dezvoltare in componenta zonelor integrate, putandu-se astfel valorifica avantajul comparativ; amplificarea substantiala a fluxului de ISD din tarile dezvoltate catre cele in dezvoltare din regiunea respectiva; acordarea de asistenta tehnica, juridica si economica pentru a asigura inaintarea tarilor mai putin avansate pe calea progresului si bunastarii globale.Comertul exterior al Romaniei in ultimii 10 ani a cunoscut o tendinta permanenta de crestere - exceptand anul 1998 - fiind expresia unei mai mari deschideri economice a tarii noastre, care astfel si-a intensificat participarea la schimburile comerciale globale. Incheierea de catre Romania a Acordului de liber schimb cu tarile AELS, a Acordului CEFTA si a unor acorduri comerciale bilaterale cu diferite tari explica, in cea mai mare parte, aceasta tendinta. Trebuie consemnate, in acelasi timp, starile conflictuale din Balcani si din Orientul Mijlociu care au actionat negativ asupra dinamicii comertului exterior al Romaniei in general si asupra exporturilor catre aceste zone in special.In perioada 1995-2000, exporturile romanesti de bunuri au crescut de la 7910 milioane dolari la 26327 milioane dolari, ceea ce reprezinta o multiplicare de 3,3 ori. Conform raportului BNR din noiembrie 2006, exporturile Romaniei de bunuri au totalizat 22255 milioane euro in 2005, care transferati la cursul de 1,183 dolari pentru un euro au insemnat 26327 milioane dolari. Acest curs a fost comunicat de BNR la 30 decembrie 2005. Pentru aceeasi perioada (1995-2000) importurile tarii noastre de bunuri au crescut de la 10278 milioane dolari, la 35680 milioane dolari, majorarea fiind de 3,4 ori. Balanta comerciala a Romaniei a fost, in intervalul 1995 - 2005, permanent deficitara, valoarea importurilor depasind substantial valoarea exporturilor. Cel mai redus deficit a fost inregistrat in 1999 cand gradul de acoperire a importurilor cu exporturile a fost de 87,1%, urmare a reducerii prin lege a impozitului pe profit la numai 5% in cazul activitatilor care produceau pentru export. La polul opus s-a situat anul 2005 cand gradul de acoperire a fost de numai 68,3%. Deficitul balantei comerciale a sporit substantial in valoare absoluta ajungand in anul 2005 la 7806 milioane euro, ceea ce reprezinta o situatie ingrijoratoare, ponderea soldului balantei comerciale in PIB atingand, pentru prima data, cifra de 9,8%.

Evolutia balantei comerciale (bunuri) a Romaniei

- mil.euro -

Tabel nr. 4

Sursa: Rapoartele BNR din 2004, 2005, 2006

Exporturile Romaniei cu bunuri in preturi FOB au totalizat in anul 2006, 25850,5 milioane euro, ceea ce reprezinta o crestere cu 16,2% fata de anul anterior.

Un aspect pozitiv il reprezinta cresterea mai rapida, in anul 2006 comparativ cu anul 2005, a exporturilor cu produse fabricate in industriile de medie si inalta tehnologie, cu valoare adagata sporita, (masini, echipamente electrice, produse chimice, materiale plastice, cauciuc etc.) fata de majorarea exportului de produse ale industriilor mai putin dotate tehnologic (textile, pielarie, cherestea, mobila, combustibili etc.). Ponderea covarsitoare a exporturilor romanesti de bunuri (78,8%) a avut ca destinatie, in anul 2005, tarile dezvoltate. UE a absorbit 67,7% din totalul exporturilor romanesti. Destinatare ale exporturilor romanesti au fost: Italia cu 17,9% din totalul exporturilor tarii noastre, Germania cu 15,7%, Turcia cu 7,7%, Franta cu 7,5%, Ungaria cu 4,9%, Marea Britanie cu 4,3%, Bulgaria cu 2,8%, Austria cu 2,7% etc.Importurile de bunuri in preturi FOB realizate de Romania in anul 2006 au atins valoarea de 37609,2 milioane euro, cresterea fata de anul anterior fiind de 25,1%.Devansarea ritmului cresterii exporturilor de cel al importurilor s-a datorat in principal achizitionarii de catre Romania din strainatate a unor produse (instalatii, masini, utilaje, echipamente etc.) care au fost necesare restructurarii economice, dar si a materiilor prime, materialelor necesare activitatii industriale. Bunurile de consum in anul 2006 au reprezentat 15,6% din valoarea totala a importurilor Romaniei, inregistrand o usoara diminuare (-0,8%) fata de anul 2005.Principalii furnizori de bunuri catre Romania sunt tarile dezvoltate, care in ansamblul lor au fost la originea a 73,1% din totalul importurilor efectuate de tara noastra in anul 2006. Importurile Romaniei din UE au crescut cu 25,9% fata de anul anterior, ajungand sa reprezinte 62,6% din total. Tarile din care Romania a achizitionat marfuri, in anul 2006 au fost in ordine: Germania (15,2%), Federatia Rusa (7,9%), Franta (6,5%), Turcia (5,0%), China (4,3% ), Austria (3,8%), Ungaria (3,3%), Kazahstan (3,2%) etc.Din pacate deficitul balantei comerciale cu bunuri a atins in anul 2006 nivelul de 11758,7 miliarde euro, ceea ce reprezinta un nou record istoric. Ponderea deficitului balantei comerciale in PIB a depasit pragul psihologic de 10%, reprezentand 12%. Cele mai importante grupe de produse la care Romania a inregistrat deficite comerciale in anul 2006 au fost: masini, aparate, echipamente electrice si componente ale acestora (4636,0 milioane euro), titei, gaze si carbune (3331,3 milioane euro), vehicule de transport si parti ale acestora (2165,6 milioane euro), produse ale industriei chimice si ale industriilor conexe (2062,2 milioane euro), materiale plastice, cauciuc si produse din acestea (1435,0 milioane euro), produse alimentare diverse (927 milioane euro) etc. Excedentele corespunzatoare aceluiasi an s-au concretizat la: articole de imbracaminte (970,6 milioane euro), materiale textile si produse din acestea (783,8 milioane euro), mobila (581,4 milioane euro), lemn si articole de lemn, mai putin mobila (539,5 milioane euro).Deficitul schimburilor economice cu servicii inregistrat de Romania este mult mai mic comparabil cu cel inregistrat la marfuri, situandu-se in ultimii doi ani in jurul valorii de 300 milioane euro, uneori fiind chiar mai mic.Cu toate aceste oportunitati, reducerea deficitului balantei comerciale a Romaniei ramane inca un deziderat greu de atins in urmatorii ani. Comisia Europeana s-a pronuntat in repetate randuri cu privire la deschiderea pietelor externe, pentru exporturile comunitare, paralel cu deschiderea pietei unice europene pentru tarile terte. In aceste conditii apare ca previzibila cresterea exporturilor tarilor in dezvoltare catre UE, Romania fiind astfel concurata in domenii cum ar fi: textilele, confectiile, pielaria etc. Este evident ca exporturile noastre in tarile comunitare se vor reduce, accentuand deficitul balantei comerciale. Pe de alta parte, presiunea concurentiala va conduce, pe termen mediu si lung, la cresterea competitivitatii firmelor romanesti pe pietele externe, acestea fiind obligate sa se retehnologizeze.