Comertul electronic - continut, rol, tipologie, tendinte

COMERTUL ELECTRONIC - CONTINUT, ROL, TIPOLOGIE, TENDINTE

In mileniul III comertul va cunoaste mutatii profunde determinate atat de evolutia si dinamica fara precedent a tehnologiilor informatice si comunicatiilor cat si de schimbarea accentului pietei de la producatori si comercianti la consumatori.

Desi nu exista o definitie universal acceptata a termenului "comert electronic", totusi, prin comert electronic se intelege "distributie, marketing, vanzarea sau livrare de marfuri si servicii prin mijloace electronice".[1]

Comertul electronic reprezinta schimbul informatiilor de afaceri prin retele informatice, fara documente materiale, utilizand EDI (Electronic Data Interchange), E-mail (posta electronica), buletine electronice de informare, transferul electronic al fondurilor (Electronic Funds Transfer-EFT) si alte tehnologii similare2.

Avantajele comertului electronic sunt urmatoarele:

- accesul la serviciile si produsele furnizorilor din lumea intreaga, cu costuri mici;

- accesul facil la studiile de piata cu privire la preturile, calitatea, termenele de livrare, continutul produselor si componentele acestora;

- specificarea cu usurinta a cerintelor clientilor, contribuind astfel la particularizarea produselor;

- informarea mai buna a potentialilor clienti;

- licitarea pentru o varietate de produse si servicii (in acest sens au aparut site-uri pentru licitatii, asocieri pentru cumparatori si barter);

- ajungerea mai repede a intreprinderilor virtuale si cu costuri mai mici la clientii lor;

- oferirea unor beneficii mai mari consumatorilor de catre intermediarii existenti pe Internet fata de intermediarii traditionali;

- urmare a concurentei generata de existenta vanzarilor electronice alaturi de cele traditionale adaosurile comerciale realizate sunt mai mici, ceea ce inseamna preturi mai mici pentru consumatorii individuali sau colectivi;

- integrarea mai usoara si mai stransa a furnizorilor locali si straini in cadrul lantului de aprovizionare;

- sporirea veniturilor micilor comercianti prin parteneriate la afacerile mai mari; de exemplu cand un vizitator acceseaza site-ul unui magazin si achizitioneaza un produs de la site-ul magazin respectiv, partenerul primeste o cota din pretul de vanzare, cuprinsa intre 5% si 15%.

Comertul electronic, spre deosebire de cel clasic, ofera asadar multiple avantaje, printre care:

- operativitate crescuta in efectuarea tranzactiilor comerciale;

- eliminarea unor operatii manuale;

- reducerea erorilor in manipulare;

- crearea conditiilor pentru liberalizarea actelor de comert;

- facilitarea stabilirii relatiilor intre partenerii potentiali;

- simplificarea sistemelor de decontare si de plata.

Pe langa avantajele comertului electronic, el are si multe dezavantaje dintre care cel mai mare este nesiguranta informatiilor transmise, tranzactiile pot fi urmarite si de persoane neautorizate si acest fapt tulbura aceasta noua lume  a comertului.

In prezent se poate vorbi de un comert electronic traditional si de un comert electronic prin Internet. Comertul electronic nu este limitat numai la Internet, el include un numar larg de aplicatii in sistem: videotext, teleshoping, mediu off-line, cataloage de vanzari pe CD-ROM, retele proprii ale corporatiilor.

O tranzactie comerciala poate fi impartita in trei etape principale: etapa de publicitate si cautare, etapa de contractare si plata si etapa de livrare. Oricare sau toate aceste etape se pot realiza prin intermediul Internet-ului, si astfel, sunt acoperite de conceptul de comert electronic.

Totusi, cu toate avantajele comertului electronic, putine firme participa la acest mod modern de a face comert.

Exista trei tipuri de comert electronic[2]:

1)     "business to consumer" - comertul intre intreprinderi si consumatori;

2)     "business to business"  - comertul intre intreprinderi;

3)     "business to government" - comertul  intre guverne sau institutii publice si intreprinzatori.

Din analiza aplicatiilor curente dezvoltate pe Internet, am identificat urmatoarele modele de afaceri[3]:

o      magazinul electronic (e-shop);

o      aprovizionare electronica (e-procurement);

o      magazin universal electronic (e-mall);

o      piata unui tert (3^rd party marketplace);

o      furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comert electronic (value chain service provider);

o      platforme de colaborare;

o      brokeraj de informatii si alte servicii;

o      comunitati virtuale (virtual communities).

Vanzarile on-line vor devenii campul de bataie al comertului, mai ales a celui cu produse alimentare. Dintr-un raport intocmit de Forrest Research Inc. rezulta ca vanzarile de produse alimentare pe Internet din Europa le vor depasi pe cele din Statele Unite in urmatorii cinci ani. Studiul apreciaza ca in anul 2005, vanzarile din Europa vor avea o pondere de 5% din totalul achizitiilor, cu o valoare de 51,74 miliarde $. In prezent, acestea reprezinta 0,3%.

Multe firme mari si cu traditie in domeniul comertului vor incerca sa acapareze o mare parte a vanzarilor pe Internet. Datorita acestui fapt, structura vanzarilor se va modifica, astfel 75% din vanzarile on-line se petrec in cinci domenii: computere si echipamente, calatorii, brokeraj, licitatii, carti si muzica, iar in anii urmatori aceste domenii vor reprezenta doar 50% din vanzarile on-line si noi domenii vor intra puternic pe aceasta piata: vanzarile de automobile, produse alimentare, jucarii, cadouri, asigurari, afaceri imobiliare, etc.

Autoritatile din intreaga lume, care reglementeaza competitia, se confrunta cu asigurarea mediului competitiv in care sa se dezvolte comertul electronic. Consumatorii trebuie protejati, insa fara a ingradi inovatia.