|
|
|
Banca centrala
1. Introducere
Optimizarea circulatiei monetare intr-un spatiu teritorial deteminat, de regula, in cadrul unui stat, elaborarea si conducerea politicii monetare si, adesea, reglementarea si supravegherea sistemului bancar, si in primul rand emisiunea de moneda, sunt prerogative ale unei institutii bancare speciale, de natura publica, investita cu autoritate si responsabilitate monetara suprema, aceasta institutie regasindu-se sub denumirea generica de Banca Centrala.
Functiile si operatiunile realizate de catre aceasta banca sunt diferite de acelea ale oricarei banci, ele apropiindu-se ca natura de acelea ale autoritatii publice, ale admistritatiei centrale, insa continutul si in buna masura, formele de realizare sunt financiar-bancare, prin excelenta monetare, moneda si formele de existenta ala acesteia constituind obiectul Bancii Centrale.
2. Obiectivul capitolului
Prezentarea rolului si semnificatiei activitatilor realizate de catre Banca centrala in coordonarea functionarii sistemului bancar, intelegerea capacitatii si modului de interventie a acesteia in reglarea echilibrului dintre cererea si oferta de moneda.
3. Concepte cheie
Autoritate monetara, emisiune monetara, moneda centrala, politica monetara, supraveghere bancara.
4. Rezumatul capitolului
Sistemele bancare contemporane prezinta o structura duala, pe doua nivele, respectiv Banca Centrala si bancile in diversitatea lor.
Banca Centrala reprezinta autoritatea monetara a statului, rolul sau concretizandu-se in promovarea politicii monetare, reglementarea si supravegherea bancara si realizarea relatiilor monetar valutare externe.
Organizarea Bancii Centrale vizeaza urmatoarele aspecte:
locul BC in structura de guvernare;
relatiile BC cu mediul institutional bancar si financiar;
structura organizatorica a BC;
atributiile, competentele si responsabilitatile BC;
gradul de independenta al BC;
relatiile BC pe plan international.
Definita initial ca banca de emisiune, in prezent de regula cu capital de stat, BC reprezinta banca bancilor, placa turnanta a sistemului bancar, finantatorul de ultima instanta al bancilor.
Rolul BC in economie se exprima prin functiile acesteia.
Functia de emisiune, BC detinand monopolul emiterii de moneda acceptata pe teritoriul unui stat, asigurand cursul legal si puterea liberatorie a acesteia, garantarea emisiunii realizandu-se prin creante asupra statului si asupra economiei;
Functia de creditare a bancilor, in aceasta calitate fiind o banca a bancilor, functia realizandu-se pe urmatoarele canale: conturi ale bancilor la BC, refinantarea bancilor in procesul compensarii, rescontarea efectelor bancare, interventii pe piata monetara si valutara;
Functia de instrument al statului, BC detinand si administrand conturile institutiilor publice, ale statului, fie numai prin inregistrarea operatiunilor derulate prin Trezoreria Publica, fie asigurand chiar incasarile si platile. BC contribuie la finantarea statului si a administratiei publice, participand la emisiunea de titluri de stat. Totodata, BC elaboreaza si aplica politica monetara a statului ca o componenta esentiala a politicii economice;
Functia de centru valutar al tarii, realizata sub urmatoarele aspecte: asigurarea si coordonarea schimburilor valutare, conservarea si gestionarea rezervelor valutare, supravegherea cursului valutar, gestiunea balantei de plati.
Functia de reglementare si supraveghere, BC reglementand si autorizand functionarea bancilor si exercitand controlul operatiunilor acestora in scopul asigurarii securitatii depozitelor si prevenirii falimentelor bancare. In acest sens, urmareste concentrarea si divizarea riscurilor bancare, lichiditatea si solvabilitatea bancara, promovarea unor politici bancare prudentiale.
Functia economica, realizata fie indirect si implicit prin celelalte functii, indeosebi prin politica monetara, fie explicit, in conditii de criza, de reconstructie si restructurare economica prin finantarea statului, a economiei si prin refinantarea obligatorie a institutiilor de credit.
Functiile BC se realizeaza prin operatiunile efectuate de catre aceasta, delimitate bilantier in operatiuni active si operatiuni pasive.
v Operatiunile active se grupeaza astfel:
operatiuni de creditare a statului si a bancilor prin rescontare, credite pe gaj de efecte comerciale si de efecte publice;
operatiuni de decontare, intra si interbancare, indeosebi prin compensarea multilaterala a platilor;
operatiuni comerciale cu aur si devize, prin care se consolideaza rezerva valutara si se influenteaza evolutia cursului de schimb.
v Operatiunile pasive se grupeaza astfel:
operatiuni de constituire a capitalului propriu, care chiar in conditiile ponderii reduse a acestuia comparativ cu celelalte banci, reprezinta un fundament al reputatiei si consolidarii activitatii BC;
operatiuni de depunere in conturi la BC efectuate de catre banci, adesea BC fiind casierul statului care isi pastreaza rezervele financiare in conturi la BC. In tarile dezvoltate, bancile centrale sunt puternice centre financiare, atragand depuneri de valuta de la organismele internationale si bancile straine;
opertiuni de emisiune monetara, constituie cele mai semnificative operatiuni pasive ale BC, prin emisiune de moneda scripturala si fiduciara (bancnote), corespunzator dimensiunii si structurii masei monetare.
Operatiunile active si pasive ale BC se concretizeaza in structura bilantului acesteia, putandu-se evidentia, in cazul bilantului BNR, urmatoarele aspecte:
ponderea majoritara a activelor externe (aur, valute, titluri de valoare) in totalul activelor;
ponderea majoritara a pasivelor interne in totalul pasivelor;
ponderea semnificativa a pasivelor interbancare in totalul pasivelor interne;
diminuarea ponderii emisiunii monetare in totalul pasivelor interne.
Avandu-si originea in criza din 1923-1933 din SUA, reglementarile bancare au stabilit principii vizand operatiile bancare, norme referitoare la comportamentele bancilor, volumul lichiditatilor si utilizarea activelor bancare (plafonarea efectelor publice), coeficientul de retinere minim a efectelor comerciale, incadrarea creditului.
Deceniul 8 al secolului XX a cunoscut demararea dereglementarilor financiare si bancare prin instaurarea unui cadru mai suplu, mai adaptat pentru favorizarea internationalizarii financiare, a miscarii libere a capitalului, proces insotit de dezintermediere si expansiune a pietelor paralele.
Liberalizarea operatiunilor bancare a generat insa o serie de riscuri bancare, ceea ce a reclamat necesitatea unui cadru de reglementare in cadrul fiecarei tari, dar si la nivel international.
Sunt instituite un set de norme prudentiale, care reglementeaza structurile bilantiere bancare, stabilindu-se anumite raporturi in cadrul structurilor bilantului, in scopul protejarii deponentilor si asigurarii lichiditatii.
Aceste norme vizeaza: acoperirea cresterii creditelor cu resurse stabilite echivalente; coeficientul fondurilor proprii si al resurselor permanente; coeficientul de lichiditate; norma Cooke.
Caracterul prudential al reglementarilor bancare este evidentiat si prin supravegherea bancara, care urmareste mentinerea stabilitatii sistemului bancar, prin minimizarea riscurilor, inclusiv riscul falimentului bancar.
Scadenta diferita a elementelor de activ si de pasiv, precum si lipsa de transparenta a activitatilor bancare, impun, in contextul fenomenului de contagiune a riscurilor, necesitatea supravegherii bancare, care sa mentina increderea publicului in banci si sa protejeze depozitele clientilor.
Supravegherea bancara este asigurata fie de catre Banca Centrala, fie de catre o institutie autonoma.
Aceasta activitate se realizeaza la doua nivele:
o la nivelul bancii;
o la nivelul autoritatii de supraveghere, prin inspectii la banci, sau pe baza de rapoarte primite de la banci.
Supravegherea se realizeaza inca din faza autorizarii bancii, aceasta trebuind sa indeplineasca anumite conditii obligatorii referitoare la aspectele definitorii privind functionarea bancii.
Infiintata in anul 1880, monopolizata politic si supusa centralismului in perioada 1944 - 1989, Banca Centrala a Romaniei si-a reconstituit statutul si strategia incepand cu 1990, dispunand in prezent de un grad sporit de independenta, de competente si responsabilitati proprii in politica monetara si valutara, in reglementarea si supravegherea bancara.
BNR desfasoara operatiuni de emisiune monetara, operatiuni de creditare a sistemului bancar (credit structural, de licitatie, special, lombard), operatiuni in contul statului (administrand contul curent al Trezoreriei Publice, acoperind deficitele temporare de trezorerie, etc.), operatiuni valutare si cu aur si de administrare a balantei de plati.
BNR promoveaza politica monetara a tarii conform obiectivelor tranzitiei si ale integrarii in UE (alinierea legislativa, indeplinirea criteriilor de convergenta, adecvarea operatiunilor si instrumentelor, modernizarea sistemului de plati).
5. Concluzii
Banca cetrala, reprezentand autoritatea monetara a tarii, a aparut fie evolutiv, prin preluarea treptata de catre o banca comerciala a functiilor de autoritate monetara, fie institutiv, prin constituirea, prin lege, a unei entitati distincte in calitate de autoritate monetatara.
Obiectivul esential al Bancii il constituie reglarea ofertei de moneda in conditiile economiei de piata, in acest sens realizand un set de functii interdependente, dintre acestea evidentiindu-se promovarea politicii monetare orientata spre asigurarea stabilitatii preturilor, precum si reglementarea si supravegherea sistemului bancar, in scopul mentinerii lichiditatii acestuia si diminuarii riscurilor bancare.
Subiecte model pentru pregatire
a. rolul si organizarea Bancii Centrale
b. functiile si operatiunile Bancii Centrale
c. reglementare si supraveghere bancara
d. BNR - Banca centrala a Romaniei
7. Teste de autoevaluare
1. Se presupune ca depozitele totale ale unei banci sunt de 100 milioane euro, aceasta avand 85 milioane euro in credite si titluri financiare, iar rata rezervelor obligatorii est de 12%. Aratati daca banca detine rezerve excedentare, si daca da precizati valoarea.
2. Care este obiectivul esential al Bancii centrale? Cum se coreleaza acesta cu obiectivul politicii monetare?
3. Care dintre urmatoarele functii ale Bancii centrale este prioritara pentru diminuarea falimentelor bancare: politica monetara, prudentiala, banca a bancilor, centru valutar? Explicati .
4. Care sunt criteriile pentru aprecierea independentei Bancii centrale?
5. Banca centrala refinanteaza bancile prin operatiuni pe piata deschisa. Explicati daca afirmatia este adevarata sau nu.
6. Care este diferenta si care este legatura dintre dereglementare si dezintermediere bancara?
