Deschiderea capitalului catre noi actionari

DESCHIDEREA CAPITALULUI CATRE NOI ACTIONARI

1. Operatiunea de crestere a capitalului

Deschiderea capitalului noilor actionari reprezinta a doua posibilitate de dezvoltare a intreprinderii, complementara si nu concurenta imprumuturilor.

Daca capacitatea de autofinantare este insuficienta pentru acoperirea nevoilor nascute din investitii, intreprinderea, dintr-o grija de echilibru bilantier, nu poate privilegia pe termen lung singura cale de imprumut obligatar.

Deschiderea capitalului devine mai devreme sau mai tarziu o necesitate. In privinta emisiunii unui imprumut obligatar, daca ea prezinta avantajul de a nu transforma structura capitalului si deci de a nu modifica compozitia actionariatului in adunari, ea determina ca intreprinderea sa suporte un cost care se integreaza cash-flow-urilor sale viitoare ale valorilor rambursarilor de anuitati ale titlurilor de creanta.

Pe termen lung asistam la o diminuare relativa a emisiunilor obligatare in profitul emisiunilor de actiuni.

Operatiunile asupra capitalului sunt variate. In cadrul finantarii cresterii se convine studierea cresterilor de capital. Ele pot avea o tripla justificare:

- ameliorarea structurii financiare;

- sustinerea pierderilor;

- finantarea cresterii.

Cresterea de capital reprezinta un anumit numar de specificitati care explica caracterul sau exceptional:

- cresterea de capital amelioreaza structura bilantiera a intreprinderii, consolidand fondurile sale proprii;

- cresterea de capital bulverseaza, cel mai adesea, geografia capitalului, partajul de putere este modificat;

- cresterea de capital pare, a priori, a fi o operatie care merge bine.

Cresterea de capital pe calea apelului public la economii este o operatie exceptionala care se justifica prin nevoile de capital necesare finantarii cresterii intreprinderii. Aceasta operatiune, in masura in care se face apel public la economii, intervine intr-un cadru legal.

Cel mai adesea, intreprinderile emit actiuni ordinare. Se ajunge, cu toate acestea, ca alte titluri de proprietate sa fie emise cu ocazia cresterii de capital.

Cresterea capitalului in numerar nu este realizabila decat o data (capitalul integral eliberat). In plus, daca operatiunea este realizata la mai putin de doi ani dupa constituirea societatii, trebuie operata o verificare a bilantului. Decizia cresterii de capital este admisa de Adunarea Generala extraordinara, cu o majoritate de 2/3 din voturi, iar odata decizia luata, Adunarea Generala deleaga modalitatile practice ale operatiei in Consiliul de administratie sau directoratului intreprinderii. El fixeaza valoarea cresterii, pretul de emisiune al noilor actiuni, caracteristicile lor.

A. Mediul bursier

Actiunea este un produs financiar a carui detinere releva doua comportamente distincte: actionarul speculator si purtator (care economiseste).

Criteriul distinctiv dintre cele doua categorii tine de durata detinerii titlurilor. Achizitionarea unui titlu pentru o revanzare imediata sau cvasiimediata caracterizeaza speculatorul, in opozitie, plasamentul pe termen lung este facut de catre actionarul econom (care economiseste).

Dar oricare ar fi motivele care-l imping sa cumpere, investitorul, achizitionand actiuni, devine proprietarul si cu acest titlu suporta cele doua riscuri:

- un risc de neincasare a veniturilor regulate, dividendele fiind calculate asupra rezultatelor intreprinderii si decise in Adunarea Generala ordinara;

- un risc de pierdere de valoare in momentul revanzarii titlurilor.

Intreprinderea, in privinta ei suporta conjuctura bursiera intr-un mod asimetric in raport cu o emisiune obligatara, in perioada de crestere, investitorii prefera sa cumpere actiuni, dar in perioadele de dificultate, regula prudendentei vrea ca sa se prefere actizitia titlurilor care propun un venit cert si o rambursare cunoscuta.

In conditiile proaste ale pietei bursa anticipeaza evenimentele economice, intr-adevar, valoarea intrinseca actuala a cursurilor de bursa este calculata pornind de la fluxuri viitoare de dividende estimate actualizate:

n

C0 = Σ Dt/ (1+i)^t + Cn/ (1+i)ⁿ

ⁱ⁼¹

CO = valoarea actuala a actiunii

D = dividentul varsat al perioadei "t"

I = rata de actualizare ceruta de actionar

Cn = valoarea actiunii in "n"

Se remarca faptul ca, contrar estimarii obligatiunilor, "i" nu este o rata de randament actuarial corespunzator ratei de piata. In cazul actiunilor, investitorul suporta un risc de nerambursare a titlului sau/si o incertitudine asupra veniturilor pe care le poate atinge actiunea sa. In consecinta, rata de actualizare pe care o solicita este superioara ratei de randament actuarial sau ratei fara risc.

Aceasta rata de actualizare este suma ratei fara risc utilizata, de asemenea, in calculul obligatiunilor majorata cu o prima de risc care reprezinta incertitudinea la care face fata actionarul.

A doua remarca in legatura cu aceasta formula priveste posibilitatea de a neglija al doilea termen: Cn/ (1+i)ⁿ

Intr-adevar, daca se presupune ca actiunea are o durata de viata foarte lunga, nu serveste la nimic a estima ca pretul sau actual este in functie de valoarea sa in "n".

Matematic, atunci cand "n" tinde spre infinit, acest termen devine neglijabil. Se obtine atunci:

n

C0 = Σ Dt/ (1+i)^t

i=1

Atunci cand indicele reprezentativ al bursei scade, aceasta semnifica faptul ca, cursul valorilor care compun acest indice s-a diminuat el insusi. Astfel zis, perspectivele dividendelor (numaratorul formulei) au tendinta de a diminua rata de actualizare constanta. Intreprinderea care decide in acest context o crestere de capital risca de a nu o putea duce la bun sfarsit, adica faptul ca subscrierea poate sa nu corespunda valorii titlurilor propuse publicului, deoarece investitorii estimeaza ca riscul asupra sumei viitoare a dividendelor este foarte ridicat.

B. Perspectivele intreprinderii

Este evident ca actionarii trebuie sa rationeze nu numai in termeni macroeconomici, dar in aceeasi masura, si in functie de perspectivele proprii ale societatii in care ei doresc sa investeasca. Evolutia pozitiva viitoare a rezultatelor este o conditie esentiala pentru a subscrie la o crestere de capital. Intreprinderea este deci condusa la a prezenta perspectivele evolutiei sale. Este motivul pentru care obligatia de a prezenta informatii regulate este, de asemenea, importanta.

2. Dreptul preferential de subscriere

In scopul de a salvagarda drepturile actionarilor in caz de crestere de capital, dreptul preferential de subscriere da o prioritate de subscriere proportionala numarului de actiuni posedate.

A. Prima de emisiune

Actiunea este emisa la un pret de emisiune cuprins intre doua valori:

- cel putin la valoarea nominala a actiunii, deoarece orice emisiune sub pair este interzisa;

- cel mult egala cu valoarea matematica contabila a actiunii vechi.

Valoarea matematica este egala: Capitalul propriu / Numar de actiuni

Prima de emisiune este diferenta dintre pretul de emisiune si valoarea nominala a actiunii. Ea este integral eliberata la subscriere.

Prima de emisiune variaza invers proportional cu dreptul de subscriere, cu cat prima de emisiune este mai importanta, cu atat dreptul de subscriere este mai modest.

B. Determinarea dreptului preferential de subscriere

Valoarea actiunii dupa o operatie asupra capitalului scade, numarul de actiuni creste fara modificarea rezultatelor intreprinderii, care nu depind decat de activitatea sa. Intreprinderea estimeaza aceasta pierdere care corespunde calculului valorii teoretice a dreptului preferential de subscriere.

Aceasta valoare depinde de trei elemente:

- cursul actiunii inainte de emisiune;

- pretul de emisiune;

- numarul de actiuni emise.

Fiecare actionar poate subscrie la o actiune noua in functie de un anumit numar de actiuni vechi posedate. De exemplu, o societate poseda un capital de 2.000.000, divizat in 200.000 actiuni a 100 lei valoare nominala. Ea decide sa emita 10.000 actiuni noi a 100 lei valoare nominala  fiecare. Actionarul poate subscrie o noua actiune daca el dispune de doua actiuni vechi:

Numar actiuni vechi/Numar nou = 200.000/10.000 = 2

Valoarea teoretica a dreptului de subscriere este in principiu egala cu pierderea pe care o sufera fiecare actiune veche din cauza emisiunii celor noi. De exemplu, o societate are un capital de 200.000 lei divizat in 20.000 actiuni a 100 lei valoare nominala. Rezervele sunt evaluate la 800.000 lei, valoarea matematica veche a actiunii este:

Capital social +Rezerve/Numar de actiuni vechi = 2.000.000 + 800.000/20.000 =140

Daca capitalul este majorat cu 1.000.000 lei prin crearea a 10.000 actiuni a 100 lei valoare nominala si emise la 100 lei, valoarea  matematica a fiecarei actiuni dupa crestere este:

Capital social dupa crestere + Rezerve/Numar de actiuni nou 2.000.000 + 1.000.000 + 800.000/ 20.000 + 10.000 = 126 lei

Valoarea teoretica a dreptului de subscriere este: 140-126 = 14

Daca noile actiuni sunt emise la 120 lei, 20 lei reprezentand prima de emisiune, valoarea fiecarei actiuni se diminueaza:

2.000.000 + 800.000 + 1.000.000 + ( 20*10.000 )/ 20.000 + 10.000 = 133 lei

Valoarea teoretica a dreptului de subscriere se stabileste atunci la: 140-133=7 lei

Astfel, prima de emisiune antreneaza o reducere a valorii dreptului de subscriere. Intr-un mod general:

fie, n= numarul de actiuni vechi

N= numarul de actiuni noi

P= pretul de emisiune

C= ultimul curs inaintea emisiunii

D= dreptul preferential de subscriere

Prima etapa consta in calcularea cursului teoretic al actiunii dupa emisiunea titlurilor. Aceasta actiune este "ex-drept" deoarece, dupa operatiunea asupra capitalului, dreptul de subscriere este nul.

Acest curs C` "ex-drept" este determinat prin capitalizarea bursiera a actiunii

C`=(Cxn) + (PxN)/ n +N

Apoi, intr-o  a doua etapa, se determina valoarea teoretica a dreptului de a subscriere care este diferenta intre cursul actiunii vechi, inca numit curs inainte de detasarea dreptului si cursul teoretic ex-drept.

D=C-C`

D=C- (Cxn) + (PxN)/ n + N = (C-P)x(N)/ n+N

Valoarea dreptului este o functie descrescatoare de pretul de emisiune. Cursul dreptului de subscriere care este cotat depinde de oferta si de cerere, el poate in consecinta sa difere sensibil de valorea teoretica gasita.

Sa luam un exemplu: O societate emite noi actiuni la 750 cu un drept de subscriere. Modalitatile in favoarea vechilor actionari sunt urmatoarele: trei actiuni noi pentru doua actiuni vechi detinute. Ultimul curs cotat (C) este de 820. Cursul teoretic se stabileste la:

C` [(2x820)+(3x750)]/5 = 778

Valorea teoretica a dreptului este: 820-778=42 sau (820-750)x 3/5 = 42

Dupa cresterea capitalului se asista la scaderea cursului actiunii care in teorie este 792. In schimb, nu are loc o diminuare a bogatiei actionarului:

- daca decide sa subscrie, bogatia sa devine atunci: 

(2x820) + (3x750) = 5x778;

- daca nu subscrie, el pierde in teorie 42 pe titlu. Acest drept de subscriere poate fi vandut, in scopul de a compensa pierderea.

Durata minimala legala de exercitare a dreptului preferential de subscriere este de 20 de zile.

Acest drept este numit ireductibil atunci cand actionarul de origine dispune de dreptul de subscriere al actiunilor emise. Acest drept este, pe de alta parte, negociabil, astfel actionarul detinator de drepturi dispune de doua solutii:

- utilizeaza dreptul preferential de subscriere pentru a achizitiona titlurile emise. Pierderea potentiala asupra titlurilor detinute la origine se gaseste compensata prin pretul de cumparare a noilor actiuni, cel mai adesea, actionarul dispune de un termen de 20 zile aproximativ pentru a exercita dreptul sau;

- renunta la dreptul sau de subscriere si il vinde pe piata secundara.

Din aceasta cauza, aceasta valoare mobiliara este cotata de-a lungul intregii perioade de subscriere la emisiunea de actiuni. Odata subscrierea incheiata, dreptul preferential de subscriere nu mai are nicio valoare.

Vanzarea unei anumite cantitati de drepturi de catre vechii actionari care nu doresc sa subscrie la cresterea de capital permite altor investitori de a achizitiona pentru a urma cresterea de capital.

In masura in care acest drept este cotat, pretul sau este in functie de oferta si de cerere, tinand cont de valoarea timpului: cursul sau tinde inevitabil spre zero pe masura ce se apropie de scadenta perioadei de subscriere.

Dreptul de atribuire

Atribuirea actiunii gratuite nu ofera noi resurse financiare intreprindererii. Cu toate acestea, intreprinderile recurg in mod frecvent la aceasta operatiune.

Procesul de atribuire antreneaza aceleasi consecinte ca si o emisiune in numerar, cresterea de actiuni se traduce prin diluarea bogatiei actiunilor, dreptul lor fiind rezervat prin crearea unui drept de atribuire.

Atunci cand cresterea de capital se face in cadrul unei incorporari de rezerve, un drept de atribuire este rezervat vechilor actionari. Este atunci posibila calcularea unui drept de atribuire. Valoarea teoretica a dreptului de atribuire este diferenta dintre valoarea actiunii inainte de incorporarea rezervelor si dupa:

fie :       n= numarul de actiuni vechi

N= numarul de actiuni noi

C= ultimul curs cotat al actiunii inainte de emisiune

D= dreptul preferential de subscriere.

Cursul "ex-drept" este determinat prin capitalizarea bursiera a actiunii: (Cxn)/ n + N.

Valoarea teoretica a dreptului de atribuire este diferenta dintre cursul actiunii vechi si cursul teoretic "ex-drept":

D=C-C`

D = C - Cxn/ n+N = C x N/n+N

Acest drept de atribuire este cotat. Intr-adevar, presupunem o societate cu un capital social compus inainte de crestere din 1.000 actiuni. Prin incorporarea rezervelor, societatea emite 2.000 actiuni. Modalitatile de emisiune vor fi: o actiune noua pentru doua actiuni vechi. Un actionar care nu dispune de numarul de actiuni exact (fie doua sau multiplu de doua) are de ales intre:

- sa achizitioneze inainte de emisiune o actiune pentru a avea proportia;

- sa cumpere un drept de atribuire.

- Societatea "Beta" a realizat o operatiune de atribuire o actiune noua pentru 10 vechi.Tinand cont de ultimul curs cotat la 2249, cursul teoretic se ridica la

(2249x10) /11 = 2044,5

4. Formele pe care le imbraca cresterile de capital

Cresterea de capital imbraca doua forme distincte:

- cresterea capitalului prin resure proprii ale intreprinderii;

- cresterea de capital prin apel la resursele externe ale societatii. Aceste doua moduri de crestere de capital nu au aceleasi implicatii.

1. Cresterea de capital prin resursele proprii ale intreprinderii

Acest mod de crestere de capital nu furnizeaza lichiditati suplimentare societatii, chiar daca fondurile proprii cresc. Doua posibilitati sunt oferite societatii:

- prin incorporarea rezervelor;

- prin plata dividendelor in actiuni.

A. Cresterea capitalului prin incorporarea rezervelor

Acest tip de crestere de capital releva o operatie contabila. Se incorporeaza la capitalul social rezervele disponibile majorate eventual cu rezultatul exercitiului si cu noul raport. Nu are loc o modificare a structurii financiare a intreprinderii, fondul de rulment, trezoreria raman identice la echilibrul finanfiar initial. Totusi, partea superioara a bilantului este consolidata, ceea ce favorizeaza actionarii.

In plus, aceasta operatie ofera interesul pentru actionari dar nu modifica repartitia capitalului, ea se poate realiza sub doua forme distincte sau simultane:

- o distribuire de actiuni gratuite, prorata partii achizitionate anterior de fiecare actionar;

- o crestere a valorii nominale a titlurilor.

Prima solutie favorizeaza actionarii care incaseaza ulterior pe aceste noi actiuni, iar a doua consolideaza "greutatea" financiara a inteprinderii.

Actionarii nu suporta nicio consecinta a operatiunii, dividendele fiind calculate pornind de la rezultatele intreprinderii. Toate rezervele pot fi incorporate, cu exceptia rezervei de participare a salariatilor.

Reamintim ca rezerva obligatorie este in suma de 5% din profitul brut al exercitiului pana la concurenta a 25% din capitalul social.

B. Cresteri de capital prin plata dividendelor in actiuni

Aceasta operatiune prezinta un dublu avantaj pentru societate:

- de a nu debursa imediat lichiditatile pentru a varsa dividendele;

- de a nu fideliza actionarul, propunandu-i-se noi actiuni.

2. Cresterea de capital prin apel la resurse externe

Cresterea capitalului are ca efect ameliorarea structurii bilantiere a intreprinderii. Cresterea fondurilor proprii favorizeaza fondul de rulment si la termen consolideaza capacitatea de indatorare a firmei.

Cresterea de capital reprezinta cel mai adesea 15 si 20% din capitalizarea bursiera a societatii (Albouy,1991).

Cresterea de capital prin apel la resurse externe ia forme variate:

- prin aport in numerar;

- prin aport in valuta;

- prin conversia in actiuni a creantelor asupra societatii;

- prin absorbtia in totalitate sau in parte a unei alte societati;

- prin conversia obligatiunilor in actiuni;

- prim emisiune de certificate de investitii.

A. Cresterea de capital prin aport in numerar

Cresterea de capital in numerar nu este realizabila decat o data (in momentul in care capitalul este integral eliberat).           In plus, daca operatia este realizata la mai putin de doi ani dupa constituirea societatii, trebuie operata o verificare a bilantului.

Singure, cresterile de capital prin aport in numerar, in contrapartida crearii actiunilor ordinare sau ale certificatelor de investitii, creeaza lichiditati in profitul societatii. Cresterea capitalului reduce rata indatorarii si amelioreaza echilibrul financiar al intreprinderiii, fondul de rulment creste in mod proportional.

Cresterea de capital este o operatie minutios pregatita de intreprindere, deoarece ea creeaza constrangeri fata de viitorii actionari. Printre obligatii se pot cita:

- distribuirea viitoare a dividendelor care, daca ea nu este in mod veritabil o obligatie, nu constituie cel putin o constrangere pentru intreprindere;

- un risc de diluare a rezultatului care nu mai este intampinat in mod favorabil de piata. Interesul unei cresteri de capital prin aport in numerar este de a constitui un "window dressing" al bilantului:

- trezoreria este ameliorata prin aporturi corespunzatoare titlurilor eliberate;

- fondul de rulment creste ca urmare a cresterii de fonduri proprii.

Aceasta nu este numai capacitatea prezenta de a finanta cresterea sa pe care o amelioreaza intreprinderea, ci si capacitatea sa potentiala de a ridica fonduri imprumutate deoarece o mai buna structura a fondurilor proprii creste prin ea insasi rata de indatorare.

B. Cresterea capitalului prin aport in natura

Aportul realizat de actionari este constituit printr-un activ in natura: imobilizari necorporale, corporale sau financiare precum si in activ circulant. Aceasta operatie este frecventa in momentul restructurarilor societatilor. Vechii actionari nu beneficiaza de dreptul preferential de subscriere. Consecintele asupra echilibrului financiar nu sunt aceleasi:

- in momentul unui aport in activ imobilizat, cresterea de capitaluri proprii este compensata prin acest aport: echilibrul in partea superioara a bilantului ramane, ca urmare, neschimbat;

- in momentul aportului in activ circulant, fondul de rulment creste cu o suma identica cu cea a nevoii de fond de rulment. Trezoreria ramane aceeasi in cele doua cazuri.

Dificultatea rezida in estimarea activelor aduse. Unul sau mai multi comisari de aport sunt desemnati in scopul ca ei sa estimeze valoarea bunurilor.

C. Cresterea de capital prin conversia datoriilor societatii

Obiectul este de a converti datoriile in capital in scopul de a reduce indatorarea. Se disting doua politici conduse de intreprindere

conversia datoriilor in cadrul intreprinderii in dificultate. Acesta a fost cazul intreprinderilor care apartin unor sectoare strategice sau cu rezerva de manopera importanta (siderurgie, santiere navale, textile). Statul propune atunci de a scoate din incurcatura societati in scopul de a face sa dispara datoriile. O asemenea practica este contrara acordurilor europene si nu trebuie sa se mai practice de acum incolo;

conversia datoriilor in actiuni dupa o emisiune OBSA (obligatiunile bonuri de subscriere actiuni) sau OPA (oferta publica de cumparare).

Cresterea de capital se realizeaza atunci fie la capatul unei cereri de conversie a titlurilor, fie in momentul rambursarii titlului emis initial. Aceasta operatiune este frecventa in momentul restructurarilor de intreprinderi. Vechii actionari nu beneficiaza de dreptul preferential de subscriere.

Reducerea "greutatii" unei strucuri financiare se poate realiza prin reurcarea datoriilor inscrise in bilant la capitalul social. Este vorba de o reurcare a datoriilor pe termen lung, fondul de rulment ramanand identic. Singura, reurcarea datoriilor pe termen scurt actioneaza pozitiv asupra fondului de rulment si asupra trezoreriei. Totusi, se remarca faptul ca intreprinderea se priveaza atunci de efectul de levier pe care il permite indatorarea.

5. Consecintele unei cresteri de capital

5.1. Consecintele de natura financiara

Cresterea de capital se traduce printr-o noua repartitie a rezultatelor intreprinderii deoarece, cu cat numarul de titluri care compun capitalul social creste, cu atat rezultatul pe actiuni mai mult se diminueaza. Aceasta pune problema comparatiei rezultatelor sociectatii de la o perioada la alta. Este vorba de a reda rezultate comparabile, daca nu diluarea capacitatii beneficiare a intreprinderii ia pe ocolite comentariile. In aceste conditii, se convine ajustarea datelor pe actiune din anii anteriori la cresterea de capital. Aceasta ajustare se realizeaza prin intermediul calculului unui coeficient.

1. Diluarea rezultatelor si coeficinetul de ajustare

Riscul de diluare exista chiar din momentul in care intreprinderea modifica numarul de titluri in circulatie. De aceea, cand o societate dispune de un beneficiu total de 000.000 cu 5.000 de actiuni are o diluare a beneficiului sau pe actiune cu 29% dupa crearea a 2000 de actiuni. Beneficiul pe actiune inainte de operatie se ridica la : 000.000/5.000 = 600

Dupa operatie:000.000/7000= 428,6

Acest calcul are drept consecinte de a face perfect inoperante comparatiile rezultatelor unui an cu altul daca operatii de emisiuni de titluri s-au produs. De aceea, se calculeaza un coeficient de ajustare.

A. Principii

Coeficientul de ajustare are ca obiectiv sa permita comparatii pe termen lung ale unui indicator precum beneficiul pe actiune neutralizand efectul legat de emisiunea de actiuni.

fie:        n= numarul de actiuni vechi

N= numarul de actiuni noi

P= pretul de emisiune

C= ultimul curs cotat al actiunii inainte de emisiune

C`= cursul teoretic "ex-drept" dupa emisiune

D= dreptul preferential de subscriere

BPA= beneficiul pe actiune inaintea emisiunii

BPA`= benficiul pe actiune dupa emisiune

K= coeficientul de ajustare

PER^* inainte de emisiune este egal cu: C/BPA

PER dupa emisiune este egal cu: C/BPA`

Ori C`= (Cxn) + (PxN)/ N+n

Astfel, inlocuind aceasta din urma expresie in PER dupa emisiune si egaland cele doua PER se obtine:

C/ BPA = (Cxn) + (PxN)/ BPA`(n+N)

PER (price earning ratio) este coeficientul de capitalizare a beneficiilor. Instrument larg utilizat pe piete, el masoara de cate ori se cumpara beneficiu, achizitionand un titlu.

B. Exemplu

Capitalul unei societati se ridica la 200 milioane si beneficiul asteptat al exercitiului in curs este 100 milioane. Societatea decide sa realizeze doua operatii succesive:

- o atribuire de 200.000 de actiuni gratuite;

- o emisiune in numerar de actiuni cu o valoare nominala identica cu actiunile ce compun capitalul initial, respectiv 200.

Emisiunea este insotita de o prima de emisiune de 500 si conditiile de subscriere pentru vechii actionari sunt de 7 noi actiuni pentru 25 actiuni vechi detinute in momentul cresterii de capital.

Care va fi coeficientul de ajustare la iesirea din cele doua operatii, stiind ca ultimul curs inaintea operatiei este de 900 si la cat se va ridica PER?

Atribuire: capitalul este compus din 1.000.000 actiuni cu o valoare nominala de 200.

Modalitatile operatiei de atribuire sunt urmatoarele: o actiune noua distribuita pentru cinci vechi detinute.

Curs teoretic:  5 x 900/6 = 750

Emisiune: modalitatile opertiei sunt 7 noi actiuni pentru 25 vechi cu o prima de emisiune de 500 .

Curs teoretic: [7 x ( 200+500)] + (25x750)/32 = 739,06

Coeficientul de ajustare este egal cu:   739,06/ 750 = 0,985

BPA inainte de cele doua operatiuni se ridica la: beneficiul net = 100.000.000/1.000.000=100

BPA dupa operatiuni este modificat tinand cont de cresterea numarului de actiuni:

Daca se presupune ca, contributia neta a emisiunii pe beneficiul net este de 21 milioane:

Beneficiul net/ Numar de actiuni = 121.000.000/1.036.000 = 78,78

PER inainte de operatie era estimat la:

Curs / BPA = 900/100 = 9

Dupa operatiuni:

Curs/ BPA = 739,06/78,78 = 9,38

PER a crescut

2. Plata dividendelor

Investitorul, din momentul achizitiei sale cauta un randament atractiv si regulat. Dividendul este rezultatul unui calcul contabil, beneficiul net inainte de repartizare este scindat in mai multe parti punerea in rezerve legale sau statutare, participarea salariatilor la profit, etc. Decizia de distributie a dividendului este votata in Adunarea Generala ordinara, o data aprobate situatiile financiare ale exercitiului incheiat. Dividendul este platit, in Franta, de exemplu 9 luni urmatoare dupa inchiderea exercitiului.

Niciun dividend nu poate fi distribuit atunci cand aceasta distribuire ar fi avut ca efect sa faca capitalurile proprii inferioare sumei capitalului majorat cu rezervele legale si statutare.

A. Formele dividendului

Dividendul poate fi platit in numerar (forma cea mai curenta) sau in natura. Se poate avea in vedere si posibilitatea platii dividendului, partial sau in totalitate, in actiuni cu conditia ca aceasta alternativa sa fie prevazuta in statut. Adunarea Generala ofera tuturor actionarilor optiunea de plata a dividendului in numerar sau in actiuni, termenul de optiune fiind mai mic de 3 luni.

B. Primul dividend si superdividendul

Statutul societatii poate prevedea varsarea unui prim dividend sau a unui dividend statutar, calculat pe baza unei fractiuni din beneficiul net. De exemplu, o societate are un capital de 4.000.000 divizat in 40.000 actiuni de 100 lei valoare nominala. Un dividend statutar este fixat la 2%.

Daca beneficiul este de 800.000, actionarii vor primi un titlu de prim dividend o suma globala de 200.000, respectiv: 200.000/40.000 = 5 actiune

Cel mai adesea, statutele prevad un prim dividend necumulativ in scopul de a proteja rezultatele viitoare ale societatii. Astfel, daca un an dividendul statutar nu a putut fi varsat, in parte sau in totalitate, partea neplatita nu va putea fi trecuta la plata in exercitiul ulterior.

Superdividendul reprezinta suma distribuita actionarilor peste (in plus) primul dividend.

In concluzie, teama anumitor conducatori de intreprinderi de a fi constransi sa verse dividende care se vor supune cash-flow-urilor viitoare ale intreprinderii nu este catusi de putin fondata. Rigoarea atasata constituirii statutelor va permite evitarea unor situatii penalizatoare. Nu este mai putin adevarat ca actionarii sunt interesati in momentul achizitiei titlurilor unei societati de varsarea dividendelor. Se poate, in aceeasi masura, zice ca ei stiu de cea ce sa tina cont, respectiv la sumele sperate sa le incaseze in anii viitori, estimarea randamentului este cel mai bun indicator al politicii duse de intreprindere in materie de distribuire de dividende.

5.2. Drepturile asociatilor

In contrapartida capitalurilor obtinute de intreprindere cu ocazia cresterii de capital, ea trebuie sa satisfaca un anumit numar de drepturi de care dispun proprietarii. Notam, totusi, ca aceste drepturi se aplica tuturor actionarilor, vechi sau noi. De aceea, cresterea de capital nu poate fi considerata ca inducand o sarcina suplimentara de informatii de distribuit. Dincolo de avantajele pecuniare pe care le poate da detinerea titlurilor, actionarul poate, in aceeasi masura, sa doreasca sa participe la viata intreprinderii si sa concureze la definirea strategiei sale viitoare. Se disting, in mod esential, doua tipuri de drepturi sociale:

- dreptul de informare;

- dreptul la vot.

1. Dreptul la informare

Dreptul de comunicare a informatiilor poate fi cerut de orice actionar. Aceste documente sunt disponibile la grefierul tribunalului de comert unde intreprinderea are obligatia de a depune statutele sale si conturile sociale sau sediul social al intreprinderii.

2. Dreptul la vot

Dreptul la vot este un drept acordat actionarilor mult mai constrans decat dreptul la informatie.

Atunci cand actiunile au o forma nominativa, o scrisoare recomandata convoaca actionarii.

In principiu, o actiune da dreptul la un vot. Aceasta regula simpla in aparenta se dovedeste mai complexa atunci cand actiuni cu valori nominale diferite sunt in circulatie. Atunci, pentru a calcula voturile, se iau actiunile cu valoarea nominala cea mai redusa.

De exemplu, o intreprindere a emis actiuni cu o valoare nominala de 500 si cu o valoare nominala de 100. Actiunile cu o valoare nominala de 100 dau dreptul la un vot si actiunile cu o valoare nominala de 500 dau drept la 5 voturi.

Costul fondurilor proprii

Emisiunea in numerar comporta un cost explicit legat de operatia de emisiune a actiunii si un cost implicit ca urmare a exigentelor actionarilor. Aportul acestora din urma la capitalul intreprinderii semnifica faptul ca ei accepta sa-si asume riscurile luate de societate si, in contrapartida, ei cer o prima de risc, cu atat mai ridicata cu cat sperantele de castig sunt mai reduse.

Altfel spus, actionarul cauta:

- o distribuire de dividende;

- si o rentabilitate pozitiva in momentul revanzarii titlului.

Valoarea dividendului asteptat de catre actionari este in functie de un referential, care poate fi piata sau sectorul de care apartine intreprinderea. Pentru motive practice, se normeaza aceste marimi prin indice bursier sau prin cursul unui titlu atunci cand este vorba de a aprecia randamentul unei valori.