Strategia de Export 2005-2009

Perspectiva de dezvoltare

Strategia Nationala de Export nu este doar o strategie pentru exportatori. Deoarece, intr-un sens mai larg, exportul este o activitate complexa la care foarte multi jucatori pot contribui in mod direct sau indirect, sau pot beneficia de pe urma ei, este o strategie pentru toti cetatenii romani. In realitate obiectivele centrale ale SNE se circumscriu prioritatilor de dezvoltare sustenabila, universal acceptate.

Este prin urmare esential sa existe o crestere sustinuta a contributiei sectorului exportator la dezvoltarea socio-economica nationala. Romania este confruntata cu decalaje economice si de dezvoltare in comparatie cu UE si cresterea competitivitatii pentru export este o cale dovedita pentru a micsora aceste decalaje. Prin urmare dezvoltarea exporturilor nu este un obiectiv in sine ci o metoda cruciala pentru a asigura bunastare si dezvoltare sustenabila.

Intr-adevar, nu este de ajuns ca Romania sa aiba crestere economica. Daca tara aspira sa ajunga din urma economiile avansate, atunci Romania trebuie sa realizeze ritmuri de crestere economica mai mari decat competitorii .

Pentru a atinge acest obiectiv este esential ca toate entitatile interesate, inclusiv politicienii, factorii de decizie guvernamentali, sectorul privat, societatea civila si comunitatea donatoare sa lucreze intr-un cadru agreat si acceptat. Aceasta strategie furnizeaza un asemenea cadru.

Acest document este, in acest context, o parte detaliata, relevanta si realista a efortului national de dezvoltare si o extensie detaliata a Strategiei Nationale de Dezvoltare si a altor strategii si initiative pentru dezvoltare durabila.

Considerentul strategic nr.1, componenta ( angrenajul) de dezvoltare a strategiei;

Probleme si prioritati: generare de locuri de munca, reducerea saraciei, dezvoltare regionala, considerente de mediu

Problemele identificate care inhiba dezvoltarea regionala includ:

Pentru a elimina sau minimiza efectele acestor constrangeri la nivel regional contributiile principale ale strategiei de export la obiectivele de dezvoltare sunt:

Contributia la dezvoltarea regionala

Modernizarea infrastructurii regionale sustinerea sectoarelor emergente cum ar fi turismul rural sau serviciile balneare si intarirea sectoarelor existente cum ar fi artizanatul, mobila si viticultura.

Implementarea de proiecte si programe de dezvoltare rurala orientate spre export (turism rural, IT&C, mobila, artizanat, viticultura);

Programe pentru stimularea crearii de asociatii de afaceri, inclusiv cooperative, la nivel local in cadrul sectoarelor care au potential local de multiplicare ridicat, ex.: produsele agricole si procesarea de alimente.

Programe pentru stimularea dezvoltarii de clustere orientate spre export in sectoare cum ar fi electrotehnica, mobila, procesarea de alimente, turismul rural, IT, componente auto;

Incurajarea descentralizarii capacitatii de export de la orase catre zone rurale, in scopul de a crea noi aptitudini si oportunitati de angajare;

Incurajarea crearii de aliante intre producatori (ex.: consortii de producatori si exportatori) pentru cresterea volumului de export.

Stimularea crearii de zone economice speciale (ce sa conduca la concentrarea industriilor in anumite zone, sa stimuleze subcontractarea si activitatile pe lant valoric) pentru a favoriza crearea de locuri de munca. Aceasta poate include turismul rural sau serviciile balneare impreuna cu agriculura organica, viticultura, artizanat si procesarea lemnului in conditii ecologice;

Stimularea aliantelor de afaceri la nivel local intre grupuri de companii cu produse sau servicii similare sau inrudite (clustere) in diferite sectoare interconectate care pot beneficia de pe urma efectului de sinergie in cresterea ofertei de export, respectiv intreprinderea de eforturi combinate pentru a promova turismul rural sau serviciile balneare impreuna cu agricultura organica, vinul, artizanatul si procesarea lemnului in conditii ecologice;

stimularea finantarii la nivel local a cooperativelor in agricultura si a industriilor procesatoare

Sprijinirea crearii de centre comerciale pentru a efectua activitati de adaugare de valoare referitoare la colectare, sortare, procesare, ambalare si depozitare, mai ales in sectoarele agricol si lemn industrial;

Crearea de noi lanturi valorice prin procesarea unor deseuri rezultate din procesarea lemnului rumegus);

Contributia la crearea de locuri de munca

Sprijinirea si intarirea sectoarelor angajatoare cheie (ex.: confectii etc.)

Crearea de noi oportunitati de angajare in sectoare noi (ex.: sectoare cu continut tehnologic inalt si sectoare de servicii, turism rural, ferme ecologice), pentru a evita somajul in masa pe masura ce Romania isi pierde competitivitatea in sectoarele traditionale.

Dezvoltarea unei politici si a unui cadru competitiv care sa conduca la atragerea de investitii straine in aceste sectoare.

Contributia femeilor

Reintarirea si promovarea in continuare a contributiei si implicarii femeilor in economie, mai ales in sectoarele de confectii, artizanat si turism.

Incurajarea si dezvoltarea calitatilor antreprenoriale in randul femeilor pentru o participare eficienta a acestora in afaceri si in activitatile de export.

Cresterea rolului femeilor in conectarea micii industrii la nivel de sate cu activitatea de export.

Sustenabilitate in protectia mediului

Dezvoltarea unei politici cadru care sa maximizeze managementul si folosirea resurselor naturale in mod sustenabil cu dimensiunea riscurilor asupra mediului, induse de sectoarele critice si emergente;

Facilitarea si stimularea alinierii exportatorilor la standardele de mediu;

Protectia mediului si a biodiversitatii la nivel regional.

1.2. Considerentul Strategic nr. 2 Concentrari (aglomerari) economice de export, clustere

Este acceptat faptul ca aglomerarile economice cresc competitivitatea la export a companiilor aflate intr-o regiune, deoarece:

Pot transforma puncte slabe si probleme comune ale unor IMM-uri izolate aflate in aceeasi zona geografica in avantaje si oportunitati comune;

Pot creste puterea de negociere a firmelor atat pe piata interna, in operatiuni in amonte pe lantul valoric cat si in activitati in aval pe pietele straine,

Permit intreprinderilor mici si microintreprinderilor sa penetreze in mod colectiv si cu succes in piete tinta unde un IMM individual nu poate;

Incurajeaza intreprinderile sa lucreze impreuna la criterii de calitate agreate, in conformitate cu standardele internationale;

Ofera oportunitatea pentru transferul de cunostinte.

Concentrarile economice competitive reprezinta un efort organizat de stimulare a cresterii si competitivitatii la nivel regional si implica foarte multi factori- companii, guvern, furnizori de servicii de afaceri si comunitatea stiintifica.

In consecinta, initiativa de a stimula dezvoltarea de concentrari economice implica institutionalizarea efortului printr-o participare explicita a sectorului public si a sectorului privat. Diferite interventii sunt necesare, cum ar fi:

Sprijin pentru o infrastructura de comert moderna, inclusiv infrastructura de comunicare electronica;

Sprijin pentru training, cercetare, educatie adaptate la nevoile clusterului la nivel local;

Stimularea crearii de centre pentru schimbul de informatii, training, invatare;

Accesul la optiuni de finantare competitive;

Programe pentru a facilita conectarea in clustere;

Servicii de consultanta pentru companii;

Scheme de mobilitate;

Marketing si branding colectiv in strainatate al potentialului si al oportunitatilor de afaceri ale clusterului

Pentru a crea interesul public si privat pana la o perspectiva a politicii industriale bazate pe concentrare economica competitiva, Romania trebuie sa actioneze pentru:

Stimularea unei interventii neutre a autoritatilor nationale, regionale si locale (publicarea unei carti albe);

Stimularea investitiilor sectorului privat in clustere economice tinta:

Experienta mondiala arata cu tarie faptul ca aglomerarile economice au succes datorita unei cooperari stranse intre membri si de asemenea datorita sprijinului puternic al actorilor implicati cum ar fi: asociatiile de afaceri regionale, institutiile financiare si autoritatile locale.

Din perspectiva sectoriala a SNE, concentratiile economice pentru export si mai ales clusterele pentru export sunt in curs de formare (vezi harta de mai jos) si exista oportunitati in industriile textila, confectii, incaltaminte; mobila; IT&C; componente auto; sticlarie, artizanat; ferme organice; turism rural.

1.3. Considerentul strategic nr.3 - Promovarea investitiilor si ISD-urilor orientate spre export

Investitiile locale si ISD-urile sunt contributori importanti la dezvoltarea exporturilor. Cel putin o treime din exporturile romanesti sunt generate de prezenta ISD-urilor in sectoare importante si dinamice de productie.

corelarea activitatilor de promovare a investitiilor straine cu obiectivele si tintele SNE axandu-se in mod special pe atragerea de ISD-uri in sectoare prioritare ale SNE;

crearea unui sistem national de marketing tintit catre locatii pentru ISD-uri interesate in investitii pe termen lung si delocalizare in sectoare cheie ale acestei strategii;

focalizarea pe construirea unui mediu de afaceri mai bun in loc de a oferi doar stimulente (aceste stimulente sunt usor de replicat sau chiar de depasit de catre competitori);

incurajarea formarii de legaturi intre investitori straini si intreprinderi locale (ex.: folosirea de furnizori locali pentru a indeplini nevoile de externalizare ale unor activitati de catre companiile straine);

Majoritatea sectoarelor de export sau a autoritatilor locale sunt constiente de importanta strategica a ISD-urilor orientate spre export. Strategia tinteste programe specifice pentru a atrage ISD-uri in principal in sectoare strategice orientate spre export ce raspund nevoilor specifice:

textile, mai ales in aval, pentru a asigura furnizarea locala de materii prime si a extinde lantul valoric national dar si pentru a fi mai competitiv in amonte la confectii si incaltaminte;

mobila, unde ISD-urile sunt necesare pentru extinderea lantului valoric, pentru introducerea de noi tehnologii si crearea de noi lanturi valorice in afacerile de componente si accesorii;

automobile si alte componente industriale, pentru a crea noi competente si a se alinia la standardele de calitate ale producatorilor de automobile;

turism rural, ferme ecologice, viticultura pentru modernizarea infrastructurii si a capacitatilor;

IT&C si servicii emergente unde ISD-urile si JV-urile pot ocupa piete nisa.

Pentru a atrage mai multe investitii, inclusiv ISD-uri, strategia isi propune:

o mai mare constientizare in randul autoritatilor locale si a asociatiilor de afaceri a importantei din ce in ce mai ridicate a externalizarii industriale si a delocalizarii productiei;

stimularea autoritatilor locale pentru a invata din modelele de buna practica de marketing teritorial atunci cand isi pregatesc si promoveaza oferta economica regionala atat mediului de afaceri intern cat si celui extern si potentialilor investitori;

atitudine locala pro-activa si parteneriat public-privat pentru a atrage CTN-urile sa delocalizeze in Romania o parte din operatiunile lor de lant valoric;

stimularea formarii de clustere de IMM-uri furnizoare in jurul investitiilor strategice in industria automobilelor, constructoare de masini, echipamente, chimica.

Aspectele specifice sectoarelor si clientilor privind promovarea investitiilor vor fi de asemenea tratate in urmatoarele capitole.

Concluziile la perspectiva de dezvoltare si stabilirea ponderii procentuale in impactul general al SNE

Din perspectiva dezvoltarii macroeconomice aceasta strategie se axeaza pe dezvoltare economica si sociala sustenabila, tinteste reducerea saraciei, crearea de mai multe locuri de munca, dezvoltarea rurala, crearea de competente la nivel regional si dezvoltare regionala. Spunand acestea trebuie sa avem in minte faptul ca tot restul strategiei, indiferent de faptul ca tinteste alte perspective, va avea un impact indirect asupra dezvoltarii generale socio-economice a Romaniei. Luand in considerare gama de initiative pentru aceste scopuri si legatura directa dintre competitivitatea exporturilor nationale si bunastarea generala perspectivei de dezvoltare i se atribuie 20% din totalul impactului celor patru perspective .

2. Perspectiva competitivitatii sectoriale

Perspectiva competitivitatii sectoriale se concentreaza asupra sectoarelor si a nevoilor lor specifice in termeni de imbunatatirea capacitatii si a competentei, intarirea mediului de afaceri national, imbunatatirea perspectivelor de dezvoltare a pietei, de diversificare si participare in lantul valoric international si cresterea oportunitatilor de retinere a valorii, adaugare de valoare si creare de valoare.

Recunoscand faptul ca interdependentele dintre sectoare nu pot fi ignorate, aceasta strategie prioritizeaza totusi, urmatoarele sectoare pentru motivele intemeiate subliniate mai jos:

industria de confectii si incaltaminte din industria usoara, datorita capacitatii mari de oferta a sectoarelor, traditiei si competentelor existente la care se adauga capabilitatea de a dezvolta sau crea noi competente in design si produse cu valoare adaugata mai mare;

mobila in industria lemnului datorita existentei materiei prime si necesitatii exploatarii ei intr-un mod rational, protejand padurile, prin crearea de produse cu valoare adaugata ridicata din mai putin lemn; Industria mobilei are o traditie de durata, contributia sa la dezvoltare este importanta,iar numarul de persoane angajate este ridicat.

IT&C si externalizarea off–shore datorita potentialului ridicat al resurselor umane, importantei crescande a externalizarii IT in lume si capacitatii sale de a stabiliza si pastra in tara forta de munca inalt calificata, stopand astfel migratia acesteia spre exterior;

componente specializate din metal si componente pentru industria de automobile cu valoare adaugata mare datorita specializarii continue pe piata mondiala combinata cu importanta crescanda a delocalizarii in lanturile valorice mondiale. Pre-existenta capacitatilor de productie si a aptitudinilor tehnice in aceasta zona si interesul special al ISD-urilor si CMN-urilor in piata romana califica de asemenea acest sector ca fiind unul strategic;

produsele electro-tehnice specializate datorita existentei capacitatilor si a aptitudinilor tehnice, capacitatii de a imbunatati continutul tehnic si de a livra la export produse cu valoare adaugata mare;

anvelope, articole tehnice din cauciuc care beneficiaza de traditie in productie, existenta de ISD-uri strategice si o capacitate mare de adaptare la conditiile pietei, cu produse specializate;

produsele din mase plastice, farmaceutice si ingrasaminte care  sunt subsectoare din industria chimica ce au reusit sa se adapteze mai bine perioadei de tranzitie si sa se orienteze mai bine catre produsele sau serviciile cerute de catre pietele externe;

viticultura, cultura, sticlaria si artizanatul sunt sectoare unde noile competente cresc si crearea de avantaje competitive prin capitalizarea culturii, traditiei sau mediului natural, conditiilor si aptitudinilor este foarte importanta. Potentialul lor de a combina sinergiile cu turismul este de asemenea relevant;

turismul rural, tratamentul balnear sau agricultura ecologica sunt sectoare in care comportamentul consumatorului arata un interes crescand in toata lumea si in care Romania are bunuri unice pe care le poate oferi in materie de mediu, biodiversitate, cultura si traditie;

servicii cu potential ridicat (evenimente promotionale, transport, consultanta-inginerie, financiar, managementul calitatii, crearea de competente, cercetare si dezvoltare, mediu etc.) datorita unor motive eterogene, precum:

-existenta de resurse umane foarte bine pregatite (inginerie, consultanta, cercetare si dezvoltare);

- necesitatea de a transforma constrangerile pietei in oportunitati pentru export (conformarea cu standarde de calitate si de mediu mai ridicate face posibila exportarea experientei acumulate pe piata romana de catre companii romanesti specializate);

-importanta crescanda a evenimentelor promotionale internationale specializate unde comunitatile de afaceri si expertii dintr-o ramura, se intalnesc in mod regulat, la targuri, expozitii si conferinte. Romania trebuie sa capitalizeze nu numai in sectoarele de productie strategice mentionate mai sus, dar si in crearea unei industrii a evenimentelor promotionale in Romania pentru sectoarele strategice, pentru a aduce Romania pe agenda internationala a evenimentelor promotionale pentru diferite sectoare de afaceri; potential crescand al serviciilor (financiar, consultanta) de a vinde serviciile lor local, CTN-urilor si ISD-urilor, exportand local.

2.1. Considerentul strategic nr.4 - Lanturi valorice si prioritati sectoriale;

Vorbind la modul general exporturile romanesti, indiferent de sector, sufera de eficienta scazuta in lanturile valorice sectoriale, valoare retinuta scazuta sau valoare adaugata scazuta. Exista putine sinergii intre diferitele lanturi valorice si o capacitate scazuta de a crea noi lanturi-valorice.

Pe de o parte exista sectoare cum ar fi agricultura, confectiile sau mobila unde componenta nationala a lantului valoric poate fi extinsa prin integrarea de mai multe verigi in amonte sau in aval.

Pe de alta parte exista o crestere a importantei lanturilor valorice globale, o delocalizare rapida a activitatilor productive si o crestere a diversificarii specializarii in activitati si operatiuni noi, inclusiv prin externalizare fata de terti (offshore outsourcing).

Externalizarea este din ce in ce mai importanta pe masura ce companiile internationale cauta locatii alternative pentru a minimiza costurile si a maximiza eficienta, ceea ce le da capacitatea de a se focaliza pe competente din ce in ce mai restranse care presupun insa inalta calificare. Cautarea de noi locatii competitive creste in ritm exponential. In anumite cazuri, cum ar fi sectoarele IT&C si mijloace de transport, externalizarea este dominanta. Intr-adevar, cu capacitatile sale de productie existente si cu intrari de ISD masive in industria auto, constructii navale sau de alte mijloace de transport, Romania are oportunitati importante pentru a-si dezvolta exporturile atat in produse de utilizare finala cat si in componente si subansamble pentru linii de productie integrate mondial.

Lanturile valorice abordeaza acest lucru in mod fundamental in acest document. Romania ar trebui sa tinteasca in mod esential, in sectoarele sale strategice, spre:

imbunatatirea eficientei in lanturile valorice existente;

retinerea si captarea valorii;

crearea de noi lanturi valorice.

A. Transformarea industriei de confectii intr-o prioritate a sectorului textil

In sectorul textil, capacitatile generale sunt folosite in operatiuni cu valoare adaugata scazuta, dar contributia industriilor usoare (textile, imbracaminte si pielarie) la economia romana este substantiala. In 2004 sectorul a fost responsabil pentru 5,5% din PIB, 9,9% din volumul productiei industriale a tarii si 34% din exporturi. Valoarea exporturilor a atins 6070 milioane USD (comparativ cu 2913 milioane USD in 1999). Structura de productie a sectorului a fost: 62,5% confectii, 22,3% textile si 15,2% produse de pielarie. Peste 7200 companii opereaza in acest sector avand peste 450.000 de angajati (20,4% din forta de munca angajata din Romania). Intreprinderile private din acest sector sunt responsabile pentru 97% din productie si exporturi

In ciuda ponderii sale in economie, valoarea adaugata in sector este in general scazuta. Utilizeaza o cantitate mare de materii prime importate si forta de munca slab platita. Majoritatea companiilor lucreaza in sistemul “lohn” sau CTM (cut, trim and make). Companiile romanesti furnizeaza doar forta de munca si aparatura in vreme ce clientul furnizeaza materiile prime, designul, brandul (sau eticheta) si marketingul.

UE absoarbe aproximativ doua treimi din exporturile Romaniei in acest sector.

Industria de confectii se va confrunta cu mari probleme atat in amonte (furnizarea de fire toarse) cat si in aval (design, branding). Caracteristicile principale reflectate de lanturile valorice existente corespunzatoare sub-sectoarelor sunt:

cele mai mari valori adaugate sunt in verigile care nu fac parte din lantul national - furnizorii de materii prime, marketing/publicitate/branding/vanzator en-gros/distribuitor;

cele mai mici influente apartin verigilor interne: depozitarea materiilor prime/produselor finite, finisare, ambalare;

cea mai mare influenta in structura lantului apartine verigii externe - marketing/publicitate/branding;

sectorul are nevoie de servicii de suport in domenii cum ar fi controlul calitatii, tranzit, depozitarea de materii prime, aptitudini specializate (designeri), informatii despre piata (identificarea si conectarea la noi lanturi de distributie).

Lantul valoric al subsectorului de incaltaminte este structurat similar:

cele mai mari valori adaugate sunt in urmatoarele verigi: furnizorii de materii prime (dintre care 60% sunt legaturi externe), marketing/publicitate/ branding/vanzator (legaturi externe);

verigile: furnizor de materii prime, marketing si vanzator au cea mai mare influenta in lantul valoric;

verigile: depozitarea materiilor prime/produselor, designul produsului, ambalare au cea mai mica influenta in lantul valoric;

sub-sectorul are nevoie de servicii de suport in domeniile dezvoltarii aptitudinilor (designeri), controlul calitatii, ambalare, informatii despre piata.

Factorii de succes critici care influenteaza competitivitatea la nivel international a sectoarelor de confectii sau incaltaminte sunt identificati ca fiind: pretul, calitatea, designul, ambalarea, eticheta ecologica. Viziunea strategica pentru perioada 2005-2009 implica trecerea graduala de la sistemul “lohn” la intrarea in functiile de design si marketing (vezi graficul lantului valoric viitor) pentru a putea beneficia de oportunitatile unei afaceri complete sub propria marca. Aceasta implica incurajarea si intarirea verigilor inverse intre producatorul produsului final si producatorii romani de materii prime. Strategia implica imbunatatirea eficientei in activitati din cadrul lantului valoric national ( lanturi valorice existente si planificate)

Printre cele mai importante obiective strategice ale sectorului in strategia de export 2005-2009 se numara:

cresterea exporturilor directe cu o rata anuala medie de 5% prin incurajarea firmelor sa se modernizeze functional spre design si retail (ex.: prin crearea unui centru de moda si design si deplasarea spre e businnes si e-commerce).

imbunatatirea eficientei in cadrul lantului valoric existent, in special in ceea ce priveste depozitarea, documentatia si logistica de transport prin training si o cooperare mai buna intre producatorii si furnizorii de servicii din sector.

implementarea sistemului de management al mediului (ISO 14001) ;

cresterea volumului productiei la un ritm mediu anual de 3,4% (2,4% in sub-sectorul incaltaminte din piele)

cresterea furnizarii interne de materii prime prin dezvoltarea productiei de fibre

centralizarea si coordonarea distributiei de materii prime prin crearea de centre de furnizare

sprijinirea procesului de armonizare la standardele UE si de acreditare de catre laboratoare Eko-text

cresterea focalizarii asupra pietelor nisa, cum ar fi cele ale din spatiul CIS, unde industria romana a detinut o pozitie de lider la un moment dat si consolidarea pe pietele traditionale in UE (mai ales pentru exporturi de imbracaminte pentru barbati si femei);

satisfacerea cererii tot mai mari de textile de avangarda (linii smart) si de imbracaminte multifunctionala.

Pentru a atinge aceste obiective capacitatea managerilor din sector de a imbunatati si crea competente necesare pentru “afaceri complete” sub propriul brand este esentiala.

De asemenea, pentru realizarea obiectivelor sunt necesare:

- sustinerea sectoarelor primare prin politici industriale si comerciale in scopul asigurarii materiilor prime si materialelor necesare realizarii de produse sub marca proprie.

- deschiderea de sucursale ale bancilor romanesti in tari de interes pentru export;

- dezvoltarea de programe si specializari pentru design si constructori de tipare prin institutii ale Ministerului Educatiei si Cercetarii , universitati si asociatii profesionale;

- eliminarea dificultatilor existente in punctele vamale prin perfectionarea legislatiei si armonizarea procedurilor in domeniu cu cale al U.E.

Planul de lucru si un program de implementare pentru acest sector sunt prezentate in anexe.

B. Axarea pe mobila cu valoare adaugata mare in procesarea lemnului

Mobila este cel mai reprezentativ produs care capitalizeaza materialul lemnos pe o piata relativ stabila. Comportamentul consumatorilor este din ce in ce mai inclinatspre solutiile ecologice cererile pentru mobilier eclogic din lemn vor continua sa creasca la nivel international.
Produsele beneficiaza de un segment traditional de distributie, cu posibilitati de expansiune si resurse materiale care pot fi furnizate din tara in proportie de peste 90%.
In sectorul de mobila, in ciuda faptului ca se adauga valori importante intr-un lant national (furnizori de materii prime), trei lanturi valorice externe – marketing/publicitate/branding si vanzator en-gros/retail sunt de o importanta covarsitoare.

Factorii critici de succesidentificati sunt: pretul, pachetul de servicii, designul, eticheta ecologica. Designul, controlul calitatii, implementarea cerintelor esentiale ale Directivelor Europene in domeniul procesarii lemnului si informatiile despre piata sunt esentiale pentru a adauga mai multa valoare. Tipurile de produse fabricate in Romania acopera intreaga gama de mobilier pentru: locuinte, birouri,scoli, zone comerciale, institutii, zone socio-culturale,cu accent atat pe ideea de mobilier clasic, imitand stilul vechi cat si mobilierul modern, raspunzand astfel unor cerinte diversificate ale clientilor de pe piata interna, precum si de pe cea externa.

Investitiile facute au fost in principal pentru achizitionarea de aparatura si echipamente.Exista o lipsa acuta de capital pentru modernizarea capacitatilor de productie. Exista foarte multe unitati care produc doar entru export. Principalele piete de vanzare pentru mobilierul din Romania au fost tarile UE care au reprezentat aproximativ 83%din totalul exporturilor. Aceste piete au fost urmatoarele: Germania, Italia, Franta, Olanda, Austria, Marea Britanie, Suedia, Belgia, Ungaria, Irlanda, Cehia, Polonia, Spania, Norvegia. Romania exporta in principal mobila care incorporeaza o valoare adaugata mare cum ar fi: sufragerii si dormitoare clasice, arta- stil , fabricate la nivel european , din esente de lemn valoroase (stejar, cires, lamai, artar, nuc), sculptate sau cu intarsii si cu finisaj de calitate. In multe cazuri in constructia produselor de mobilier, lemnului i se adauga
si alte materiale in procesul de fabricatie (granit, sticla transparenta, sticla fatetata, sticla pictata, cristal, oglinzi, placi ceramice, fier forjat, bambus,trestie, ratan, etc.). Mobila tapitata, clasica sau moderna, executata din piele in diferite culori, functie de cerere, sau acoperita cu alte materiale textile se afla in atentia consumatorilor externi si interni. In mod similar scaunele care completeaza garniturile de sufragerii sau cele cerute a fi livrate individual, sunt partial tapitate.

Viziunea strategica pentru perioada 2006-2009 implica trecerea graduala catre productia specializata cu o mai mare valoare adaugata (vezi graficele cu lanturile valorice propuse,prezentate in anexe) in conformitate cu nevoile crescande ale consumatorilor pe tipuri de mobilier,astfel:
Mobilier modular din panouri furnirute;
Mobilier din lemn masiv cu sculptura si intarsii, sau modern;
Mobilier tapitat;
Acest efort de specializare implica intrare in functiile de design si marketing.Aceasta implica si incurajarea si intarirea verigilor interne intre producatori si furnizorii de materii prime. Imbunatatirea tehnologiei de fabricatie si a productivitatii muncii la nivel de companie prin tehnologii avansate de automatizare si computerizare, o mai buna organizare a productiei, dezvoltarea de noi lanturi valorice pentru furnizarea de accesorii locale, fabricarea de materii prime pentru productie, cum ar fi adezivi si materiale de finisare se numara printre prioritati. O mai buna adaptare a ariei curriculare scolare la noile competente de pregatire in programul de formare profesionala va avea cu siguranta un impact pozitiv asupra firmelor cu activitate de productie si de
comercializare a produselor.

Pentru a asigura o dezvoltare de durata a industriei mobilei este necesar ca sectorul sa ia in calcul tendintele folosirii lemnului manifestate pe plan european si mondial, iar pentru a creste competitivitatea mobilierului romanesc pe pietele straine producatorii industriali vor lua urmatoarele masuri in perioada 2006 – 2009:
Promovarea de tehnologii ’’curate’’ ca parte a activitatilor de modernizare si dotare cu aparatura;
Extinderea folosirii sistemului informatic in acivitatile de productie, management,design, financiar – contabil;
Adaptarea aptitudinilor manageriale si de marketing la cerintele necesare pentru dezvoltarea exporturilor;
Diversificarea continua a structurii productiei in conformitate cu nevoile consumatorului, luand in considerare sectoarele de specializare-cooperare;
Infiintarea scolii de design pentru mobilier si decoratiuni interioare;
Infiintarea unor capacitati distincte pentru fabricarea de componente de mobilier;
Redotarea capacitatilor existente de fabricare a produselor semifabricate si prefabricate necesare industriei mobilei;
Dezvoltarea activitatii de cercetare – dezvoltare pentru diversificarea structurii productiei si promovarea unora dintre produsele eficiente;
Restructurarea activitatilor pentru a crea un mediu de afaceri mai performant;
Dezvoltarea cooperarii prin sprijinirea participariiagentilor economici la targuri si expozitii internationale;
Mentinerea coeziunii sociale imbunatatind nivelul de pregatireprofesionala a personalului;
Extinderea implementarii sistemului de asigurare a calitatii si de certificare a conformitatii produselor;
Aplicarea de masuri ecologice in procesele tehnologice si imbunatatirea sistemului de management al deseurilor.

Pentru a atinge obiectivele propuse in acest domeniu de activitate APMR (Asociatia Producatorilor de Mobila din Romania) coopereaza cu Ministerul Economiei si Comertului, Camera de Comert si Industrie a Romaniei, Universitatea’’Transilvania’’ din Brasov , Universitatea Politehnica din Bucuresti, Institutul National al Lemnului, precum si cu asociatiile profesionale interesate care actioneaza in campuri inrudite. APMR va actiona pentru a creste nivelul de capitalizare a avantajelor oferite de abundenta materiilor prime si a resurselor, pentru atragerea tehnologiilor avansate, pentru dezvotarea comertului pe alte piete.

C. Externalizarea IT&C, un sector strategic crucial

Externalizarea, o noua abordare si cu o importanta crescanda in comertul international

Outsourcing, furnizarea din exteriorul firmei, nu reprezinta altceva decat o externalizare a activitatilor de productie. Pana acum nimic nou deoarece diviziunea muncii a continuat mereu, creand o noua gama de produse, produse secundare si servicii datorita cererilor in crestere si din ce in ce mai diversificate ale consumatorilor. Ceea ce descriem acum prin outsourcing este probabil o noua revolutie in comertul international numita frecvent 'revolutia serviciilor' ceea ce inseamna comert cu activitati sau servicii din ce in ce mai specializate care acum 20 de ani erau considerate ca necomercializabile. Activitatile de productie umane sunt prezente din ce in ce mai divizibile si mai comercializabile.Doua procese majore au contribuit la aceasta dezvoltare:

cresterea mobilitatii internationale a factorilor datorita liberalizarii si globalizarii;

noi tehnologii IT&C.

Sub impactul noilor tehnologii IT&C externalizarea serviciilor s-a dezvoltat rapid, in special cele axate pe tehnologia informatiei si comunicarii. Caracteristicile principale ale acestei evolutii pot fi identificate ca fiind:

Activitatile productive sunt impartite sau fragmentate in componente mici, care se pot afla in alta parte pentru a beneficia de conditii favorabile (disponibilitate, pret, calitate);

Aceste activitati sunt transportabile datorita noilor tehnologii;

Tipuri de activitati care inainte erau interne si nu puteau fi comercializate au devenit servicii comercializabile, crescand comertul in servicii in mod exponential;

Experienta arata faptul ca la nivel mondial companiile isi externalizeaza masiv serviciile si aceasta explozie ia urmatoarele forme:

Externalizarea la nivel de companie prin delocalizare si impartirea activitatilor primare prin care productia din interiorul companiei este transferata la o filiala locala sau straina datorita dotarii mai bune la costuri mai mici. Aceasta se poate afla fie in interiorul tarii ,fie in strainatate;

Externalizarea in afara companiei prin care compania externalizeaza activitati si servicii unei alte companii din aceeasi tara sau din strainatate.

Intr-o forma sau alta, in interiorul companiei sau grupului de companii sau in afara acestora sau catre o terta parte se poate face diferentierea intre externalizarea in-house, acolo unde valoarea este retinuta sau captata in interiorul companiei si externalizarea off-shore, acolo unde serviciile sunt produse in strainatate. Urmatoarea schema este relevanta:

Vocatia strategica a externalizarii (outsourcing) IT&C la nivel national

Luand in considerare deplasarea mondiala spre externalizare, sectorul IT&C este de o importanta strategica cruciala pentru economia nationala datorita multiplelor sale capacitati care ii dau o vocatie strategica speciala:

Exportator off-shore a produselor si serviciilor sale in noua piata de externalizare mondiala care se afla inca in starea sa incipienta;

Furnizor national de externalizari de produse si servicii IT&C vitale catre alte sectoare si sectoare strategice de export, captand valoarea in interiorul tarii;

per total un catalizator esential al comertului electronic si al e-business ca o conditie de baza pentru competitivitatea nationala din viitor si avand un rol crucial in cresterea eficientei lantului valoric multi-sectorial.

Cel mai important contributor la cresterea industriei IT&C si a serviciilor din Romania este fara doar si poate externalizarea. Luand in considerare faptul ca externalizarea offshore s-a dezvoltat rapid in ultimii ani, Romania prioritizeaza strategic pentru comert international de serviciiIT&C si o prezenta activa pe piata de outsourcing. Observatorii si expertii se asteapta ca externalizarea off-shore a serviciilor sa creasca si mai rapid in viitorul apropiat. Presiunea competitiva asupra companiilor (nu numai CTN-uri dar si companii mici) poate conduce la o externalizare off-shore si mai mare pe masura ce managerii sunt fortati sa isi imbunatateasca competitivitatea.

Mutatia globala spre servicii de IT&C, cresterea externalizarii off-shore ofera beneficii potentiale de dezvoltare pentru Romania. Beneficiile pentru companii ale externalizarii off-shore sunt bine documentate - costuri mai mici, calitate mai ridicata, etc. – dar importanta lor pentru dezvoltare durabila in tarile mai putin dezvoltate este de asemenea esentiala. Externalizarea off-shore atrage crearea de locuri de munca si munca creatoare de venituri. Externalizarea a ajutat si va continua sa ajute romanii in a dezvolta noi capacitati si a opri exodul creierelor. Conduce la excelenta si la furnizarea de know-how.

Credibilitatea, calitatea si brandingul in externalizarea off-shore

Reducerea costurilor a fost primul lucru care a condus la externalizarea off-shore dar, pe langa faptul ca permite unei companii sa reduca costurile conteaza si interesul crescand de a creste calitatea. Prin urmare credibilitatea furnizorilor de servicii este esentiala si SNE sustine necesitatea stimularii si a altor factori decat costul redus al fortei de munca, cum ar fi:

disponibilitatea si nivelul inalt al combinatiilor de diferite aptitudini profesionale (tehnice, IT, limbi straine);

nivel de concentrare in clustere de furnizori de servicii exportatori si proximitatea lor si calitatea interactiunii cu universitatile;

calitatea serviciilor educationale si de training din universitati;

calitatea infrastructurii telecomunicatiilor si a legislatiei aferente;

afinitati culturale si capital social;

aderenta companiilor off-shore la standarde sectoriale specifice recunoscute, in afara de ISO (CMM);

program de branding al sectorului in afara, pe piata de externalizare.

Conform unei estimari a Pierre Audoin Consultants piata de servicii si software a Romaniei este una mica, fiind cu 4 ani in urma Poloniei, 6 ani in urma Ungariei si cu 8 ani in urma Cehiei. Starea de „junior” a pietei locale nu favorizeaza specializarea pe anumite nise; unul dintre putinele sub-sectoare unde dezvoltarea de software este stimulata este in domeniul contabilitatii si managementului financiar. Sau in cel mai bun caz ERP (si mai recent CRM, desi totusi ambele sunt extrem de mature in UE si in SUA si astfel potentialul de export pentru acestea este extrem de limitat).

Externalizarea (fie ea off-shore sau near-shore) reprezinta 95% din exporturile romanesti de software si servicii. Astfel ca raman doar 5% in licente de produse romanesti exportate in realitate - in mod clar o diferenta enorma. Judecand dupa acest rationament apare intrebarea: care este brandul Romaniei ca si tara “IT'?

Romania trebuie sa diferentieze strategic. Avantajele pozitiei geografice, cunostintele de limbi straine, cultura similara cu cea a 'civilizatiei vestice', capitalul social, profesionistii bine pregatiti si o baza de inovare din ce in ce mai mare sunt pietrele de temelii pentru a deveni o destinatie de externalizare cu valoare adaugata mare. Avem cu siguranta aptitudinile necesare si multe companii incearca din rasputeri sa isi imbunatateasca si sa isi certifice aceste aptitudini. Ceea ce trebuie sa ne dam seama in urmatori ani este cum sa includem mai mult in lantul valoric de productie de software in procesele pe care le externalizam.

Romania poate fi si o mare tinta pentru servicii bazate pe IT precum si BPO, mai ales datorita avantajelor prezentate mai sus (dupa spusele Asociatiei Traducatorilor Profesionisti din Europa de Est Romania ocupa locul 1 ca si abilitate de a vorbi limbi straine).

Constrangeri si actiuni strategice

Constrangerile majore recunoscute de catre sector in Romania ca fiind stavile pentru competitivitatea sa generala sunt:

Arie curiculara IT inadecvata

Lipsa de parteneriate intre industria software si mediul academic

Putine stimulente financiar bancare - pentru a permite dezvoltarea exploziva a industriei (vezi actiunile de succes ale Indiei, Chinei si Irlandei)

Lipseste un portal informational centralizat despre industria de IT romaneasca

Infrastructura de Internet si telecomunicatii este subdezvoltata si scumpa

Serviciile de dezvoltare a afacerilor nu raspund nevoilor companiilor - o abordare mai focalizata este necesara pentru a identifica nevoile critice specifice si pentru a gasi solutii

Nu exista studii de piata relevante care sa identifice piete nisa in UE si in lume

Sistem de reprezentare externa nefunctional. Birourile comerciale nu au profesionisti in marketing care sa promoveze IT-ul romanesc.

Transparenta scazuta in ceea ce priveste oportunitatile de afaceri, accesul la finantare, proiecte publice, etc.

Nu exista o strategie de marketing internationala consolidata

Desi exista brand-uri IT romanesti performante la nivel de firma, procesul de creare a unui brand sectorial unitar si coerent la nivelul intregii industrii se afla inca in faza incipienta

Exista o nevoie puternica de a promova asociatiile si a le imbunatati reprezentarea

Nu exista mecanisme pentru incurajarea ISD-urilor, nu exista mecanisme pentru a incuraja investitiile romanesti in alte tari (export de capital)

Ne lipseste un program de training profesional pentru a dezvolta aptitudini de management pentru companii IT

Privind propriul sau lant valoric sectorul IT&C trebuie sa actioneze in principal in urmatoarele directii:

Sectorul academic pentru a adapta ariile curiculare;

Programe de Training;

Certificari;

Sprijinirea afacerilor, informatii focalizate pe comert, informatii de piata inteligente;

Accesul la piete;

Branding, promovare – adaptate nevoilor.

Viziunea strategica a sectorului este de a creste capacitatea sa de a face fata optiunilor de externalizare ale clientilor internationali si de specializare in exportul de solutii cu mai multa valoare adaugata, trecand in mod gradual de la externalizarea de valoare mica la produse si servicii IT&C de valoare ridicata si de a imbunatati capacitatea acestuia de a oferi produse si servicii locale, dand astfel exportatorilor din alte sectoare capacitatea de a-si creste competitivitatea. Pentru ca aceasta viziune sa devina realitate sectorul trebuie sa se focalizeze in mod strategic pe aptitudini umane pentru a face transferul de competente de la servicii pentru aptitudini scazute (introducere de date, centre de telefonie) care au un efect de antrenare si multiplicare scazute la servicii pentru aptitudini medii (operatiuni de procesare sau servicii back-office, facturare, contabilitate) sau chiar si servicii pentru aptitudini ridicate (cercetare si dezvoltare pentru diferite sectoare, designul sistemelor industriale sau tehnologice, servicii de testare specifice sectorului, dezvoltare de software, solutii IT end-to-end, etc.). Deoarece aptitudinile medii si ridicate implica si stimuleaza concentrarile economice, clusterele si interactiunile institutionale obiective principale pentru sector in perioada 2005-2009 sunt:

extinderea in noi linii de servicii;

intrarea pe segmente de clienti noi, insuficient abordate;

cresterea competentelor pe lantul valoric, spre servicii ce implica solutii creative care sa formeze proiecte complete.

Pentru a atinge aceste obiective sectorul tinteste:

Imbunatatirea ratei de patrundere a IT in economia si in societatea romaneasca;

Promovarea activa a oportunitatilor de externalizare off-shore si a ofertei deoarece, baza unei strategii globale de externalizare a companiilor este cunoasterea optiunilor globale si regionale de externalizare si luarea de decizii de externalizare in mod activ despre toate functiile afacerii in loc de a folosi resurse locale si/sau interne ca standard. Este prin urmare esential ca piata globala de externalizare sa aiba cunostinta de oferta de export romaneasca.

Ajutarea initiativelor de inovare industriala si a capacitatilor de cercetare si dezvoltare

Eforturi de imbunatatire a proceselor interne pentru a imbunatati competitivitatea (adoptarea ISO, CMMI, TQM si alte standarde recunoscute international)

Dezvoltarea aptitudinilor manageriale pentru companiile IT pentru a imbunatati competitivitatea internationala

Imbunatatirea finantarii si a investitiilor in companiile de servicii IT

Dezvoltarea de capacitati de marketing international; folosirea mai buna a resurselor existente

Dezvoltarea de capacitati de sondare in cadrul companiilor si asociatiilor IT romanesti pentru a le pregati pentru piata internationala; crearea de market intelligence pentru industria IT romaneasca.

Construirea unui brand IT romanesc solid

Incurajarea investitiilor IT romanesti in alte tari

Coeziune la nivel de asociatie pentru a imbunatati reprezentarea sectorului si a construi BSO-uri puternice

Acoperirea prapastiei dintre sectorul IT si mediul academic.

Monitorizarea si ajutarea procesului de armonizare a legislatiei nationale in domeniul competitiei in pietele pentru servicii de comunicatii electronice

Imbunatatirea competitivitatii intreprinderilor producatoare romanesti (echipamente telecomunicatii); -       .

Dezvoltarea unui serviciu de previziuni (in comunicatii);

Suport imbunatatit pentru ariile curiculare ale Universitatilor in domeniul IT&C (inclusiv aptitudini antreprenoriale);

Dezvoltarea de capacitati de cercetare si dezvoltare referitoare la continutul pentru a III-a generatie de telefonie mobila (inclusiv un parc industrial)

Crearea de verigi de dialog structural cu alte comunitati sectoriale de afaceri (textile, mobila, turism rural, automobile, etc.) pentru a oferi aplicatii industriale verticale si a aduce la cunostinta celorlalte sectoare activitatile IT externalizabile care pot contribui la cresterea eficientei lanturilor valorice ale altor produse.

D. Procesarea metalelor catre o specializare mai buna si un efect in aval pentru alti exportatori industriali

Procesarea metalelor in Romania are avantajul de a fi o industrie cu traditie,privatizata in intregime. Capacitatile principale de productie au introdus management performant din partea unor grupuri din industria otelului care actioneaza la nivel mondial (LNM - Mittal Steel (India), MECHEL, SINARA-TMK , etc.). Capacitatea de productie a fost utilizata in principal pentru a creste exporturile de produse din otel avand in vedere cresterea cererii internationale. Totusi cresterea in exporturile metalurgice este substantial mai mica decat cresterea per total e exporturilor romanesti. In ciuda unei cresteri puternice a importurilor balanta externa a ramas pozitiva pentru metalurgie (in 2004 exporturile au reprezentat 3,25 miliarde USD , fata de circa 1,64 miliarde USD importuri). Se preconizeaza ca cererea sa creasca in zona din jurul Romaniei, iar marii furnizori de otel din zona scad cantitatile oferite pentru export deoarece cererea interna este in crestere (Ucraina, Turcia, Cehia, Ungaria), astfel ca metalurgia din Romania va trebui sa raspunda atat unei cresteri a cererii interne cat si cresterii cererii externe. Printr-o abordare strategica a lantului de valori ambele optiuni trebui sa tinteasca:

bunuri exportabile cu valoare adaugata mare cum ar fi sinele de tren, cu fasii si placi de otel inoxidabil si rezistent la caldura sau produse acoperite cu otel;

capacitatea de adaptare la cererile consumatorilor pentru comenzi personalizate inclusiv licitatii internationale importante;

crearea unui lant valoric nou ca o ramura industriala puternica pentru producerea de echipamente pentru protectia mediului destinate exportului;

contributia la lantul local a altor sectoare strategice cum ar fi constructia de masini sau cea a componentelor pentru industria mijloacelor de transport, prin specializarea si mai mare in productie in zone nisa cum ar fi parti de automobile presate/sudate. Aceste specializari cu furnizori interni pot fi extinse si la export;

crearea de centre de servicii siderurgice capabile sa infiinteze societati mixte sau consortii de companii romanesti pentru a castiga proiecte internationale;

modernizarea continua a fluxurilor de productie (vezi graficele de mai jos) pentru a face fata standardelor internationale de calitate si de mediu;

E. Externalizarea industriala focalizata pe industria constructoare de masini si componente auto

Sectorul industriei constructoare de masini are un rol foarte important in economie, prin valoarea adaugata mare pe lantul valoric, ceea ce ii permite prin cresterea competitivitatii sa devina un important partener capabil sa indeplineasca optiunile regionale de externalizare ale clientilor internationali.

In viziunea noastra, urmarind tendintele industriei componentelor de automobile, restul industriei constructoare de masini urmeaza tendinte similare de dezvoltare graduala si specializare pe verticala in cadrul pietei comunitare europene, dupa cum urmeaza:

industriile constructoare de nave, vehicule de transport (inclusiv tractoarele) si componente pentru acestea (inclusiv echipamente agricole) si componente pentru avioane vor continua sa creasca si sa devina noi poli de specializare in Romania;

echipamentele si componentele industriale pentru chimie, petrochimie, petrol si gaze, producerea de electricitate, rulmenti si pompe industriale vor continua sa joace un rol major in subcontractare.

Romania se numara printre producatorii europeni de mijloace de transport cu fabrici mari la Pitesti-Colibasi (fabrica Dacia, proprietate a Renault Group), Craiova (fabrica Daewoo) si Campulung (jeep-uri ARO). Existenta dinainte de 1989 a unei industrii producatoare de autovehicule si cresterea competitiei globale in domeniu au condus la reinvierea acestui sector in doua feluri:

decizia strategica a producatorilor mondiali mari, in special Renault, de a prelua controlul asupra facilitatilor si de a moderniza tehnologia, producand acum sub brandul Dacia o noua generatie de automobil la standarde europene (asa-numitul program Logan), parte din productie fiind deja exportata;

cererea crescanda pentru componente auto fabricate de Renault a creat noi oportunitati de afaceri pentru vechii furnizori ai industriei auto din Romania cu conditia de a face fata noilor cerinte ridicate de standarde ale producatorului international de automobile.

In conformitate cu evaluarea noastra, noul pol al producerii masinilor se muta gradual catre Europa de Est. In viziunea noastra Romania este bine pozitionata sa devina, dupa Polonia, Cehia,Slovacia si Ungaria, urmatorul lider regional atat in producerea si exportul de automobile cat si in exportul de componente de automobile, datorita unor motive importante:

interesul investitorului strategic Renault de a deveni un exportator important de masini fabricate in Romania si de a integra productia a cat mai multor componente in tara noastra pentru a deveni mai competitiv, marind astfel lantul valoric national;

interesul producatorilor mondiali de automobile de a absorbi componente de automobile din Romania;

existenta unor industrii in amonte dezvoltate cum ar fi procesarea otelului si a metalelor, mase mase plastice, electrotehnica, care maresc capacitatea producatorilor romani de a intra in lanturile de furnizare a automobilelor;

interesul crescand al ISD-urilor de a veni si a investi in industriile in amonte din Romania.

locatie favorabila, langa cererea europeana pentru automobile si componente de automobile.

Pentru a atinge aceasta viziune Romania trebuie sa tinteasca urmatoarele obiective strategice:

cresterea capacitatii furnizorilor locali de componente auto de a-si adapta productia si de a indeplini cerintele de calitate ale producatorilor de automobile;

cresterea capacitatii de atragere a ISD-urilor in productia de componente de automobile;

dezvoltarea de noi aptitudini de marketing si manageriale in industriile in amonte;

acces mai bun la finantare pentru companii;

crearea unei retele de centre pentru cercetare aplicata, inovare si transfer de tehnologie

o mai buna promovare peste hotare a industriilor de automobile/componente de automobile romanesti (inclusiv a mijloacelor de transport agricol si a echipamentelor agricole).

Cateva puncte slabe ale industriei (rigiditatea in organizare si management, lipsa aptitudinilor de marketing, decalajul tehnologic, lipsa de aptitudini adaptate la nevoi noi, incapacitatea de inovare si activitati de cercetare si dezvoltare slabe) sunt contra-balansate de avantaje (traditie in productie, forta de munca ieftina, experienta in subcontractare)

Viziunea strategica a sectorului este aceea de a-i creste capacitatea pentru a indeplini optiunile regionale de externalizare ale clientilor internationali si specializarea in exportul componentelor cu valoare adaugata mai mare pe lantul valoric mondial. Obiectivele principale ale sectorului pentru perioada 2005-2009 sunt:

Diseminarea corespunzatoare in randul producatorilor romani a conditiilor de calitate impuse fie de catre standardele internationale, fie de catre cumparatori (lista scurta a cerintelor referitoare la furnizori) pentru a exporta;

Promovarea activa a exportatorilor potentiali la evenimente promotionale (forumuri si seminarii pentru companii importatoare straine) pentru a veni in intampinarea interesului companiilor mari de a cauta optiuni regionale de externalizare;

Stimularea initiativelor de inovare industriala si a capacitatilor de cercetare si dezvoltare;

Eforturi de imbunatatire a proceselor interne pentru a creste calitatea si competitivitatea;

Dezvoltarea capacitatilor de marketing - folosirea mai buna a resurselor existente;

Dezvoltarea in cadrul companiilor si asociatiilor romanesti a capacitatii de a se pregati pentru piata internationala; crearea de market intelligence pentru externalizarea industriala romaneasca.

Acoperirea decalajului dintre externalizarea industriala si mediul academic.

F. Crearea de eficienta, noi specializari si valoare adaugata in chimie

Industriile anvelopelor si articolelor din cauciuc

Industria anvelopelor este un sector dinamic din cadrul economiei nationale avand un nivel de performanta ridicat si o traditie de peste 65 de ani de activitate industriala in Romania. Aceasta este un furnizor important de anvelope pentru industria constructoare de masini (prima echipare), transport si agricultura precum si pentru nevoile populatiei (piese de rezerva).

In 2004 industria anvelopelor a reprezentat aproximativ 0,75% din totalul activitatilor industriale din Romania (exprimate prin nivelul de productie atins) cu o cota parte de aproximativ 3,5% in cadrul ramurii chimice-petrochimice; a participat cu o cota de aproximativ 0,85% in totalul exporturilor si cu aproximativ 6% in totalul exporturilor industriei chimice, importul specific acestui domeniu avand o cota de aproximativ 0,7% din total; a avut 6100 de angajati; sase societati comerciale au functionat in aceasta industrie (Victoria Michelin Romania, Floresti Prahova, Silvania Michelin Romania Zalau, Continental Automotive Products Timisoara, Rotras Turnu Severin, Danubiana Bucharest si Romvelo Ludus); peste 99% din productia industriala si de export este acum efectuata de catre sectorul privat (primele cinci din cele sase companii mentionate mai sus); se prevede o crestere anuala de 3,5 - 4% pana in 2009.

Piata mondiala este dominata in proportie de peste 80% de primii patru producatori din lume: Michelin – Franta, Bridgestone – Japonia, Goodyear – SUA si Continental – Germania. Michelin si Continental sunt investitori strategici in industria anvelopelor din Romania, aducand integrare verticala a lanturilor valorice globale in economia romana, aspect care poate fi considerat ca fiind o optiune strategica a jucatorilor mondiali europeni sau americani avand in vedere faptul ca fabricile principale din Europa Centrala si de Est au fost preluate de catre Michelin, Goodyear si Continental,

In ciuda concentrarii productiei la cativa jucatori mondiali, competitia este acerba.

Noi competitori puternici din tari membre UE: Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, isi consolideaza in mod constant pozitia mondiala sunt amestecati cu competitori traditionali – companii mari din tarile Uniunii Europene: Michelin (Franta), Continental (Germania), Pirelli (Italia), Semperit (Austria) au o cifra de afaceri atingand miliarde dolari pe an.

Exportul de anvelope romanesti a crescut spectaculos in perioada 2002 –2004, inregistrand o crestere in volumul produselor exportate de 100,4%, din care cota cea mai mare fiind reprezentata de anvelopele radiale de masina T-M (peste 97% din exporturile din 2004) produse de catre companiile Continental Automotive Products , Victoria Michelin Romania si Floresti Prahova.

In industria anvelopelor, Romania beneficiaza de prezenta a doi lideri mondiali, Michelin si Continental, care au adus imbunatatiri majore ale nivelurilor tehnice si de calitate ale anvelopelor radiale de masina T/M si de camioane M/M si care fac posibila realizarea de produse competitive din punct de vedere calitativ pentru piata interna si pentru export.

Existenta industriei chimice si petrochimice in amonte care asigura o baza de materii prime (cauciuc sintetic,plastifianti, antioxidanti si acceleratori, sulf, textile si partial corzi metalice, etc.) reprezinta un punct forte al sectorului in cadrul abordarii lantului valoric, deoarece Romania isi poate extinde lantul valoric national si isi poate imbunatati eficienta. Totusi nu toate materialele pot fi furnizate de catre industria interna (cauciuc natural, anumite tipuri de cauciuc sintetic sau acceleratori de crestere) Deoarece competitorii majori trec prin aceleasi probleme se poate ca acestea sa nu afecteze competitivitatea sectorului. Cele mai importante sunt costurile de productie mari in sectoarele primare datorate in principal:

Capacitatilor nestructurate mari, cu flexibilitate si adaptare la cerintele pietei scazute

Folosirea unor capacitati sub limita de profitabilitate

Supradimensionarea personalului

Productivitate scazuta

Consumuri de material si de electricitate ridicate in comparatie cu cele din lume

Lipsa de fonduri de investitii si capital curent

Factorii critici de succes identificati in lantul valoric al acestui sub-sector sunt:

pretul, pachetul de servicii complete, designul si eticheta ecologica;

cele mai mari valori sunt adaugate catre verigile externe ale lantului national (furnizori de materii prime, promovarea pe piete straine, dealer/furnizor en-gros – 67,8%);

cea mai mica influenta apartine verigilor: stocarea materiilor prime, formare, finisare, ambalare, depozitare produs final;

o mare influenta pe langa lant se datoreaza legaturii externe: marketing, publicitate, branding;

serviciile pentru sprijinirea exporturilor care ar putea fi folositoare sunt: controlul calitatii, transporturile, depozitarea de materii prime, designeri, informatii de piata (identificarea si accesul unor noi lanturi de furnizare).

Pentru a capta si retine mai multa valoare in industria nationala de anvelope trebuie intreprinse actiuni in urmatoarele directii:

Organizarea de centre zonale de furnizare de materii prime pentru produsele ce urmeaza a fi exportate.

Introducerea si dezvoltarea graduala a Sistemului de Management al Calitatii si a certificarii de produs si sistemelor de inspectie performante pentru a imbunatati performantele si competitivitatea

Implementarea de sisteme integrate de management la furnizorii de materii prime, materii auxiliare si servicii.

Imbunatatirea resurselor umane - pentru management si productie, in ceea ce priveste profitabilitatea procesului de productie.

Imbunatatirea infrastructurii transporturilor (reteaua interjudeteana, nationala, europeana) prin transformarea acestei actiuni intr-o prioritate la nivel local, municipal, judetean, european, etc., administratiile publice avand in vedere imbunatatirea fluxului transportului de bunuri de la/catre client (beneficiar)

Promovarea de specialisti romani in marketing, publicitate si promovarea brandurilor, cu scopul de a identifica si aborda noi lanturi de furnizare de produse

Sprijinirea relansarii productiei interne de materii prime necesare pentru productia de anvelope.

Urmatoarele sunt prevazute in dezvoltarea industriei anvelopelor din Romania:

Cresterea volumului productiei in perioada 2005 – 2009 la o rata anuala de 3,5% prin modernizarea capacitatilor de productie viabile si prin constructia de noi capacitati;

Cresterea cotei anvelopelor radiale de masina in cadrul productiei si diversificarea gamei in conformitate cu cerintele utilizatorilor principali;

Cresterea competitivitatii anvelopelor pe piata interna si externa, cresterea exporturilor directe la o rata anuala de aproximativ 4% in perioada 2005 – 2009;

Procese ecologice de productie si protectie a mediului in conformitate cu normele de mediu europene.

Urmatoarele prioritati sunt identificate in dezvoltarea industriei anvelopelor din Romania:

Sprijinirea lansarii si dezvoltarii sectoarelor industriale primare si a consumatorilor principali: furnizorii de materii prime, producatorii de vehicule, transporturilor, utilizatorilor agricoli, etc. pentru a creste cota produselor specifice pe piata interna si externa.

Aducerea si pastrarea de cat mai multa valoare adaugata in componenta nationala a lantului valoric prin orientarea productiei si a vanzarilor catre produsele de ultima generatie

Promovarea generala a industriei producatoare de anvelope la nivel mondial, consolidarea pietelor existente si penetrarea pe noi segmente de piata.

Mase Plastice

Peste 600 de producatori si exportatori curenti sau potentiali activeaza pe piata. Printre acestia se numara si intreprinderi foste proprietati de stat care activau in fosta economie planificata centralizata. Toate companiile din sector sunt privatizate, avand capital romanesc mixt sau strain. Majoritatea companiilor sunt specializate in mase plastice pentru industriile materialelor de constructie sau ambalare, acoperind in principal cererea interna (85%), iar 15% din productie este exportata. Cererea crescuta face posibila o rata de crestere mai ridicata a acestui sector in comparatie cu cresterea industriala medie dar, in ciuda transferului de tehnologie relevant, majoritatea capacitatilor de productie se bazeaza pe tehnologii vechi.

Masele plastice romanesti au reusit cu succes sa intre si sa fie active pe piete straine mai ales cu:

Foi si role de plastic;

saci de polietilena;

filme de plastic

echipament sanitar;

ambalaje;

plastice pentru industria constructoare de masini si de automobile.

Competitori regionali importanti cum ar fi Ungaria, Polonia, Slovacia si Cehia au atras mai bine ISD-uri in acest sector pana acum si beneficiaza de tehnologii noi si de management eficient capabil sa reduca costurile mai mult decat in Romania, reducand din avantajul costurilor scazute pentru forta de munca, care inca exista la noi in tara.            Analiza lantului valoric indica costuri indirecte ridicate care pot fi reduse si lipsa de preocupare pentru a crea produse cu valoare adaugata mare prin cercetare si dezvoltare. Companiile romane investesc putin si in marketing. Totusi capacitatile existente de productie pot beneficia de pe urma liberalizarii, delocalizarii continue si interesului crescand al lanturilor mondiale de productie TNT de a externaliza in Romania.

Pentru a capta, retine valoare sau imbunatati eficienta comunitatea de afaceri din sector tinteste:

Noi furnizori ieftini de materii prime;

Acorduri comerciale si cooperare pe termen lung intre furnizorii si producatorii de bunuri exportabile;

Transfer de tehnologie si robotizarea unor operatiuni;

Introducerea si dezvoltarea graduala a unui sistem national de management al calitatii specific sectorului si o certificare si inspectie de calitate specifica;

Cresterea competentelor si a pregatirii pentru meserii in domeniu;

Sectorul tinteste o crestere a exporturilor maselor plastice cu valoare adaugata pentru industriile constructoare de masini si de automobile sau bunuri pentru consumatori.

Ingrasaminte chimice

Romania, datorita potentialului sau ridicat in agricultura a dezvoltat inca din 1960 o importanta industrie bazata pe productia de uree, fosfati si alte ingrasaminte. Acum numai 26% din productie este utilizata pentru ferme non-organice in interiorul tarii si restul de 74% este exportat. Ureea reprezinta 80% din exporturile totale. Majoritatea competitorilor exportatorilor romani sunt din Rusia, Ucraina si Orientul Mijlociu. Majoritatea acestora beneficiaza de avantajul decisiv al costului scazut al gazelor naturale care reprezinta o mare parte din costul productiei. Totusi exportatorii romani au reusit cu succes sa pastreze segmente in pietele traditionale de export cum ar fi Turcia, subcontinentul Indian, Thailanda, Siria, Mexic, Nigeria, Ghana. Exportatorii romani se mentin de asemenea bine pe pietele europene cum ar fi Ungaria, Italia sau Iugoslavia. Prin urmare se poate spune ca Romania are exporturi stabile sau in crestere pe o arie geografica diversificata si ca produsele romanesti cum ar fi ureea au devenit traditionale si se bucura de o buna recunoastere mondiala, reusind sa fie competitive in ciuda fluctuatiilor cererii sau conditiilor adverse de piata sau constrangerilor interne cum ar fi cresterea graduala a pretului gazelor naturale.

Romania este pe locul 19 din 29 de producatori mondiali de ingrasaminte si in viziunea sectorului ar trebui sa ne pastram si chiar sa ne imbunatatim pozitia prin exporturi mai competitive si specializare continua in ingrasaminte complexe, cu valoare adaugata mai mare.

Pentru a asigura dezvoltarea exporturilor se au in vedere:

o promovare mai buna si marketing agresiv pentru produsele romanesti de acest tip .

adaptarea la normele de mediu ale UE;

imbunatatirea proceselor interne pentru a creste competitivitatea;

dezvoltarea capacitatii de marketing; folosirea mai buna a resurselor existente.

Produse Farmaceutice

In timpul economiei centralizate sectorul a fost creat pentru a satisface aproape in intregime necesarul intern de medicamente. Dupa 1990, cand s-a liberalizat comertul exterior, producatorii straini au inceput sa isi arate interesul pentru potentialul in domeniu al Romaniei, o tara cu o populatie de 22 milioane de locuitori si cu un consum de medicamente/capita scazut. Acestia au intrat pe piata prin importuri directe, acorduri de licentiere, achizitii (SmithKline Beecham a achizitionat 65% din Europharm; Lek a achizitionat 90% din PharmaTech) si privatizari (Gedeon Richter a cumparat pachetul majoritar din Armedica).

Pe de alta parte producatorii romani au incercat sa creasca exporturile dar barierele standardelor GMP (buna practica de fabricatie) au facut dificila intrarea pe piete noi. Exceptand Antibiotice Iasi care exporta si catre tari vestice ceilalti producatori interni traditionali exporta in principal catre Rusia, Moldova si tarile CSI.

Exportatorii actuali domina piata

Conform datelor din 2004 exportatorii actuali sunt doar cateva companii mari. Intrarea pe piata este dificila pentru noi producatori deoarece aceasta industrie are multe perspective de investitii pe termen lung si asteptari de beneficii. Dintre cei trei producatori romani principali Sicomed Bucuresti si Antibiotice Iasi sunt listate la Bursa de Valori Bucuresti in vreme ce Terapia Cluj Napoca a fost delistata in ultima parte a lui 2003 dupa ce a fost preluata de catre fondul de investitii Advent. Mai multe detalii despre exportatori romani in casuta de mai jos:

Din punctul de vedere al abordarii sectoriale strategice industria farmaceutica, dominata de cateva companii puternice care sunt si exportatorii curenti, tintele principale sunt:

crearea unui centru colectiv de logistica pentru a se asigura o furnizare mai ieftina de materii prime;

crearea de canale de distributie proprii in strainatate capabile sa faca fata procedurilor de certificare necesare pentru a fi acceptate pe piata si operatiunilor de marketing local pentru exportatorii de medicamente;

marketing si brand building mai agresiv pentru exportatorii principali actuali: Sicomed,Terapia si Antibiotice;

cresterea proportiei investitiilor proprii in activitati de cercetare si dezvoltare pentru a imbunatati tehnologiile de productie pentru medicamente existente, precum si pentru a introduce produse noi.

Tintirea in principal a pietelor traditionale cum ar fi Moldova si Rusia dar si UE;

rationalizarea si realocarea vanzarilor si a sprijinului in marketing catre produse care ofera valoare adaugata mai mare.

G. Produse electro-tehnice pentru piata internationala si cereri in schimbare

Sectorul electronicelor si electro-tehnicelor este unul foarte eterogen, producand peste 200.000 de tipuri de produse si avand capacitati importante construite inainte de 1989. Principalele unitati de productie produc aparate si aparatura electrocasnica, echipamente de birou, hardware si componente, parti si echipamente electronice, motoare electrice, transformatoare, echipamente de distributie a electricitatii, cabluri electrice, baterii, lampi si produse de iluminat, tuburi electronice, echipamente de masura, radiouri si televizoare, echipamente de inregistrare, etc. Majoritatea companiilor sunt IMM-uri dar exista si 50 de companii mari.

Dupa 1989 majoritatea companiilor din acest domeniu se confrunta cu lipsa de comenzi si nivelul de utilizare a capacitatilor existente este intre 25%-90%. Datorita lipsei comenzilor tehnologia s-a invechit si sectorul se confrunta cu un decalaj tehnologic major.

Industria se va concentra pe castigatorii din exporturi in ciuda declinului general al sectorului, cum ar fi:

aparate si aparatura electrocasnica;

componente hardware;

motoare, generatoare si transformatoare;

echipament pentru distributia electricitatii;

fibre si cabluri;

echipament de iluminat;

echipamente si instrumente optice.

Pentru a obtine aceste rezultate industria tinteste urmatoarele obiective prin planul de actiuni :

stimularea investitiilor si a investitiilor straine pentru a moderniza activitatile de productie pe lantul valoric, cum ar fi productia de componente sau cercetare si dezvoltare pentru o mai buna executie;

crearea unui centru logistic pentru furnizarea materiilor prime;

cresterea numarului de furnizori locali prin cooperare mai buna cu acestia si prin sprijinirea lor sa isi adapteze productia

deschiderea de reprezentante de marketing si comerciale proprii peste hotare.

H. A face fata provocarilor in agricultura organica

In majoritatea industriilor de procesare a alimentelor si in vinificatie exista o mare lipsa de capacitate pentru valorificarea strugurilor, carnii si legumelor, fapt care limiteaza volumul produselor exportabile.

Pentru a fi validate ca fiind ecologice si a fi scoase pe piata produsele alimentare trebuie sa aiba pe etichete referinte explicite referitoare la metodele ecologice de productie a acestora si referitor la certificarea de evaluare a calitatii emisa de o organizatie supervizoare.

Fermele ecologice reprezinta un nou sector. Romania beneficiaza de conditii corespunzatoare pentru a promova agricultura ecologica, cum ar fi:

sol fertil si productiv;

folosirea intensiva a substantelor chimice si a tehnologiilor aferente nu creeaza un impact negativ ca cel din tarile dezvoltate;

agricultura traditionala romaneasca se bazeaza pe abordari care nu dauneaza mediului si exista posibilitati de a identifica zone ecologice nepoluate unde agricultura ecologica ar putea fi dezvoltata;

In vederea dezvoltarii sectorului agro-ecologic si pentru imbunatatirea competitivitatii produselor ecologice pe pietele de export trebuie identificate si implementate urmatoarele:

captarea si retinerea de mai multa valoare pe componenta nationala a lantului valoric prin orientarea productiei si a vanzarilor catre produse primare si produse de procesare,

promovarea produselor ecologice de export romanesti si acoperirea nisei de piata existenta prin identificarea de noi piete de export si consolidarea pietelor existente

implementarea legislatiei elaborate pentru acest sector pentru a consolida sistemul de control prin masuri suplimentare menite sa supervizeze organismele de inspectie si certificare pentru a creste calitatea produselor exportate

crearea unui sistem corespunzator de productie, procesare si marketing pentru produse ecologice, menit sa satisfaca nevoile pietelor interne si externe

promovarea exporturilor produselor ecologice romanesti prin dezvoltarea activitatii de cercetare

imbunatatirea formarii profesionale a tuturor actorilor implicati in sectorul ecologic: crescatori, procesatori, inspectori, experti de la minister, exportatori si importatori

crearea de grupuri organizate de producatori pentru extinderea productiei si a pietelor

In mod strategic obiectivul calitativ al sectorului este pozitionarea agriculturii ecologice in centrul agriculturii nationale, ca un pivot pentru dezvoltarea de durata in mediul rural. Principalul obiectiv al politicii agricole a UE referitor la dezvoltarea rurala este promovarea si dezvoltarea unei relatii compatibile intre agricultura si mediu.

Agricultura ecologica are o mare contributie la o dezvoltare economica de durata si joaca un rol important in imbunatatirea conditiei mediului, prezervarea solului, imbunatatirea calitatii apelor, biodiversificare si protejarea naturii.

Agricultura ecologica poate sa mearga inainte in economia rurala si sa o faca viabila prin extinderea activitatilor economice cu valoare adaugata mare si prin generarea de locuri de munca in zone rurale.

Obiectivul cantitativ este de a extinde zona cultivata prin metode ecologice la 150.000 hectare in 2007 si crearea unei piete interne cu produse ecologice. Romania are mari oportunitati de promovare si dezvoltare a agriculturii ecologice datorita unei suprafete agricole de 14,8 milioane hectare si a solurilor nepoluate. Cresterea participarii producatorilor agricoli ecologici la evenimente economice din tara sau din strainatate (BioFach 2006).

Prin examinarea lantului valoric si a cerintelor consumatorilor de pe piata internationala au putut fi identificati urmatorii factori critici de succes:

pret

sortimente

ambalaj

branding

disponibilitate

Atingerea tintelor de export este legata de alte obiective care pot contribui la imbunatatirea competitivitatii sectorului ecologic romanesc in perioada pre si post-aderare:

cresterea numarului de operatori din acest sector care primesc sprijin financiar din partea Programelor Guvernamentale Romanesti;

cresterea rolului organizatiilor non-guvernamentale (ONG) in acest sector prin programe pentru dezvoltarea comertului cu produse ecologice;

cresterea numarului de exportatori implicati activ in programele pentru dezvoltarea comertului cu agricole ecologice, in zone dezavantajate;

spijinirea exploatarilor comerciale in agricultura ecologica, pentru a fi mai prezente pe piata;

asocierea micilor producatori din domeniul agriculturii ecologice in scopul de a coopera in marketingul produselor ecologice;

cresterea numarului de organizatii implicate direct in implementarea Strategiei Nationale de Export din faza initiala;

cresterea numarului de unitati de procesare locala si de proiecte pentru investitii straine directe;

cresterea investitilor in activitatile inrudite exporturilor in zonele rurale;

cresterea numarului de angajati din unitatile exportatoare care implementeaza reglementarile agriculturii ecologice;

cresterea investitiilor in activitati legate de produse agricole ecologice exportabile din zone rurale mai putin dezvoltate;

cresterea volumului de productie al agriculturii ecologice;

cresterea numarului de noi companii implicate in activitati exportatoare de produse agricole ecologice primare si procesate;

cresterea numarului de module de exploatare optima prin asocierea fermelor agricole si de animale;

cresterea capacitatilor specifice de procesare din agricultura ecologica;

imbunatatirea capacitatii in termeni de produse si valoare adaugata;

cresterea serviciilor orientare spre exportul produselor agricole ecologice;

diversificarea produselor exportabile cultivate (ex.: legume, fructe) si a gamei de produse procesate (ex.: paine, produse de patiserie);

cresterea numarului de proiecte investitionale noi aprobate;

I. Viticultura, cultura, turism rural, sticlarie si artizanat, creatori de imagine prin excelenta, calitate, traditie, competenta si sinergii intre lanturile valorice si efecte sinergice

Vin

Vinul este o parte a patrimoniului national al fiecarei tari care are o asemenea cultura, facand reclama istoriei, culturii si civilizatiei unei natiuni. Romania este, prin traditie si potential, o tara producatoare de vin, fiind membra a Biroului International de Vin si Vita inca din 1928. Prin extinderea zonelor viticole si a productiei obtinute Romania este printre primii 10 producatori de vin din lume; in Europa, industria vinului si cultivarea vitei de vie din Romania pot fi caracterizate dupa cum urmeaza:

5,4% din suprafata totala (locul 5 dupa Spania, Franta, Italia si Portugalia);

3,1% din productia de struguri pentru vin (locul 6 dupa Italia, Franta, Germania, Spania si Grecia);

2,9% din productia de vin (locul 6 dupa Franta, Italia, Spania, Germania si Portugalia).

Desi Romania dispune de conditii climaterice si de sol excelente, exporturile romanesti de vin sunt modeste in comparatie cu productia, datorita rezervelor limitate de varietati de calitate, combinata cu cunostinte specifice si de marketing, ineficientelor din lantul valoric (lipsa de coordonare intre procesatori - producatori de vin - producatori de struguri). Tara noastra este un exportator de vin cu traditie in domeniu dar potentialul de export al varietatilor nobile de calitate ridicata, imbuteliate si etichetate corespunzator ramane limitat. O analiza a ofertei de vinuri romanesti arata ca din cele 6166 mii hl de vin produse in 2004 doar 3651,000 hl reprezinta vinuri nobile (57,7%), doar 10,6% din acest vin fiind exportat (375,6 mii hl). Deci exista un potential de crestere a exporturilor de pe urma caruia se poate capitaliza pe termen mediu si lung, prin actiuni concentrate in aval de producator (promovare, contracte) dar si la nivel de producator (investitii in tehnologie moderna pentru imbunatatirea calitatii produsului). Pe termen mediu si lung scopul este de a reduce suprafetele cultivate cu hibrizi si a le inlocui cu varietati nobile, astfel incat aceste suprafete sa poata intra in circuitul comercial.

In ultimii ani a existat o tendinta de reducere a cantitatii exportate (de la 504,53 mii hl in 2002 la 375,85 mii hl in 2004) dar cu o crestere in valoarea exporturilor (de la 23.1 mil $ la 26,2 mil $). Aceasta tendinta reflecta atat eforturile producatorilor romani pentru imbunatatirea calitatii produselor cat si schimbarea structurii varietatii vinurilor exportate in favoarea vinurilor imbuteliate. Totodata aceasta tendinta reflecta cresterea valorii adaugate a exporturilor, explicata atat de eforturile producatorilor romani de a creste calitatea produselor lor, cat si de schimbarea structurii exporturilor in favoarea vinurilor imbuteliate.

In ceea ce priveste cresterea valorii adaugate aceasta se poate realiza pe temeiul cresterii exporturilor de vinuri imbuteliate. Trebuie mentionat ca in 2004 exporturile de vin imbuteliat au reprezentat 22% din cantitatea totala de vin exportat, respectiv 44,5% din veniturile totale aduse de exportul de vin.

Una dintre caracteristicile esentiale ale lantului valoric pentru vinul imbuteliat este integrarea structural-functionala a activitatilor, care asigura eficienta crescuta, o mai buna adaptare la productia de noi sortimente in conformitate cu cerintele si asteptarile consumatorilor.

Desi vinul are o valoare adaugata mare in comparatie cu alte produse agricole, adaugarea si retinerea de valoare la fiecare veriga a componentei nationale nu atinge inca un nivel corespunzator. Pentru a sintetiza, puterea valorii adaugate la fiecare veriga esentiala detinuta din totalul valorii produsului mentionam faptul ca producatorul de struguri are influenta cea mai mica, de 20%, in vreme ce producatorul/exportatorul si comerciantii din afara lantului valoric national (importatorii si vanzatorii) preiau cea mai mare parte: 40% fiecare. Aceasta poate oferi o explicatie referitoare la incapacitatea producatorilor/exportatorilor de vin de a extinde achizitia de struguri de la micii producatori, afectand astfel cantitatea exportabila din Romania.

Analiza cerintelor cumparatorilor la nivel international releva urmatorii factori de succes critici :

Pretul – pretul mediu este mai mic de 3 Euro/sticla, care situeaza vinurile romanesti in sectorul vinurilor cu preturi ieftine spre medii.

Calitatea - in ultimii ani a existat o imbunatatire continua a calitatii vinurilor exportate, drept rezultat al eforturilor noilor investitori in modernizarea tehnologiilor.

Ambalare si etichetare – exportatorii romani au aratat interes crescut ambalajului, deoarece este una dintre putinele cai folosite pentru a comunica cu clientul strain. In majoritatea cazurilor designul etichetei este facut impreuna cu partenerul strain deoarece acesta cunoaste cel mai bine preferintele consumatorilor.

Sortiment – o gama larga de varietati, incluzand varietati internationale si locale, pentru care sunt mai usor de identificat nise pe piata.

Brand si promovare – reprezinta cea mai importanta constrangere a exportatorilor romani pe pietele externe deoarece vinurile romanesti sunt putin cunoscute si, in unele cazuri, imaginea proasta creata in anii '90 de cateva vinuri de calitate slaba s-a mentinut pana in zilele noastre.

Dintr-o analiza a competitivitatii sectorului vitei de vie si vinurilor din Romania in comparatie cu trei competitori importanti (Noua Zeelanda, Ungaria, Bulgaria), din punctul de vedere al atingerii acestor factori de succes critici putem concluziona ca Romania are un grad de competitivitate mediu pe piata mondiala; dar exista decalaje semnificative, in special in ceea ce priveste problemele de branding si promovare.

Romania trebuie sa indeplineasca acesti factori de succes prin planificare strategica pentru a-si creste competitivitatea atat pe piata europeana cat si pe cea mondiala, prin:

restructurarea si reconversia viilor pentru a imbunatati sortimentele si calitatea vinurilor

cresterea investitiilor pentru modernizarea capacitatilor de procesare

cresterea implicarii organizatiilor de producatori pe piata vinurilor

asigurarea asistentei in ceea ce priveste pregatirea profesionala, specializarea si pregatirea persoanelor care lucreaza in sectorul viticol

dezvoltarea unei imagini bune a Romaniei prin promovarea sortimentelor locale de vin de calitate superioara, recunoscute la nivel mondial ca urmare a premiilor castigate la diferite targuri si concursuri internationale.

Tintele principale sunt

Cresterea exporturilor cu o rata anuala medie de 10-15%

Cresterea cotei exporturilor de vin de vita nobila de la 10% la 20%

Cresterea productiei la o rata anuala de 1,2% ajungand in 2009 la 3.800.000 hl, in baza unor productii mai bune pe hectar si a eficientei crescute.

Adaptarea structurii exporturilor la specificul pietelor tinta

Trecerea vinurilor romanesti intr-o noua categorie de pret (>3€/sticla)

Oportunitati cheie pentru imbunatatirea performantelor si competitivitatii la export a sectorului

Desi Romania este o tara cu o traditie viticola vinurile romanesti sunt aproape necunoscute pe piata mondiala. Cresterea participarii producatorilor la competitii internationale este o cale importanta de a adauga valoare deoarece premiile cresc preturile vinurilor.

Imbunatatirea Concursului International de Vinuri de la Bucuresti

Proximitatea geografica a Romaniei fata de cele trei fluxuri principale de circulatie a vinurilor, dintr-un total de sase ( America de Nord, UE, Asia de Sud-Est)

Programele de asistenta tehnica finantate de catre guvernele straine tintind imbunatatirea pregatirii profesionale a specialistilor in acest domeniu.

Tendinta de crestere a preocuparii producatorilor pentru calitatea produselor si pentru managementul firmelor lor.

Fondurile SAPARD planificate pentru replantarea si reconversia culturilor .

Potentialul turistic si asocierea viticulturii cu ofertele turistice.

Existenta unor vii de mari suprafete va duce la asocierea producatorilor si la aparitia unor noi competitori pe piata, romani sau straini.

Potentialul de promovare al varietatilor interne pe piata mondiala - ar putea conduce la aparitia unui brand de tara.

Cultura

Cultura este un produs exportabil. Realitatea sugereaza ca produsele culturale principale, cum ar fi cele audio-vizuale sunt in realitate industrii unde vanzatorii trebuie sa indeplineasca cerinte specifice ale cumparatorilor, iar competitia pe piata a devenit una globala, impunand o abordare strategica. Intr-adevar, industriile culturale, in special cea audio-video, reprezinta factorul principal prin intermediul caruia o tara poate sa se faca cunoscuta peste hotare.

Strategia tinteste catre exploatarea potentialului cerrcetat din acest domeniu pentru a conduce la un export consistent de produse culturale romanesti, in special al celor audio-vizuale. Pentru moment cinematografia romana are conditiile pentru a prelua activitati importante de adaugare de valoare, chiar si transpunerea de sunet din mediu digital pe mediu optic si transpunerea pe film a productiilor cinematografice create pe suport magnetic

Este evident un potential ridicat pentru dezvoltarea exporturilor de produse finite (filme artistice, documentare, animatii, emisiuni TV) dar mai ales in zona serviciilor audio-vizuale, fapt dovedit de numarul ridicat de posturi de televiziune, de premiile internationale castigate in ultimii ani de filme romanesti la prestigioase festivaluri de film. Acest potential ridicat are ca baza varietatea larga de locatii de filmare posibile, precum si talentul si inaltul profesionalism al creatorilor, interpretilor si tehnicienilor.

Intrucat potentialul de export al sectorului a fost insuficient capitalizat, aceasta strategie are ca scop dezvoltarea sectorului audio-vizual pentru a deveni un sector important al economiei nationale. Romania ar trebui sa devina atractiva pentru producatorii si investitorii din domeniul audio-vizual.

In acest fel strategia are ca scop cresterea cantitativa si calitativa a productiilor audio-vizuale prin:

identificarea nevoilor si dezvoltarea bazei materiale,

identificarea si atragerea de parteneriate interne si internationale,

identificarea de noi oportunitati si nise pe piata, revitalizarea sectoarelor audio-vizuale cu potential economic ridicat, cum ar fi: animatia, publicitatea, filmele utilitare.

retinere a valorii adaugate intern prin transpunerea optica a sunetelor si chiar a imaginilor in interiorul tarii noastre.

Crearea unei companii specializate in exportarea produselor audio-vizuale romanesti si cresterea participarii la targurile specializate.

Multiplicarea lantului deja existent prin atragerea integrala sau partiala de munca din afara in tara noastra, relansarea varietatilor de produse cum ar fi: animatia, filmele stiintifice si utilitare, precum si a altor lanturi valorice care pot fi exploatate prin colaborarea cu alte ramuri economice pentru promovarea produselor lor in strainatate.

Turism rural

In Romania turismul rural inca nu este performant la export dar are un potential de dezvoltare important datorita avantajelor si resurselor unice, cum ar fi:

comunitati rurale vechi traind in medii neatinse, respectand traditiile si felul de viata rustic;

potential natural ridicat bazat pe biodiversitate si chiar pe biosisteme ecologice unice in Europa cum ar fi Delta Dunarii;

varietatea folclorului

In ultimii 10-12 ani au fost facute eforturi interne (legislatie, clasificarea complexelor, evaluarea potentialului, modernizarea serviciilor). Unele dintre eforturi au beneficiat de asistenta UE (PHARE) si a altor donatori cum ar fi USAID si GTZ. O asociatie speciala pentru reprezentarea intereselor noii comunitati de afaceri a turismului rural (ANTREC) a fost creata. ANTREC reprezinta peste 3000 de patroni de mici hoteluri din 31 de regiuni cu potential ridicat si are 31de filiale teritoriale. Un proces initial de concentrare a patronilor in zone atractive este in derulare.

Totusi, marile constrangeri ale turismului rural sunt legate de imbunatatirea generala a serviciilor din hoteluri pentru a face fata standardelor internationale mai ridicate si calitatea slaba a transporturilor sau a e-infrastructurii sau a serviciilor si utilitatilor in zonele vizitate. Dar chiar si in zone unde aceste constrangeri au fost depasite exista o lipsa de cunostinte despre oferta turistica. Conform viziunii sectorului turismul romanesc ar trebui sa devina, prin excelenta serviciilor si atractivitatea mediilor naturale, sociale si umane, foarte performant la export si un important contributor la dezvoltarea rurala durabila. Produsul turistic rural romanesc ar trebui sa 'internalizeze' toate celelalte oferte locale atractive si calitative intr-o singura propunere pentru consumatori. Imbunatatirea eficientei pe lantul valoric si folosirea sinergiilor cu alte lanturi valorice poate fi un factor decisiv pentru a realiza viziunea. O conditie importanta pentru a realiza acest obiectiv consta in pregatirea, promovarea ofertei si folosirea sinergiilor la nivel local impreuna cu alte lanturi valorice:

SNE sprijina puternic initiative in directii cum ar fi:

pregatirea si formarea profesionala pe meserii a personalului pentru a corespunde cerintelor de servicii bune si ospitaliere ale clientilor, ca si factor de succes critic;

norme si reguli clare pentru clasificarea si evaluarea hotelurilor la standarde UE printr-o lege speciala pentru turismul rural;

activitatile locale sa stimuleze initiativa privata in sector: imbunatatirea infrastructurii si a accesului la zona, masuri de protectie a mediului in zona, etc.

dezvoltarea de ferme ecologice in zone rurale;

promovarea agresiva in tara (birouri de informare) si in afara tarii.

imbunatatirea competentelor companiilor private in domeniu, atat pentru exportatorii aflati la inceput cat si pentru cei dezvoltati;

crearea de aliante de afaceri la nivel local cu producatori de vin, artizanat, alimentatie ecologica sau de activitati culturale si programe promotionale comune;

Turismul rural va beneficia de pe urma brandingului de sector bazat pe urmatoarele initiative:

marca speciala de excelenta pentru hoteluri de calitate;

promovare agresiva peste hotare prin intermediul cataloagelor, mass media, portalurilor informationale, etc.

evenimente organizate peste hotare sau in interiorul tari;

o mai buna promovare a punctelor forte cum ar fi: zone neatinse; traditii vechi, biodiversitate, folclor, fauna si flora rara, etc.;

Sticlarie si artizanat

Activitatile principale generatoare de export dezvoltate de industria sticlariei si a ceramicii fine pe care strategia le are in vedere sunt sticlarie de casa si decorativa; sticlarie de ambalare; ceramica fina de casa si decorativa

Dintre acestea sticlaria pentru casa si decorativa este exportata intr-o gama larga de produse, mai ales seturi complete de pahare de diferite tipuri, utilizari, culori si forme, seturi ceramice pentru cina, cafea si ceai, vaze, farfurii, figurine din portelan, ceramica si teracota. Designul si decoratiunile speciale joaca un rol important in deciziile de cumparare in multe din tarile unde sunt vandute aceste articole (Europa, SUA, Canada, Japonia, alte tari asiatice si Orientul Mijlociu). Majoritatea acestora sunt lucrate manual.

Prin cresterea productiei de sticlarie decorativa folosind tehnologiile Galle, Daumm-Nancy, Tiffany, etc. gradul de angajare a sticlei (Euro/tona) a crescut de asemenea datorita recunoasterii si aprecierii la scara larga a acestor tehnologii. Conceperea si designul produselor intr-o gama foarte larga este asigurata in proportie de 80% de catre specialisti si artisti angajati de fabrici si doar 20% dintre modele sunt ale clientilor si aproximativ 30% dintre produse sunt reinnoite anual.

Mestesugurile si artizanatul au avut pana acum un potential latent materializat foarte putin in exporturi. Acestea produc o gama variata de grupe de produse (covoare tesute si tricotate manual, tapiterii, articole textile - imbracaminte stilizata, costume traditionale, bluze brodate de taranci), elemente decorative interioare - artizanat din metal, lemn, sticla (inclusiv ornamente de brad lucrate manual sau decorate manual), produse ceramice de casa, produse vegetale tricotate (rachita, rogoz), etc.;

Din perspectiva lantului valoric planul de actiune sectorial tinteste:

castiguri mai mari prin branding compus si marketing colectiv al producatorilor regionali;

clustering mai bun la nivel regional;

cresterea activitatilor in domeniile design si produse noi;

transfer de know-how si competente in mestesuguri si artizanat din Germania prin parteneriatul structural international german-roman creat intre UCECOM si Camera de Artizanat din Koblenz:

In acelasi timp industria tinteste spre verigi mai multe cu sectoare capabile de a crea sinergii si de a creste oferta agregata locala cum ar fi turismul rural sau artizanatul. Crearea de aliante intre afacerile locale este o actiune cheie care trebuie intreprinsa.

J. Servicii emergente cu potential ridicat

Globalizarea si integrarea, specializarea mai buna in comert, delocalizarea si prezenta din ce in ce mai crescanda a CTN-urilor si ISD-urilor in Romania creeaza noi oportunitati de export pentru servicii cum ar fi transporturi, consultanta, inginerie, branding, financiar, etc. Unele dintre aceste servicii (cum ar fi transporturile) nu isi ofera serviciile numai comerciantilor straini ci si exportatorilor locali, contribuind la retinerea de mai multa valoare in tara.

Tratament balnear

Segmentarea turistilor din intreaga lume a creat un nou tip de servicii turistice, cele pentru tratament medical. Multe dintre ele sunt cerute datorita costurilor scazute ale tratamentului medical si pot fi captate cu usurinta de catre destinatie. Aceasta strategie cauta acele tipuri de servicii turistice medicale cu avantaje decisive in afara de forta de munca ieftina. Din acest unghi Romania trebuie sa abordeze si sa ia initiative strategice in serviciile de tratament balnear datorita urmatoarelor motive:

interesul consumatorilor pentru terapii medicale naturale bazate pe factori specifici;

abundenta in Romania a factorilor de terapie naturala unici cu efecte demonstrate asupra sanatatii umane;

preexistenta in Romania a peste 160 de complexe balneare din care 30 sunt de importanta nationala avand infrastructura (hoteluri, facilitati de tratament medical) deja create;

efectele sinergiilor acestui sector cu al altora cum ar fi turismul rural, consumul ecologic, cultura si artizanatul.

Conform evaluarii sectorului nu exista suficienta constientizare la nivel local si central a potentialului ridicat al acestui sector si trebuiesc luate masuri urgente pentru a:

armoniza legislatia din acest domeniu cu legislatia medicala;

promovarea studiilor stiintifice si medicale care sa arate avantajele factorilor de terapie naturala unici;

reinvierea in educatia medicala a specializarii de balneolog, in conformitate cu nevoile afacerilor;

o mai buna promovare a acestui serviciu in strainatate;

constientizarea avantajelor de catre autoritatile locale.

Serviciile de evenimente

Romania poate beneficia strategic nu numai de pe urma exporturilor traditionale ci si din turism profesional si servicii profesionale in care sectoarele exportatoare ar putea atrage evenimente cum ar fi targuri, expozitii si conferinte la nivel regional. Datorita marimii unor sectoare recomandam specializarea pe evenimente viitoare in textile, mobila, turism rural si IT si externalizare industriala, in primul rand. Asociatiile de turism si sectoriale ar trebui sa inceapa urgent sa formeze aliante in acest domeniu. Pentru urmatorii 4 ani strategia are in vedere:

transformarea evenimentelor expozitionale nationale interne specializate in mobila, imbracaminte, subcontractare si componente industriale (mai ales componente auto) in evenimente internationale sau regionale combinate cu conferinte in care grupurile tinta ar trebui sa contina pe langa vanzatori si cumparatori si experti, organisme de certificare a calitatii, PR, cercetatori, autoritati;

aducerea Romaniei pe harta evenimentelor de externalizare IT/C off-shore intr-o zona unde nu se tine inca nici un eveniment la nivel regional (Europa de Sud-Est si Balcani);

crearea de evenimente mondiale pe tema agriculturii organice si turismului rural,

Transporturi

Dintre serviciile de transport transportatorii rutieri si fluviali sunt bine pozitionati pentru a exporta la nivel regional deoarece noi sosele sunt in constructie si integrarea europeana va dezvolta infrastructura transporturilor si mai mult. Dezvoltarea proiectului Dunarea, ca si fluviu care leaga Europa, poate oferi noi oportunitati pentru servicii de turism si inrudite transportului.

Pentru aceste motive, strategia tinteste sa:

creasca constientizarea in randul exportatorilor potentiali, prin asociatiile profesionale, a noilor oportunitati oferite de integrare si remodelarea infrastructurii transporturilor din regiune;

dezvolte unitati logistice regionale la nivel de asociatie, in beneficiul companiilor;

creeze verigi intre transportatori (asociatii si companii) si alte sectoare exportatoare (imbracaminte, mobila, chimie, automobile, componente) pentru a folosi servicii locale de transport in activitatile de transport internationale;

crearea unui catalog al ofertei romanesti de export care sa fie distribuit in afara.

Consultanta-inginerie, proiecte la cheie

Fluxul crescand de ISD- uri, prezenta CTN - urilor si nevoia crescanda a serviciilor locale pentru afaceri creeaza oportunitati importante pentru serviciile de consultanta si afaceri sa isi exporte 'produsele' local.

Exportatorii romani trebuie sa isi imbunatateasca activitatile in componenta nationala a lanturilor valorice pentru a face fata cerintelor cumparatorilor si a-si creste competitivitatea.

Romania are de asemenea o scoala tehnica buna si traditie si o forta de munca bine pregatita in consultanta-inginerie. Experientele anterioare in exportul de proiecte la cheie, mai ales in fabrici de ciment, fabrici petrochimice, obiective energetice in tari aflate in curs de dezvoltare, pot fi transformate intr-o reputatie buna, combinand exportul de servicii cu exportul de echipamente ca si subcontractori. Pe langa participarea ca si subcontractori in proiecte la cheie exista si potentialul pentru contractori principali pentru proiecte la cheie. Strategia tinteste in acest domeniu:

cooperarea mai buna intre contractorii principali potentiali romani si institutiile financiare locale pentru a dezvolta scheme financiare atractive pentru clienti si proceduri de licitatie internationale;

modelarea ofertei agregate de export in domeniu;

promovarea mai agresiva a experientei romane in servicii de exploatarea petrolului off-shore, petrochimie, fabrici de ciment, electricitate, etc.

Financiar

Pe langa servicii financiare bune in tara, pentru comunitatea de export, exportarea serviciilor financiare este o noua frontiera care trebuie explorata. Asociatia Romana a Bancilor si alte asociatii de afaceri din acest sector sunt chemate sa caute raspunsuri strategice si oportunitati de viitor.

Managementul calitatii,

In cadrul serviciilor asigurate de organizatiile infrastructurii calitatii, cele mai bine pozitionate pentru a exporta servicii sunt serviciile prestate de organismele de certificare a sistemelor de management, a produselor/ serviciilor si a persoanelor. Practic, toti liderii pietei de certificare din Romania sunt recunoscuti international si pot exporta serviciile lor, cu predilectie in tarile vecine si din regiune.

Strategia de export vizeaza:

Cresterea vizibilitatii ofertei de asemenea servicii pe aceste piete tinta ;

Elaborarea unor documente de prezentare a intregii oferte in scopul distribuirii lor in strainatate;

Stimularea eforturilor de infiintare a unei asociatii nationale a exportatorilor de servicii din infrastructura calitatii;

Crearea de competente

In mod gradual serviciile de competenta devin din ce in ce mai profesioniste si orientate spre piata. Romania are oportunitati bune de a exporta aceste servicii in regiunea Europei de sud-est si in tarile din zona Marii Negre deoarece numarul de experti romani pregatiti si certificati va creste semnificativ. Acest document sugereaza:

programe de certificare a expertilor de catre autoritati internationale in domenii cum ar fi IT/C, universitati, etc.;

agregarea unei oferte a Romaniei in acest domeniu si promovarea intensa in afara.

8. Cercetare si dezvoltare

Institutele de cercetare din Romania au o contributie esentiala pentru exportatorul inovativ, iar in acest domeniu poate aduce beneficii in ceea ce priveste exportul. Strategia cere cercetatorilor romani sa se valorifice mai bine oportunitatile de export. Experientele companiilor de top indica o perspectiva buna de a vinde serviciile de cercetare si a face o promovare intensa in strainatate.

Mediu

Alinierea la standardele UE si internationale este deja o constrangere majora in procesul integrarii Romaniei in UE. Acest document tinteste:

recunoasterea mai buna prin campanii de promovare prin Camera de Comert si Industrie a Romaniei, CRPC, etc. a cererii crescute de servicii in domeniu care pot transforma constrangerile de mediu in oportunitati comerciale pentru intreprinzatori orientati catre piata;

agregarea unei oferte a Romaniei in acest domeniu si promovarea intensa in strainatate.

Efecte sinergice

Viitorul acestor sectoare depinde foarte mult si de sinergiile concrete dintre ele.

Este clar ca initiativa privata nu a investigat inca suficient efectele sinergice induse de promovarea combinata a ofertelor de export din turism, artizanat, sticlarie, viticultura, productia de alimente sau cultura s.a.m.d Noi segmente de turism rural, spre exemplu, intentioneaza sa combine specificul mediului natural cu agricultura ecologica sau cu artizanatul traditional. Daca pentru artizanat alianta regionala intre afaceri poate rezolva problema pentru turismul ecologic alimentar proprietarul trebuie sa ofere alimente certificate produse in propria sa ferma sau de catre alti producatori din regiune.

Un alt exemplu, sticlarie de ambalare a vinurilor pentru care productia de sticla in tara pentru nevoile producatorilor romani de vin trebuie stimulata.

In turismul rural capacitatea de a folosi sinergiile la nivel local si regional, intre aceasta activitate si altele aflate in lanturile valorice ale viticulturii, artizanatului, alimentelor ecologice este inca slaba deoarece comunitatilor de afaceri locale le lipseste capacitatea de a dezvolta aliante de afaceri cu acest obiectiv.

Prin urmare strategia insista pe crearea acestor sinergii prin aliante de afaceri intre companii si asociatii care actioneaza mai ales la nivel regional. Marketingul comun al ofertelor de export agregate de acest tip, la nivel de comunitati locale, va creste exporturile tuturor exportatorilor din aliantele regionale. Dintre initiativele luate in considerare in planul de actiune sunt mentionate:

combinarea ofertei agregate la nivel local si promovarea unui program combinat pentruturism rural, artizanat, vinuri, ferme organice si cultura;

crearea de cataloage combinate de oferte de export;

cooperarea la nivel local pe chestiuni de facilitare a comertului.

2.2. Considerentul strategic nr. 5 - Probleme si prioritati Border-In, in interior, de dezvoltarea capacitatii si diversificare

Performanta la export a Romaniei si competitivitatea internationala sunt in principal bazate pe costurile scazute ale fortei de munca si pe resursele naturale. Acest lucru lasa economia vulnerabila. Capacitatile de productie au in general valoare adaugata si nivel tehnologic scazut. Au fost efectuate eforturi insuficiente de restructurare si recapitalizare pentru o infuzie de noi tehnologii in industrie si pentru stabilirea conexiunilor industriale capabile de a ajuta sectorul sa creeze si sa creasca valoarea adaugata a produselor.

Oferta romana de export are o capacitate limitata de adaptare la cerintele cumparatorilor de pe pietele straine. Dezvoltarea si diversificarea produselor sunt scazute. Prin urmare strategia de export ar trebui sa nu se axeze numai pe evenimente promotionale in afara sau pe operarea unei retele de reprezentante comerciale pe pietele straine si sa vizeze imbunatatirea si dezvoltarea serviciilor de sprijin border–in in trei directii:

servicii de dezvoltare a capacitatii, in general legate de modernizarea ofertei de export curente (calitate, design), imbunatatind avantajele competitive actuale ale exportatorilor;

serviciile de diversificare a capacitatii, pentru a ajuta exportatorii romani sa isi dezvolte noi avantaje competitive si sa creeze afaceri noi;

servicii de dezvoltare a competentei in managementul exporturilor care, in ciuda faptului ca sunt cu adevarat necesare nu sunt intotdeauna percepute ca fiind astfel si nu sunt solicitate de catre comunitatea de afaceri datorita decalajului ridicat dintre nevoi si cereri, deja prezentat anterior in acest document, in cadrul analizei SWOT.

Focalizarea acestei strategii se face pe:

reducerea decalajului dintre nevoile si cerintele reale prin campanii de constientizare la nivelul comunitatilor de afaceri, pentru a arata importanta dezvoltarii competentelor si capacitatilor esentiale in mediul de afaceri international extrem de competitiv;

Imbunatatirea capacitatii si competentei intreprinderilor romane de a face fata cererilor cumparatorilor internationali:

cresterea numarului si a nivelului competentelor la nivel de intreprindere, in mod specific a aptitudinilor de management general, financiar si de marketing;

incurajarea exportatorilor inovatori capabili sa investeasca in cercetare si dezvoltare;

stimularea formarii de verigi, proiecte si programe intre institutii de cercetare, comunitati de afaceri si institutii educationale;

incurajarea imbunatatirii graduale a competentelor intreprinderilor in sistemul national de management al calitatii si o mai buna conformare a ofertei de export la standardele si cerintele de calitate din pietele tinta;

conformare cu standarde specifice produselor si serviciilor: sprijin public in crestere acestei capabilitati prin co-finantarea cheltuielilor exportatorilor legate de alinierea la standardele ISO sau de calitate a produselor;

conformare cu standardele de mediu si directivele UE pentru protectia mediului;

un management mai bun al riscurilor financiare si de curs valutar la nivel de companie;

constientizarea companiilor despre importanta constructiei de marca (brand building-ului) ca un bun intangibil si de durata si incurajarea lor sa isi creeze branduri si sa foloseasca efectul tarii de origine in activitatile lor de branding;

pregatire in domeniul drepturilor de proprietate intelectuala si a metodelor de protejare a acestor drepturi pe pietele straine.

O mai buna utilizare a fondurilor UE, in general ISPA si SAPARD, pentru a moderniza continutul tehnologic al productiei si a alinia oferta de export cu standardele de calitate/mediu/tehnologice;

O mai buna utilizare a comertului cu cote de emisii de gaze care conduc la efectul de sera (Protocolul Kyodo) pentru a beneficia mai bine de pe urma cotelor noastre exportabile, in interesul comunitatii exportatoare, prin finantarea de proiecte relevante pentru cresterea competitivitatii exporturilor;

Deoarece problemele si considerentele referitoare la factorii interni de competitivitate pot fi impartiti in diferiti factori inter-sectoriali acest document se axeaza in continuare mai mult pe finantarea comertului, managementul calitatii, dezvoltarea de competente, cercetare si dezvoltare, informatii comerciale, si din perspectiva clientului.

Considerentul strategic nr.6 - Probleme si prioritati Border, de granita sau

operationale;

Mediu de afaceri pro export si reducerea costurilor tranzactiilor

Problemele de granita si operationale sunt de asemenea o zona unde Romania inregistreaza constrangeri specifice afectand costurile tranzactiilor mai mult decat la nivel UE (competitivitatea mediului de afaceri, birocratia, costurile ridicate ale tranzactiilor, coruptia, lipsa de transparenta, comert si infrastructura de transport slabe).

Romania trebuie sa se concentreze pe imbunatatirea graduala a conditiilor cadru si a calitatii mediului de afaceri, a cadrului legislativ si a politicilor economice pentru a reduce costurile ridicate ale tranzactiilor. Abordarea structurala a competitivitatii din perspectiva costurilor tranzactiilor este esentiala intrucat astfel de costuri pot afecta serios performanta exporturilor. Competitivitatea structurala se refera la acele avantaje date companiilor de bunuri publice si de cadrul de afaceri local, regional sau national in care activeaza: modul de functionare al institutiilor pietei, calitatea bunurilor si utilitatilor publice, calitatea legislatiei, motivatiile si obiectivele societatii civile, modelul cultural prevalent in mentalitatea colectiva si in societate, eficienta structurilor organizationale ale reprezentantilor afacerilor la nivelurile mezo economice, deschiderea pietei si eficienta actiunilor colective spre mentinerea liberei competitii pe piata. Considerand cadrul de afaceri ca fiind element decisiv de competitivitate, rezulta ca este posibila, prin folosirea de actiuni concentrate, coerente, imbunatatirea acestui cadru, oferindu-se companiilor dintr-un teritoriu anume, nu neaparat national, avantaje decisive cum ar fi reducerea birocratiei, coruptiei, cadru legislativ transparent si previzibil, relaxarea sau rationalizarea presiunii administrative, controlul sistematic al impactului asupra liberei competitii a legilor si regulamentelor si asa mai departe. O directie de evolutie a competitiei globale este de la competitia intre companii la competitia intre comunitati de afaceri regionale, in contextul procesului amplu de globalizare si liberalizare, de disparitie a barierelor nationale.

In acelasi timp conditiile cadru nu se rezuma la bunuri publice si la eficienta actiunilor sectorului public prin legislatie si institutii de implementare. Aceasta implica si o organizare eficienta a nivelului mezo economic, reprezentat de catre asociatiile de afaceri in special, camere de comert si asociatii patronale. In ceea ce priveste capacitatea de coagulare si asociere a acestor asociatii acestea depind de o serie de servicii pe care le ofera membrilor in pregatirea profesionala, acces la informatie, circularea inovatiei si un tip de management superior, eficient, acces la capital si piete straine, aspecte esentiale in crearea de avantaje competitive pentru companii, mai ales pentru IMM-uri Un numar important de sectoare strategice tintesc imbunatatirea conditiilor cadru ale propriilor actiuni de pe piata prin promovarea de legislatie prietenoasa care sa reglementeze activitatile sectorului si sa dezvolte o capacitate de asociere mai buna, cum ar fi:

optimizarea legislatiei din industria mobilei /procesarea lemnului

legislatie pentru dezvoltarea rurala si tratamentul balnear

implementarea planului de restructurare si reconversie in industria viticola

extinderea lantului valoric prin instrumente de tehnologie moderna

cresterea productiei de vin linistit

noi legi pentru cinematografie

initiativa legislativa pentru sectorul IT: netaxarea profitului reinvestit in IT

centre regionale de furnizare a materiilor prime pentru sectoarele de artizanat

crearea de centre de design nationale si regionale pentru artizanat, mobila si imbracaminte

PPP intre designeri si asociatia de sector in confectii si mobila.

Alte tinte ale facilitarii comertului sunt legate de vama sau de competitie loiala, cum ar fi:

prevenirea si combaterea competitiei neloiale pe piata audio-vizuala,

prevenirea si combaterea fraudelor vamale la importul de textile;

eficienta in activitatea de vamuire

o mai buna comunicare si un dialog intre autoritatile vamale si asociatiile sectoriale

o campanie nationala de constientizare a importantei beneficiilor comertului electronic, e-business si a IT.

Facilitarea comertului acopera toti pasii care pot fi luati pentru a usura fluxul comercial. Termenul este folosit pe scara larga pentru a acoperi toate tipurile de bariere non-tarifare. In conceptia OMC facilitarea comertului este limitata la „simplificarea si armonizarea procedurilor comerciale internationale', acoperind „activitatile, practicile si formalitatile implicate in colectarea, prezentarea, comunicarea si procesarea datelor cerute pentru transportul bunurilor in comertul international”.

Facilitarea comertului se refera la o gama larga de activitati la frontiera (proceduri de import si export, formalitati de transport, plati, asigurari si alte cerinte financiare).

Scopul principal al facilitarii comertului este acela de a reduce costurile tranzactiilor si complexitatea comertului international pentru afaceri si de a imbunatati mediul comercial dintr-o tara, concomitent cu pastrarea unui nivel eficient de control guvernamental.

Zona principala de interes este reprezentata de: investitia in infrastructura, modernizarea vamilor si a punctelor de trecere a frontierei, eficientizarea cerintelor documentare si a fluxurilor informationale, automatizare si EDI, eficienta porturilor, servicii de transport si logistica: reglementare si competitivitate, tranzit si transport multi-modal, securitatea transporturilor.

Constrangerile generale referitoare la facilitarea comertului, asa cum au fost ele percepute de mediile de afaceri, in perioada de tranzitie sunt:

In cadrul obiectivului acestei strategii viziunea este aceea de a defini facilitarea comertului ca fiind unul dintre elementele esentiale ale competitivitatii comerciale a Romaniei. Principaleleobiective strategice sunt:

imbunatatirea legislatiei privind facilitarea comertului

imbunatatirea competentei intreprinderilor in chestiuni referitoare la facilitarea comertului si transporturilor

cresterea eficientei tranzactiilor comerciale

identificarea cerintelor si exigentelor particulare ale diferitelor piete straine

simplificarea procedurilor de trecere a frontierei

cresterea securitatii la portul Constanta pentru a facilita comertul containerizat

scaderea duratei medii de trecere a frontierei pentru bunuri si persoane in tarile Europei de Sud-Est

modernizarea infrastructurii

imbunatatirea logisticii vamilor

Initiative

Principalele initiative referitoare la realizarea acestor obiective includ:

aducerea la zi a legislatiei privind organismul ROMPRO, ca unic organism public-privat specializat in domeniul facilitarii comertului

organizarea de programe specifice de pregatire/publicitate pentru companiile din domeniul facilitarii comertului, in baza experientei castigate prin programul TTFSE

cresterea accesului oamenilor de afaceri romani la evenimente internationale si regionale pe probleme de facilitare a comertului

imbunatatirea accesului companiilor romane la informatii privind cererile de oferta din strainatate

diseminarea informatiilor privind acordurile de liber schimb curente si incurajarea folosirii lor

diseminarea informatiilor privind viitorul acord unic de liber schimb in Europa de Sud-Est si incurajarea folosirii lui

identificarea solutiilor pentru simplificarea procedurilor de vize pentru oameni de afaceri si soferi in Europa de Sud-Est

eforturi internationale comune pentru adoptarea Certificatului International de Greutate

certificarea portului Constanta ca o locatie sigura pentru comert international

acreditarea portului Constanta pentru incarcare si transportare maritima de containere catre porturi din SUA

imbunatatirea implementarii conceptului 'ghiseu unic'

folosirea procedurilor de comert electronic pentru a creste transparenta si a limita coruptia

eliminarea infrastructurii CNADN din zonele de trecere a frontierei si stabilirea acesteia la punctele interne corespunzatoare

reducerea numarului de autoritati la punctele de trecere a frontierei

reducerea numarului de taxe la trecerea frontierei aplicate transportatorilor si a taxelor de tranzit aplicate de catre autoritatile locale

modernizarea infrastructurii rutiere si feroviare

modernizarea facilitatilor vamale

Considerentul strategic nr. 7 - Probleme si prioritati Border-Out;

Accesul pe piata si dezvoltarea pietei, promovarea exportului si brandingul

Romania trebuie sa stabileasca ca obiectiv principal din perspectiva border out imbunatatirea in continuare a sistemului national de promovare a exporturilor, o mai buna eficienta in utilizarea instrumentelor, mecanismelor si institutiilor de promovare a exporturilor, o mai buna coordonare si concentrare a efortului de promovare, servicii specializate de promovare mai bine adaptate nevoilor exportatorilor, mai multa coordonare intre promovarea exporturilor si promovarea investitiilor si intre diferite institutii publice sau private cu competente la nivel national in promovarea exporturilor.

Activitatile de promovare a comertului si exportului se diversifica si redefinesc datorita schimbarilor continue in comertul international. In prezent exista urmatoarele servicii importante de promovare oferite de catre organismele promotionale nationale:

Facilitarea participarii companiilor romane la targuri si expozitii interne si internationale

Organizarea de misiuni economice peste hotare;

Asistenta tehnica cu programele promotionale

Organizarea de seminarii si conferinte.

Furnizarea de informatii comerciale.

Organizarea de sesiuni de pregatire specializate

Servicii de consultanta si asistenta de specialitate

Organizatia nationala de promovare a comertului,CRPC, trebuie sa creasca sau dezvolte competenta si capacitatea de a furniza servicii care sa se adreseze constrangerilor curente. In Romania exista in reteaua nationala institutii cu o capacitate de furnizare importanta pentru servicii promtionale, principala problema si linie de actiune fiind:

diversificarea serviciilor;

cresterea competentelor in livrarea serviciilor.

In acelasi timp schimbarea perceptiei exporturilor romanesti pe pietele straine implica ca toate aceste activitati nationale de promovare a exporturilor sa fie interconectate printr-un branding puternic al exporturilor romanesti in care initiativele de branding ale sectorului sau companiei sa se realizeze intr-o maniera coerenta.

Romania trebuie sa fie perceputa ca o tara exportatoare importanta. Cresterea bazei de exportatori si cresterea volumului exporturilor este esentiala in urmatorii ani.

Pentru a depasi limitarile si constrangerile existente este nevoie sa focalizam eforturile dupa cum urmeaza:

Diversificarea pietelor de export este esentiala pentru a imparti riscul si pentru a-si asuma o parte mai mare din comertul international;

Reducerea supradependentei intreprinderilor de piata interna si cresterea constientizarii privind oportunitatile de export in randul exportatorilor potentiali;

O activitate de marketing mai puternica la nivel de companie pentru a depasi dependenta de un numar limitat de importatori sau importatori pe care nu se poate baza la nesfirsit;

. Imbunatatirea in continuare a activitatilor de diseminare si consultanta. Pe majoritatea pietelor produsele comercializabile trebuie sa fie conforme cu standardele si normele de calitate care se diversifica semnificativ. Informatii de calitate privitoare la piata sunt dificil de obtinut si consultanta in acest domeniu poate fi vitala .

Imbunatatirea metodelor de identificare a oportunitatilor internationale de afaceri.

Cresterea numarului de informatii despre subiecte cum ar fi reglementarile de import, practicile de afaceri, canalele de distributie, etc Anumite tipuri de informatii nu sunt disponibile (ex.: informatii despre standarde de produse/servicii)..

Marketing mai mult la nivel sectorial este esential pentru a putea 'vinde' mai bine sectorul strategic prin 'marketing de ramura' activ.

Promovarea investitiilor trebuie sa tinteasca si sa atraga noi tehnologii / know-how pentru a stimula diversificarea.

Cresterea numarului de branduri recunoscute mondial.

Sprijin mai bun pentru firme in activitatile lor de marketing in strainatate si in identificarea de oportunitati de piata;

imbunatatirea criteriilor de selectie pentru companiile care beneficiaza de sprijin public pentru promovarea exporturilor in strainatate la evenimente cum ar fi targurile, expozitiile, misiunile comerciale si expozitiile itinerante

Imbunatatirea criteriilor de selectie intre diferitele evenimente care combina 'piete tinta' cu sectoare strategice.

Introducerea conceptului de ofensiva de export pe pietele tinta si criteriile de selectare a pietelor tinta.

Cresterea gradului de conectare a birourilor comerciale romane in strainatate la nevoile exportatorilor, inclusiv dezvoltarea unor viitoare centre de expansiune economica in tarile prioritare pentru exportul romanesc;

Promovarea intereselor economice si comerciale prin demersuri diplomatice si activitati sustinute de lobby;

Valorificarea prezentei romaniei la /pe langa organizatiile internationale cu caracter economic;

Valorificarea potentialului reprezentat de consilierii economici in vederea promovarii intereselor economice ale Romaniei.

Acordarea unei atentii sporite organizarii de evenimente si activitati de promovare a exporturilor in tara (zilele furnizorilor pentru subcontractori sau producatori de componente industriale, concursuri internationale de vin, bauturi, alimente, birouri de informatii pentru turism rural, tratament balnear si alte servicii) sau de utilizare pentru scopuri de promovare a exporturilor a evenimentelor locale cum ar fi targurile specializate.

Evaluarea mai buna a nevoilor reale ale exportatorilor pentru a satisface aceste nevoi in cele mai bune conditii;

Cresterea calitatii serviciilor oferite de organizatiile de promovare in directia promovarii exporturilor.

Cresterea nivelului de constientizare al companiilor referitor la activitatile dezvoltate de catre institutiile de promovare pentru facilitarea exportului.

Cresterea cooperarii si colaborarii dintre furnizorii de servicii de promovare.

Imbunatatirea eficientei sistemului national de promovare a exporturilor si cresterea graduala a finantarii de la buget a acestuia.

Exista o legatura esentiala intre constructia unui brand de firma, brand de sector sau brand national. Abordarea constructiei de brand si a conexiunilor micro-mezo-macro in aceasta activitate este o prioritate a SNE.

Romania are putine branduri de export, fie ele individuale sau colective si imaginea generala a produselor romanesti in afara este rareori asociata calitatii, traditiei si excelentei. Pe de alta parte imaginea Romaniei (branding de tara) este inca inconsistenta si frecvent gresit interpretata de catre consumatori, investitori si opinia publica. Acest lucru poate conduce la crearea unui cerc vicios in care:

Exportatorii de succes nu valorifica suficient efectul tarii de origine in comportamentul consumatorului extern;

Asociatiile din sectoare nu fac tot ceea ce se poate pentru branding, nici la nivel de companie si nici la nivel compus (sector, regiune, inter-sectorial);

Brandul de tara nu beneficiaza de aportul brandurilor de export.

Atitudinea actuala de pesimism si neincredere in folosirea efectului de tara de origine in branding poate fi depasita. Dezvoltarile recenta sugereaza faptul ca exportatorii din Romania, desi se bazeaza pe investitii straine, fac branding la exporturi promovand provenienta din Romania din ce in ce mai mult. Iesirea din acest cerc vicios necesita actiune coordonata la toate nivelurile.

In viziunea noastra brandingul exporturilor romanesti trebuie sa fie o prioritate a sectoarelor dinamice ale comunitatii de afaceri orientate spre export si ar trebui sa devina cel mai puternic vector de schimbare graduala in urmatorii ani a intregii imagini a Romaniei.

Romania ca si brand de export poate fi perceputa diferit ca origine a calitatii, excelentei si traditiei prin intregul set de masuri din acest document SNE care tinteste reducerea decalajului de competitivitate. De fapt, schimbarea imaginii exporturilor romanesti este dovada cea mai importanta a competitivitatii acolo unde toate eforturile se intalnesc pentru a fi confirmate de catre consumatori.

Totusi trebuie luate in considerare actiuni specifice axate pe branduri la:

nivel micro, unde companiile ar trebui sa fie stimulate sa inceapa brand building prin campanii de constientizare, servicii de consultanta si branding;

nivel mezo, unde asociatiile ar trebui sa faca lobby pentru branding intre membri si sa inceapa construirea imaginii sectoarelor sau regiunilor prin marketing teritorial sau sectorial;

nivel macro, acolo unde brandingul exporturile romanesti ar trebui sa depinda de diferite initiative de promovare prin intermediul instrumentelor de promovare a exporturilor brandurilor romanesti, individuale sau compuse (colective) sau chiar de creare de noi instrumente in aceasta privinta;

nivel agregat micro, mezo si macro, acolo unde eforturile de branding pentru exporturile romanesti trebuie sa fie integrate in initiative mai mari de branding pentru Romania;

nivel inter-sectorial unde institutiile de sprijinire a brandingului ar trebui sa coopereze si sa creeze conexiuni cu institutii de sprijin in managementul calitatii, dezvoltarea competentelor sau promovarea inovarii, cercetarii aplicate, transferului de tehnologie si drepturile intelectuale deoarece brandurile puternice nu sunt recunoscute de piata doar datorita tehnicilor de comunicare

Coordonare mai buna intre asociatiile mediilor de afaceri si OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) pentru a promova brandurile romanesti autentice capabile de a imbunatati efectul de tara de origine sau de a transforma in experienta buna protectia indicatiilor geografice si a brandurilor cu denumirea de originie;

Brandingul produselor si al sectoarelor

Din perspectiva sectoriala brandingul la nivelurile mezo si micro este esential. La nivel micro, acolo unde companiile trebuie sa fie stimulate pentru a incepe constructia de marca (brand buildingul) prin campanii de constientizare, servicii de consultanta si branding si la nivel mezo, unde asociatiile trebuie sa faca lobby pentru branding intre membri si sa inceapa crearea imaginii sectoarelor sau regiunilor prin marketing sectorial sau regional.

Din perspectiva micro, prioritatile tintesc catre:

servicii de branding pentru companii individuale;

promovarea brandurilor romanesti individuale, criteriu important in alegerea companiilor pentru evenimente promotionale externe;

Din perspectiva sectoriala obiectivul principal este acela de a consolida marketingul ramurii sau sectorului si brandingul sectorului pentru sectoare strategice cum ar fi viticultura, turismul rural, artizanatul, alimentatia ecologica, cultura, serviciile balneare, mijloacele de transport sau componentele sau IT&C.

Sectoarele au decis urmatoarele ca initiative strategice:

organizarea de evenimente de promovare cum ar fi 'ziua furnizorilor' pentru promovarea ofertei de export de componente industriale;

gasirea de noi canale comerciale pentru mobilier ecologic;

extinderea targurilor sub pavilion national pentru agricultura organica, industria audio-vizuala si oferta combinata de turism rural cu artizanat, sticlarie, produse culturale;

marketing sectorial al ofertei de export prin cataloage si CD-uri pentru sectoarele strategice;

crearea unui portal romanesc de vinuri si a unui portal romanesc IT;

noi criterii de selectie pentru companiile care participa la targuri si expozitii;

program de branding pentru vinuri, IT, imbracaminte, mobila;

evenimente de promovare interna pentru sectoare strategice;

gasirea de piete nisa pentru produse audio-vizuale

ofensiva de promovare pe pietele tinta.

Romania nu are o scoala corespunzatoare de design industrial si activitatile de design specializat au mare nevoie de aceasta pentru sectoare exportatoare importante cum ar fi mobila si confectiile. Aducerea pregatirii designerilor mai aproape de nevoile industriei si construirea de aliante intre designeri si sectoarele relevante este un obiectiv important al strategiei.

Pietele tinta

Pietele tinta difera de la un produs si serviciu la altul. Tratarea pietelor tinta in strategie in strinsa legatura cu domeniile strategice este o necesitate . In baza informatiilor primite de la grupurile sectoriale s-a format matricea de mai jos de piete si produse/servicii tinta.

MATRICE DE SECTOARE STRATEGICE SI PIETE TINTA

Din perspectiva sectorului obiectivul principal al activitatilor de promovare a exporturilor este concentrarea activitatilor sectoriale de promovare a exporturilor pe aceste piete tinta si astfel concentrand resursele limitate aflate la dispozitie.

Definind pietele tinte in acest fel trebuie sa luam in considerare evitarea concentrarii exporturilor catre piete unde cresterea si perspectivele de dezvoltare nu sunt favorabile. Prin urmare trebuie facute demersuri de catre MEC si CRPC sa informeze comunitatile de afaceri referitor la aceste aspecte. Actiuni principale trebuie luate in urmatoarele directii:

organizarea de 'ofensive comerciale' pe pietele tinta pentru produsele tinta, acolo unde evenimente de promovare de orice fel (targuri, expozitii, misiuni comerciale, etc.) sunt concentrate, pentru a le creste impactul si eficienta;

folosirea mai buna a infrastructurii bilaterale comerciale (camere bilaterale, agentii donatoare, comunitati de afaceri, agentii sau institutii pro-romane) in activitatile de dezvoltare a exporturilor pentru produse tinta in piete tinta.

Concluzii si importanta in impactul general

Romania are o dispersie mare de sectoare cu activitate de export sau cu potential de export care au in fata diferite provocari si oportunitati, fapt care explica focalizarea speciala a strategiei pe sectoare, in special pe lanturile lor valorice si pe probleme specifice inter-sectoriale. Daca sectorul este puternic si exportatorii din ramura vor fi mai competitivi. Procentajul total al perspectivei competitivitatii sectoriale in masurarea impactului este 30%.

Perspectiva clientului

3.1. Considerentul strategic nr. 8 - Segmentarea clientilor

Exportatorii nu sunt o grupa omogena din punct de vedere al competentelor si al capacitatii de export. Aceasta inseamna ca au nevoi diferite. Strategia trebuie prin urmare sa raspunda corespunzator.

Aceasta strategie identifica trei categorii distincte de client:

Exportatori actuali – aceia care deja sunt angajati in export.

Exportatori aspiranti – aceia care sunt gata de a exporta dar le lipseste capacitatea sau competenta

Exportatori potentiali – aceia care nu sunt interesati si nu sunt constienti de beneficiile exportului sau le este teama de a se implica in activitati de export.

Actualmente reteaua de sprijin a comertului se focalizeaza aproape in intregime pe exportatori existenti, ignorand exportatorii aspiranti si potentiali. Daca Romania vrea sa isi creasca capacitatea de export atunci aceasta abordare trebuie sa se schimbe.

In general exportatorilor existenti, aspiranti si potentiali le lipsesc capacitatile de management care sunt necesare pentru a opera eficient pe piata internationala. Tendinta generala este ca firmele sa ia in considerare mai degraba dificultatile din afara organizatiei decat sa recunoasca implicit nevoia de dezvoltare/imbunatatire a activitatii lor interne, in cadrul intreprinderii. Principalele cauze pentru aceasta abordare unilaterala sunt lipsa capacitatilor si cunostintelor necesare, precum si slaba constientizare a nevoii de a dezvolta asemenea capacitati si competente.

Reteaua de sprijin a comertului nu este implicata activ in aceasta abordare. In realitate retelei de sprijin ii lipseste constientizarea nevoii de a livra servicii specifice si specializate diferitelor grupe de clienti. Efectul acestei situatii este ca nu sunt potentate in suficienta masura calitatile antreprenoriale si nu creste motivatia intreprinderilor de a incepe sa exporte.

Strategia se axeaza pe urmatoarele:

Toti exportatorii existenti sau aspiranti ar trebui sa primeasca un nivel minim de servicii de sprijin generice, cum sunt:

Informatii comerciale relevante si oportunitati de piata.

Disponibilitati de finantare.

Imbunatatirea capacitatii furnizorilor de servicii de a oferi servicii de consiliere a afacerilor.

Imbunatatirea folosirii comertului electronic si e-business.

Intarirea standardizarii si calitatii produselor.

Cresterea valorii adaugate pentru fiecare produs

Constientizarea cerintelor de mediu.

Mai mult este esential ca mediul de functionare al afacerilor sa devina mai conductiv la comertul international. In aceasta privinta ar trebui sa se acorde prioritate la:

Imbunatatirea formalitatilor comerciale oficiale.

Reducerea costului tranzactiilor comerciale.

Exportatori actuali

Exportatorii actuali au nevoie de mai mult sprijin pe problemele de border-out(rezolvarea problemelor de acces pe piata, dezvoltarea pietei) si pe problemele de border (mediu de afaceri, reducerea costurilor), care ii afecteaza competitivitatea .

Majoritatea exportatorilor actuali ai Romaniei au deprins aptitudinile lor de a face export intr-o maniera ad-hoc, fiind fortati sa invete competente de baza prin incercari si greseli, uneori chiar cu costul pierderii de afaceri. Acest model nu mai este valabil si o abordare structurata pe crearea de competente este esentiala.

Multi exportatori actuali depind de cativa cumparatori (uneori doar unul sau doi cumparatori). Acest lucru se manifesta in mod particular in sectoarele vinului, mobila si textile. Putine intreprinderi investesc in comert si marketing peste hotare. Ca si rezultat putine companii romanesti au centre de marketing si reprezentante comerciale in strainatate, pentru a fi mai aproape de cumparatori si de consumatorii finali.

Trebuie luate masuri pentru a corecta aceasta situatie si pentru a face exportatorii actuali mai puternici pe pietele straine. Din perspectiva exportatorilor actuali un marketing mai bun peste hotare si imbunatatirea aptitudinilor in aceasta directie ar trebui sa fie esentiale. In acelasi timp consultanta si competentele in apararea drepturilor de proprietate intelectuala, branding si protejarea brandurilor ar trebui sa fie bine tintite.

Deoarece diferite sectoare au prioritati si nevoi diferite urmatoarele programe sectoriale specifice vor fi puse la dispozitia exportatorilor actuali, pe langa nivelul minim de servicii de sprijin general:

Confectii, mobila

Pregatirea in design, aliniata modei internationale ;

Brand building si promovare (ex.: cresterea participarii la evenimente de promovare specializate de peste hotare);

Constientizarea importantei protejarii brandurilor si a drepturilor de proprietate intelectuala pe noi piete;

Vinul, agricultura organica, turismul rural, cultura, sticlaria, ceramica, artizanatul, serviciile balneare

Brand building de companie si sectorial;

Constientizarea importantei protejarii brandurilor si a drepturilor de proprietate intelectuala pe noi piete;

O mai buna promovare pe piete straine folosind nu numai evenimentele promotionale dar si promovarea electronica prin portaluri specializate;

Promovarea ofertei de export regionale combinate;

Trecerea la produse cu calitate mai ridicata (vin, sticlarie);

Crearea de centre de marketing pentru micii producatori pentru un marketing pe pietele externe;

Stimularea capacitatii de asociere la nivel regional;

Externalizare industriala, componente automobile, constructia de masini, procesarea metalelor

Pregatirea pentru conformarea cu standardele industriale internationale si cu cerintele clientilor straini , si infrastructura institutionala nationala de sprijin,;

Promovare colectiva speciala pe piete nisa;

Modernizarea aptitudinilor tehnice ale fortei de munca, inclusiv programe pentru tineri prin scheme de pregatire adecvate.

Imbunatatirea activitatilor de marketing pe pietle externe;

Facilitarea crearii de aliante strategice cu firme straine pentru a atrage know-how, modernizarea capacitatilor de productie, inovare si transfer de tehnologie;

Cercetare de piata specializata si servicii de consultanta;

programe de promovare axate pe produse selectate cu clienti selectati in strainatate;

cresterea ponderea serviciilor IT&C in productie si export;

Sub-sectoarele chimice si obiecte electrice

Conformarea cu standardele de mediu si directivele UE;

Ofensiva de promovare pe pietele tinta;

IT&C

Certificarea in standarde de calitate specifica cum ar fi CMM;

Adaptarea ariei curiculare in sistemul de educatie la nevoile exportatorului de IT;

Pozitionarea si brandingul pe piata de externalizare IT;

Stimularea clusterelor emergente din jurul universitatilor si institutiilor de cercetare;

Exportatori aspiranti

Exportatori aspiranti au nevoie de sprijin combinat border-in si border-out. Exportatorii aspiranti sunt acei noi intreprinzatori care cauta sa dezvolte proiecte de export. Acesti exportatori aspiranti ar trebui sa primeasca un nivel minim de servicii de sprijin generice mentionate mai sus.

In Romania exportatorii gata de export au provocari si mai mari decat cei care deja exporta. Lipsa lor de cunostinte despre accesul pe piata si despre cumparatorii straini este chiar si mai ridicata decat in primul segment. Aptitudinile si competentele lor trebuie sa fie imbunatatite prin pregatire si au nevoie de sprijin pentru a 'atinge' pietele, pentru a merge mai departe decat primele comenzi, pentru a imbunatati termenii de livrare sau pentru a se interesa de aspectele legale pentru protejarea drepturilor lor in tranzactiile internationale.

Sectoarele cu potential de export ridicat care sunt compuse mai ales din exportatori aspiranti includ turismul rural, vinul, externalizarea industriala si IT&C, mobila, cultura, artizanat, fermele organice, serviciile de afaceri si consultanta si tratamentul balnear. Cateva initiative bune de a fi mai aproape de piata sunt:

stimularea participarii la targuri specializate;

promovarea mai buna a ofertei lor de export;

cunostinte mai bune despre piata;

pregatire in managementul exporturilor si strategii de export;

programe pentru exportatorii aspiranti care sa le asigure capacitatea de a creste productia la nivelul comenzilor internationale.

Exportatori potentiali

Romania are o baza relativ restransa de companii de export si o densitate scazuta de IMM-uri in comparatie cu tarile UE, ceea ce creeaza ingrijorare referitor la capacitatea companiilor romanesti de a face fata provocarilor integrarii in UE si globalizarii. Pe langa sprijinul pentru infiintarea de companii si crearea de planuri de afaceri noii intreprinzatori au nevoie de sfaturi, pregatire si de sprijin border-in pentru a incepe sa exporte.

Exista sectoare cu potential ridicat cum ar fi turismul, serviciile balneare, fermele ecologice, vinurile, unde exportatorii potentiali sunt dominanti.

Din aceasta perspectiva este esential sa transformam exportatorul potential intr-unul aspirant sau actual. Majoritatea constrangerilor se refera la lipsa de cunostinte despre cum se fac afacerile internationale si constientizarea avantajelor oferite de catre exporturi. Lipsa de cunoastere de limbi straine si barierele culturale sunt factori descurajanti inca de la inceput.

Obiectivul crucial al Romaniei este de a creste numarul firmelor prin pregatire corespunzatoare si campanii de constientizare. Aducerea activitatilor de creare de competente la exportatorul potential trebuie sa fie unul dintre obiectivele principale ale strategiei.

Exportatorii potentiali sunt aceia care au nevoie de incurajare si sprijin inainte de a investi intr-un efort de export desi ar trebui sa primeasca un nivel minim de servicii de sprijin generale, unde trebuie sa se dea prioritate urmatoarelor:

Mai mare disponibilitate a informatiilor comerciale privind oportunitatile pe pietele straine;

Programe de campanii de constientizare si intalniri la nivel local pentru a incuraja companiile sa devina internationale, sa se extinda in afara,

Identificarea pietelor tinta si asistenta la nivel de intreprindere pentru a penetra pe aceste piete.

Furnizarea de consultanta generala si de evaluare a capacitatii de export.

Pe langa aceasta, urmatoarele servicii specializate pentru sectoare specifice sunt considerate ca fiind cruciale pentru a da exportatorilor potentiali posibilitatea de a deveni exportatori actuali.

Confectii, mobila, vin, ferme organice, turism rural, tratament balnear:

Asistenta pentru a incuraja aliantele de afaceri intre producatori pentru a creste capacitatea de productie si a diversifica productia si marketingul extern.

Furnizarea de informatii specifice cum ar fi standarde internationale.

Externalizarea industriala, componente automobile

Furnizarea de informatii si statistici relevante despre piata care sa reflecte importanta crescanda a acestor activitati datorita globalizarii si delocalizarii;

Oferirea de asistenta intreprinderilor locale pentru a-si creste capacitatea de adaptare la cerinte specifice ale clientilor:

IT&C

Intarirea know-how-ului si transferul de cunostinte intre exportatorii actuali si exportatorii potentiali din cadrul asociatiilor sectoriale.

Furnizarea de informatii specifice privind oportunitatile mondiale de externalizare off-shore.

Artizanat

Intarirea aliantelor de afaceri intre exportatorii existenti si potentiali de artizanat.

Crearea unei institutii de pregatire pentru dezvoltarea aptitudinilor, in principal pentru imbunatatirea capacitatii de design.

Cresterea constientizarii privind definirea pretului pe piete straine (pretul produselor poate fi adaptat cerintelor pietei).

Serviciile exportatoare emergente

Campanie de constientizare a serviciilor cu potential ridicat;

Diseminarea de povesti de succes;

Oferirea de informatii specifice privind potentialul de crestere al acestor servicii si oportunitatile de pe piata.

Sprijinirea crearii de asociatii de afaceri orientate spre export.

3.2. Considerentul strategic nr. 9 - Managementul calitatii

Dupa cum o companie exportatoare depinde de capacitatea de a-si adapta oferta pentru a face fata cerintelor pietelor straine, intreaga comunitate de afaceri din Romania se confrunta cu provocarile generate de liberalizarea pietii, integrarea avansata si intensificarea competitiei.

Avand in vedere conditiile interne ale ofertei romanesti de export, au fost identificate constrangerile majore existente in acest domeniu inter-sectorial. Astfel, managementul calitatii este un considerent un element strategic pentru clientii care doresc sa aiba succes pe piata.

Asigurarea liberei circulatii a bunurilor si serviciilor este o cerinta majora a Uniunii Europene inclusa in programul de negocieri pentru aderare. In conformitate cu Acordul OMC privind barierele tehnice comerciale, evaluarea conformitatii intr-un sistem acreditat reprezinta o premiza pentru libera circulatie a bunurilor.

Pe baza datelor si informatiilor primite de la echipele sectoriale de elaborare a acestei strategii rezulta ca programele de management al calitatii ar trebui sa se concentreze asupra urmatoarelor elemente:

instruire, educare;

certificarea si implementarea sistemelor de management al calitatii/mediului etc,

certificarea conformitatii produselor

acreditarea laboratoarelor;

Desi infrastructura calitatii exista si functioneaza de multi ani in tara noastra, mai este necesar ca Romania sa dezvolte serviciile prestate de aceasta la nivelul practicilor internationale.

Obiectiv general:

Obiectivul general este dezvoltarea infrastructurii calitatii astfel incat aceasta sa devina capabila de a contribui la cresterea competitivitatii prin calitate a exporturilor. Se estimeaza ca, pana in anul 2009, vor efectua implementarea si certificarea sistemului de management al calitatii (conform SR EN ISO 9001:2001) si/sau ale altor sisteme de management minimum 4000 de companii din Romania.

Obiective specifice:

Promovarea si sprijinirea infrastructurii calitatii:

dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii calitatii in domeniile standardizarii, certificarii, incercarii (testarii), etalonarii (calibrarii) si inspectiei;

dezvoltarea si imbunatatirea sistemului de acreditare.

Promovarea si sprijinirea implementarii/dezvoltarii sistemelor de management in cadrul companiilor:

Sensibilizarea agentilor economici cu privire la rolul si importanta calitatii pe piata mondiala globalizata;

Educare, instruire si training in domeniul sistemelor de management;

Informare;

Consultanta;

Implementare.

Cresterea competitivitatii prin calitate a produselor oferite la export;

Imbunatatirea performantelor companiilor in ceea ce priveste mediul inconjurator si respectarea cerintelor legislatiei privind mediul inconjurator;

Realizarea unor campanii de constientizare a cerintelor legislative in domeniul etichetelor ecologice si al promovarii produselor cu etichete ecologice;

Campanii de constientizare a personalului din IMM-uri in domeniul standardelor si certificarii conformitatii produselor;

Imbunatatirea calitatii serviciilor prestate de organismele de certificare in toate domeniile economice si administrative;

Dezvoltarea unor noi domenii de acreditare, in concordanta cu cerintele pietei;

Promovarea recunoasterii calitatii produselor si firmelor romanesti pe pietele externe:

facilitarea realizarii acordurilor de recunoastere reciproca intre laboratoare de incercari si organisme de certificare din Romania si cele similare din strainatate;

realizarea unor actiuni de constientizare a calitatii produselor si serviciilor romanesti pe pietele externe.

Promovarea competitivitatii firmelor romanesti prin:

sprijinirea actiunilor de promovare a imaginii firmelor competitive din Romania pe pietele externe.

Servicii de sprijin pentru managementul calitatii specific sectorului;

Dupa cum s-a mentionat mai sus, Romania are asigurata infrastructura calitatii la nivel national dar este imperativ necesara imbunatatirea calitatii serviciilor oferita comunitatii de afaceri exportatoare. Din perspectiva sectoriala, standardele calitatii variaza mult de la un sector economic la altul iar aceste sectoare trebuie sa indeplineasca standarde specifice cerute de cumparatorii internationali. Prin urmare trebuie intreprinse actiuni specifice pentru:

imbunatatirea managementului calitatii si certificarea sistemelor calitatii pentru industria automobilelor si a furnizorilor de componente si subansamble auto;

dotarea laboratoarelor de control al calitatii din industria vinului si introducerea programului de monitorizare ;

cresterea constientizarii exportatorilor certificati ISO din industriile de mobila, textile si constructoare de masini;

introducerea unui program al calitatii pentru industria IT, incluzand certificarea sistemului de management al calitatii specific, recunoscut mondial, cum ar fi CMM (Modelul de Maturitate a Capabilitatii);

crearea unui sistem national si regional de certificare pentru produse ecologice;

realizarea unui program national de aliniere la standardele europene de mediu a producatorilor din industriile electrica, electronica, chimica.

3.3. Considerentul strategic nr. 10 - Cercetarea si dezvoltarea, inovarea si transferul tehnologic in favoarea exportatorilor

Evolutia domeniului de cercetare, dezvoltare si inovare in Romania este influentata de o serie de schimbari importante, mai ales datorita contextului generat de perspectiva apropiata a aderarii la Uniunea Europeana.

In conformitate cu obligatiile asumate prin Documentul Guvernamental referitor la negocierea pentru politica UE (capitolul 17 - “Stiinta si cercetare”, referitor la intarirea sistemului romanesc de cercetare si dezvoltare) Romania va proceda la o crestere graduala a fondurilor alocate pentru cercetare pentru a se conforma recentelor orientari ale politicii UE de cercetare si dezvoltare (Consiliul European de la Lisabona din 2000). Asta inseamna ca un procentaj de 3% din PIB va fi dedicat cercetarii pana in 2010.

Aceasta aliniere la strategia UE trebuie sa se adreseze constrangerilor specifice referitoare la acest sector, cum ar fi:

Angajamentul inca slab pentru dezvoltarea de tehnologii avansate si pentru eforturi de dezvoltare tehnologica durabila, in aproape toate sectoarele economice;

Interesul scazut si gradul de implicare redus al intreprinderilor in activitatile de cercetare, dezvoltare si inovare, inclusiv cooperarea cu institutiile de profil de cercetare si dezvoltare si cu absorbtia rezultatelor din cercetare;

infrastructura tehnologica de cercetare si dezvoltare invechita si o conexiune in continuare slaba intre cercetare si industrie, cauzata de:

infrastructura si serviciile pentru transferul de tehnologie si inovare inca insuficient dezvoltate si cu viabilitate redusa;

capacitate redusa de absorbtie din partea intreprinderilor a rezultatelor din cercetare si dezvoltare;

Dezvoltarea insuficienta si disparitatile din activitatile si infrastructurile de cercetare, dezvoltare si inovare la nivel regional

Capacitatea inca scazuta pentru colaborare si integrare la nivel national, european si mondial in domeniul stiinta si tehnica

Totusi, din perspectiva clientilor, ar trebui sa se axeze mai mult pe exportatori, pe intarirea capacitatii si cresterea participarii sectoarelor publice si private in programe de cercetare, dezvoltare si inovare. Intreprinderile efectueaza putina cercetare pentru imbunatatirea produselor. Sunt necesare facilitati asociate, pentru a construi 'centre de excelenta' si a conduce la clustere sectoriale.

Infrastructura romaneasca de inovare si transfer tehnologic se afla in constructie institutionala rapida. Obiectivele cheie ale acestui proces sunt:

parteneriate intre mediul de afaceri si organizatii de cercetare si stimularea activitatilor in parcurile tehnologice;

stimularea cercetarii si dezvoltarii din partea companiilor, sustinerea cererii acestora pentru cercetare si dezvoltare, mai ales high tech;

cresterea numarului de companii exportatoare inovatoare.

stimularea cercetarii si dezvoltarii in cele 19 centre regionale de inovare si tehnologie existente deja si sprijinirea deschiderii unor altor centre;

In cadrul perspectivei sectoriale a SNE, cercetarea si dezvoltarea romaneasca trebuie sa:

asiste modernizarea tehnologiilor sau introducerea unora noi in sectoare traditionale cum ar fi imbracaminte, mobilier, procesarea metalelor, industria chimica si constructoare de masini pentru a alinia standardele de calitate si competitivitate ale ofertei romanesti de export existente;

asiste la dezvoltarea de noi competente in sectoare high tech;

Inovarea este cea mai sigura metoda de dezvoltare de competente ridicate si produse high-tech cu valoare adaugata mare. O conceptie gresita in Romania este aceea ca IT&C este singurul reprezentant al industriei high-tech din tara noastra in cresterea competitivitatii nationale, dar cercetarea si dezvoltarea este importanta pentru o gama mai larga de componente industriale. Prin urmare, strategia s-a axat pe:

cercetare si dezvoltare pentru componente industriale;

IT sau alte sectoare exportatoare inovatoare;

parteneriat cu mediul academic pentru a adapta aria curiculara a sectorului high-tech la nevoile industriei;

Urmatorul obiectiv va fi urmarit:

Depasirea decalajelor tehnologice: o dezvoltare mai rapida a tehnologiilor avansate in toate sectoarele economice si o implementare a directiilor de dezvoltare tehnologica durabila la nivel sectorial

Masuri specifice:

Sprijin direct pentru intreprinderi pentru achizitia, transferul si adaptarea de tehnologii avansate, pentru a asigura:

un nivel mai ridicat de eficienta si integrare tehnologica in sectoare traditionale (ex.: energie, transporturi, mediu, sectoare industriale: confectii, mobila, procesarea metalelor, industria chimica si industria constructoare de masini, agroalimentare)

focalizare speciala a resurselor si programelor de cercetare asupra sectoarelor high-tech (comunicatii mobile, surse alternative de energie, sanatate, securitate, energie nucleara);

sprijin direct pentru intreprinderi pentru servicii tehnice necesare fazelor pregatitoare ale investitiilor: identificarea de solutii tehnice adecvate, planificarea adaptarilor/modificarilor tehnologice necesare,

sprijinirea implementarii pe scara larga a tehnologiilor IT de inalta performanta in toate sectoarele economice: dezvoltarea la nivel sectorial, regional si national de medii integrate pentru operatiuni si tranzactii economice eficiente

Depasirea decalajelor tehnologice: cresterea capacitatii intreprinderilor de a face fata componentei evolutiei tehnologice si competitiei la nivel european si international

Masuri specifice:

Sprijin pentru campanii sistematice de promovare a culturii inovatoare

Sprijin direct pentru intreprinderi pentru introducerea si aplicarea de practici manageriale bune in activitatile de dezvoltare tehnologica si inovare:

sprijin pentru implementarea propriilor politici si planificare strategica ale companiei pentru procesele de dezvoltare tehnologica si inovare pe termen lung, functie de tendintele si evolutia pietei si a competitorilor;

sprijin pentru implementarea propriilor programe si proiecte ale intreprinderilor pentru dezvoltare tehnologica si inovare, inclusiv furnizarea bugetelor respective

Sprijin pentru dezvoltarea unei retele structurate de furnizori nationali si regionali (infrastructuri si servicii) specializate pentru:

servicii de transfer de tehnologie si inovare, inclusiv informatii stiintifice si tehnice si asistenta: centre pentru informare tehnica si transfer de tehnologie, birouri de legatura industriale, servicii electronice pentru informatii tehnice, inclusiv proiecte de cercetare si dezvoltare si rezultate, piete tehnologice si potentiali parteneri,

conformare cu/si evaluarea conformarii cu reglementarile si practicile tehnice europene si internationale: organisme si institutii recunoscute si acreditate international, ce furnizeaza serviciile de competenta si referinta in stiinta si tehnologie (centre/laboratoare de testare si masura, organisme specializate pentru certificare, audit tehnologic, control si inspectie)

servicii de competitivitate, inclusiv aplicarea si dezvoltarea de practici performante de management (centre de competitivitate)

Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de firme inovatoare, mai ales in domeniile high-tech:

cadru legislativ adecvat, inclusiv prevederi fiscale si financiare

dezvoltarea de infrastructuri si zone adecvate (incubatoare de afaceri, parcuri tehnologice)

stimularea investitiilor publice si private in firmele inovatoare .

Exporturi cu valoare adaugata mare dezvoltarea de activitati de cercetare, dezvoltare si inovare in intreprinderi, mai ales in domeniile high-tech

Masuri specifice:

Incurajarea unei mai mari participari a intreprinderilor in programele finantate public de cercetare, dezvoltare si inovare (proiecte individuale sau interconectate ale intreprinderilor; proiecte de cercetare colaborativa, bazata pe cooperare tehnologica intre companii, institutii de cercetare si dezvoltare si universitati)

Sprijin direct pentru intreprinderi pentru dezvoltarea de capacitati de cercetare proprii: angajarea de personal specializat, crearea de departamente de cercetare si dezvoltare, dezvoltarea de laboratoare specializate;

Mecanisme speciale de sprijin pentru stimularea activitatilor de cercetare si dezvoltare in intreprinderi, incluzand: stimulente fiscale si financiare si instrumente de ajutor de stat;

Referitor la piata mondiala: promovarea de clustere tehnologice viabile, capabile sa devina competitori pe piata mondiala.

Masuri specifice:

Sprijin pentru formarea si dezvoltarea de clustere/retele tehnologice, inclusiv intreprinderi, institutii de cercetare si dezvoltare si universitati cu profil tehnologic similar, mai ales la nivel regional;

Sprijinirea programelor strategice de dezvoltare tehnologica lansate de catre marile companii sau asociatiile industriale, mai ales in domeniile high-tech.

Considerentul strategic nr. 11 - Cresterea competentei la nivel national

In cadrul Strategiei Nationale de Export intelegem prin 'competenta' 'capacitatea, aptitudinea, cunostintele si experienta necesara pentru managementul sau decizia de a procura, controla, folosi si monitoriza resursele unei organizatii pentru a-i imbunatati avantajele competitive”. Atunci cand evaluam competentele sunt examinate zece componente esentiale ale competentei manageriale in dezvoltarea competitivitatii:

Strategie: pregatire pentru a dezvolta competente la nivel de intreprindere si stimulente pentru a incuraja firmele sa isi dezvolte strategiile de export;

Marketing axat pe aptitudinile pe pietele straine;

Management logistic si al lantului de furnizare: crearea de competente pentru a aduce produse pe piata

Managementul productiei: crearea de competente necesare pentru a produce la costuri acceptabile, in cantitatile si la calitatea corecta si la timp.

Managementul resurselor umane: competentele necesare pentru a recruta, pregati si promova personalul specializat pe export;

Finantarea: stimularea competentelor in evaluarea si atragerea finantarile necesare, managementul fondurilor, managementul riscului cursului de schimb si al riscului financiar.

Bunuri fizice: abilitatea de management a echipamentelor speciale si de uz-general, conforma cu cifra de afaceri si cu rezultatele financiare.

Retele si aliante: crearea capacitatii de a organiza contactele, parteneriatele si aliantele strategice ce duc la indeplinirea obiectivelor companiei.

Managementul informatiilor: crearea unui proces decizional bazat pe un sistem de date credibile, folositoare si relevante, disponibile in timp real.

Alte competente generale si specifice: crearea unei bune cunoasteri a limbilor straine; comunicare, scriere, analiza, capacitati de sinteza; aptitudini tehnice, capacitati de inovare, etc.

Studiile si analizele au aratat ca exista decalaje substantiale intre studiile teoretice si aptitudinile de care firmele au nevoie la un nivel practic. Aceste decalaje sunt cauzate nu numai de capacitatile tehnice limitate dar si de lipsa de mecanisme, reglementari si know-how industrial care sa faca legatura intre educatie si aptitudinile practice cerute. Echipele care au lucrat la strategie concluzioneaza ca comunitatea de afaceri inca vede calificarile oferite de catre universitatile romanesti ca fiind necorespunzatoare pentru nevoile lor datorita unei game largi de factori:

Nu exista inca un sistem institutional de reglementare si monitorizare a educatiei superioare

Universitatile inca nu furnizeaza prioritar programe de pregatire bazate pe dezvoltarea aptitudinilor de cercetare-analiza-diagnostic, cultivand capacitatea de asumare a responsabilitatii de decizie, de a fi lider in activitatea unui grup

Conceptul de intreprindere inovatoare nu este cunoscut in Romania

Atitudinea sociala in Romania referitoare la spiritul intreprinzator nu este intotdeauna pozitiva si politica guvernamentala este slaba

Educatia continua in universitati inca nu este valorificata suficient

Interactiunea dintre universitati-industrie nu este dezvoltata sistematic si coerent

Valoarea adusa de sistemul de dezvoltare a competentelor este legata strans de activitatile de sprijin si putem anticipa ca este insuficient dezvoltata la nivelul activitatilor primare din lantul valoric (vezi tabelul).

Tabel: Formarea de valori in sistemul de dezvoltare a competentelor

In continuare sunt identificate nevoile si constrangerile principale ale comunitatii de afaceri pe langa lantul formarii de valoare adaugate, in cadrul activitatilor primare din sistemul de dezvoltare a competentelor. Concluziile si implicatiile care rezulta din analiza resurselor si capacitatii de raspuns nationala au fost transpuse in raspunsuri strategice ale SNE si in dezvoltarea unui plan de actiuni.

Evaluarea nevoilor urmarita de catre grupul specializat inter-sectorial a condus la identificarea urmatoarelor prioritati nationale in dezvoltarea competentelor: marketing, management (produse, logistic, resurse umane, informatii) si strategie. Alte contributii au fost aduse de catre cercetarea efectuata de Centrul de Productivitate Industriala si Competitivitate al Ministerul Economiei si Comertului. Prin urmare constrangerile si nevoile specifice au fost identificate pe fiecare componenta de competenta de catre grupurile de lucru din cadrul SNE. Cele principale sunt prezentate mai jos (pentru detalii vezi sectiunile sectoriale si inter-sectoriale din anexe):

Intelegerea comportamentului competitiv ca un sistem in care competitorii, clientii, finantele, oamenii si resursele interactioneaza in mod continuu

Cunoasterea normelor si legislatiei internationale relevante pentru afaceri

Cunoasterea diferitelor culturi si a mediilor de lucru

Cercetarea la standardele si obiectivele europene;

Inovare continua: dezvoltarea de noi produse, sisteme de preturi si modele de distributie: tinerea pasului cu progresele tehnico-informationale si organizationale;

Imbunatatirea continua a proceselor de productie: dobandirea de aptitudini de comunicare si lucru in echipa; recalificarea in conformitate cu aspiratiile personale si cu cerintele pietei fortei de munca: modernizarea profesionala a expertilor in resursele umane; ghidarea culturii organizationale catre competitivitate si eficienta

Implementarea de sisteme de pregatire pe meserii de ultima generatie; imbunatatirea nivelului de competenta in tinerea pasului cu progresele tehnico-informationale si organizationale.

Cresterea gradului de constientizare a importantei aliantelor si a retelelor.

Luand in considerare constrangerile de mai sus, obiectivele strategice nationale privind dezvoltarea competentei ce tintesc viziunea inter-sectoriala “imbunatatirea culturii de competitivitate” sunt:

In domeniul strategiei

Dezvoltarea competentei necesare pentru a defini obiectivul afacerii, de a crea o lista cu piete tinta, de a dezvolta strategii de competitie pe aceste piete luand in considerare impactul aderarii Romaniei la UE si efectele globalizarii.

In domeniul marketingului

Dezvoltarea competentei necesare pentru a dezvolta relatia cu clientii (competenta de a organiza ambalarea, livrarea, promovarea, publicitatea, serviciul si alte activitati)

In domeniul logisticii

Dezvoltarea competentei in managementul logisticii (transport, distributie, standarde si reglementari tehnice, forwarding si asigurare, etc.).

In domeniul managementului productiei

Dezvoltarea competentei in organizarea proceselor de productie la costuri competitive, pentru a face fata termenelor si nivelurilor cantitative si calitative.

In domeniul resurselor umane

Promovarea dezvoltarii resurselor umane pentru a dobandi competentele necesare pentru crestere economica - mecanismele economice pentru piata muncii si conectarea intre educatie, practica si specializare profesionala.

In domeniul finantelor

Crearea competentei financiare, capabila de a estima si atrage finantarea necesara, de a cunoaste riscurile de schimb valutar si de tara si sursele de finantare disponibile interne si internationale.

In domeniul general al competentei

Schimbare culturala in mentalitate si in sistemul de planificare si implementare a activitatilor, bazat pe resurse si motivatii pozitive ce sa conduca la schimbari adanci in atitudinile si perceptiile entitatilor interesate, atat in sectorul public cat si in cel privat

Promovarea inovarii si capacitatii tehnice interne

Integrarea cercetarii-dezvoltarii-inovarii in circuitul economic real

Promovarea cadrului asociativ pentru criteriile profesionale tehnice, comerciale si legale de specializare, in baza parteneriatului public-privat

Crearea unei retele complexe de competenta profesionala specifica pe langa lantul serviciilor orientate spre export

Crearea competentei necesare pentru a stabili contacte, parteneriate si aliante strategice menite de a indeplini obiectivele companiei.

Exista mai multe motive pentru care sa consideram pregatirea continua ca un factor crucial al competitivitatii in Romania (vezi strategia inter-sectoriala pentru mai multe detalii). Avand in vedere impactul pozitiv direct asupra competitivitatii, SNE a luat in considerare si recomandarea UE in ceea ce priveste pregatirea vocationala continua, astfel incat pana in 2010 sa atinga un nivel mediu de participare in programe de pregatire continua de cel putin 15% dar nu mai putin de 10%, referindu-se la persoanele implicate in organizatii de afaceri. In acelasi context SNE ia in considerare ca acest obiectiv este fezabil daca investitiile organizatiilor private in educatie ajung la 15%, comparativ cu media din UE.

Programele de dezvoltare a competentei trebuie sa fie concepute ca si o oferta flexibila, adaptabila cerintelor organizatiilor partenere si obiectivelor pe care acestea le stabilesc. Din aceasta perspectiva unul dintre raspunsurile strategice cele mai importante se refera la crearea unui centru national si/sau regional pentru servicii profesionale si de consultanta, avand un rol de coordonare si dezvoltare de conexiuni in acest domeniu. 'Centrul National pentru Managementul Exporturilor' pe care documentul de fata il propune va actiona ca:

organizator de servicii specializate de consultanta

lider/coordonator de programe si servicii de dezvoltare a afacerilor

coordonatorul activitatilor expertilor comerciali si a echipelor de consultanta, supervizeaza si asigura calitatea serviciilor la nivel national/regional

organizator de retele de asistenta si consultanta comerciala specializata.

Strategia tinteste si initiative cu un impact direct si important in cadrul comunitatii de afaceri prin:

Extinderea retelei de consultanta in dezvoltarea afacerilor prin conexiuni internationale cum ar fi crearea unei echipe de consultanti in Romania care sa fie certificata de ITC, printr-un parteneriat institutional intre CCIR si ITC si certificand diplomele de competenta pentru: expertii comerciali, consilierii comerciali, asistenti comerciali, in urmatoarele domenii de dezvoltare a competentei: analiza integrata a diagnosticelor, managementul exporturilor, organizarea si tehnica comerciala, comertul electronic, retele internationale de furnizare-vanzare, servicii de sprijin specializate pentru promovarea exporturilor;

Dezvoltarea de cunostinte si aptitudini care sa acopere cerintele de competenta ce tintesc la imbunatatirea competitivitatii (folosirea uneltelor de management al afacerilor, capacitatea de a dezvolta strategii clare axate pe prioritati, notiuni fundamentale de evaluare a performantei exporturilor, colectarea si procesarea de informatii de evaluare, pregatire a studiului diagnosticului, etc.).

Cresterea capacitatii institutionale si administrative pentru a face fata fortelor pietei din cadrul pietei unice europene

implementarea cadrului analitic conceptual bazat pe 'lantul valorii adaugate'

organizarea de servicii specializate pentru dezvoltarea comertului si cooperare pe orizontala in aglomerari industriale exportatoare

promovarea sistemelor integrate de furnizare-distributie si internationalizarea comertului en-gros bazat pe retelele internationale de super-marketuri si a lanturilor de furnizare-distributie

imbunatatirea competitivitatii internationale a intreprinderilor in cadrul unui mediu de afaceri mai favorabil, prin:

dezvoltarea cadrului institutional asociativ

imbunatatirea mecanismului pietei libere, competitive

Dezvoltarea competentelor manageriale, vocationale si de marketing pentru nevoile specifice ale sectoarelor;

Studiile efectuate de echipa SNE au indicat ca, pe langa competente generale, sectoarele dau mare importanta nevoilor lor specifice si exista un decalaj intre cererea si oferta de servicii in acest domeniu. Deoarece unele nevoi reale ale exportatorilor nu sunt inca identificate ca fiind astfel de catre manageri (decalajul dintre nevoile reale nedentificate ca atare si cele ce iau forma unor cereri), un management si o promovare mai buna a ofertei de servicii existente este necesara la nivelurile sectoriale deoarece majoritatea sectoarelor sunt recunoscute ca avand potential ridicat de export, cum ar fi cel alimentar, turismul rural, sticlaria, artizanatul, vin, etc. Deoarece, pe de alta parte, nevoile reale nu sunt acoperite cu servicii oferta trebuie sa fie adaptata corespunzator. Nevoia pentru o coordonare mai buna intre sectoarele publice si private pentru a completa gama de servicii oferite dar si de a gasi solutii pentru servicii accesibile de pregatire trebuie sa fie adresata prin intarirea PPP in crearea de competente.

Putine institutii sau organizatii sunt orientate spre dezvoltarea competentei in domenii cum ar fi managementul calitatii, proiecte de cercetare-dezvoltare, design, ambalare, marketingul exporturilor sau promovarea imaginii, iar atunci cand sunt acestea dezvolta bariere tehnice datorita cerintelor lor pentru o abordare strict comerciala si a activitatilor finantate din resurse proprii.

Noi capacitati si competente sunt necesare in diferite sub-sectoare care includ nu numai turismul dar si serviciile de consultanta de afaceri si profesionale (ex.: servicii juridice, contabilitate, servicii de traduceri, etc.), IT&C, arhitectura, inginerie, sondarea calitatii, servicii de infirmerie si servicii medicale, servicii de pregatire si de educatie, transport, etc.

Exista putina colaborare cu mediul academic pentru a se asigura ca sistemul educational este aliniat cerintelor industriei, sau sectoarelor care se dezvolta rapid si dinamic, cum ar fi IT&C, turism rural, tratament balnear, colaborare care va trebui sa constituie o prioritate in urmatorii ani. Sectoarele tintesc si urmatoarele actiuni:

pregatire in tehnologii de mediu pentru industria mobilei

pregatire in design, mobila si textile

noi aptitudini de marketing pentru piete de externalizare in crestere: IT, componente industriale;

pregatire vocationala permanenta si crearea unui centru de pregatire pentru forta de munca din industria constructoare de nave si industria constructoare de masini;

program de pregatire pentru managementul exporturilor in industria vinului;

pregatire tehnica in sectoare strategice;

cresterea nivelului de calificare in productia audio-video;

pregatirea managerilor IT in dezvoltarea afacerilor si marketingul pe pietele de externalizare IT;

sesiuni de pregatire pentru design industrial;

Considerentul strategic nr. 12 - Finantarea comertului

Crearea de capacitati si diversificarea ofertei in sectorul national financiar

Procesul de globalizare a economiei mondiale intareste competitia in comertul international mai ales in diversificarea facilitatilor financiare si a platilor.

In acest context promovarea cu succes a exporturilor produselor romanesti depinde nu numai de calitate, pret, conditii de livrare si garantii dar si de o oferta financiara competitiva pentru a credita importatorul.

Procesul de intarire a monedei nationale a demonstrat o anumita lipsa de comunicare si coordonare intre Banca Nationala a Romaniei si companiile din comunitatea exportatorilor. Pe de o parte exportatorii au acuzat socul prea rapid si prea abrupt al aprecierii monedei si expunerea ridicata la acest tip de politica monetara. Pe de alta parte profesionistii bancari au acuzat incapacitatea exportatorilor de a controla riscurile privind cursurile de schimb valutar sau de a miza pe alte surse de competitivitate decat castigurile din cursul de schimb.

Dezbaterile recente referitoare la problemele cursului au aratat fragilitatea legaturilor dintre banci si exportatori. Majoritatea sondajelor efectuate de catre grupele de lucru din SNE au indicat concluzia generala a comunitatii de afaceri conform careia sectorul bancar nu se adapteaza corespunzator nevoilor de finantare comerciala a exportatorilor, exportatorilor aspiranti si exportatorilor potentiali. Acest lucru nu incurajeaza spiritul intreprinzator, dezvoltarea intreprinderilor si accesul exportatorilor la finantarea productiei de export.

Companiile romanesti au nevoie, pentru a avea o piata mai larga, de sprijin financiar mai puternic, scheme bugetare aprobate de Guvern in conformitate cu practicile internationale si de instrumente bancare folosite de Banca Nationala a Romaniei si de bancile comerciale.

Schema de finantare guvernamentala existenta pentru sprijinirea exporturilor a fost adoptata prin Ordonanta de Guvern nr. 120 /2002 si cuprinde instrumente aflate sub managementul EXIMBANK cum sunt fondul de garantare a creditelor de export si fondul de asigurare si reasigurarea creditelor de export.

Fondurile bugetare alocate EXIMBANK pentru sprijinirea si promovarea exporturilor au crescut de la an la an, dupa cum urmeaza: 1680,0 miliarde ROL in 2003, 2970,0 miliarde ROL in 2004, 3430,0 miliarde ROL in 2005.

Ceea ce trebuie de asemenea mentionat este ca bancile comerciale, in cooperare cu EXIMBANK, ofera produse bancare pentru sprijinirea exporturilor.

Sistemul bancar joaca un rol important in finantarea productiei de export si a exporturilor, urmarind extinderea si diversificarea serviciilor bancare in conformitate cu politicile bancare, strategiile companiilor de a imbunatati mediul de afaceri, precum si de a conecta activitatile bancare la practicile internationale in general si la cele ale UE in particular.

Sistemul bancar din Romania este foarte concentrat, primele 5 banci detinand peste 60% din totalul activelor bancare, 40 de banci comerciale functionau la sfarsitul lui 2004, dintre care 31 de banci comerciale aveau capital majoritar strain.

Bancile cu capital strain detin 56% din totalul activelor bancare, 65% din creditele neguvernamentale si 53% din volumul depozitelor bancare.

Trebuie mentionat ca participarea statului in sectorul bancar a fost redusa la 20% din totalul operatiunilor bancare si ca aceasta tendinta va continua in perioada 2005-2006, prin vanzarea actiunilor proprietate a statului la CEC si Banca Comerciala Romana.

Gradul de intermediere financiara in sistemul bancar romanesc este extrem de scazut, 33%, in comparatie cu cel din tarile din Europa Centrala si de Est (40% in Lituania, 107% in Cehia)

O mare problema la legatura cu creditele in ROL este dobanda bancara foarte ridicata in ciuda ratei inflatiei estimate la 7% in 2005 , 5% in 2006 si o reducere a dobanzii depozitelor bancare sub 10%. Intreprinzatorii romani sunt nemultumiti de ratele ridicate ale dobanzilor aplicate de banci la credite, care nu tin cont de initiativa BNR de a reduce rata de interventie pentru a stimula piata creditelor, considerand acesta ca pe o noua dovada ca bancile nu realizeaza potentialul ridicat al intreprinzatorilor de a conduce afaceri de succes si tintesc prea mult spre piata retail din portofoliul bancar. IMM-urile, in particular, sufera din aceasta cauza. Chiar in cadrul schemei de finantare UE, lipsa de cofinantare din partea bancilor a contribuit la capacitatea scazuta de absorbtie a programelor financiare europene cum ar fi SAPARD sau ISPA.

Reprezentantii bancilor considera ca este necesar sa tina un nivel de dobanda bancara cu 4,5-5,5% mai ridicat decat nivelul inflatiei pentru a avea resursele financiare necesare pentru dezvoltarea bancara pe termen mediu si lung. In acest context expertii in domeniu estimeaza ca o reducere semnificativa a dobanzilor bancare va fi posibila la inceputul lui 2009.

Sistemul bancar din Romania actioneaza cu prioritate pentru a se alinia regulilor si procedurilor UE, pentru intarirea activitatilor bancare si pentru folosirea comertului electronic care va mari viteza tranzactiilor financiare si va scadea costurile interbancare.

Bancile trebuie sa isi imbunatateasca activitatea, inovand mai mult, creand produse mai bune ceea ce inseamna servicii bancare si nu numai credite bancare, iar pe masura ce piata va fi saturata, atat ca retea cat si ca produse, bancile vor trebui sa analizeze serios costurile.

Politica de costuri va insemna volume mari de operatiuni bancare, productivitate buna si o mai mare eficienta a serviciilor bancare.

Liberalizarea completa a pietei financiare va creste presiunea competitorilor straini, fapt care va determina bancile romanesti sa reduca dobanzile creditelor si sa compenseze aceasta prin cresterea volumului tranzactiilor financiare.

Evaluarea trasaturilor principale ale sistemului bancar romanesc reprezinta punctul de pornire pentru a identifica caile de dezvoltare si imbunatatire a finantarii comertului exterior, in special finantarea exporturilor, cheia sustinerii dezvoltarii economice a Romaniei

Sectorul bancar nu se adreseaza in mod adecvat nevoilor de finantare ale exportatorilor, exportatorilor aspiranti si ale exportatorilor potentiali. Acest lucru nu incurajeaza spiritul intreprinzator, dezvoltarea intreprinderilor si activitatea de export.

Constrangeri financiare

La nivel financiar trebuie mentionate urmatoarele constrangeri:

Accesul necorespunzator la finantare pentru firmele interne;

Costuri relativ ridicate de transport datorita infrastructurii insuficiente;

Promovarea insuficienta a produselor financiare adresate IMM-urilor, de tip 'scheme mutuale', capital de risc;

Investitii straine insuficiente in acest sector, considerat ca fiind o sursa majora de know-how managerial, transfer de tehnologie si acces la piete straine;

Lipsa unor investitii puternice in sectorul privat;

Veniturile scazute ale populatiei care prefera produse ieftine, de calitate dubioasa;

Costurile ridicate ale consultantei pentru managementul riscului, management financiar, managementul exporturilor, elaborare de planuri de afaceri;

Costurile ridicate ale finantarii datorita dobanzilor ridicate practicate de bancile comerciale in comparatie cu cele practicate in alte tari.

Viziunea strategica in finantarea exportului: un sector financiar prietenos capabil sa contribuie la competitivitatea nationala crescuta.

Raspunsul strategic ar trebui sa se bazeze pe strategii relevante, realiste, elaborate in parteneriat intre banci, exportatori si asociatii bancare, sectorul public, companii si alte entitati interesate. Fara parteneriat si un dialog structural echilibrat si coresponsabilitate in initiative, s-ar putea sa nu realizam obiectivele de competitivitate nationala

Obiectivele principale sunt:

Cresterea resurselor bugetare pentru finantarea promovarii si sustinerea exporturilor;

Acces mai usor la credite pentru export;

Dialog structural si o comunicare si cooperare mai buna intre banci, companii de asigurari si exportatori;

Capacitate crescuta de management al riscului

Disponibilitatea sectoriala in finantarea comertului;

Romania tinteste sa creeze un sector financiar prietenos pentru exportatori si capabil sa contribuie la o competitivitate nationala crescuta (vezi perspectiva nr.1, considerentul strategic nr. 1). Pentru a avea un raspuns strategic relevant sectorului, obiectivele principale cum ar fi cresterea resurselor bugetare pentru finantarea promovarii exporturilor si a activitatilor care dezvolta exporturi, acces mai usor la credite pentru export, dialog structurat si o mai buna comunicare si cooperare intre banci, companii de asigurari si exportatori sau capacitate crescuta de management a riscului trebuie sa se materializeze in sectoarele strategice. Actiunile principale vor fi intreprinse pentru:

intarirea PPP pentru facilitarea accesului la credite si instrumente financiare noi in productia de mobila pentru export, IT, textile;

scheme de finantare pentru producerea/achizitionarea de materii prime pentru industria vinului sau pentru a sprijini productia audio-vizuala;

acces mai bun la fonduri UE;

scheme de micro-finantare rurala;

oferta de credite bancare specializata in conformitate cu nevoile si posibilitatile micilor producatori de vinuri, ferme organice, artizanat, turism rural;

crearea unui fond de garantare a creditelor agricole;

dezvoltarea unei piete imobiliare.

Considerentul strategic nr. 13 - Informatiile de comert aduc piata mai aproape

Principalul rezultat al sondajului calitativ din grupurile de lucru este ca serviciile de informare pentru mediul de afaceri sunt furnizate mai ales de catre organizatii guvernamentale – Departamentul de Comert Exterior, Centrul Roman pentru Promovarea Comertului si Institutul National de Statistica, , Camera de Comert si Industrie a Romaniei si alte asociatii sectoriale. Aceste organizatii furnizeaza toate tipurile de informatii comerciale.

Un alt jucator important pe piata informatiilor comerciale din Romania este Institutul pentru Economie Mondiala care furnizeaza evaluarea impactului tendintelor si evolutiilor observate precum si sprijin in cercetare pentru un design si o implementare mai buna a politicii economice.

Informatiile importante necesare sunt: informatii despre pietele externe, oportunitati de afaceri, legislatie, finantare, statistica. Pentru a imbunatati serviciile furnizoare de informatii financiare trebuie cunoscute nevoile si preferintele utilizatorilor finali, pentru a da prioritate informatiilor comerciale prin managementul organizarii, pentru a avea bugete mai mari si o infrastructura IT care sa furnizeze informatiile in timp real.

Echipele de lucru au identificat urmatoarele impedimente in ceea ce priveste managementul informatilor la nivel national:

lipsa de acuratete a informatiilor;

lipsuri in furnizarea datelor si informatiilor comerciale;

lipsa de coordonare institutionala intre diferitii furnizori de informatii comerciale;

lipsa de constientizare a existentei informatiilor;

lipsa de constientizare a locurilor de unde poate fi obtinuta informatia;

procesul de cerere de informatii si de primire este complex;

canalele de diseminare a informatiilor nu sunt suficiente;

lipsa de specializare intre diferitii furnizori pentru a face fata nevoilor si cerintelor reale.

Notabil, costul informatiei nu a fost intotdeauna trecut ca factor piedica. Acest lucru sugereaza faptul ca intreprinderile sunt dispuse sa plateasca pentru informatii de calitate care le sunt furnizate intr-o maniera accesibila.

Pentru a depasi impedimentele si a asigura un management mai bun al informatiilor comerciale efortul de coordonare a furnizarii de informatii la nivel national este crucial. CRPC, in stransa cooperare cu MEC, caruia ii este subordonat, trebuie sa isi asume aceasta responsabilitate de conducere a coordonarii nationale a furnizarii informatiilor comerciale deoarece:

are o pozitie unica ca organizatie de promovare a comertului nationala cu filiale in teritoriu;

are o experienta indelungata in furnizarea de servicii de informatii comerciale;

este interconectat cu alti furnizori.

In efortul sau de coordonare CRPC trebuie sa:

organizeze reteaua de furnizori, legaturile necesare si comunicarea; crearea unei “mentalitati de interconectare si furnizare a serviciului” intre furnizorii de informatii comerciale, care sa incurajeze impartirea de informatii si referintele, si in acelasi timp ce sa se pastreze un mediu al informatiilor descentralizat si antreprenorial

stimuleze furnizorii de servicii sa evite suprapunerea activitatilor ;

actioneze ca furnizor de referinte privind cine si ce furnizeaza, intr-o maniera performanta (portal IT);

stimuleze specializarea;

evalueze permanent cererea (ce informatii pot fi furnizate si pentru care sectoare);

asigure cresterea capacitatii si a competentei furnizorilor de informatii

Pentru a imbunatati furnizarea de informatii MEC, CRPC si alti furnizori de servicii vor lua si alte initiative cum ar fi:

accesul rapid la informatii despre pietele straine prin cerere directa adresata birourilor comerciale din cadrul ambasadelor, centrelor de afaceri si reprezentantelor companiilor

cadru de dezvoltare al intreprinderilor noi si inovative in UE, perspectivele companiilor romanesti; tendinte si perspective ale industriilor romanesti in contextul aderarii la UE si extinderii pietei mondiale, evaluarea pietei mondiale pe grupuri de tari si piete internationale.

corelarea activitatii nationale de sondaje de piata cu cea europeana si afilierea la Organizatia Europeana pentru Promovarea Comertului (ETPO)

Imbunatatirea accesului la informatii referitoare la oportunitatile de export, licitatii si achizitii publice

modernizarea siteului web al CRPC si transformarea lui treptata in portal si conectarea acestuia la alte sisteme informationale nationale;

organizarea activitati la conferinte si seminare din tara si din strainatate; promovarea in mass-media; promovarea serviciilor furnizate.

stimularea reclamei si publicitatii produselor de export romanesti pe pietele tinta

organizarea furnizarii de informatii comerciale specifice sectorului referitoare la standarde de calitate, conditii de piata, etc. Imbunatatirea accesului exportatorilor la aceste informatii specifice sectorului este un alt obiectiv major al strategiei.

Concluzii si importanta impact

Din perspectiva clientului aceasta strategie se axeaza pe nevoile esentiale ale comunitatii exportatorilor. Masurarea impactului SNE asupra performantei exporturilor, in sensul contributiei sale la cresterea volumului de export este putin relevanta, fiind greu de cuantificat acest impact in cifre de crestere. Neputandu-se evalua exact contributia SNE in cresterile cifrelor pentru export, ca si la celelalte perspective masurarea impactului se va face in termeni de realizare sau nerealizare a initiativelor propuse. Luand acest aspect in considerare, precum si faptul ca beneficiarii strategiilor sunt exportatorii consideram ca trebuie sa dam initiativelor din planul de actiuni al acestei perspective un procentaj de 30%.

Perspectiva institutionala

Aceasta perspectiva se ocupa cu reteaua de strategie ce sustine SNE si reteaua de furnizare a serviciilor catre clienti. Fara un cadru institutional eficient strategia nu va functiona. Din aceasta perspectiva obiectivul strategic este acela de a realiza o retea de sprijin comercial coordonata care sa raspunda eficient nevoilor clientilor.

Romania are deja un Consiliu de Export o institutie PPP legal infiintata cu atributii clare si la confluenta a doua retele importante care, impreuna, formeaza reteaua de sprijin a comertului (vezi diagrama de mai jos):

Agentia Romana pentru Investitii Straine,    PARTINVEST

Asociatiile Producatorilor din Industrie: FEPA-CM, FEPAIUS, APMR, ARACO FEPACHIM,  21 Tech Coalition, STICEF

Agentii de Dezvoltare Industriala: MEC