BALANTA DE PLATI EXTERNE - Caracteristici generale si rolul ei

BALANTA DE PLATI EXTERNE - Caracteristici generale si rolul ei

Balanta de plati externe (B.P.E.) reprezinta un instrument economico-statistic in care se includ si se compara incasarile si platile realizate de o tara, din relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tari, pe o anumita perioada de timp, de obicei un an.

In balanta de plati externe se inscriu toate fluxurile valorice cu strainatatea. Altfel spus, ea reprezinta cel mai important instrument de inregistrare a creantelor si datoriilor care apar in schimbul de marfuri si servicii intre o tara si alta, exigibile intr-o anumita perioada (de obicei un an) precum si miscarile de capital produse in aceeasi perioada.

Conform definitiei F.M.I., B.P.E. reprezinta un tablou statistic sub forma contabila care inregistreaza sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare si monetare intervenite intre rezidentii unei economii si restul lumii, in cursul unei perioade (de obicei un an). Sunt considerati rezidenti ­-gentii economici autohtoni sau straini, persoane fizice sau juridice, care traiesc si desfasoara activitati, in mod obisnuit si permanent, in cadrul unei tari, inclusiv filialele si sucursalelor companiilor straine. Din aceasta categorie sunt excluse: ambasadele, consulatele, institutiile internationale si reprezentantele acestora (incluse in categoria nerezidenti).

Diferentierea intre cele doua categorii de operatori economici - rezidenti si nerezidenti - are in vedere acceptiunea economica a rezidentei: centrul principal de interese sau de activitate.

La baza elaborarii B.P.E. sta conceptul de tranzactie internationala, care presupune crearea, transformarea, comercializarea, transferul sau stingerea unei valori economice in relatiile unei economii cu restul lumii.

Tranzactia poate sa aiba ca obiect unul din urmatoarele fluxuri de valori:

schimbul de proprietate asupra bunurilor materiale sau a drepturilor financiare;

prestarea de servicii;

disponibilitatea de forta de munca sau de capital in relatiile dintre rezidenti si nerezidenti.

Aceste fluxuri de valori se impart in doua categorii: fluxuri reale si fluxuri financiare. Momentul inregistrarii lor in B.P.E. este stabilit in functie de momentul transferului de proprietate intre rezidenti si nerezidenti.

Pentru a fi inregistrata in balanta de plati externe a unui stat, este obligatorie prezenta unui rezident in aceasta operatiune. Operatiunile intre nerezidenti se inregistreaza in balanta de plati a acestora.

Fluxurile reale se refera la schimburile internationale de bunuri si servicii (import-export). In balanta ele sunt inregistrate valoric, diferenta dintre intrari (exporturi) si iesiri (importuri) constituind balanta comerciala a unei tari. Fluxurile de bunuri sunt inregistrate si contabilizate separat de comertul de servicii. In cadrul serviciilor sunt cuprinse urmatoarele: transport, comunicatii, asigurari, consultanta, comertul cu drepturi de autor, asistenta tehnica etc.

Fluxurile financiare (sau financiar-monetare) sunt inregistrate in cadrul unor conturi distincte - contul de capital sau contul financiar.

Aceste fluxuri financiare sunt detaliate in functie de tipul lor, astfel:

a)     fluxuri de investitii (directe sau de portofoliu);

b)     credite externe (garantate sau negarantate);

c)     active de rezerva (aur, devize, D.S.I. etc.).

In schimb, remunerarea acestor fluxuri financiare, oricare ar fi tipul lor, se inregistreaza in contul curent al B.P.E. la pozitia Venituri (exemplu: dividende platite/incasate sau dobanzi platite/incasate).

Daca in statisticile vamale, inregistrarea exporturilor se face la valoarea F.O.B. (Free On Board) - Franco bord incarcare, iar a importurilor la valoarea C.I.F. (Cost Insurance Freigert) - Franco bord sau port destinatie, pentru a fi aduse la aceeasi paritate si, apoi, pentru a putea fi comparate, in B.P.E. inregistrarea atat a importurilor cat si a exporturilor se face la valoarea F.O.B. Aceasta, prin corectarea valorii C.I.F. a importurilor cu o marja de 5% (practic, din valoarea C.I.F. a importurilor se scade aceasta marja) urmand ca serviciile de transport/asigurare pe parcurs extern sa fie inregistrate la alte pozitii in balanta.

Conform regulilor INCOTERMS, F.O.B. reprezinta acel tip de clauza a contractului de export in conformitate cu care vanzatorul plateste cheltuielile de transport si asigurare a marfii pana la locul de imbarcare, adica bordul vasului sau cala avionului. Dupa acest moment, transportul si asigurarea marfii trebuie platite de cumparator.

Exporturile totale ale unei tari sunt evaluate in F.O.B., adica la pretul total de export pana la frontiera proprie. Daca bunurile sunt transportate pe uscat, termenul echivalent este F.O.R. (Franco gara de imbarcare) sau F.O.T. (Franco vagon-gara de incarcare).

Cuvantul franco are sensul de a franca, adica a plati anticipat taxele pentru transportul unui colet sau bagaj. Pentru valori mici, francarea se face prin aplicarea de timbre (in cazul scrisorilor).

In cazul marfurilor, taxele respective cuprind cheltuielile de transport si asigurare, care vor fi cuprinse in pretul de vanzare (care va fi francat cu aceste taxe).

C.I.F. reprezinta o conditie de livrare in conformitate cu care cheltuielile de transport si asigurare sunt suportate de vanzator pana la portul de destinatie. Importurile sunt evaluate in C.I.F., reprezentand valoarea de intrare a bunurilor economice pe teritoriul unei tari (valoarea in vama).

INCOTERMS (International Rules for the Interpretation of Trade Terms) - reprezinta un ansamblu de reguli si norme elaborate de Camera de Comert Internationala din Paris in anul 1936, reguli internationale pentru interpretarea celor mai utilizati termeni comerciali din comertul international. Aceste reguli au fost modificate pe parcursul timpului, in 1953, 1967, 1976, 1980, 1990 pentru a se alinia situatiilor noi intervenite in practica comerciala internationala curenta. Dupa modificarea din 1990, normele INCOTERMS cuprind urmatoarele clauze, pe grupe:

I. Grupa E (Expediere):

Clauza EXW (locul cuvenit);

Clauza Ex WORKS - franco fabrica - la sediul furnizorului;

II. Grupa F (Transport neplatit):

Clauza FCA - franco caraus - locul predarii marfii catre caraus;

Clauza FOB - franco bord de incarcare;

III. Grupa C (Transport platit):

Clauza CFR - cost si navlu - port de destinatie convenit;

Clauza CIF - cost, asigurare si navlu;

IV. Grupa D (Destinatie):

Clauza DAF - livrat la frontiera;

Clauza DEQ - livrat la chei (taxe vamale platite).

Fiind un tabel de sinteza detaliat pe conturi si subconturi analitice pe o anumita perioada, balanta de plati externe furnizeaza elemente de diagnostic care permite evaluarea avantajelor si dezavantajelor pe care o tara le are in schimburile comerciale cu tarile terte. Din analiza se poate trage urmatoarele concluzii:

1.      cu privire la competitivitatea externa a economiei unei tari, in special in ceea ce priveste comertul cu bunuri si servicii;

2.      cu privire la gradul de atractivitate al mediului de afaceri intern pentru investitorii rezidenti si nerezidenti (atunci cand mediul de afaceri se deterioreaza investitorii isi orienteaza capitalurile catre alte piete mai atractive). De aici se poate determina pozitia investitionala internationala a unei economii, care poate fi debitoare sau creditoare.

In acest fel, balanta de plati se constituie ca un instrument important in modelarea si coordonarea politicilor comerciale externe. Atunci cand apare un dezechilibru cronic la nivelul BPE (exporturi mai mici decat importuri), teoretic acesta poate fi redus printr-un pachet de masuri de natura fiscala (crestere de taxe vamale, facilitati fiscale pentru investitorii straini, subventii, credite preferentiale) sau de natura comerciala (promovarea si stimularea exporturilor).

Resursele valutare necesare pentru onorarea obligatiilor cuprinse in serviciul datoriei externe se prevad in balanta de plati externe, care se intocmeste anual de Ministerul Finantelor Publice in colaborare cu Banca Nationala. De asemenea, B.N.R. urmareste modul de executie a BPE si transmite MFP situatia drepturilor si a angajamentelor externe.

In functie de necesitati, Guvernul analizeaza oportunitatea si conditiile reesalonarii sau refinantarii datoriei publice externe si transmite propuneri Parlamentului, pentru aprobare. Executia anuala a BPE se prezinta Parlamentului, pana la 30 iunie a anului urmator pentru aprobare.

Datele statistice privind datoria publica externa sunt transmise si organismelor financiar-bancare internationale, conform obligatiilor care decurg din calitatea Romaniei de membru al acestor organisme.