|
|
|
Termenul "paradis fiscal" se refera la orice tara care percepe zero impozite sau impozite reduse pentru toate sau doar pentru unele categorii de venituri, un anumit nivel de secret bancar sau comercial, cerinte minime din partea bancii centrale si nici un fel de restrictii asupra schimburilor valutare [21;653].
In vederea sustragerii de la impunere a unei parti din profit, unele companii internationale utilizeaza frecvent metoda infiintarii de filiale in tari unde fiscalitatea este mai redusa si organizarea unor relatii artificiale (doar scriptice) intre acestea si unitatile producatoare aflate pe teritoriul altei tari, in care fiscalitatea este mai ridicata. Catre aceste filiale sunt dirijate profiturile unitatilor productive aflate pe teritoriul altor tari, eludandu-se astfel fiscul. Recurgerea la asemenea metode de lucru din partea agentilor economici constituie evaziune fiscala.
Principala caracteristica a paradisurilor fiscale o constituie neplata vreunui impozit catre autoritatile locale (in afara taxelor de autorizare) ori plata unor impozite extrem de reduse.
Constituirea de firme offshore in tari considerate paradisuri fiscale reprezinta o modalitate mai elevata si mai recenta de evaziune fiscala. Aceste firme nu pot sa intre in contact cu agenti economici autohtoni si, deci, nu au voie sa efectueze tranzactii decat cu strainatatea.
De regula, entitatile offshore, sunt create de companiile occidentale (corporatii, banci, societati de asigurari etc.) si au un singur scop, care constituie obiectivul principal al managementului oricarei societati comerciale: maximizarea profitului prin orice mijloace legale, in speta prin diminuarea obligatiilor fiscale in favoarea profitului, profitului reinvestit sau cresterilor de capital.
Nimeni nu poate fi acuzat ca se foloseste de prevederile legale pentru a plati cat mai putin la buget. In cazul evaziunii legale, contribuabilul incearca sa se plaseze intr-o pozitie cat mai favorabila, pentru a beneficia intr-o mai mare masura de avantajele oferite de reglementarile fiscale in vigoare. Aceasta caracteristica este tentanta pentru agentii economici din diferite tari cu o fiscalitate ridicata, dintre care Romania ocupa un loc de frunte.
Atata timp cat pozitia favorabila a contribuabilului este perfect legala, nu exista nici un motiv de condamnare, dupa cum arata chiar Curtea Suprema a SUA: "fiecare cetatean are dreptul sa-si aranjeze in asa fel lucrurile incat sa-si minimizeze obligatiile fiscale. Nimeni nu trebuie sa-si planifice veniturile si cheltuielile in functie de exigentele maxime ale Ministerului de Finante. Nici un cetatean nu are datoria patriotica de a plati maximum de taxe."
Centrele offshore nu mai sunt invaluite in mister ca acum douazeci de ani sau folosite doar de oamenii si firmele foarte bogate, ci s-au transformat intr-o afacere globala, odata cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare, implicand circa jumatate din valoarea tranzactiilor financiare ale lumii. Sunt suficient de puternice pentru a pastra secrete bancare si alte aspecte favorabile legate de conditiile legale acordate. Industria offshore este stabilita in teritorii restranse, care pot fi caracterizate astfel:
apartin de o zona cu o moneda puternica, atractiva pentru tranzactii financiare si comerciale;
sunt zone stabile politic, fara miscari sociale si schimbari dese in legislatia fiscala, fapt ce asigura o siguranta a afacerilor;
beneficiaza de o protectie puternica a secretului bancar, fara control din partea bancii centrale;
beneficiaza de absenta sau nivelul redus al impozitarii veniturilor si profiturilor, si, de refuzul institutiilor locale de a coopera cu fiscurile straine;
beneficiaza de o retea densa de institutii bancare care ignora controlul schimburilor din partea bancii centrale, si care, sunt deservite de legaturi aeriene bune si de retele moderne de telecomunicatii, ce asigura legaturile cu tarile dezvoltate.
Ministerul de Finante din tarile cu fiscalitate ridicata se straduieste sa compromita ideea de offshore, aratand ca astfel de firme sunt placi turnante ale spalarii banilor, ale tranzactiilor ce ascund evaziune fiscala ilegala.
In tara noastra activitatile ilicite de spalare a banilor sunt sanctionate prin Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor.
Paradisul fiscal este un paradis financiar propice spalarii banilor proveniti din orice trafic.
Odata ce profiturile ilicite au fost obtinute, scopul detinatorilor acestora, de a spala banii sau de a-i ascunde, astfel incat sa-i poata folosi ulterior fara sa fie considerati un venit nedeclarat, este realizat cu usurinta prin intermediul firmelor din paradisurile fiscale.
Pentru ca baza incasarilor bugetare o constituie veniturile realizate din activitatile offshore, statele - paradisuri fiscale au tot interesul sa asigure protectia identitatii investitorilor, precum si interesele financiare ale acestora.
De obicei, adevaratul proprietar este anonim, stand in umbra, iar afacerile firmei offshore sunt conduse de un imputernicit al acestuia, care lucreaza in baza unui mandat dat de proprietar. Legatura dintre mandatar si proprietar se realizeaza fie prin posta, fie prin telefon, fax, email etc., deoarece sistemele bancare si de comunicatii moderne, de care dispun tarile paradisuri fiscale permit deplasarea rapida a fondurilor si utilizarea lor in siguranta, chiar in locul in care au fost obtinute initial.
Paradisurile fiscale se pot folosi in toate cele trei etape ale procesului de spalare a banilor:
plasarea numerarului, care, de obicei, se face prin curieri si cu aeronave particulare;
stratificarea, care consta intr-o serie de tranzactii financiare in lant, menite sa duca la pierderea oricarei urme ce ar face legatura intre fondurile ilegale initiale si forma lor aparent legala;
integrarea, faza de creare a legitimitatii averii, care are ca sursa initiala profituri ilegale, si care, se realizeaza prin utilizarea unor companii de fatada inregistrate in paradisurile fiscale, ce nu au nici o activitate decat cea specifica de spalare a banilor.
De mentionat ca, in faza de stratificare se folosesc doua sau mai multe firme inregistrate in paradisuri fiscale diferite, astfel incat, practic este imposibil de a se face o investigare a intregului circuit al tranzactiilor.
Fondurile sunt returnate in tara de origine a proprietarului companiei offshore prin diferite procedee:
sub forma donatiilor sau imprumuturilor de la firma la persoana fizica, care constituie adevaratul proprietar al acesteia;
sub forma platilor indirecte in beneficiul rudelor contribuabilului;
sub forma conturilor personale ( practicat si in Romania), deschise la diferite banci si in localitati diferite, prin care se transmit sume sub plafonul maxim ce trebuie raportate obligatoriu pe linie ierarhica sau care ar putea crea suspiciuni ofiterilor de cont din banci.
Redam mai jos cateva modalitati practice de realizare a evaziunii fiscale:
1. Firma romaneasca exporta un produs catre o firma offshore la un pret ce nu acopera costurile de productie.
Firma offshore, care, in fapt apartine tot proprietarului firmei romanesti (dar administrata de catre un mandatar al acestuia), revinde marfa la pretul pietei, obtinand o diferenta pozitiva pe care o depune in contul sau.
In felul acesta, firma romaneasca lucreaza in pierdere, neputandu-si plati creditorii (inclusiv statul) si nici nu distribuie dividende actionarilor. Pentru a-si continua activitatea, firma romaneasca apeleaza la credite de la firma offshore, platindu-i dobanzile aferente;
2. O alta varianta folosita consta in utilizarea unor facturi de import supraevaluate, pentru a se crea posibilitatea scoaterii din tara a unor sume obtinute ilicit.
Se introduc in tara produse prin contrabanda, care se comercializeaza prin intermediul unui lant de firme fantoma. Neexistand documente valabile de import, se apeleaza la documente vamale aferente unor produse importate legal, dar pentru care se utilizeaza preturi supraevaluate, in scopul scoaterii din tara a unor sume in valuta cat mai mari. De asemenea, se aleg acele produse fara taxe vamale la import sau cu taxe foarte mici.
Exista pe glob numeroase "oaze fiscale" sau "paradisuri fiscale", cum ar fi: Elvetia, Liechtenstein, Luxemburg, Olanda, Irlanda, Bahamas, Bermude, Panama, Gibraltar, Insulele Virgine, Insulele Cayman din Marea Caraibelor [24;478].
De exemplu, in Liechtenstein sunt inregistrate mai multe sedii sociale de firme industriale si comerciale , reale sau fictive, decat totalul populatiei sale, respectiv aproximativ 40.000 de firme la 25.000 de locuitori. Explicatia consta in faptul ca orice firma care isi stabileste sediul pe teritoriul acestui stat este exceptata de la plata impozitului pe profit.
De asemenea, in Insulele Cayman (teritoriu dependent de Marea Britanie ) cu o populatie de numai 20.000 de locuitori, sunt inregistrate in jur de 19.000 de diferite companii, peste 500 de banci si peste 300 de firme de asigurari. De mentionat ca 20 din primele 25 mari banci din lume au filiale deschise in aceste insule, fapt ce a determinat ca acest nou centru financiar, in numai cativa ani, sa detina aproape 10% din piata eurodolarilor.
Gibraltarul serveste drept poarta de intrare pentru marfurile straine Uniunii Europene pentru care nu se doreste sa se plateasca taxe vamale. Orice marfa sosita aici din alte parti ale globului, poate fi reetichetata cu marca noii sale origini, la un cost moderat. Aceasta va permite marfii care nu provine din Uniunea Europeana, supusa impozitarii si taxelor vamale, sa scape de acestea pentru un pret minim.
Colonie britanica, Gibraltarul are inregistrate in jur de 40.000 de societati si trusturi, depasind numarul locuitorilor.
Facilitati fiscale acordate:
1) Activitate bancara si de asigurari fara licenta;
2) Plata unui impozit forfetar de 225 dolari pe an;
3) Capitalul minim pentru infiintarea unei companii trebuie sa fie 100 dolari;
4) Nu este necesara publicarea conturilor;
5) Nu exista retineri la sursa;
6) Nu exista impozit pe profit;
7) Nu exista T.V.A., taxe de inregistrare sau de timbru;
8) Nu exista conventii de dubla impunere.
Insulele Virgine reprezinta, de asemenea, o tara fara taxa. Rezidentii platesc un impozit pe venit scazut, si anume: de la 3 la 15% pentru un venit pana la 25.000 lire si 20% peste aceasta suma.
Acest stat care depinde tot de Marea Britanie are ca resursa esentiala turismul. Nu este necesar ca persoana care infiinteaza o societate aici, sa fie prezenta, ci poate desemna un reprezentant local.
Regimul fiscal:
1. Nu exista taxe locale;
2. Nu exista taxe de timbru;
3. Nu exista control al schimburilor;
4. Nu exista impozit pe profit.
An bugetar = anul financiar pentru care se aproba bugetul; anul bugetar este anul calendaristic care incepe la data de 1 ianuarie si se incheie la data de 31 decembrie;
Angajament bugetar = orice act prin care o autoritate competenta, potrivit legii, afecteaza fonduri publice unei anumite destinatii, in limita creditelor bugetare aprobate;
Angajament legal = faza in procesul executiei bugetare reprezentand orice act juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice;
Articol bugetar = subdiviziune a clasificatiei cheltuielilor bugetare, determinata in functie de caracterul economic al operatiunilor in care acestea se concretizeaza si care desemneaza natura unei cheltuieli, indiferent de actiunea la care se refera;
Autorizare bugetara = aprobare data ordonatorilor de credite de a angaja si/sau de a efectua plati, intr-o perioada data, in limita creditelor bugetare aprobate;
Bancruta = Situatie a persoanelor fizice sau juridice carora li se constata nereguli financiare, acte de neglijenta sau de imprudenta, acte de frauda, facute in dauna creditorilor si declarate de catre instanta de judecata competenta, ca fiind insolvabile, neputand sa-si onoreze platile la scadenta. [5; 132]
Bancruta frauduloasa = Infractiune economica complexa, constand din acte si fapte voite, savarsite cu rea-credinta pentru a aduce prejudicii partenerului sau partenerilor de afaceri, creditori.
Bonitate (in sens financiar) = Inseamna increderea prezentata de catre o persoana fizica sau juridica in momentul solicitarii unui credit bancar. Banca comerciala apreciaza capacitatea de rambursare a creditului de catre client pe baza planului de afaceri sau, in cazul proiectelor mai complexe tehnologic, pe baza studiului de fezabilitate al proiectului, in care se arata modul in care banii imprumutati vor fi utilizati. Bonitatea comerciala inseamna capacitatea de a inspira incredere unei societati comerciale, unei firme. Pentru stabilirea bonitatii unei societati comerciale se au in vedere trei elemente de baza: lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea. Lichiditatea reprezinta capacitatea unui agent economic de a-si plati obligatiile fata de terti la scadenta. Un agent economic poate dispune de un volum mai mare de active decat valoarea totala a obligatiilor sale fata de terti, dar sa fie totusi insolvabil daca nu reuseste sa transforme unele din active in bani, pentru a-si onora obligatiile. In contabilitatea financiara, componentele activului sunt clasificate in ordine crescatoare a lichiditatii lor, dar respecta gruparea generala in:
a) valori disponibile care pot fi folosite imediat (disponibil in cont la banca si casa);
b) valori realizabile pe termen scurt ce pot fi transformate in bani si utilizate ca atare destul de repede si cu cheltuieli sau pierderi mici sau de loc (titluri de credit, cambii, obligatiuni si actiuni, recipise-warant, debitori solvabili pe termen scurt, materii prime, materiale, produse finite vandabile);
c) active greu realizabile datorita perioadei indelungate si dificultatilor existente de transformare a lor in lichiditati (obligatiuni si actiuni la societati nerentabile, titluri de credit pe termen lung, materii prime, materiale si produse finite greu vandabile). Lichiditatea patrimoniala este un indicator ce reprezinta raportul dintre componentele patrimoniale active care se pot transforma rapid in mijloace banesti si elemente patrimoniale pasive, pe termen scurt (credite bancare, furnizori, salarii, impozite, etc.). Solvabilitatea reprezinta capacitatea unui agent economic de a face fata obligatiilor sale de plata pe o anumita perioada si de a-si asigura astfel echilibrul financiar. Din punct de vedere al sferei de cuprindere solvabilitatea unitatii apare ca intermediara intre lichiditate (care vizeaza intreg activul) si capacitatea de plata (care se refera numai la mijloacele de plata lichide si usor mobilizabile pe un interval scurt de timp). Solvabilitatea are in vedere intregul circuit al fondurilor firmei (aprovizionare, productie, desfacere si incasare a valorii productiei), ceea ce presupune sincronizarea permanenta a incasarilor si platilor, deci asigurarea echilibrului financiar. Rentabilitatea inseamna rezultatul favorabil obtinut din punct de vedere financiar de un agent economic, concretizat prin cresterea veniturilor fata de cheltuielile efectuate si obtinerea de profit.
Buget = document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile, in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice;
Buget general consolidat = ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un intreg;
Bunuri economice = Sunt acele bunuri si servicii care indeplinesc cumulativ doua conditii:
1) capacitatea indivizilor de a realiza o legatura intre trebuinta lor si bunul apt sa o satisfaca;
2) raritatea (cantitatea limitata), insuficienta comparativ cu nevoile nelimitate, in conditii determinate de timp si loc.
Cerere agregata = Totalitatea cheltuielilor planificate pentru o perioada determinata, de regula un an, destinate achizitionarii de bunuri produse in cadrul economiei nationale. Cuprinde cheltuielile prevazute de populatie pentru a cumpara bunuri de consum (C), investitiile economice prevazute de firmele private (I), cheltuielile programate ale sectorului public (G), la care se adauga diferenta dintre valoarea planificata a exporturilor si cea a importurilor, adica exportul net (E).C.a. = C + I + G + E.
Cheltuieli bugetare = sumele aprobate in bugete, in limitele si potrivit destinatiilor stabilite prin bugetele respective.
Clasificatie bugetara = gruparea veniturilor si cheltuielilor intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare.
Clasificatie economica = gruparea cheltuielilor dupa natura si efectul lor economic.
Clasificatie functionala = gruparea cheltuielilor dupa destinatia lor pentru a evalua alocarea fondurilor publice unor activitati sau obiective care definesc necesitatile publice.
Compartimentul financiar-contabil = structura organizatorica din cadrul institutiei publice, in care este organizata executia bugetara (serviciu, birou, compartiment).
Credite destinate unor actiuni multianuale = sume alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective si altele asemenea, care se desfasoara pe o perioada mai mare de un an si dau loc la credite de angajament si credite bugetare.
Credit de angajament = limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate, in timpul exercitiului bugetar, in limitele aprobate.
Credit bugetar = suma aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni.
Cofinantare = finantarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv si altele asemenea, partial prin credite bugetare, partial prin finantarea provenita din surse externe.
Consolidare = operatiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre doua bugete componente ale bugetului general consolidat, in vederea evitarii dublei evidentieri a acestora.
Contributie = prelevare obligatorie a unei parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, cu sau fara posibilitatea obtinerii unei contraprestatii.
Datorie publica = Ansamblul obligatiilor pe care statul si le asuma atunci cand contracteaza imprumuturi interne sau/si externe in vederea finantarii economiei, cand aceasta se confrunta cu deficite bugetare, cu insuficienta rezervelor valutare si alte fenomene de dezechilibru.
Deficit bugetar = parte a cheltuielilor bugetare ce depaseste veniturile bugetare intr-un an bugetar.
Deschidere de credite bugetare = aprobare comunicata ordonatorului principal de credite de catre Ministerul Finantelor Publice prin trezoreria statului, in limita careia se pot efectua repartizari de credite bugetare si plati.
Economie reala = Ansamblul activitatilor economice de sustinere a ofertei agregate de bunuri materiale si servicii, menite sa asigure satisfacerea cererii agregate pentru astfel de bunuri, la nivel macroeconomic. Principalii indicatori ai nivelului si dinamicii economiei reale la nivel macroeconomic sunt: PIB (in termeni reali; populatia ocupata pe structuri de ramura si pe niveluri de pregatire profesionala; populatia salariata; investitiile; cererea interna de bunuri (pe categorii ale acestora); productia industriala; productia agricola; comertul exterior (exportul si importul); castigul salarial mediu nominal net etc.
Economicitate = Reprezinta masura care asigura minimizarea costului resurselor alocate unei activitati, fara a compromite realizarea in bune conditii a obiectivelor declarate ale acesteia.
Eficacitate = Reprezinta gradul de indeplinire a obiectivelor unei activitati si se determina prin relatia dintre impactul dorit si impactul efectiv al activitatii respective.
Eficienta economica = Reflecta o stare a activitatii economice determinata de un anumit consum de resurse pentru obtinerea unui anumit bun economic, intr-un timp dat, in conditiile unor resurse limitate, tot mai scazute si ale unor nevoi sociale tot mai crescande. Activitatea de folosire a resurselor economice pentru producerea bunurilor economice este considerata eficienta daca productia se obtine cu cel mai redus cost de productie, in conditiile unui cost de oportunitate minim pentru fiecare bun obtinut (si care este cerut de piata). Se determina ca raport dintre rezultatele obtinute si costul resurselor utilizate in vederea obtinerii rezultatelor.
Evaziune fiscala = Sustragerea de la plata impozitelor si taxelor din partea unor agenti economici, inclusiv a celor care actioneaza in economia subterana. Ea are loc prin nedeclararea sau falsa declarare a veniturilor impozabile.
Excedent bugetar = parte a veniturilor bugetare ce depaseste cheltuielile bugetare intr-un an bugetar.
Executie bugetara = activitatea de incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a platii cheltuielilor aprobate prin buget.
Executia de casa a bugetului = complex de operatiuni care se refera la incasarea veniturilor si plata cheltuielilor bugetare.
Exercitiu bugetar = perioada egala cu anul bugetar pentru care se elaboreaza, se aproba, se executa si se raporteaza bugetul.
Exonerare = Achitare de datorie, de o obligatie, de o sarcina. Eliberare de raspundere a unei persoane care nu-si executa obligatiile legale sau contractuale din cauze straine culpei sale (forta majora, culpa creditorului etc.).
Fiscalitate = Sistem de percepere a impozitelor; ansamblul legilor, regulilor si practicilor privind fundamentarea, calcularea si perceperea impozitelor.
Fonduri speciale = venituri publice constituite prin legi speciale prin care se stabilesc si destinatiile acestora.
Impozit = prelevare obligatorie, fara contraprestatie si nerambursabila, efectuata de catre administratia publica pentru satisfacerea necesitatilor de interes general.
Inflatie = Dezechilibru de ansamblu al economiei care consta in aparitia sau cresterea discrepantei dintre masa monetara si oferta de bunuri si servicii, fata de situatia existenta anterior. Procesul poate fi sesizat prin doua tendinte majore strans legate intre ele: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.
Institutii publice = denumire generica ce include Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare a acestora.
Legalitate = Reprezinta caracteristica unei operatiuni de a respecta toate prevederile legale care ii sunt aplicabile, in vigoare la data efectuarii sale.
Lege bugetara anuala = lege care prevede si autorizeaza pentru fiecare an bugetar veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementari specifice exercitiului bugetar.
Lege de rectificare = lege care modifica in cursul exercitiului bugetar legea bugetara anuala
Lichidarea cheltuielilor = faza in procesul executiei bugetare in care se verifica existenta angajamentelor, se determina sau se verifica realitatea sumei datorate, se verifica conditiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste operatiunile respective.
Lichiditate monetara = Capacitatea in care bancile comerciale, de credit si de afaceri pot recurge la banca de emisiune sau, altfel spus, cantitatea de mijloace banesti pe care bancile le-ar putea mobiliza (obtine) de la banca de emisiune.
Lichiditate internationala = Totalitatea mijloacelor de plata de care dispune banca centrala a unei tari pentru a fi utilizate in vederea realizarii soldului operatiilor comerciale si financiare externe ale tarii respective.
Oferta agregata = Cantitatea totala de bunuri economice disponibila pentru vanzare, la un anumit nivel mediu al preturilor si intr-o perioada determinata. Oferta totala de bunuri economice ramane neschimbata, indiferent de nivelul mediu al preturilor, iar economia nationala functioneaza la nivelul potentialului sau productiv.
Operatiune = Orice actiune cu efect financiar pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, indiferent de natura acesteia.
Open market = Inseamna o anumita politica monetara, prin care banca de emisiune vinde sau cumpara titluri de credit, urmarind atenuarea fluctuatiilor pe piata monetara si obtinerea de efecte pozitive in economia reala, ca si asupra cursului de schimb valutar si a balantei de plati externe.
Ordonator de credite = Conducator al unei institutii bugetare, care are dreptul de a dispune de creditele bugetare aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli al institutiei respective. In ordine ierarhica (de subordonare) exista ordonatori principali, secundari si tertiari.
Ordonantarea cheltuielilor = faza in procesul executiei bugetare in care se confirma ca livrarile de bunuri si de servicii au fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi realizata.
Piata monetara = Este o piata specifica, unde au loc tranzactii cu moneda sub toate formele ei in functie de rata dobanzii (depozite bancare la vedere si la termen, bilete la ordin, cambii, cecuri, certificate de depozit etc.).
Piata valutara = Piata ce cuprinde totalitatea relatiilor care iau nastere intre persoane juridice si fizice (banci sau case de schimb si clientii lor) referitoare la cumpararea si vanzarea de valute, precum si organismele bancare, bursele de valori si reglementarile care inlesnesc derularea tranzactiilor.
Plata cheltuielilor = faza in procesul executiei bugetare reprezentand actul final prin care institutia publica achita obligatiile sale fata de terti.
Presiune fiscala = Sarcina sau obligatie de impozite suportata de catre contribuabili. Presiunea fiscala se determina ca raport intre incasarile fiscale si PIB si serveste la stabilirea sarcinilor fiscale, la evaluarea schimbarii, in timp, a impozitelor, la comparatii internationale.
Proces bugetar = etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control si raportare ale bugetului, care se incheie cu aprobarea contului general de executie a acestuia.
Program = o actiune sau un ansamblu coerent de actiuni ce se refera la acelasi ordonator principal de credite, proiectate pentru a realiza un obiectiv sau un set de obiective definite si pentru care sunt stabiliti indicatori de program care sa evalueze rezultatele ce vor fi obtinute, in limitele de finantare aprobate.
Risc de tara = Exprima expunerea la pierderi ce pot sa apara intr-o afacere cu un partener strain, cauzate de evenimente care sunt, cel putin partial, sub controlul guvernului tarii partenerului. Risc economic - determinat de evenimente economice (reducerea incasarilor din export, cresterea brusca a importurilor, restrictii de ordin valutar). Risc social - probabilitatea unei pierderi in afacerile internationale cauzate de evenimente sociale (revolte, divizari religioase, sindicalism militant etc.). Risc politic - exprima probabilitatea ca un stat suveran sa nu-si onoreze angajamentele decurgand din imprumuturile internationale din motive politice (lovituri de stat, razboaie, nationalizari etc.).
Seful compartimentului financiar-contabil = persoana care ocupa functia de conducere a compartimentului financiar-contabil si care raspunde de activitatea de incasare a veniturilor si de plata a cheltuielilor sau, dupa caz, una dintre persoanele care indeplineste aceste atributii in cadrul unei institutii publice care nu are in structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care indeplineste aceste atributii pe baza de contract, in conditiile legii.
Taxa = suma platita de o persoana fizica sau juridica, de regula, pentru serviciile prestate acesteia de catre un agent economic, o institutie publica sau un serviciu public.
Varsamant = modalitate de stingere a obligatiei legale, prin virarea unei sume de bani, efectuata de un agent economic sau de o institutie publica ori financiara.
Venituri bugetare = resursele banesti care se cuvin bugetelor in baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contributii si alte varsaminte.
Virare de credite bugetare = operatiune prin care se diminueaza creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificatiei bugetare care prezinta disponibilitati si se majoreaza corespunzator o alta subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozitiilor legale de efectuare a operatiunilor respective.
Warant = Document ce autorizeaza o anumita persoana sa indeplineasca o activitate bine definita. Spre exemplu, la bursa, un certificat atasat pentru un titlu, da dreptul detinatorului sa cumpere actiuni, in numele companiei (pe care o reprezinta) la un pret fixat. Warantele care insotesc marfurile aflate in transport, arata cine este proprietarul, transportatorul si destinatia marfii.
