Cadrul normativ de desfasurare a activitatii de audit intern bancar

Cadrul normativ de desfasurare a activitatii de audit intern bancar

Obiectivele, responsabilitatile si principiile activitatii de audit intern   (unele prezentate in subcapitolele 2.1. si 2.2) sunt exprimate si sumarizate in unele documente cu caracter international (Standardele internationale ale activitatii de audit si Codul de etica a auditorului intern, emise de Institute of Internal Auditors sau cele referitoare la audit, in general, emise de International Auditing Practices Committee din cadrul International Federation of Accountants) si cu caracter national: Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 75/1999 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 133/2002, apoi modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 67/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 12/2003; Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, aplicabila entitatilor publice; Normele B.N.R. nr. 17/2003 privind organizarea si controlul intern al activitatii bancilor, administrarea riscurilor semnificative, precum si organizarea si desfasurarea activitatii de audit intern in cadrul bancilor; "Norme minimale ale activitatii de audit" ale Camerei Auditorilor Financiari din Romania.

De mentionat este faptul ca globalizarea pietelor financiare si a fluxurilor de capital au impus alinierea standardelor nationale de audit la cele internationale, prin aderarea organizatiilor nationale ale auditorilor la cele internationale si la documentele emise de acestea (de exemplu, normele elaborate de International Auditing Practices Committee au fost asimilate de catre Camera Auditorilor din Romania).

Totodata, in ceea ce priveste domeniul bancar exista recomandari cu titlu de indrumar la nivel international (principiile enuntate de catre Comitetul de Supraveghere Bancara de la Basel), reflectate la nivel national prin reglementari ale bancilor centrale, iar la nivelul fiecarei institutii bancare - prin Statutul (Carta) auditului intern.

1. Statutul (carta) auditului intern

"Carta auditului garanteaza statutul si autoritatea departamentului de audit intern al bancii".[1]

Carta auditului trebuie sa cuprinda, conform principiului enuntat de Comitetul de Supraveghere Bancara de la Basel, cel putin urmatoarele:

obiectivele si sfera de activitate;

pozitia departamentului in cadrul organizatiei, drepturile si obligatiile sale;

responsabilitatile conducatorului departamentului de audit intern

B.N.R. adauga la aceste elemente si termenii si conditiile in care auditorii interni pot furniza servicii de consultanta sau pot indeplini sarcini speciale.

Carta trebuie sa fie intocmita si revizuita periodic de catre departamentul de audit intern, aprobata de conducerea bancii si de consiliul de administratie (cu avizul comitetului de audit) si adusa la cunostinta intregului personal al bancii.

In Carta Auditului Intern[2] elaborata de catre Bank for International Settlements, cu valoare de indrumar pentru banci, sunt stipulate ca si componente ale cartei declararea misiunii, a independentei si obiectivitatii auditului intern, definirea sferei de cuprindere si a responsabilitatilor, delimitarea autoritatii si a standardelor acestei activitati.

Conform acestui document, misiunea auditului intern este aceea de a asigura realizarea operatiunilor bancii in conformitate cu cele mai inalte standarde.

In ceea ce priveste pozitia departamentului de audit intern in cadrul bancii, aceasta este definita prin pozitia efectiva in cadrul organigramei si diagrama de relatii care ii asigura independenta (departamentul raspunde direct conducerii bancii si raporteaza catre comitetul de audit numit de catre consiliul de administratie) si prin delimitarea activitatilor sale fata de celelalte operatiuni ale bancii, care ii confera obiectivitate (auditul intern nu este implicat in activitatile zilnice de control, care sunt realizate de catre fiecare structura organizatorica).

Potrivit Cartei, sfera de activitate a auditului intern include revizuirea procedurilor de management al riscurilor, a sistemului intern de control, a sistemelor informationale si a procesului de conducere (detaliate la subcapitolul 2.1.).

In ceea ce priveste autoritatea, Carta statueaza dreptul auditului intern de a avea acces in toate domeniile bancii, la toate documentele, la toate informatiile necesare, din documente, inregistrari sau de la persoane, de a comunica cu orice membru al personalului bancii. In plus fata de aceasta, B.N.R. mentioneaza necesitatea ca statutul sa prevada, in mod expres, dreptul la initiativa al auditorului intern, precum si dreptul acestuia de a avea acces la "informatii destinate conducerii si procese verbale si alte materiale cu caracter similar ale tuturor organelor de decizie si consultative, care prezinta relevanta in indeplinirea atributiilor sale."[3]

Responsabilitatile definite in acest document se refera atat la nivelul departamentului de audit intern, cat si la conducatorul acestuia, legate de planificarea, desfasurarea, raportarea activitatii de audit intern, precum si de relatia cu auditul extern.

Carta stipuleaza faptul ca activitatea de audit intern ar trebui sa se desfasoare in conformitate cu standardele celei mai bune practici profesionale ("best professional practice"), asa cum au fost acestea definite de Institutul Auditorilor Interni sau de Comitetul de Supraveghere Bancara de la Basel.

Dupa cum se poate observa, statutul activitatii de audit intern reprezinta actul normativ care reglementeaza activitatea de audit intern, regulamentul de organizare si functionare a departamentului respectiv in cadrul bancii.

2. Standardele internationale de audit intern ale Institutului Auditorilor Interni (Institute of Internal Auditors)

Data fiind diversitatea de medii culturale si legale, de organizatii in care functioneaza auditul intern, Institutul Auditorilor Interni a emis in iunie 1999 un set de "Standarde Internationale pentru Practica Profesionala a Auditului Intern", pentru a stabili responsabilitatile esentiale ale acestei activitati, indiferent de domeniul sau mediul in care se desfasoara (aplicabile, deci, si bancilor) si care constituie, practic, echivalentul principiilor enuntate de Bank for International Settlements.

Aceste Standarde definesc principiile de baza si cadrul de desfasurare ("Attribute Standards"), cuantificarea performantei auditului intern ("Performance Standards") si modul de aplicare a standardelor cu caracter general la unele actiuni concrete ("Implementation Standards").

Mentionarea acestor standarde internationale este facuta doar cu titlu informativ, expunerea privind activitatea de audit intern bancar fiind axata pe principiile enuntate de Comitetul pentru Supraveghere Bancara de la Basel si pe actul normativ al Bancii Nationale a Romaniei.

Codul de etica a auditorului intern

Comitetul de Practici Internationale de Audit (International Auditing Practices Committee) din cadrul International Federation of Accountants a elaborat un Cod de etica profesionala in domeniul auditului, cod la care face trimitere si legislatia romana in vigoare referitoare la audit financiar[4].

In ceea ce priveste auditul intern bancar, si norma Bancii Nationale a Romaniei face referire la un cod privind conduita etica a auditorului intern[5], fara a preciza daca este vorba despre cel mentionat mai sus sau de Codul de etica a auditorului intern elaborat de Institutul Auditorilor Interni.

Acesta din urma, la care se raporteaza si Comitetul de Supraveghere Bancara de la Basel, statueaza principiile pe care trebuie sa le urmeze auditorii interni (in concordanta cu principiile auditului intern), precum si conduita care trebuie respectata pentru aplicarea acestor principii.

Astfel, activitatea auditorului intern trebuie sa se inscrie pe urmatoarele coordonate:

integritate

obiectivitate (analiza realizata de auditorul intern trebuie sa fie echilibrata si neinfluentata de propriile interese sau interesele unor alte persoane);

confidentialitate (auditorul intern trebuie sa nu dezvaluie informatiile la care are acces in activitatea sa decat in situatiile prevazute prin reglementari);

competenta (auditorul intern trebuie sa aiba pregatirea si experienta necesare pentru activitatea sa).

Integritatea inseamna ca auditorul intern trebuie sa-si indeplineasca atributiile cu onestitate, diligenta si responsabilitate; trebuie sa nu ia parte, cu buna stiinta, la activitati ilegale sau sa se angajeze in actiuni care pot sa-l discrediteze; trebuie sa respecte legea si sa faca numai dezvaluirile permise de lege sau de profesie; trebuie sa respecte si sa contribuie la realizarea obiectivelor etice ale organizatiei din care face parte.

Pentru mentinerea obiectivitatii, auditorul intern trebuie sa nu participe la activitati sau sa nu aiba relatii sau sa nu accepte ceva care sa-i influenteze judecata profesionala, iar daca are cunostinta despre un fapt care ar putea distorsiona activitatea, trebuie sa dezvaluie acel fapt.

Respectarea principiului confidentialitatii presupune prudenta in utilizarea informatiilor, protejarea informatiilor la care are acces in indeplinirea atributiilor si neutilizarea informatiilor in folos personal sau in oricare alta maniera care ar putea aduce atingere intereselor organizatiei din care face parte.

Competenta in activitatea auditorului intern inseamna ca acesta sa nu se angajeze in activitati pentru care nu are pregatirea si experienta necesara, sa respecte standardele internationale de audit si sa isi perfectioneze continuu pregatirea profesionala si calitatea serviciilor.