Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Adecvarea capitalului in functie de riscuri

ADECVAREA CAPITALULUI IN FUNCTIE DE RISCURI

Activitatile desfasurate de intermediari pe piata de capital pot fi influentate de urmatoarele categorii de riscuri:

a)     Riscuri de pozitie pe titluri de credit si actiuni

b)     Riscuri de decontare

c)     Riscuri de contraparte

d)     Riscuri de credit



e)     Riscuri de schimb valutar

f)      Riscuri de concentrare sau expunerile mari

g)     Riscuri de pozitie pe marfuri

h)     Alte riscuri

Identificarea riscurilor in raport cu obiectul de activitate, impune adecvarea capitalului prin determinare, pe baza unor coeficienti specifici fiecarui risc a capitalului de supraveghere. Intermediarii autorizati trebuie sa detina in mod constant capital de supraveghere egal cu cel putin cea mai mare valoare dintre suma cerintei de capital pt respectarea coeficientilor specifici riscurilor, identificare la punctele a-g si cerinta de capital necesara respectarii coeficientului pt "alte piete" (h).

In nici o situatie capitalul de supraveghere (CS) al unui intermediar nu poate fi mai mic decat nivelul minim cerut pt capitalul initial.

A.    Riscul de pozitie este riscul asumat de intermediari ca urmare a modificarii pretului instrumentelor financiare datorita factorilor ca actioneaza pe piata si celor legati de situatia emitentilor respectivelor instrumente financiare. Riscul de pozitie este asociat portofoliului si se calculeaza separat pt titluri de credit, actiuni si titluri de participare ale OPC-ului in VM> este separate pe 2 componente:

Riscul specific determinat de riscul de modificare a pretului instrumentului financiar pe seama factorilor legati de emitentul acestuia sau in cazul instrumentelor financiare derivate de emitentul activului suport.



Riscul general care repr riscul modificat a pretului IF respectiv datorita unor factor ice nu au nici o legatura cu atributele specifice instrumentului financiar. In aceasta categorie se include si modificarea ratei dobanzii in cazul unui titlu de credit tranzactionat sau al unui IF derivat pe un titlu de credit.

B.     Riscul de decontare este riscul de nelivrare de catre contraparte a actiunilor, numerarului sau marfurilor detinute la data stipulata in contract. Acoperirea riscului intervine numai in cazul in care tranzactia nu este decontata dupa data de livrare si daca diferenta dintre pretul de decontare stabilit pt instrumentul financiar si valoarea de piata actual a respectivului instrumentul financiar este negativ implicand o pierdere pt intermediar.


C.     Riscul de contraparte  repr riscul de incapacitate a contrapartii implicate in tranzactiile cu instrumente financiare si se refera la:

VM-uri pt care termenul limita de decontare nu a trecut inca atunci cand plata a fost realizata fara ca sa se fi primit VM-urile ori in cazul in care VM-urile au fost livrate fara sa se fi primit contravaloarea in bani a acestora.

Instrumentele financiare derivate tranzactionate in afara pietelor reglementate.


D.    Riscul de credit este riscul pierderii din cauza falimentului debitorilor in conformitate cu riscul activelor bilantiere sau nebilantiere altele decat cele incluse in portofoliul tranzactionabil. La dimensiunea cerintei de capital pt acoperirea riscului de credit nu sunt considerate active riscante urmatoarele:



Instrumentele financiare ce urmeaza sa fie livrate pt ca tranzactia sa fie decontata.

Optiuni de vanzare de instrumente financiare

Depozitele si imprumuturile ce urmeaza a fi primite

Depozitele si imprumuturile ce urmeaza a fi facute


E.     Riscul de schimb valutar este reprezentat de expunerea intermediarului la fluctuatiile cursului de schimb al valutelor si ale pretului aurului aplicate tuturor elementelor exprimate in moneda straina, inclusiv celor incluse in portofoliul netranzactionabil. Intermediarul trebuie sa calculeze riscul de schimb valutar numai in cazul in care pozitia valutara totala neta si pozitia sa neta pe aur depasesc 2% din totalul fondurilor proprii.


F.     Riscul de concentrare sau expunerile mari se considera a fi o expunere mare pe un client sau pe un grup de client asociati, expunerea unui intermediar sau mai mare cu 10% fata de capitalul de supraveghere.

Un intermediar nu poate avea o expunere pe un client sau pe un grup de clienti asociati care sa depaseasca 25% din capitalul de supraveghere, limit ace se reduce la 20% daca clientul este o persoana asociata. Grupul de clienti asociati este definit dupa cum urmeaza:



2 sau 3 PF sau PJ care repr un singur risc deoarece una dintre ele detine direct sau indirect controlul asupra celeilalte sau celorlalte

2 sau mai multe PF sau PJ intre care nu exista legatura de control dar care trebuie private ca si cum ar reprezenta un singur risc intrucat legaturile dintre ele sunt atat de stranse incat de una dintre ele s-ar confrunta cu probleme financiare cealalta (celelalte) ar intampina dificultati in efectuarea platilor.

Expresia "persoane asociate" se refera la:

Persoana care direct sau indirect detine cel putin 10 % din capitalul social sau in orice caz detine controlul grupului din care face parte intermediarul

Societatile in care o companie detine cel putin 20% din capitalul societatii sau are controlul.


G.    Riscul de pozitie pe marfuri . Intermediarul trebuie sa mentina cerinta specifica de capital pt riscul pierderilor la orice pozitie pe marfuri sau pe instrumente derivate avand ca suport marfurile


H.    Alte riscuri pt eventualele alte riscuri intermediarul este obligat sa detina fonduri proprii echivalent cu ¼ din costurile fixe operationale din anul precedent calculate pe baza elementelor corespunzatoare din contul de profit si pierdere.