|
|
|
Masuri de combatere a somajului
Somajul fiind o problema care afecteaza intr-o proportie covarsitoare economiile tuturor statelor diminuarea lui a devenit obiectiv major al guvernelor lumii. Prin continutul lor masurile anti-somaj au efecte directe si indirecte asupra economiei.
In general masurile anti-somaj sunt de doua tipuri:
Politici pasive. Se refera la indemnizatia de somaj (care in opinia unor economisti nu face decat sa scada presiunea financiara care apasa asupra somerului, fara a avea un effect pozitiv asupra volumului global al somajului) si la reducerea numarului populatiei active prin pre-pensionari, cresterea perioadei de formare a tinerilor etc.
Politici active. Presupun o interventie clara pe piata muncii influentand real nivelul global al ocuparii prin subventii si stagii de formare profesionala. Utilitatea unor asemenea masuri ca modalitati principale de combatere a somajului in masa nu trebuie exagerata, ele pot fi deosebit de utile in anumite situatii, dar in acelasi timp trebuie exprimate rezerve cu privire la aplicarea lor in masura ceruta.
. Prima indoiala se refera la eficacitatea unor asemenea masuri in contextul
prabusirii generalizate a productiei. In conditiile in care oferta pentru forta de munca este scazuta, politicile pentru promovarea mobilitatii acesteia se pot confrunta cu succese modeste.
. Politicile sunt prea costisitoare si implica ample masuri administrative, ele
trebuie aplicate selectiv si orientate spre anumite grupuri de indivizi cum ar fi somerii cu stadiu lung care au anumite nevoi specifice. Politicile active ale pietelor fortei de munca din Europa Centrala si de Est pot fi impartite in trei tipuri, fiecare adresandu-se unui element diferit al somajului. Desi, cauzele care determina somajul variaza in timp in privinta intensitatilor de-a lungul zonelor, trei dimensiuni principale emana si necesita reactii politice diferite:
- pe termen scurt spre mediu, somajul pe ansamblul economiei constituie rezultatul unor socuri de ansamblu, precum impactul stabilizarii macroeconomice si reducerea brusca a cererii agregate, colapsul planificarii centralizate inclusiv al Consiliului de Ajutor Reciproc si, pentru multe economii nationale, cresterilor mari ale preturilor energiei si materiilor prime. Asemenea socuri determina scaderea cererii pentru forta de munca pe ansamblul economiei, chiar daca efectele sunt mai puternice in unele sectoare decat in altele;
- pe termen mediu, somajul structural rezulta din dezechilibrele structurale cauzate de schimbarile preturilor relative, din confruntarea cu comertul mondial, cu tehnologia moderna si cu practicile manageriale. Asemenea socuri care sunt fundamentale pentru intregul proces de tranzitie, fac necesara restructurarea economiei si deplasarea fortei de munca dintr-un sector intr-altul. In acest domeniu politicile active vizand recalificarea si mobilitatea fortei de munca sunt cruciale;
- pe termen lung, piata fortei de munca va trebui sa se ajusteze de la caracteristica regimului de cerere excesiva a planificarii centralizate la situatia in care somajul constituie o trasatura permanenta a peisajului economic. In cele mai multe tari cu economie de piata, sectorul public reprezinta principala agentie responsabila pentru conducerea burselor de angajare a fortei de munca necalificate sau cu calificare profesionala redusa.
Masurile menite sa sprijine intreprinderile constituie un mod prin care se incearca mentinerea fortei de munca urmarindu-se inlocuirea masurilor de sprijinire generalizata cu acelea de sprijinire selectiva, orientate spre firmele care au perspective de viabilitate economica si care functioneaza in domenii economice esentiale.
