|
|
|
ACTIVITATEA ECONOMICA
1.1 Nevoile umane si resursele economice
Nevoile umane apar sub forma dorintelor, a asteptarilor, a aspiratiilor oamenilor. Toate acestea reprezinta latura subiectiva a nevoilor umane.
Intiparite in constiinta oamenilor si intrate in obiceiurile lor, nevoile umane dobandesc caracter obiectiv.
Nevoile (preferintele) umane constau in doleantele, resimtirile, asteptarile oamenilor de a avea, de a fi, de a sti, de a crede, de a -si insusi bunuri, toate acestea devenind nevoi efective in functie de gradul dezvoltarii economice la un moment dat, precum si de nivelul de cultura si de civilizatie al oamenilor.
Multitudinea nevoilor umane si continua lor diversificare au determinat clasificarea acestora, astfel :
a) nevoi fiziologice sunt primele resimtite de oameni si inerente acestora (nevoi de hrana, apa etc)
b) nevoi sociale, de grup - sunt resimtite de oameni ca membrii ai diferitelor grupuri sociale si pot fi satisfacute numai prin actiunea lor conjugata
c) nevoi rationale, spiritual-psihologice - decurg din trasaturile interioare ale oamenilor si devin deosebit de importante pe masura progresului in instructie, in relatiile morale, ele presupunand rationalitate, gandire elevata.
Nevoile umane prezinta urmatoarele trasaturi :
sunt nelimitate ca numar - pe masura satisfacerii unor nevoi, apar altele noi
sunt limitate in capacitate - satisfacerea unei nevoi presupune consumarea unei cantitati date dintr-un bun. De exemplu, nevoia de hrana se manifesta, pe masura consumarii de alimente, sub forma de:foame, satietate, dezgust.
sunt concurente - unele nevoi se extind in detrimentul altora, se inlocuiesc (nevoia de a bea alcool)
sunt complementare - nevoile evolueaza in sensuri identice (un meniu rafinat servit la un restaurant de lux presupune o gama larga de instrumente cu care unii consumatori nu stiu ce sa faca)
se sting momentan prin satisfacere - viciul antreneaza noi si noi consumuri de bunuri prin satisfacerea lui. Nevoile satisfacute vor renaste in timp, cu periodicitati diferite, ele fixandu-se in obiceiuri si traditii de consum.
In stransa legatura cu nevoile umane se afla interesele economice care sunt constientizate si devenite mobiluri directe sau indirecte ale oamenilor pentru existenta, ale confruntarii si cooperarii lor in vederea dobandirii bunurilor necesare satisfacerii nevoilor.
Daca bunul pentru satisfacerea unei nevoi a fost gasit, nevoia in cauza genereaza eforturi pentru procurarea lui. In baza acestei relatii s-a impus principiul hedonist - maximum de satisfactie cu minimum de efort - considerat ca baza a economiei si a stiintei economice.
Resursele economice constau in totalitatea elementelor, a premiselor, a actiunilor sociale practice care sunt efectiv utilizate la producerea si obtinerea de bunuri.
Premisa primara a satisfacerii nevoii umane este natura. Mediul natural este cel dintai izvor al resurselor economice si cadrul existentei oamenilor si al activitatii lor. Direct sau indirect, natura ofera aproape toate cele necesare existentei omului si progresului societatii.
Desprinderea resurselor naturale din mediul lor este rodul activitatii umane. Volumul, diversitatea si calitatea acestei activitati sunt conditionate de resursele umane. Acestea, la randul lor, depind de factorul demografic, de numarul, structura si calitatea fortei de munca.
Resursele naturale, impreuna cu cele demografice, formeaza resursele primare. Alaturi de acestea, o importanta deosebita o au resursele economice derivate. Rezultat al folosirii elementelor naturale, resursele derivate potenteaza eficienta cu care sunt utilizate toate resursele economice.
Clasificarea cea mai generala a resurselor consta in delimitarea acestora in:
resurse materiale - includ resursele naturale primare si cele derivate (echipamente si tehnologii de fabricatie, stocuri de materii prime etc).
resurse umane - cuprind resursele primare de acest gen si pe cele derivate (stoc de invatamant).
1.2. Activitatea economica - forma a actiunii umane
Activitatea economica se defineste prin lupta impotriva raritatii, ca proces complex ce reflecta faptele, actele, comportamentele si deciziile oamenilor, privitoare la atragerea si utilizarea resurselor economice, in vederea producerii, circulatiei, repartitiei (distributiei) si
consumului de bunuri, in functie de nevoile si de interesele economice.
Exista optiuni conform carora cercetarea stiintifica, protectia si ameliorarea mediului natural indeplinesc asemenea functii, incat acestea pot fi considerate activitati economice, cu trasaturi distincte.
Criteriul delimitativ al activitatii economice in actiunea sociala consta in lupta oamenilor pentru satisfacerea trebuintelor lor nelimitate prin folosirea rationala si eficienta a resurselor si a bunurilor relativ rare.
Economia reprezinta intreg sistemul de activitati la care participa si in care se inscriu toate unitatile economice de productie, de consum, de intermediere bancara, etc. Economia nu exista si nu se desfasoara in forma pura. Ea interfereaza cu toate celelalte genuri de actiuni social - culturale, politice, tehnice, etc.
Ca rezultat al dezvoltarii societatii s-au concretizat urmatoarele tipuri de activitati:
productia - consta in transformarea resurselor in bunuri economice, de catre societati specializate, in scopul satisfacerii nevoilor;
prestarea de servicii - consta in transformarea intrarilor in rezultate specifice care nu au forma concreta de obiect (ex: transporturi, activitati turistice, intretinere si reparatii);
schimbul (circulatia) - reprezinta totalitatea activitatilor de deplasare in spatiu a bunurilor materiale, trecerea lor de la o persoana la alta pe calea vanzarii - cumpararii, depozitarea si schimbul de servicii intre participantii la viata economica (comunicatii, telecomunicatii, servicii distributiv-comerciale);
repartitia - cuprinde acele activitati prin care bunurile materiale si serviciile sunt orientate spre destinatiile lor, prin care venitul se distribuie si se redistribuie participantilor la viata economica;
consumul - reprezinta folosirea efectiva a bunurilor, act care verifica utilitatea acestora si concordanta lor cu nevoile, cu dorintele si interesele oamenilor.
Economia, ca entitate complexa, este abordata si cercetata din unghiuri diferite, ca macro si microeconomie.
Microeconomia consta in procesele, faptele, actele si comportamentele ce se manifesta intre participantii individuali la fluxurile economice (firme, banci, administratii).
Macroeconomia reprezinta acea parte a economiei care studiaza marimile globale dintr-o economie, numite agregate (ex: productia nationala, venitul national, ocuparea si somajul, inflatia etc), interdependentele intre diferitele variabile globale ale economiei si sistemul economic in totalitatea sa.
Unitatile economice (organizationale) reprezinta o persoana sau o grupare de persoane fizice si sau juridice, dintr-o economie nationala, care indeplineste roluri si functii specifice, autonomizate pe baza diviziunii muncii, persoana ce foloseste resurse si instrumente adecvate.
Unitatile organizationale din cadrul economiei nationale (macroeconomia) sunt reprezentate de:
-societati comerciale;
-regii autonome;
-unitati cooperatiste;
-institutii publice;
-asociatii;
-celelalte persoane fizice si juridice care desfasoara activitati economice.
In cadrul unitatilor economice, societatea comerciala reprezinta cadrul organizatoric principal de desfasurare a unei activitati economice. Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane care se organizeaza si functioneaza, potrivit legii nr. 31/1990 - Legea societatilor comerciale.
Astfel, exista urmatoarele tipuri de societati comerciale:
2.2) SCA - societate in comandita pe actiuni (societate de capitaluri);
3) SA - societate pe actiuni (societate de capitaluri);
4) SRL - societate cu raspundere limitata (societate mixta - de persoane si de capitaluri).
1) SNC este o asociere intre persoane fizice care dispun de resurse materiale si financiare modeste. Obligatiile sociale sunt garantate cu intreg patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor. Fiecare din asociati poate sa execute activitati economice in numele societatii. Teoretic, SNC se poate constitui prin asocierea persoanelor fizice si juridice. Practic, asocierea se face numai intre persoane fizice, pt. persoanele juridice existand forme de asociere mai complexe.
Un avantaj al SNC il constituie faptul ca legea nu prevede conditii restrictive referitoare la nr. asociatilor si la marimea capitalului social.
Actul de constituire a SNC este contractul de societate. Capitalul social este in numerar sau in natura si este divizat in parti sociale.
2) SC este o forma avansata fata de SNC. Membrii asociati se grupeaza in comanditati si comanditari. Comanditatii dispun de pregatire profesionala, iar comanditarii dispun de bani si de alte mijloace materiale. Este o asociere intre capital si munca. Comanditatii pot contribui la formarea capitalului social cu aport in bani sau in natura. Ei angajeaza patrimoniul individual prin raspunderea nelimitata si solidara pe care si-o asuma. Comanditarii sunt responsabili fata de obligatiile societatii doar pana la nivelul aportului de capital si nu au drept sa participe la administrarea societatii. Comanditatii au dreptul de a participa la administrarea societatii.
2.1) SCS
Legea nu prevede conditii restrictive referitoare la nr. asociatilor si la marimea capitalului social. Actul de constituire este contractul de societate. Capitalul social este in numerar sau in natura si este divizat in parti sociale.
2.2) SCA are aceleasi caracteristici cu SCS, cu deosebirea ca aportul comanditarilor, respectiv capitalul social, este divizat in actiuni.
Legea stabileste conditii restrictive cu privire la marimea capitalului social si la nr. asociatilor, numiti actionari. Astfel, capitalul social minim este de 25 de milioane lei, iar nr. minim de actionari este 5. Actul de constituire este format din contract de societate si statutul societatii.
3) SA - asociatii se numesc actionari si raspund de obligatiile societatii numai in limita valorii actiunilor pe care le-au subscris. Obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul, SA avand o raspundere limitata. In cazul SA, actionarii sunt lipsiti de importanta si primeaza elementul stabil, real si obiectiv, respectiv capitalul. Legea stabileste restrictii in ceea ce priveste marimea capitalului social si nr. de asociati. Astfel, capitalul social minim este de 25 de milioane lei, iar nr. minim de asociati este 5.
Capitalul social poate fi in numerar sau in natura si este divizat in actiuni. Posedarea de catre o persoana a unui nr. de actiuni constituie baza juridica a dreptului de proprietate asupra unei parti din patrimoniul societatii
Actul de constituire a societatii este contractul de societate si statutul societatii.
4) SRL este o forma de organizare de tip hibrid care imprumuta caracteristici de la SNC si de la SA. Obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul societatii, iar asociatii raspund numai cu cota lor sociala. Capitalul social este divizat in parti sociale. Legea stabileste restrictii in ceea ce priveste nr. de asociati si marimea capitalului social. Astfel, capitalul social minim este de 2 milioane, iar nr. maxim de asociati este 50. Acestia sunt responsabili de obligatiile societatii in limita aportului pe care l-au adus ca capitalul social..
Actul de constituire a societatii este contractul de societate si statutul, exceptie in cazul SRL cu asociat unic in care actul constitutiv este statutul societatii.
Cuprinsul contractului de societate
1) Clauze de identificare a partilor - In cazul pers. fizice, in contract trebuie sa se prevada numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor. In cazul pers. juridice, trebuie sa se prezinte denumirea, sediul si nationalitatea pers. juridice in cauza.
2) Clauze privind identificarea societatii comerciale
a) Denumirea sau firma societatii - Acest atribut de identificare se stabileste cu respectarea dispozitiilor legale referitoare la regimul formelor soc. com. (art. 30-36 din Legea nr. 26/1990 - legea Registrului Comertului).
b) Forma juridica - Trebuie sa fie una dintre formele de societate reglementate de lege (art. 2 din Legea 31/1990).
c) Sediul societatii - Este locul care situeaza in spatiu soc. com; este stabilit de partile contractante, avand in vedere locul unde societatea isi va desfasura activitatea comerciala sau vor functiona organele sale.
d) Emblema societatii - Are caracter facultativ si consta in semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen (art. 30 din Legea nr. 26/1990).
3) Clauze privind caracteristicile societatii
a) Obiectul societatii - Trebuie sa se prezinte obiectul de activitate a societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale.
b) Durata societatii - Se poate stabili fie un termen in cadrul caruia sa existe societatea sau se poate conveni ca durata societatii sa fie nelimitata.
c) Capitalul social - Trebuie precizat capitalul social subscris nevarsat si varsat, cu respectarea plafoanelor minime stabilite de lege.
4) Clauze privind conducerea si gestiunea societatii - Asociatii trebuie sa stabileasca persoanele, din randul asociatilor sau din afara societatii, care vor administra si reprezenta societatea, cu precizarea puterilor ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat.
5) Clauze privind drepturile si obligatiile asociatilor - In cazul SNC, SCS si SRL, legea cere sa se stabileasca "partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi" (art. 7 din Legea 31/1990). In cazul SA si SCA, trebuie sa se prevada "modul de distribuire a baneficiilor si de suportare a pierderilor" (art. 8 din Legea 31/1990).
6) Clauze privind sediile secundare ale societatii - Sediile secundare sunt unitati fara personalitate juridica ale societatii, care poarta denumirea de sucursale, agentii sau reprezentante.
7) Clauze privind dizolvarea si lichidarea societatii - Trebuie sa se prevada clauze privind incetarea existentei societatii; cel mai adesea, asociatii reproduc dispozitiile legale sau fac trimitere la ele.
Statutul dezvolta elementele contractului de societate, privind organizarea, conducerea si functionarea societatii:
- modul de constituire si functionare a organelor de deliberare si administrare a societatii,
conditii de adoptare a hotararilor,
organele de control asupra gestiunii societatii,
intocmirea bilantului si a contului de profit si pierdere,
repartizarea beneficiului.
Titlurile sociale (parti sociale si actiuni)
Capitalul social al unei societati este divizat in titluri sociale numite actiuni sau parti sociale, in functie de forma juridica a societatii comerciale. Actiunile si partile sociale sunt titluri de valoare ce ofera detinatorului dreptul de proprietate la averea societatii si dreptul sa participe la profitul societatii.
Actiunile sunt hartii ce reprezinta titluri de valoare emise de o societate pt. constituirea, majorarea sau reducerea capitalului social. Notiunea de actiune este definita de existenta a doua elemente:
dreptul de actionar ce exprima dreptul detinatorului asupra societatii emitente si acest drept este documentat prin certificat de actionar;
actiunea, ca o unitate a dreptului actionarului, este o parte indivizibila de valoare egala din capitalul social al unitatii emitente.
pp. existenta unei societati emitente;
da dreptul asupra unei parti din capitalul social;
este negociabila, indiferent daca este cotata la bursa sau nu;
poate fi rascumparata de societate;
detinatorul actiunii se numeste actionar si poate fi persoana fizica sau juridica;
actiunea este considerata ca o valoare de specula datorita sperantei ce o da actionarului intr-un plasament profitabil ;
valoarea nominala minima este de 1.000 lei.
Statutul de actionar ii ofera acestuia o serie de drepturi:
de a primi un certificat de actionar;
de a dispune liber de actiuni, in sensul ca-si poate transfera dreptul de proprietar cand doreste, prin vanzare, mostenire, schimb sau donatie;
de a incasa dividende;
de control si informare asupra documentelor de sinteza ale societatii (balanta contabila, bilantul, contul de profit si pierdere);
de mentionare a statutului de proprietar in cadrul societatii, in functie de marimea capitalului investit in societate.
1) Din punct de vedere al titularului ce-l reprezinta si al modului de transfer
1.1.) Actiuni la purtator - numele detinatorului nu este cunoscut si transferul se face la dorinta purtatorului.
1.2.) Actiuni nominative - numele detinatorului este inscris intr-un registru special tinut in sediul societatii, numit Registrul actionarilor. Transferul acestui tip de actiuni se face prin mentionarea in Registrul actionarilor si el poate fi transfer de ordin care se face la decesul actionarului sau transfer de garantie care este intalnit la folosirea actiunii drept gaj.
2) Din punct de vedere al modului de plata a dividendelor
2.1) Actiuni comune sau ordinare - dau drept de vot in AGA si dreptul de a incasa dividende variabile in functie de profitul societatii.
2.2)Actiuni privilegiate sau preferentiale - nu dau drept de vot in AGA si dau drept la un dividend fix ce este platit inaintea dividendelor pt. actiunile ordinare.
Evaluarea partilor sociale si a actiunilor corespunde, in fapt, cu evaluarea societatii comerciale. La constituire, valoarea societatii este egala cu valoarea capitalului social, respectiv cu suma tuturor actiunilor sau a partilor sociale la valoarea lor nominala.
Un patrimoniu in miscare duce la modificarea valorii reale a capitalului, respectiv a valorii societatii. In aceste cazuri, valoarea actiunilor sau a partilor sociale este apreciata dupa mai multe criterii:
piata pe care se negociaza valoarea actiunilor;
patrimoniul societatii, ca ansamblu al performantelor trecute si acumulate;
imaginea societatii in fata tertilor;
perspectivele pe termen mediu;
modul in care societatea isi stapaneste tehnologia;
calitatea personalului.
1) Evaluare bursiera - se face la valoarea bursiera care reprezinta valoarea ultimei cotatii. Cotatia este valoarea rezultata din raportul cerere-oferta.
Valoarea bursiera a societatii = cotatia actiunii * nr. de actiuni
2) Evaluare bazata pe elemente patrimoniale - se face la valoarea matematica contabila (VMC). VMC este pretul la zi al actiunii.
capital propriu cap. soc + rezerve legale
VMC = ----- ----- -------- = -------- ----- ------ --
nr. de actiuni nr. de actiuni
VMC se mai numeste si valoare bilantiera.
3) Evaluare bazata pe rezultate - are la baza valoarea determinata de capitalizarea profitului (acumularea profitului). Aceasta valoare poate fi valoare financiara care se refera la totalul actiunilor sau valoare de randament care se refera la o singura actiune.
Titlurile de credit (obligatiuni)
Obligatiunile sunt titluri de valoare financiara negociabila. Ele confera detinatorului calitatea de creditor si ii dau dreptul de a incasa de la emitent o suma fixa, sub forma unei dobanzi platita periodic, iar la scadenta acesta isi redobandeste suma imprumutata.
Emiterea de obligatiuni reprezinta o cale de finantare a marilor intreprinderi.
Obligatiile sunt vandute publicului chiar de societatea emitenta sau prin intermediul unor institutii financiare specializate.
Titularul de patrimoniu care emite un astfel de imprumut se angajeaza sa ramburseze la termen sau esalonat ratele scadente si sa plateasca si dobanda aferenta.
Caracteristicile obligatiunilor
- sunt titluri de valoare cu venit fix pt. ca sunt purtatoare de aceeasi dobanda, indiferent de rezultatul activitatii unitatii emitente;
- sunt rambursabile;
- obligatiunile achitate nu mai pastreaza nici o datorie asupra unitatii emitente ;
- obligatarii (creditorii care au subscris imprumutul) nu se pot amesteca in administrarea societatii;
- obligatiunile din aceeasi emisiune au o valoare egala si acorda posesorilor drepturi egale.
Asemanari intre actiuni si obligatiuni
1) Sunt titluri de valoare tranzactionate pe piata financiara.
2) Sunt titluri negociabile.
3) Pot fi cotate la bursa.
4) Confera tuturor detinatorilor aceleasi drepturi, avand o valoare identica (o actiune sau o obligatiune detinuta de o firma X la o firma Y ofera aceleasi drepturi ca o actiune sau o obligatiune detinuta de o firma Z la firma Y).
5) Sunt hartii de valoare numite si titluri mobiliare.
6) Prin emiterea sau vanzarea lor, firma in cauza isi procura mijloace banesti de care are nevoie pentru derularea diferitelor activitati.
1) Emisiunea de actiuni este expresia majorarii sau reducerii capitalului social al unei firme, iar emisiunea de obligatiuni este expresia contractarii unor imprumuturi.
2) Emitentul de obligatiuni se angajeaza sa le rascumpere, rambursand astfel imprumutul si dobanda aferenta, ceea ce nu este cazul actiunilor.
3) Actiunea ordinara aduce un venit variabil numit dividend ce nu poate fi stabilit dinainte, ci la sfarsitul exercitiului financiar, dupa ce se cunoaste rezultatul exercitiului (dividendul se acorda numai in cazul in care se obtine profit), iar obligatiunea aduce un venit fix numit dobanda, ce se cunoaste dinainte de a achizitiona obligatiunea respectiva, dobanda ce se stabileste la emiterea si vanzarea obligatiunilor.
4) Cumparatorii de actiuni devin coproprietari (asociati) ai societatii care le-a emis si prin drept de vot in AGA pot influenta gestiunea societatii astfel:
M influenta nesemnificativa - data de detinerea a sub 5 % din capitalul social;
M influenta notabila (semnificativa) - data de detinerea a peste 5 % din capitalul social;
M pozitie de control - peste 1/3 din capitalul social;
M pozitia dominanta - peste 51 % din capitalul social;
Cumparatorii de obligatiuni devin creditori ai firmei care a emis obligatiunile si nu pot hotari asupra destinului societatii pentru ca nefiind proprietari nu pot participa la luarea deciziilor in AGA.
