Vatamarea corporala grava - art. 182

VATAMAREA CORPORALA GRAVA - art. 182

1. Confinutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in fapta prin care s-a pricinuit Integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile.

2. Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatiile sociale referitoare la dreptul persoanei la integritate corporala si sanatate.

Obiectul material consta in corpul persoanei care este victima a infractiunii.

Subiect activ poate fi orice persoana.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3. Confinutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material se realizeaza printr-o fapta care produce integritatii corporale sau sanatatii persoanei o vatamare ce necesita pentru vindecare mai mult de 80 de zile ingrijiri medicale. Facand trimitere in ceea ce priveste fapta la explicatiile date la analiza infractiunii de vatamare corporala, in cele ce urmeaza vom examina numai rezultatul care determina caracterul grav al infractiunii.

Ceea ce atribuie vatamarii caracter grav consta, in acest caz, in durata mare a ingrijirilor medicale necesare pentru vindecare. Aceasta durata, care depaseste 60 de zile, constituie si criteriul de delimitare a infractiunii de vatamarea corporala, caracterizata de producerea unei vatamari care necesita ingrijiri de cel mult 60 de ziie.

Pentru existenta infractiunii nu are relevanta faptul ca, in perioada in care au loc ingrijirile medicale necesare pentru vindecare, persoana vatamata a efectuat deplasari ori s-a prezentat la locul de munca, prestand efectiv munca. Cauzarea unei boli incurabile constituie tot o vatamare corporala gra­va, insa in forma agravata din alin. 2.

Urmarea imediata consta intr-o atingere adusa integritatii corporale, sanatatii unei persoane.

Raportul de cauzalitate, dintre fapta si urmare, trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei indirecte. Daca fapta se savarseste cu intentie directa, in scopul producerii conse­cintei din textul de incriminare, incadrarea juridica se va face in forma agravata din alin. 3

4.   Forme. Sanctiuni

Tentativa este posibila, insa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul cand se produce urmarea socialmente periculoasa.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 ia 7 ani.

5. Continutul agravat

Infractiunea are doua forme agravate, prevazute in aiin. 2 si 3. 1 - Potrivit alin. 2, infractiunea este mai grava daca fapta a produs vreuna din urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psi­hica, siutirea, avortul, ori puterea in primejdie a vietii persoanei.

Forma agravata se deosebeste de forma simpla din alin. 1, prin natura si gravitatea urmarii socialmente periculoase, urmari alternative, pe care le vom examina in continuare.

a) Pierderea unui simt sau organ ori incetarea functionarii acestora.

Este vorba, in primul rand, pierderea unuia dintre cele cinci simturi pe care le are omul - vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul. Desi textul se refera ia "pierderea unui simt', fapta constituie infractiunea de vatamare corporala grava si atunci cand se produce numai slabirea unui simt. intr-adevar, slabirea simtului poate necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau poate avea caracter permanent, ceea ce impune in ambele cazuri
incadrarea faptei in dispozitiile art. 182 Cp.

in al doilea rand, este vorba de lipsirea persoanei de o parte a corpului care indeplineste o anumita functie - pierderea unui plaman sau rinichi.

in sfarsit, textul are in vedere situatia in care organul sau simtul este pastrat, dar nu-si mai poate indeplini functia. in cazui in care incetarea func­tionarii are caracter vremelnic, fapta constituie tot infractiune de vatamare corporala grava, daca pentru functionarea din nou a simtului organului sunt necesare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile. Aceeasi incadrare juridica exista si atunci cand este vorba de o slabire a functionarii simtului sau organului cu caracter permanent (infirmitate).

b)  - Producerea unei infirmitati permanente, fizice sau psihice. Prin "infir­
mitate' se intelege starea anormala de inferioritate in care este pusa per­
soana in raport cu. celelalte persoane si chiar in raport cu propria stare,
anterioara savarsirii faptei. Starea de inferioritate poate fi fizica sau psihica,
adica poate sa priveasca corpul sau psihicul victimei. in ambele situatii,
infirmitatea trebuie sa aiba caracter permanent, adica sa nu fie susceptibila
de disparitie. in practica judiciara s-a retinut ca infirmitate - de exemplu -
pierderea corzii vocale stangi de catre victima infractiunii, lezarea ochiului
stang, in urma loviturii cu cioburile de la parbriz etc.

c)  - Slutirea. Prin slutire, in sensul art. 182 Cp., se intelege alterarea
infatisarii fizice a victimei, deformarea, desfigurarea sau mutilarea acesteia, de natura sa-i creeze un aspect neplacut si sa o prejudicieze din punct de vedere estetic. Pentru a se trage o concluzie sub acest aspect este necesar sa se stabileasca prin acte medico-legaie neechivoce ca victima a suferit un asemenea prejudiciu estetic. Slutirea trebuie sa aiba caracter de permanenta. Taierea parului de pe capul unei femei si raderea sprancenelor nu constituie o "siutire' in sensul textului, deoarece - parul si sprancenele fiind supuse unui proces natural de regenerare - pierderea infatisarii nor­male a victimei este numai temporara. Constituie insa o siutire producerea unei cicatrice permanente si de mari dimensiuni pe aproape intreaga parte a corpului unei femei din regiunea pieptului pana la coapsa piciorului. De asemenea, constituie o siutire pierderea a patru dinti din fata, deoarece aceasta creeaza o dizarmonie substantiala a fizionomiei victimei, ceea ce reprezinta un prejudiciu estetic insemnat si ireversibil. imprejurarea ca dintii pierduti ar putea fi inlocuiti printr-o proteza dentara este lipsita de reievanta sub acest aspect, deoarece in asemenea caz, nu are ioc un proces de vindecare normal, iar lucrarea dentara efectuata, desi in anumite conditii poate ascunde prejudiciul estetic suferit, nu este totusi de natura sa-i inlature.

Fracturarea unui dinte incisiv lateral superior sau a unicului dinte pe care II avea victima agresiunii, nu constituie o siutire fapta neincadrandu-se in dispozitiile art. 182 Cp.

d) - Avortul. Prin avort se intelege intreruperea cursului sarcinii si expul­zarea produsului de conceptie. Pentru existenta infractiunii, in acest caz, este necesar, pe de o parte, ca victima sa fie o femeie insarcinata, iar pe de alta parte, ca faptuitorul sa fi stiut sau sa fi putut cunoaste aceasta impre­jurare¹⁵⁷, in lipsa oricarei culpe din partea faptuitorului in ceea ce priveste existenta sarcinii, incadrarea faptei in dispozitiile art. 182 Cp. nu este posibila. Vatamarea corporala grava avand ca urmare avortul, se deosebeste de provocarea ilegala a avortului prin care s-a cauzat femeii insarcinate o vata­mare corporala grava, art. 185 alin. 3 Cp., in principal, sub aspectul laturii subiective. in timp ce la vatamarea corporala grava, faptuitorul actioneaza cu intentia vatamarii integritatii corporale sau sanatatii victimei, iar avortul ii este imputabil pe baza de praeterintentie, la provocarea ilegala a avortului, faptui­torul actioneaza cu intentia intreruperii cursului sarcinii, iar vatamarea corpo­rala grava ii este imputabila pe baza de praeterintentie.

e) - Punerea in primejdie a vietii persoanei. Prin aceasta se intelege situatia In care activitatea faptuitorului a creat posibilitatea reala si concreta ca victima sa inceteze din viata. in ipoteza avuta in vedere de legiuitor, faptuitorul nu urmareste moartea victimei si nici nu accepta acest rezultat, astfel fapta sa ar constitui tentativa de omor si nu vatamare corporala grava. Pentru delimitarea infractiunii de vatamare corporala grava, prin care se pune in pericol viata victimei, de tentativa de omor, se impune sa fie avute in vedere toate imprejurarile in care a fost savarsita fapta cum sunt: natura instrumentului folosit, intensitatea si efectele loviturilor, zona corpului vizata, ca si urmarile produse. Elementele de diferentiere sunt aceleasi ca intre fapta intentionata de omor, art. 174 Cp. si fapta praeterintentionata con­stand in loviturile sau vatamarile cauzatoare de moarte, art. 183 Cp. incul­patul nu actioneaza cu intentia de omor, ci aceea de vatamare, punerea in primejdie a vietii survenind in mod obiectiv ca rezultat mai grav, in discordanta cu ceea ce s~a urmarit sau acceptat. El actioneaza numai in vederea vatamarii corporale a victimei, dar in conditii susceptibile de a-i pro­duce moartea. Daca acest rezultat se produce, fapta constituie infractiunea de lovituri sau vatamari cauzatoare de moarte.

In practica judiciara, admitandu-se posibilitatea tentativei si cu intentie indirecta, se considera ca fapta de vatamare corporala grava, prin care faptuitorul a pus in primejdie viata unei persoane, reprezentandu-si insa ca prin aceasta s-ar putea produce si moartea - daca a urmarit sau acceptat acest rezultat, fara ca moartea sa se fi produs din cauze independente de vointa sa - constituie tentativa la infractiunea de omor. Daca faptuitorul, punand in mod obiectiv, in pericol viata persoanei, nu a avut reprezentarea mortii acesteia, sau, daca si-a reprezentat aceasta posibilitate, nu a urmarit-o sau acceptat-o, fapta constituie infractiunea de vatamare corporala grava.

Urmarile care atribuie vatamarii caracter grav sunt prevazute alternativ,
ceea ce inseamna ca pentru existenta infractiunii este suficient sa se
produca numai una dintre aceste urmari.

Latura subiectiva.

Vatamarea corporala grava, in aceasta forma agravata, este savarsita cu praeterintentie atunci cand, faptuitorul, urmarind sa loveasca victima sau sa-i cauzeze o vatamare corporala, se produce una dintre consecintele mai grave aratate in art. 182 Cp., consecinta care depaseste intentia sa si in raport cu care se afla in culpa.

In practica judiciara s-a retinut ca vatamare corporala grava savarsita cu praeterintentie de exemplu - fapta inculpatului de a fi imbrancit victima, determinand proiectarea ei pe un plan dur si cauzandu-i astfel o infirmitate fizica
permanenta. Daca nu se poate stabili vreo culpa a faptuitorului in ceea ce
priveste consecinta mai grava produsa, acesta raspunde, dupa caz, pentru lovire sau alte violente ori pentru vatamare corporala, art. 181 Cp.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 2 la 10 ani.          

Potrivit alin. 3, infractiunea este mai grava cand fapta a fost sa- varsita in scopul producerii consecintelor prevazute la alin. 1 si 2.

Circumstanta agravanta consta in aceea ca fapta este savarsita cu intentia directa, deoarece faptuitorul a prevazut consecinta grava care s-a produs si a urmarit ca aceasta consecinta sa se produca.

Tentativa se pedepseste potrivit alin. 3.

Sanctiunea consta in inchisoarea de la 3 la 12 ani.