|
|
|
Ancheta preliminara
Persoana banuita sau retinuta ca fiind suspecta de savirsirea unei infractiuni sai supuna unor masuri de reprimare pina la punerea sub invinuire se numeste banuit , sau persoana fata de care s-a dat o ordonanta de punere sub invinuire s se numeste invinuit ( art. 41/1, 42 CPP).
Unul din drepturile esintiale ale acestor persoane , este cel la aparare . Persoana care efectuiaza cercetarea penal , anchetatorul procurorul si instanta judecatoreasca au obligatie de a-l instiinta pe banut , invinuit sau inculpat despre fapta pentru care este banuit sau invinuit , calificarea juridica a acestia si sai asigure posibilitatea de a se apara cu mijloace si metodile stabilite de lege. Ei mai au obligatie sa-l informeze pe banuit , invinuit despre dreptul de a se apara singur sau de a fi asigurat de un aparator , consemnindu-se aceasta intr-un proces - verbal , si in conditiele si cazurele prevazute de lege sa-i asigure asistenta juridica , daca acesta nu are aparator ales sau nu are mijloace , pentru remunirarea aparatorului ( art. 13 al. 3,4 CPP ). In fiecare caz de retinere a unei persoane banuite de savirsirea unei infracteuni sau de punere sub invinuire se intocmeste careva acte procesuale. In I - caz se indiplineste un proces verbal , in al II - o ordonante . Ambele contin : ziua , ora , locul , de cine e intocmita s temeiurile si motivele de retinere sau invinuire. Ordonanta mai contine : descrierea infractiunei , de savirsirea carui e invinuita persoana s textul lejii penale care privede raspunderea pentru aceasta infractiune. Banuitul si invinuitul fac cunostinta cu actele date si le semneaza. Parolel cu acesta invinuitul si banuitul ii se explica drepturile lor care sint stabilite de art. 41/1 , 42 CPP. In primul rind dreptul de a da explicativ ancetatorului pe cazul cercetat , ceea ce prezinta un mijloc efectiv de aparare. Explicatiile se dau libir , fara vrea careva influinta psihologica sau fizica.
Anchetatorul penal este obligat sa ia un interogatoriu invinuitului indata dupa punerea in vedere a invinuirii. Nu se permite interogarea invinuitului in timpul noptii decit in cazurile ce nu sufera aminare. Dupa terminarea interogotoriului procesul - verbal se da invinuitului ca sa-l citeasca sau , la cererea lui , ii se citeste de catre anchetator. Acest lucru este facut cu scopul ca invinuitului sa se convinga ca tot ce a fost scris e indentic cu ceea ce a avut el in vedere. Invinuitul si banuitul au dreptul sa ceara ca sa se faca adaugari in procesul - verbal sau sa se introduca in el corectari , potrevit declaratiilor lui. Dupa aceasta invinuitul banuitul conforma cu declaratiile lor au fost scrise just printr-o semnatura pe fiecare pajina.
Invinuitului i se acordi dreptul de a face cereri de ascultare a martorilor , de efectuare a confruntarilor , de a numi expertiza de a anexa la dosar probe precum si alte actiuni ce nu contravin lejii , si ajuta la gasirea adevarului . El deasemenea poate aduce probe (dar nu e si obligat) cel dezvinovatese .
Daca exista temeiurile prevazute de artic. 22 CPP , invinuitul are dreptul de a face recuzari anchetatorului , procurorului , expertului , sau iterpretului . Fiecare din persoanele date nu pot participa la proces daca sint persoane vatamate in cazul cercetat , parte civila sau cevilmente responsabila , daca e ruda cu vre-un participant la proces in calitate de expert , traducator s. a .
Ca temei de recuzare mai pot servi si alte imprejurari ce trezesc indoeli in privinta nepartici nepartinirii lor. La anclusei preliminare invinuitul e in drept sa faca cunostinta cu toate materialele cazului fara exceptii.
Astfel , invinuitul sau invinuitul dispune de un sir de posibilitati pentru realizarea deplina a dreptului sau la apararea pe tot parcursul anchetei .in practica din pacate lucrurile stau altfel , anchetatorii deseori abuzand de imputernicirile sale, incalcand prevederile art.51 CPP RM.
Necatind la aceasta fiecare drept a invinuitului sau banuitului corespunde cu obligatia anchetatorului sau altei persoane cu functie de raspundere de al realiza. Astfel, anchetatorul e obligat sa examineze orice cerere a invinuiului si s-o indeplineasca intocmind prin aceasta o ordonanta. Acest lucru e reglementat de art.123 CPP care stabileste ca anchetator nu are drepul sa respinga cererea banuitului, invinuitului sau aparatorului acesuia de a ascula marorii, de a efectua o expertiza si ale acte de urmarire in vederea stringerii probelor, daca imprejurarile a caror constatare o cert, ar putea prezenta importanta pentru cauza. De asemenea, conform legislatiei in vigoare, persoana ce infaptuieste anchete e obligata pe linga cautarea infractorilor si clarificarea imprejurarilor cazului, de a descoperi si anexa la dosar toate faptele ce dezvinovatesc sau atenuiaza situatia invinuitului.
Intr-un anumit termen, aceeasi persoana e obligata sa prezinte invinuitului in forma numerica si cusuta, materialele cazului pentru a face cunostinta cu ele. Acest lucru este foarte important, deoarece prezinta un mijloc extrem de eficient in procesul de aparare.
In procesul cercetarii cazului penal anchetaorul in dependenta de caracterul infractiunii savirsite indeplineste diferite actiuni de ancheta. La ele se atribuie: interogarea invinuitului, persoana vinovata, ascultarea martorilor, efectuarea confruntarilor iesirea la fasa locului cu scopul reconstituirii faptei; efectuarea experimentului judiciar, perchezitiilor, ridicare de bunuri si efectuarea expertizei.
Legea permite invinuitului drept de a cere de la anchetator efectuarea actiunilor procesuale de orice natura sau participarea pesonala a lui la ele. Nu in rare cazuri o asemenea «paricipare» e foarte folositoare si contribuie eficient la cercetarea infractiunii. Faptul dat poate fi demonstrat prin urmatorul caz.
«Din safeul unei intreprinderi a fost sustrasa o suma mare de bani. Participarea la acest furt 3 persoane. Unul din ei a ramas in strada, altii doi au patruns in incapere, unde, dupa parerea lor, nu era nimeni. Insa ei greseau fiindca inauntru se gasea un paznic. Observindu-i el a incerca sa fuga si sa cheme ajutor, insa a fost lovit in cap, in urma careia a decedat.
In scurt timp toti trei au fost retinuti. Ei au fost invinuiti in tilharie si omor. Cel ce a ramas in strada, afirma ca pe linga faptul, ca nu a intrat in incapere el nu a auzit zgomotul luptei si respectiv invinuirea in omor nu e inemeiata. El a inaintat un demers in vederea iesirii la fata locului pentru efectuarea reconstiuirii faptei si interogarii a doi copii care se jucau nu depare si l-au vazut stind afara in ziua omorului.
Actiunile date au demonstrat ca persoana data nu a putut vedea ce fac celelelte persoane. Iar din considerentele ca actiunea persoanelor ce au savirsit omorul sint cauzate de asa exces a executorului, anchetatorul a ajuns la concluzia, ca al treilea nu trebuie sa raspunda pentru participare la tilharie si omor, ci doar pentru furt de bani din safeu, deoarece intentia lui era indreptata de la inceput doar la savirsirea acestei infractiuni».
Extrem de important este participarea invinuitului in numirea si petrecerea expertizei.
Aceasta se exprima in faptul, ca cind invinuitul face cunostinta cu ordonanta de efectuare a unei expertize el poate recuza expertul si sa ceara numirea unei altuia din persoanele indicate de el.
Invinuitul deasemenea mai are dreptul de a completa ordonanta de efectuare a expertizei cu intrebari suplimentare, care vor simplifica soarta lui sau respinge invinuitul.
Dupa esenta sa expertiza sta pe o treapta cu alte probe. In acelasi timp concluziile expertului - acesta e un tip special de profit, deoarece e bazata pe parerea competenta a specialisilor de o inalta calificare din diferite domenii a stiintei, tehnicii, culturii s.a. Concluziile exeprtului nu sint obligatorii pentru anchetator. Insa respingind concluziile expertului, el trebuie sa le motiveze prin decizia luata.
In unele cazuri expertiza e obligatorie. Astfel, legea direct stabileste situatiile cind efectuarea expertizei se dispune in mod obligatoriu: pentru stabilirea cauzei mortii, gradului vatamarilor corporale, stabilirea virstei individului banuit, p. vatamate in caz cind e inoportun pentru cauza deasemenea pentru stabilirea starii prin ce a banuit sau invinuitului in cazul cind exista indoieli cu privire la starea de responsabilitate a lor.
O importanta majora prezinta alegerea expertilor. Art.163 CPP sabileste ca in calitate de expert poate fi numita orice persoana, care poseda cunostinte necesare pentru a da concluzia ceruta. Insa in alegerea daa anchetatorul trebuie sa duca cont de prevederea art.22 si 163 al.2 CPP. In vederea hotararii acestei intrebari, anchetatorul trebuie sa afle cu ce s-a ocupat expertul dat in trecut, nu a avut careva relatii cu vre-un participant la proces. Astfel, in cazul naufragiului unei corabiei sportive si decesului de oameni in calitate de expert a fost invitat un specialist, care anterior pe cazul dat a participat in calitate de corespondent care s-a expus pozitiv asupra calitatii corabiei sus-numite. La ancheta, insa, el s-a expus diametral opus ce a trezit banuieli serioase in privinta participarii lui ca expert in ancheta.
In scrisoarea metodica a Procuraturii Generale a US organului de ancheta i s-a insarcinat permiterea eficienta expertului doar din _____ respective si numai in lipsa acestora incredintarea expertizei altor specialisti ce poseda cunostinte in domeniu.
In perioada anchetei, in fapt important il prezinta participarea invinuitului in formularea intrebarilor. Facind cunostinta cu ordonanta de experiza el e in drept sa se exprime asupra formularii intrebarilor, precum si excluderii lor din ordonanta mai ales cind ele nu sint de competenta expertului.
In procesul examinarii cazuluil cet.S despe accidentul rutier cu urmariri grave anchetatorul a dat urmatoarea intrebare:
«Cu ce viteza conducea S auomobilul, daca, ca urmare a acesteia el nu s-a incadrat in raza partii carosabile unde a si avut loc accidentul rutier
Inadmisibilitatea intrebarii dae consta in aceea ca continutul lui include insasi raspunsul la ea. Expertul afectat a demonstrat ca pentru a nu se incadra in raza strazii soferul trebuie sa se deplaseze cu o viteza nu mai putin de 61 km/or.
Intre timp S nu tot parcursul anchetei mentiona ca accidentul a survenit ca urmare a defectarii sistemului de conducere. Insa oglindire in stare psihologica acuta el nu a atras atentia la intrebarea pusa. Pe parcurs totusi s-a demonstrat ca accidentul rutier s-a produs ca rezultat a difectiunii sistemului de conducere si nu a depasit viteza.
Pentru a evita aceste neclaritati, aparati, daca el exista, trebuie sa clarifice la invinuit, daca a fost instiintat despre efectuarii expertizei, ignora unele sau altele intrebari, nu dorea sa completeze ordonanta anchetatorului.
Drepturile largi acordate invinuitului si banuitului confirma, ca scopul jurispund in RM se reduce la aceia, ca nici o persoana nevinovata sa nu sufere, iar vinovaul sa suporte pedeapsa cuvenita.
Pe asa motive se bazeaza si apararea.
2. Dreptul la aparare se acorda absolut tuturor invinuitorilor si banuitorilor. El poate fi realiza personal sau prin intermediul unui aparator.
Trebuie de mentionat, ca pariciparea aparatorului in proces penal tine de dorinta invinuitului sau banuitului. Adica, daca doresc acesti participanti a p.p. ca aparator sa participe - el va participa. Insa legislatia in vigoare, a stabilit si aici unele limite. Art.43 al.2 CPP indica: «participarea aparatorului este obligatorie in procesele in care figureaza minori, muti, surzi, orbi si alte persoane, care din cauza defectelor fizice sau mintale nu-si pot exercita singure dreptul la aparare, precum si in procesul persoanelor ce nu cunosc limbi in care se desfasoara procedura juridicara». Pe linga aceste cazuri art.44 mai indica citeva situatii: cind participa acuzatorul de stat; cind in proces participa o persoana fata de care se poate aplica pedeapsa cu detentie pe viata sau masuri de constringere cu caracter medical, cind invinuitul sau banuitul roaga sa-i fie numit un aparator. Cazurile date de participare obligatorie a aparatorului la proces pot fi clasificate in trei grupe:
1) calitati specifice a personalitatii invinuitului, ce-i incurca apararea intereselor sale (minor, necunoasterea limbii);
2) participa in proces a persoanelor ce au ca scop invinuirea banuitului sau invinuitului sau a caror activitate poate influenta asupra pedepsei (pariciparea acuzatului de stat).
3) pedeapsa mare pe care poate sa o suporte.
Voi incerca pe scurt sa examineze fiecare din punctele prevazute de art.4 CPP.
Punctul 1 al art.44 al CPP prevede participarea obligatorie a aparatorului in cazurile in care participa acuzatorul de stat, adica persoanele ce isi pun ca sarcini acuzarea de stat este o forma a supravegherii procuraturii prevcazute de legea cu privire la procuratura.
Nu rebuie de uitat, ca procurorul, in comparatie cu judecatorul si-a format deja convingerea personala ca anume invinuitul e vinovat de savisirea infractiunii. Acest lucru apare cind el aproba rechizatoriul, astfel fiind de acord cu concluziile anchetei judiciare. Participarea in proces a procurorului, ce isi pune ca scop dovedirea vinovatiei persoanei respective, complica ultimul apararea intereselor sale, fapt ce conditioneaza participarea obligatorie a aparatorului in proces.
Drept baza pentru participarea obligatorie a aparatorului este varsta minora a invinuitului. La stabilirea acestei reguli, legislatorul sa condus din faptul, ca persoana ce nu a atins majoratul nu a atins nivelul de dezvoltare a unui matur, nu are experienta de viata, fapt ce se conditioneaza participarea aparatorului.
Trebuie de mentionat, ca nivelul de dezvoltare a minorilor nu e la fel: unii se dezvolta mai rapid, altii mai incet. Necatind la aceasta, legea nu indica participarea obligatorie a aparatorului in dependenta de capacitatea fiecarui minor in parte.
Punctul 3 art.44 CPP stabilese participarea obligatorie a aparatorului in procesele in care figureaza muti, sutzi, orbi si alte persoane care din cauzele defectelor fizice sau mintale nu-si pot exercita singure de la aparare. Aceste insuficiente considerabil limiteaza posibilitatea de a percepe, aprecia si reda evenimentele in procesul comunicarii cu alte persoane. In ceea ce priveste ale dereglari fizice, participarea aparatorului va fi obligatorie numai in cazul cind este imposibil de asi aprecia desinestatator dreptul la aparare. La aceste dereglari poit fi atribuite: lipsa la invinuit a miinelor, picioarelor. De mule ori, ca cazuri a imposibilitatii de a se apara deplin, poate fi si o boala cronica.
Astfel, Liteajin era invinuit de furtul unui apartament. Toata viata el a fost bolnav de tuberculoza, fapt ce a dus la absolvirea a doar 8 clase la scoala si imposibilitatea de a gasi un loc de munca. In timpul anchetei preliminare el nu isi exprima o diferenta totala fata de soarta sa. Dar se plingea de starea rea a sanatatii, la interogatoriu era neglijent si neonest si ca rezultat a acestea nu s-a putut singur aparat.
Deaceea, in cazul cind exista careva banuieli ca persoana e bolnava (si nu se poate apara singura) anchetatorul e obligat de a cere certificatul de confirma boala.
Punctul 4 stabileste alte conditii de participare a apatatorului in mod obligatoriu si anume in procesele persoanelor, ca nu cunosc limba, in care se desfasoara procedura judiciara. Regula data e o manifestare a principiului egalitatii persoanelor garantat prin Constitutie.
In cazul cind unul din participanti la proces nu cunosc limba, lui i se acorda un translator. Insa participarea lui nu este indeajuns pentru realizarea deplina a dreptului la aparare. Persoana ce se foloseste de serviciile unui translator se afla inr-o incordare psihica mai mare decit ceilalti participanti la proces, comunicarea lui cu anchetatorul fiind ingrelata. In aceste imprejurari invinuitul poate sa intrebuinteze toate posibilitatile de a se apara. Deaceea e si necesara participarea aparatorului pe categoria data.
Existenta insitutului prezentei obligatiuni a aparatorului in p.p. este indreptata la garantarea intereselor legale a invinuitului respectiv, si la garantarea intereselor jurisprudente, deoarece interesele legale a invinuitului coincid cu cele a jurisprudentei.
Cazurile de participare a avocatului in proc.penal. se intilnesc rar, mai desintilnindu-se situatiile cind participarea aparatorului depinde de dorinta invinuitului sau banuitului (art.13 al CPP).
Insa pentru a invita un aparator este necesar ca anchetatorul sa-i lamureasca banuitorului sau invinuitorului drepturile sale. Acest lucru este necesar, deoarece mullte persoane nu cunosc legislatia.
Legea nu limieaza legislatia dreptului la un aparator doar printr-o declaratie formala, ea permite invitarea acelui aparator pe care-l considera mai competent si capabil sa-l ajute. Numai «.. Daca prezentarea aparatorului ales de banuit sai invinuit este imposibila, persoana care efectueaza cercetarea penala, anchetatorul penal si procurorul propun banuitului sau invinuitului sa invite un alt aparator ori sa asigure un aparator prin «inermediul biroului de asistenta juridica».
In cazurile in care banuitul sau invinuitul nu au angajat un aparator, seful biroului de asistenta juridica sau prezidiul colegiului avocatiilor este obligat la cererea instantei de judecata sau organele de urmarire penala, sa asigure participarea din oficiu a unui avocat. Acest lucru se face in camerele cand persoana banuita sau invinuita doreste sa aiba un aparator insa nu dispun de mijloacele banesti necesare pentru a incheia un contract cu vreun avocat.
Cheltuielile pentru retribuirea muncii avocatilor care au participat din oficiu la cercetare penala, la ancheta penala si la dezbaterile judiciare se efectueaza de la buget. Recuperarea cheltuielilor suportate de stat poate fi pusa pe seama invinuitului numai in cazul in care acesta, avind mijloace pentru retribuirea muncii aparatorului, nu a dorit sa incheie contract cu aparatorul.
Alegerea aparatorului de ruda sau personal apropiate si incheiere cu ei a unor acorduri nu este obligatorie pentru invinuit sau banuit, deaceea ei nu trebuie sa neliniseasca, contractul dat va influenta negativ asupra libertatii alegerii lui (I.Libus 9-13).
In calitate de aparator se admit avocatii, iar prin decizia judecatorului sau a anchetatorului prin incheierea instantei de judecator pot fi admisi si alte persoane care dispun de locuinta respectiva (art.43 al. 5.CPP). Specificul si atributiile avocaturii, dobindirea calitatii de avocat, drepturile si indatoririle avocatului, formele de exercitare a profesiei de avocat si modul de organizare a activitatii acestora sint stabilite de Legea cu privire la avocatura nr.395-XIV adoptata la 134 mai 1999.
Ea implica ca profesii de avocat se exercita numai de membrii Uniunii avocatilor din Republica Moldova.
Recent aceasta prevedere, pe linga altele, cum ar fi cele a art.4 al.2, art.5 al.2, art.6 al.2, 66, 7, ar.7, al.1, 3 art.11, art.26 al.6, art.44 al.4.
Judecatorii Curtii Constitutionale au mai constatat, ca conform art.43 al.5 CPP, fiecare cetatean are dreptul de a asistat in proces de un avocat, indiferent de faptul daca acesta este sau nu membru a Uniunii Avocatilor. Deasemenea prevederile date sint in conformitate cu Consiliul RM si alt activitate individuala cum ar fi :Pactul Inernational cu privire la dreptrurile civile si politice, Hotaririle Congresului VIII dal ONU asupra prevenirii criminalitatii si tratamentului delegventelor care prevad ca orice persoana este in drept de a apela la orice jurist pentru apararea drepturilor sale in toate fazele dezbaterii cauzei penale.
Una din cele mai discutate probleme din activitatea procesuala a acovatului este momentul in care el poate incepe activitatea sa profesionala in ancheta penala. Aceasta problema a fost obiectul discutiei pe parcursul mai multor ani pina la adoptarea normelor procesuale penale in vigoare. Majoritatea autorilor au considerat necesara participarea avocatului de la etapa anchetei penale. Nu era o parere unica, numai in privinta momentului concret, in care avocatul poate sa-si inceapa activitatea. Predominau 2 pareri. Prima - de permis participarea aparatorului in ancheta din momentul inaintarii invinuirii, a doua - din momentul permiterii invinuiului de a face cunstinte cu materialele dosarului.
Bazele activitatii judiciare pe cazurile penale USS si Republici Unionale din 1958 mentionare ca avocatul e in drept sa participe la proces penal numai dupa instiintarea invinuitului despre finele anchetei preliminare materialele de a face cunostinte cu materialele dosarului. Numai pe cazurile in care participa minori sau persoane care in legatura cu starea sa fizica si psihica nu se pot apara de sinestatator, legislatia a permis participarea avocatul din momentul inaintarii invinuirii.
Practica indelungata a aratat ca participarea aparatorului in proces din momentul indicat mai sus e prima etapa de dezvoltare democratica a legislatiei. Tendintele ca permit aparatorului inainte de finisare a anchetei penale se vor rasfrange negativ asupra luptei cu criminalitatea si considerabil vor mari termenul cercetarii nu s-au adeverit, la 10 aprilie 1990de Sovietul Suprem al USS a fost primita legea despre modificare si completarea legislatiei procesuale penale ce tinea mai mult de dreptul de aparare a banuitului si invinuitului.
Schimbarile date tineau de momentul participarii a avocatului in proces. Ele permitea avocatului a-si incepe activitatea din momentul retinerii sau arestarii insa nu mai tarziu de 24 ore.
Odata cu proclamarea independentei, Parlamentul R. a adoptat un sir de modificari la CPP RM la art.43 al.1. Ultima pe data 17.12.97 «Aparatorul ales sau numit de oficiu este admis sa participe la proces din momentul punerii sun invinuire, iar in cazul retinerii sau invinuirii - din momentul aducerii la cunostinta a procesului-verbal de retinere sau prezentarii mandatului de arest». Insa spre deosebire de 24 ore - 2ore.
Insa dupa parerea mai multor teoretici cit si practicanti, lucrul cu care nu sint de acord, ar fi mai convenabil, permiterea avocatului de a participa pe cazurile penale de la inceputul anchetei . Aceasta largire activitatii aparatorului rezulta din mai refere. Atragerea aparatorului in proces de la inceputul anchetei ajuta invinuitul sau banuitul in cercetarea imprejurarilor cazului, face o analiza critica a actiunilor infaptuite de anchetator, preintampina tendinta de invinuire de la inceputul anchetei, precum si atitudinea inumana a organelor de drept fata de banuit sau invinuit (Agleanov 94-95).
Necatind la faptul, ca legea permite participarea aparatorului din momentul retinerii sau arestarii. In practica se intalnesc destule rare cazuri de acest sens. Din ce cauza ? De ce banuitul nu cere, ca lui sa i se acorde un aparator ?
Se poate de evidentia un sir de conditii. Una din ele, si cea de baza este tendinta anchetatorului sau persoanelor ce efectueaza cercetarea penala de a nu admite aparatorul in procesul penal. Explicand dreptul banuitului si invinuitului anchetatorul spune, ca serviciile unui avocat sint foarte mari si ca invitarea lui la faza incepatoare a anchetei e fara rost, si n-are nici un sens. In unele locuri, s-a raspandit practica de a lua de la banuit recipisa ca el refuza de aparator. Persoanele ce nu au cunostinte profunde in jurisprudenta, deseori asculta de «sfaturile» anchetatorului, ramanand fata in fata cu «masina de invinuire» (Советская юстиция 1991, nr.1).
Dupa cum am mai spus, participarea aparatorului depinde exclusiv de vointa banuitului sau invinuitului (cu exceptia cazurilor din art. 44 CPP). Astfel el poate in orice moment a procesului penal sa se dezica sau sa-l inlocuiasca cu al avocat.
Astfel inlocuirea unui aparator cu altul se admite oricand in cursul procesului numai la cererea sau cu consimtamantul banuitului, invinuitului inculpatului. In acest caz cercetarea continue (alin.1 rt.45 CPP).
Aparatorul invitat de a participa pe caz poate fi inlocuit in legatura cu boala sa, deplasarea sa, participarea sa pe alt caz si alte situatii precum si daca invinuitul nu e de acord cu alegerea facuta de rudele sale.
In afara de acesta, invinuitul poate in orice moment sa ceara inlocuirea aparatorului sau daca nu este de acord cu metodele si mijloacele alese de aparare.
CPP prevede: «In cazul in care participarea aparatorului ales de banuit sau invinuit este imposibila dupa retinerea sau arestarea, precum si in cazurile in care prezenta aparatorului admis la proces in timpul punerii sub invinuire este imposibila in decurs de cinci zile din momentul instiintarii lui, anchetatorul penal si procurorul propun banuitului un alt aparator sau inculpatul sa invite un alt aparator ori sa asigure un aparator prin intermediul biroului de asistenta juridica».
Insa, in practica, se intalnesc cazuri cand anchetatorul intrebuintandu-se de dreptul care il are de a ne a adresa la biroul de asistenta juridica pentru a invita al avocat refuzau invinuitul in cererea lor de a chema avocatul dorit de el.
Asemenea refuzuri sint ilicite, deoarece limiteaza, legal dreptul invinuitului sau banuitului la apararea si la libera alegere a aparatorului care dupa parerea lui ii mai competent pe problema data.
Legislatia procesual-penala reglementeaza deasemenea si problema renuntarii la aparator. Legislatorul - i-a acordat drept invinuitului, banuitului si inculpatului oricand in cursul procesului sa renunte la aparator.
Atat pe teoreticieni cit si pe practicieni ii intereseaza problema renuntarii la aparator.
Practica arata, ca in multe cazuri, banuitul si invinuitul refuza la aparator ca urmare a nelamuririi de anchetator sau persoana ce efectuiaza cercetarea penala a dreptului de a avea un avocat. In multe cazuri renuntarea la aparator survine in urma neexplicarii termenului de plata a serviciilor de apararea, a posibilitatilor de a se folosi de serviciile date gratuit in cazul lipsei mijloacelor banesti necesare.
Deseori invinuitul renunta la aparator in legatura cu calificarea slaba a ultimului sau cu divergenta cu pozitia aparatorului. In aceste conditii invinuitul poate invita alt aparator sau se poate apara singur.
In procesul renuntarii la anchetator, instanta ii va explica invinuit. ca acest lucru nu poate constitui o piedica pentru procuror ori pentru aparator celorlalti banuiti, invinuiti, inculpati de a confirma sa participe la proces.
Renuntarea invinuitului la aparator e obligator pentru organele anchetei penale si instanta, insa legislatorul aici stabileste careva exceptii singure drept la aparator. Conform ar.45 al.5 CPP declaratia de a renunta la aparator a acestor persoane «poate fi restransa de persoane care efectueaza cercetare penala, de anchetator, procuror si instanta de judecata» (Sarchiseant, pag. 72-75
In cazurile in care se depisteaza ca au fost permise asemenea renuntari dosarele se transmit la o cercetare suplimentara. Va aduc urmatorul exemplu. M a fost invinuit in savarsirea unei infractiuni grave. La ancheta el a mentionat ca e bolnav psihic. Insa, limitandu-se doar la rezultatele expertizei psihologice legale (ambulatorice) ce a constatat starea lui de responsabilitate, anchetatorul a continuat lucrul asupra cazului explicand drepturile sale pentru care si dreptul la un aparator. M a renuntat. In instanta de judecata in urma unei cercetari psihologice mai detaliate s-a demonstrat ca M e bolnav psihologic, astfel fiind incalcare drepturile sale in procesul anchetei preliminare. Dosarul fiind remis la o cercetare suplimentara (Fiolevschii, pag. 44-45).
In celelalte cazuri invinuitului i se acorda dreptul de a renunta la aparator si exercitarea functiei lui de sinestatator. Insa refuzul da trebuie sa fie intr-adevar benevol, facut din initiativa proprie a invinuitului si exprima intr-o forma simpla si clara (Sarchiseant, pag. 75).
Legislatia in vigoare nu a stabilit careva conditii speciale pentru a efectua renuntari la aparator cum se prevedea in CPP a republicii unionale (proces-verbal cu participarea martorilor s.a.m.d.). Alin. art.45 CPP reglementeaza ca «eliberarea aparatorului de a participa la judecarea cauzei se face prin decizia persoanei ce efectueaza cercetarea penala, a anchetatorului, a procurorului sau prin incheierea instantei judecatoresti.
In ceea ce priveste aparator-avocat, in comparatie cu alti aparatori el nu are dreptul sa renunte la angajamentul pe care si l-a lua in ce priveste apararea invinuitului (ar.4 alin.8 CPP). Autorul mentioneaza ca aceasta va duce la incalcare a obligatiunilor profesionale (Sarchiseant, pag. 76). Nu sint de acord cu parerea data, din considerente ca ea contravine drept fundam. a omului in special dreptul la munca, la libera alegere a ei s-a considera ca avocatul in orice moment poate sa rezilieze contractul de asistenta juridica cand el considera ca e necesar. Acest lucru e aplicat in mai multe state prin care si SUA. Acest fapt e prevazut si de legea de denumirea corecta a legii avocatura in art.13 alin.7
3. Efectuand apararea in cadrul anchetei penale, avocatul tot timpul trebuie sa tina cont, ca activitatea lui in aceasta faza, nu numai este o etapa de pregatire fata de stadia dezbaterilor judiciare, dar e o activitate absolut independenta limitata de posibilitatile anchetei preliminare, indreptate la apararea intereselor legale si drepturilor invinuitului si banuitului in faza data a procesului[1]" .
Pentru a patrunde in esenta activitatii aparatorului la stadia anchetei penale trebuie mai intai de explicat scopurile lui.
Insa pentru a intelege scopurile aparatorului se cere explicarea celor a jurisprudentei. Astfel ele pot fi privite din doua parti:
a) de facto - realizarea interesului public si personal al fiecarui individ in parte prin determinarea imprejurarilor neclare concordat cu scopul obiectiv
b) de iure - emiterea unei hotarari concrete dupa aceste imprejurari.
Scopurile date servesc ca baza pentru determinarea scopurilor activitatilor fiecarui subiect in parte, inclusiv si a aparatorului.
Astfel, luand in consideratie cele mentionate, scopul exclusiv a activitatii aparatorului in ancheta penala este, obtinerea unui astfel de rezultat pe caz, in care vor fi realizate toate drepturile si interesele legale invinuitului: a) de facto - determinarea tuturor imprejurarilor ce vor activa in favoarea invinuitului b) de iure - emiterea dupa aceste imprejurari a unei sentinte legale si temeinice.
P.S. Alikind, la randul sau, a incercat clasificarea scopurilor activitatii aparatorului in oficiale si neoficiale. Scopurile, ce si le pune aparatorul intr-un caz concret, trebuie sa corespunda scopurilor oficiale a participarii lui in proces, care reese din lege. Insa trebuie de mentionat, ca legea procesului penal este reglementata doar scopul participarii a acestui subiect. Referindu-se la scopul final a activitatii aparatorului - a obtine emiterea unei hotarari pe caz, care va corespunde intereselor legale a invinuitului, autoarea mentioneaza ca el lipseste. Tarev considera ca el trebuie sa intre in lege, lucru cu care sunt detacord.
Pentru atingerea scopului final aparatorul e obligat de a intrebuinta toate mijloacele si metodele de aparare permise de lege, astfel rezolvand problemele ce apar in procesul cercetarii fiecarui caz penal in parte[2].
In vederea realizarii acestor scopuri aparatorul e dotat cu un complex de drepturi si obligatii. In primul rand trebuie de mentionat dreptul aparatorului de a avea intrevederi cu clientul sau. Cand banuitul sau invinuitul nu este retinut sau arestat probleme cu intrevederile nu apar. Convorbirea cu persoanele detinute creeaza careva probleme.
In primul rand, art. 46 al 2 p.5 concretizeaza "daca intrevederea trebuie sa fie petrecuta in prezenta anchetatorilor sau nu".
Nu are rost de a afirma, ca numai intrevederea petrecuta fara persoane straine va aduce la o discutie sincera intre invinuitor si aparatorul sau. In caz contrar intrevederea isi pierde sensul .
CPP prevede ca "dupa prima interogare a banuitului sau invinuitului care-i retinut sau arestat preventiv, sa aiba intrevederi cu el fara a se limita numarul si durata lor". Astfel, aparatorul are dreptul la intrevederi doar dupa prima interogare a banuitului sau invinuitului. Nu se poate de vorbit despre o aparare calitativa in acest caz, deoarece aparatorul nu stie pozitia clientului sau. Iata din ce cauza se explica pozitia pasiva a aparatorilor la prima interogare (doar 2%). Avocatul ce pune intrebari la I interogatoriu nu are destule garantii ca nu va inrautati situatia banuitului sau invinuitului.
Din aceste considerente, socot ca ar fi mai bine de a permite intrevederile pana la inceperea interogatoriului.
Uneori nu se apreciaza complet importanta intrevederilor cu minorii sau persoane ce sufera de unele boli fizice sau psihice. Mai mult ca atat, exista o opinie, ca a contacta aceste persoane e imposibil, mai ales cand invinuitul sufera de o boala psihica.
Intradevar, stabilirea carorva contracte cu aceste persoane este destul de complexa. Necatind la aceasta aparatorul trebuie sa intreprinda toate masurile ca si pe aceste cazuri sa se ajunga la un numitor comun[3].
La interogatoriu aparatorul trebuie nu numai sa vorbeasca cu invinuitul sau banuitul, dar si sa ia cunostinta cu materialele cazului in ceea ce priveste procesul-verbal de retinere a banuitului, sa asiste la audierea banuitului sau invinuitului in procesul examinarii de instantele de judecata a demersului privind aplicarea fata de el a masurilor preventive sub forma de arest prelungirea lui, sa asiste la interogarea banuitului, la aducerea acuzatiilor, sa asiste la punerea sub invinuire si la interogarea in calitate de invinuit.
Pana la inceputul interogatoriului avocatul trebuie sa se convinga ca banuitului sau invinuitului ii este clara invinuirea inaintata, iar in caz de necesitate sa participe la lamurirea ei. O importanta deosebita acest lucru are in cazurile cand in calitate de banuit sau invinuit participa minorii sau persoane care sufera de multe boli psihice sau fizice, deoarece starea lor ii limiteaza in perceperea corecta a cazului incriminat.
Atentia aparatorului in timpul interogatoriului, trebuie sa fie indreptata spre:
a) determinarea imprejurarilor, care ar putea sa determine achitarea invinuitului ori sa-i atenueze raspunderea.
b) evidentierea probelor in acest sens. Astfel, invinuitul poate numi familiile martorilor, care vor confirma versiunea sa sa indice locul aflarii probelor materiale si a documentelor s.a.m.d.
c) stabilirea imprejurarilor, ce vor dovedi starea sanatatii a invinuitului sau banuitului in cazul cand este bolnav de vreo maladie psihica sau fizica[4] .
In procesul interogatoriului este important nu numai de a respecta toate regulile p.p. dar si a alege corect tactica de petrecere a ei.
Daca ne vom referi la tactica aplicata de anchetator, in procesul interogarii, putem intalni multe recomandari, care lezeaza esential dreptul invinuitului la aparare.
Astfel, este necesar de a interzice tendinta intalnita in practica, ca pentru a intari declaratiile invinuitului si a le garanta de schimbare in instanta, sunt invitati la interogatoriu martori asistenti, prezenta carora de lege nu e prevazuta.
Corect in acest sens se expune Porubov N. "Interogatoriul invinuitului in prezenta tertelor persoane este o incalcare a legislatiei in vigoare. Practica data e gresita din considerentul ca-l lipseste pe invinuit de posibilitatea de a intrebuinta interogatoriul ca mijloc de aparare, influenteaza psihologic asupra lui" .
Deasemenea e inadmisibila tactica aplicarii interogarii persoanei, mai intai in calitate de martor, apoi - invinuit. In aceste imprejurari lui i se dau astfel de intrebari care-l descopera in savarsirea infractiunii, deoarece, dupa cum stim, martorul e prevenit de raspundere pentru marturie falsa. Plus la aceasta, interogarea persoanei mai intai in calitate de martor il limiteaza considerabil dreptul la aparare in special dreptul la un aparator
Nu se admit aplicarea metodelor tactice in care e prezenta "minciuna". De exemplu, aplicarea metodei prin surprindere, asigura capatarea de anchetator a raspunsurilor dorite, insa prin aceasta nu se ia in seama ca ele pot sa nu aiba o importanta probatorie.
Asadar, metodele date necesita o revizuire serioasa din punct de vedere a respectarii dreptului invinuitului la aparare. Aparatorului i se cere o ancheta deosebita in controlul aplicarii fata de clientul sau a metodelor nepermise. Pentru aceasta el trebuie inca odata, sa analizeze mai amanuntit procesul-verbal de interogatoriu a banuitului si invinuitului la care nu a participat.
Daca se dovedeste caracterul ilicit a interogatoriului aparatorul este in drept sa inainteze un demers in vederea petrecerii unui interogatoriu suplimentar. Acesta va permite de a depista toate incalcarile "ascunse" la interogarea primara.
Legea p.p. permite aparatorului la interogatoriul invinuitului, cu autorizatia anchetatorului penal, sa puna intrebari invinuitului. Deasemenea, astfel de intrebari pot fi puse si in cadrul participarii la efectuarea altor acte de ancheta (deasemenea cu acordul anchetatorului penal) lui partea vatamata, martor, expert.
Acesta e un instrument destul de eficient a aparatorului ce permite avocatului participarea activa in acumularea probelor. Intrebarile aparatorului pot fi indreptate la descoperirea noilor imprejurari, care nu au fost redate de persoana interogata, detalizarea fiecarui fragment in parte si folosirea lor in scopul apararii. Deasemenea intrebarile pot fi date pentru concretizarea declaratiilor deja date. Aceasta apare deoarece anchetatorul intocmind procesul-verbal il interpreteaza in felul sau, deseori schimband sensul frazei. Deaceea declaratia invinuitului sau banuitului trebuie sa fie la maxim redata mot à mot.
Continutul intrebarilor, formele ei, momentul cand au fost puse - toate acestea trebuie sa aiba un scop unic: determinarea imprejurarilor ce vor favoriza situatia invinuitului. Intrebarile aparatorului trebuie profund gandite si date numai atunci cand va exista garantia ca nu vor agrava situatia invinuitului.
In procesul formarii intrebarii aparatorul trebuie sa ia in consideratie nivelul intelectual a persoanei, la care este indreptata, starea lui emotionala, cunoasterea situatiei, caracterul relatiilor cu invinuitul s.a. Cate odata e mai eficient de a da mai multe intrebari mai simple si mici decat una complicata si lunga. La adresarea intrebarilor aparatorul trebuie sa tina cont de capacitatile psihofiziologice a persoanelor interogate. In dependenta de aceasta se alege templu in care se dau intrebarile, posibilitatea de a le repeta, concretiza, se iau masuri in vederea epuizarii, emotiilor, neincrederii s.a.m.d.
Nu se admite inaintarea intrebarilor in procesul povestirii, deoarece persoana poate uita multe momente importante care se pot reflecta negativ asupra apararii.
Anchetatorul revizuie intrebarile aparatorului din punct de vedere a continutului lor, astfel respingandu-le sau admitandu-le. Faptul dat e oglindit si de legislator: ".cu autorizatia anchetatorului penal, sa puna intrebari", "Anchetatorul penal poate sa respinga intrebarile aparatorului, dar este obligat sa le treaca in procesul-verbal intrebarile respinse".
Ultima serveste ca o garantie a hotararii luate de anchetator (de a respinge). In baza acestora procurorul, judecatorul, ce studiaza cazul, pot emite o hotarare procesuala importanta pentru invinuit.
O cauza esentiala a respingerii intrebarilor de anchetator poate fi netemeinicia lui. Acesta e un drept a anchetatorului, deoarece numai el si nu altcineva, organizeaza actiunea de ancheta, stabileste procedura de petrecere a ei, hotaraste cand aparatorul poate da intrebarea sa.
In cazul cand unele intrebari sau date nu au fost introduse in procesul-verbal, aparatorul trebuie sa-i aminteasca clientului sau despre dreptul care il are el de a introduce unele modificatii sau completari in procesul-verbal a actului procesual la care a participat. Ori, singur "sa faca observatii in scris vizand corectitudinea si deplinatatea celor scrise in procesul-verbal al actului de ancheta la care a participat"[5].
Pe linga darea intrebarilor, aparatorul poate participa sau "asista la efectuarea altor acte de ancheta": experimentul juridic, prezent spre recunoastere, confruntarea etc.
Asistarea aparatorului la actele date, la care participa invinuitul, pe de o parte, are ca scop acordarea unei asistente juridice in ceea ce priveste descoperirea imprejurarilor ce au importanta pentru aparare, pe de alta parte, contribuie la respectarea regulilor procesuale a efectuarii acelui sau altor acte de ancheta.
Despre intentia sa de a participa la acte de ancheta, aparatorul trebuie sa-l informeze pe anchetator, deoarece ultimul va putea la randul sau sa-l informeze despre locul si scopul petrecerii actului dat.
Aparatorul, participand la ancheta penala are dreptul sa prezinte probe. Aceasta cere de la el maximum activitate. In timpul de fata mijlocul esential de capatare a probelor este inaintarea demersurilor de efect a unor acte de ancheta (experiment, confruntare) de chemare a altor martori, anexarea la dosar a unor documente s.a. (Legea art. 13, al.3).
Legea p.p. nu mentioneaza nimic despre mijloacele si metodele de colectare a probelor de aparator, deoarece activitatea data nu intra in limitele procesului penal. In aceeasi masura din sensul legii reese ca aparatorul, ca si alti participanti a p.p., nu sunt in drept sa capete probe prin efectuarea actelor de ancheta. Infaptuirea unor asemenea actiuni tine de competenta exclusiva a anchetatorului, procurorului si judecatorului.
Deaceea s-ar putea face concluzia ca aparatorul este in drept de a colecta probe prin orice mijloace ce nu contravin legii si moralei cu exceptia actelor de ancheta.
In scopul asigurarii posibilitatii culegerii probelor de avocat Legea avocaturii ii acorda dreptul "sa solicite de la autoritatile publice, intreprinderi, institutii si organizatii certificate, referinte s.a. documente necesare in legatura cu acordarea asistentei juridice".
Se manifesta parerea, despre largirea posibilitatilor de culegere a probelor de aparator, in ceea ce priveste permiterea discutiei lui cu persoanele, cu care anchetatorul ia refuzat sa vorbeasca[6].
Pe langa alte drepturi si imputerniciri ce le are aparatorul (impreuna cu clientul sau), stabilite de legislatie, pot fi enumerati: sa faca recuzari si demersuri dupa terminarea cercetarii penale sau anchetei preliminare, sa ia cunostinta de toate materialele din dosar si sa transcrie din ele datele necesare (aliniatul 2 p.8,6 art.46 CPP), sa utilizeze mijloace tehnice (computere, aparataj video, de cinema, foto, de inregistrare a sunetului) s.a. Referitor la primul drept putem mentiona ca el se realizeaza la dorinta banuitului sau invinuitului, aparatorul acordandu-i doar asistenta juridica in acest sens. Cazurile aplicarii demersurilor au fost examinate in alt subiect.
Constatand ca toate probele acuzatorii au fost "stinse", anchetatorul penal anunta ca ancheta preliminara s-a finisat si ca invinuitul impreuna cu aparatorul sau pot face cunostinta cu materialele din dosar, precum si ca au dreptul sa ceara completarea anchete preliminare.
Cunoasterea profunda a dosarului - este o conditie obligatorie a unei aparari calificate.
Nu procedeaza corect acei aparatori, care, bazandu-se pe experienta sa, considera ca vor intra in esenta materialelor dosarului pe parcursul dezbaterilor judiciare. Studierea neatenta, superficiala a dosarului nu permite aparatorului sa aleaga o linie corecta de aparare, facand-o putin efectiva pentru garantarea drepturilor si intereselor legale a invinuitului.
Aparatorul, facand cunostinta cu dosarul trebuie sa studieze toate materialele care direct sau indirect se refera la clientul sau. Nu trebuie de trecut cu vederea si materialele, care se refera la alti invinuiti, mai ales cand interesele sale sunt diferite.
Incorect procedeaza aparatorul, care studiaza doar procesele-verbale a celor martori care sunt indicati in rechizitoriu. Deoarece explicatiile celorlalti, pot sa contina unele imprejurari, care in unele cazuri pot schimba radical situatia. In aceeasi masura trebuie cercetate materialele expertizelor initiali precum si depozitiile partilor vatamate, martorilor, invinuitului care nu corespund.
Un aparator profesional va studia ordonanta de intentori a p.p.s efectuarea actiunilor penale si indeosebi a rechizitoriului, corespunderea lui cu materialele dosarului. Pe langa aceasta el isi va fixa orice incalcare depistata a normelor procesuale si materiale, a drepturilor si intereselor legale a invinuitului. Analizei vor fi supuse si probele acumulate: daca au fost oare obtinute pe cale si procedura legala.
In procesul efectuarii acestei activitati, aparatorul e obligat sa supuna unui studiu critic faptele si imprejurarile ce "trezesc" unele banuieli: a avut loc oare infractiunea a fost oare calificata corect i-au fost enumerate toate drepturile sau nu s.a[7].
In cazul cand pe caz participa mai multi invinuiti de a intocmi scheme si tablite. Cu ajutorul primelor, se poate de stabilit legaturile reale, dar ascunse, intre participantii infractiunii. Tablitele pot oglindi clar neconcordantele sau greselile in marturiile interogatilor pe caz si concluziile expertilor. De asemenea, cum a aratat si practica, la simplificarea apararii poate duce si intocmirea unor dosare personale .
In procesul luarii cunostinta cu dosarul penal aparatorul este inzestrat cu un sir de drepturi. Printre ele legislatorul implica in primul rand dreptul sa aiba intrevederi cu invinuitul fara prezenta unei alte persoane (alin.1 art.177 CPP). In timpul discutiei cu clientul sau aparatorul poate afla unele fapte ce au importanta pentru caz, care pot atrage atentia aparatorului sau asupra unor imprejurari care au fost omise. Intrevederea este necesara si din considerentul ca contribuie la elaborarea unei pozitii unice in stadiile urmatoare a p.p., rezolvarea problemelor demersurilor si efectuarii unor alte actiuni de urmarire penala .
Aparatorul are dreptul pe langa aceea de a lua cunostinta de toate materialele din dosar si sa mai noteze datele necesare (alin.2 art.179 CPP). Daca la efectuarea anchete preliminare se aplica filmarea sau interogarea sonora, ele se reproduc invinuitului si aparatorului lui.
Legea permite de a lua cunostinta cu dosarul penal, a invinuitului cu aparatorul sau atat impreuna cit si separat. In cazurile cand pe dosar participa minori si alte persoane ce sufera de boli psihice o asemenea aparare este inadmisibila. Aceasta se face din cauza ca persoanele date nu pot intelege pe deplin sensul materialelor prezentate, aparatorul avand obligatia de a le explica esenta lor .
Alin. 7 art. 178.
Prevederea data creeaza garantii suplimentare de respectare a drepturilor la aparare. Mai intai, trebuie de mentionat, ca fixarea termenului pentru a lua cunostinta de materialele din dosare permit numai in caz de tergiversare vadita a acestei examinari. In al doilea rand - hotararea anchetatorului in acest sens trebuie aprobata de procuror, ce exclude posibilitatea unui abuz din partea persoanei afectate.
Dupa examinarea dosarului anchetatorul are dreptul sa discute cu invinuitul, ce anume cereri sa formuleze (alin.3 art.179 CPP).
Toate demersurile initiate de invinuit si aparatorul sau in procesul examinarii cazului pot fi impartite in doua tipuri, in dependenta de faptul daca se refera la rezolvarea intrebarilor ce apar pe caz sau sunt legate de solutionarea pricinei in general.
Demersurile de primul tip pot fi clasificate in:
a) Cele ce sunt indreptate spre realizarea directa a dreptului indicat in lege. Aici se pot atribui demersurile aparatorului de a avea intrevederi cu invinuitul sau banuitul, de a i se acorda toate materialele cazului pentru a face cunostinta cu cu dosarul penal finisat si alte actiuni ce-i permit de a realiza drepturile indicate in art. 46 CPP RM. La prezentarea unor asemenea demersuri anchetatorul, procurorul, judecatorul nu pot refuza in executarea lor.
b) Cele pentru formularea carora e necesar de a face trimiteri la prevederile reglate de lege si a indica imprejurarile coruperii acestor imprejurari. De exemplu, pentru recuzarea anchetatorului este necesar in demers de a face trimitere la articolul CPP ce permite acest lucru si de a indica motivul ce a dus la recuzare. Un asemenea demers trebuie executat daca se demonstreaza cu adevarat existenta imprejurarilor ce exclud participarea lui pe cauzele penale.
La randul sau, demersurile de tipul doi ce se refera la aceasta cauza, adica sunt indreptate la dovedirea imprejurarilor concret, pot fi clasificate in doua grupe, in dependenta daca se refera daca se refera la prezentarea de probe noi pe dosarul cercetat sau se bazeaza pe materialele deja existente pe caz.
Demersurile si cererile aparatorului trebuie sa fie clare, exacte si argumentate. Numai in aceste cazuri aparatorul poate conta la solutionarea lor pozitiva .
In procesul stabilirii adevaratului obiectiv un rol important il are atitudinea anchetatorului fata de demersurile aparatorului sau invinuitului.
Ordonantele nemotivate, putin argumentate de refuz in satisfacerea demersurilor inaintate duc la scaderea invinuitului (si nu numai) intr-o dreptate legala, intr-o aparare eficienta.
Ignorarea de anchetator a demersurilor intemeiate, duce la aceea ca raman neclarificate, neconcretizate multe epizoade a cazului, se admite neobiectivitatea anchetei, tendinta de acuzare. Aceasta poate aduce dupa sine la corectari suplimentare, dezbateri judiciare repetate, iar cate odata pot aduce si la greseli judiciare .
Din aceasta cauza CPP stabileste ca in caz de refuz in satisfacerea demersurilor aparatorului, anchetatorul e obligat sa dea o motivare intemeiata a acestui fapt. In afara de aceasta aparatorul poate sa faca plangeri impotriva actiunilor si hotararilor persoanei care efectuiaza cercetarea penala: anchetatorul, procurorul si instantele la judecata. Acesta este dreptul procesual a aparatorului, ce asigura eficacitatea si solvabilitatea participarii lui in ancheta penala, ce creeaza aparatorului posibilitatea de a apara pe deplin drepturile si interesele legale a clientului sau pe tot parcursul procesului penal. Dreptul de a face plangeri impotriva actiunilor si hotararilor anchetatorului este de asemenea o forma de supraveghere asupra anchetei din partea procuraturii, asigurand obiectivitatea si legalitatea ei[8]. (p.6 art. 179 CPP), (art.193-195 CPP).
In practica judecatoreasca apar mai multe intrebari la unele din care vor da raspuns. E in drept oare aparatorul de a "pastra" demersurile pentru instanta, neinaintindu-le in timpul anchetei penale din considerentele tactice? Trebuie de mentionat, ca oricare practica are loc, insa nu e corecta. Daca apar temeiuri pentru inaintarea demersului (chiar si in procesul anchetei penale), aparatorul trebuie sa-l faca anchetatorului sau procurorului. Greseala descoperita trebuie inaintata la timp.
Discutabila ramane intrebarea, trebuie oare aparatorul intotdeauna sa inainteze demersuri despre corectarea unei sau altei greseli a anchetei daca a depistat o asemenea? Raspuns la aceasta intrebare il gasim in caracterul unilateral a activitatii aparatorului. Daca completarea lacunelor date va aduce folos invinuitului, aparatorul e obligat sa ceara indreptarea lor. Si invers, aparatorul nu este in drept de a atrage atentia anchetatorului penal, judecatorului, la acelea lacune, completarea carora poate aduce numai daune intereselor apararii. O astfel de "obiectivitate" a aparatorului va contravine atributiilor sale. Este in drept oare invinuitul sau banuitul sa aiba mai multi aparatori? La aceasta intrebare CPP RM nu da un raspuns direct. Dar din considerentele ca nui- nici o interdictie in aceasta privinta, invinuitul poate sa se intrebuinteze de serviciile a mai multor avocati.
E in drept oare invinuitul si aparatorul sau in timpul luarii de cunostinte cu materialele cazului de a face copii de pe document ce se afla in dosar? Art.178 si 179 CPP hotaraste aceasta intrebare asa: "are dreptul sa-si noteze datele necesare". Care date si in ce marime hotarasc invinuitul si aparatorul sau? Anchetatorul nu e in drept sa-i limiteze datele ce vor fi inscrise. Bineinteles ca invinuitorul si aparatorul lui vor inscrie numai acele date care sunt necesare pentru petrecerea apararii .
Importanta activitatii aparatorului in faza (la etapa) anchetei penale se explica prin importanta hotararilor ce sunt luate aici. La etapa data a procesului penal se formeaza si se inainteaza invinuirea, se acumuleaza probele de baza. Aparatorul e "chemat" la etapa data pentru a apara drepturile si interesele legale a invinuitului sau banuitului. Indeplinind aceasta sarcina, aparatorul contribuie la aceea ca ancheta sa fie cercetata sub toate aspectele, complet si obiectiv. Din aceste considerente este necesar de a crea toate conditiile de realizare a drepturilor sale, de activare a activitatii lui in stadia data .
