|
|
|
Procedura solutionarii actiunii in contencios administrativ
1. Partile in litigiul de contencios administrativ
Reclamantul
Potrivit disp. art.1 din Legea nr. 554/2004 actiunea in contencios administrativ poate fi promovata de o persoana fizica sau juridica.
Pentru a fi reclamant intr-o actiune in contencios administrativ trebuie ca persoana sa aiba capacitatea de a putea sta in justitie .
Dreptul care se da persoanelor fizice sau juridice de a se adresa instantei rezulta din aceea ca actele administrative privesc deopotriva persoanele fizice si/sau persoanele juridice, ca ele se executa din oficiu si ca in procesul acestei executari, cei vizati pot fi vatamati in drepturile lor prin greselile sau abuzurile autoritatilor publice.
Cu privire la calitatea de persoana fizica, aceasta se refera la particularii care intra in raporturi juridice cu autoritatile publice.
Pot fi, de asemenea, vatamati si functionari ai acestor autoritati cu privire la drepturile lor la promovare, pensie, etc.
Cat priveste persoana juridica, sensul acestei notiuni este cel dat de Decretul nr. 31/1954 privitor la persoana fizica si juridica. In afara de societatile comerciale cu capital majoritar de stat, vatamate in drepturile lor pot fi si societatile comerciale cu capital privat sau mixt, regiile autonome, institutiile publice sau organizatii fara personalitate juridica si de aceea era preferabil sa se foloseasca expresia "cel vatamat", in loc de expresia "orice persoana fizica sau juridica".
Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice, in baza unei sesizari a unei persoane fizice, daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau excesul de putere al autoritatii administrative nu poate fi inlaturat decat prin justitie, poate sesiza instanta competenta de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate.
Ministerul Public, atunci cand, in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca incalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere, sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate.
Actiunile in contencios administrativ pot fi introduse de prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si de orice persoana de drept public vatamata intr-un drept sau, dupa caz, cand s-a vatamat un interes legitim.
Paratul
In conformitate cu dispozitiile Legii nr. 554/2004 si Constitutiei Romaniei calitatea de parat in litigiile de contencios administrativ o are orice autoritate publica emitenta a unui act administrativ prin care o persoana fizica sau juridica a fost vatamata intr-un drept al sau, ori nu a solutionat in termenul legal o cerere a acesteia.
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 actiunile in justitie vor putea fi formulate si personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere. In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva.
Persoana actionata astfel in justitie il poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.
Asadar, parat poate fi si functionarul public care a elaborat actul sau care s-a facut vinovat de refuzul rezolvarii unei cereri.
2. Instanta competenta
Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
Autoritatile publice locale si judetene vizate sunt cosiliul local si structurile subordonate acestuia, primarul, consiliul judetean si structutrile subordonate acestuia, presedintele consilului judetean, prefectul si serviciile publice deconcentrate.
Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.
3. Termenul de introducere a actiunii
Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:
a) data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;
b) data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul de un an;
c) data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.
Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusa si peste termenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului.
In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal.
Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand.
Termenul de 6 luni este un termen de prescriptie susceptibil de suspendare, intrerupere, repunere in termen, insa actiunea trebuie formulata la instanta in termenul maxim de un an de la data emiterii actului administrativ, acest termen fiind un termen de decadere.
Cat priveste Legea nr. 1/1967, aceasta prevedea un termen mai scurt, de 6 luni, iar Legea contenciosului administrativ din 1925 nu prevedea nici un termen, aratand ca aceste actiuni pot fi intentate oricand, iar Legea nr. 29/1990 prevedea acelasi termen.
4. Formularea actiunii in contencios administrativ
In actiunea introdusa reclamantul poate cere anularea actului administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei suferite prin incalcarea dreptului pe care legea i-l recunoaste si pe care autoritatea administrativa l-a incalcat.
Nu este obligatoriu ca prin aceeasi actiune, reclamantul sa ceara atat anularea actului cat si repararea pagubei, deoarece este posibil ca la data introducerii actiunii in anularea actului administrativ, reclamantul sa nu cunoasca paguba si intinderea acesteia.
Iata de ce el poate formula si separat actiune in repararea pagubei. In acest caz termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuie sa cunoasca intinderea pagubei.
In sprijinul actiunii sale reclamantul are obligatia de a depune actul pe care il ataca sau dupa caz raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul pretentiei sale juridice. In articolul 12 se precizeaza ca reclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale. In situatia in care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile.
In cazul in care reclamantul nu are actul administrativ sau acest act a fost dat in forma orala se pune problema daca impotriva acestor acte se poate formula actiune in contencios administrativ.
Actele administrative pot fi din punct de vedere al formei pot fi: scrise, orale si implicite.
Cu privire la modalitatea verbala de existenta a actului administrativ, in practica judecatoreasca interbelica s-a consemnat actul administrativ sub forma unui ordin telefonic, prin care o autoritate administrativa interzicea organizarea unui bal.
Este preferabil insa ca persoana care a primit un refuz pe cale telefonica sa staruie la autoritatea respectiva pentru a transmite ulterior si nota telefonica scrisa.
In cazul acestor acte verbale, ca si atunci cand reclamantul nu mai are actul administrativ pe care il contesta, instanta va cere administratiei parate sa-i comunice de urgenta actul atacat si orice alte lucrari si lamuriri necesare pentru solutionarea cauzei printre care si referirea la modalitatea orala a existentei actului administrativ contestat.
In situatia in care reclamant este o persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept sau cand actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanta va cere autoritatii publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.
Daca autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat, prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.
Pentru actiunea in contencios administrativ se percep taxele de timbru prevazute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
Se timbreaza potrivit legii, cu taxa prevazuta pentru actiunile cu caracter nepatrimonial sau patrimonial de drept comun, fara a se putea depasi o anumita suma.
Introducerea actiunii nu suspenda executarea actului administrativ contestat.
In temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanta de judecata sesizata la cererea reclamantului, poate dispune suspendarea executarii actului administrativ pana la solutionarea actiunii, in cazuri bine justificate si pentru a se preveni producerea unei pagube iminente. Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.
Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare.
In aceste cazuri, instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.
Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.
Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, nu suspenda executarea.
In masura in care se renunta de catre reclamant la capatul de cerere privind anularea actului administrativ nu se mai justifica admiterea capatului de cerere privind suspendarea executarii actului administrativ, o hotarare contrara ar fi nelegala si netemeinica.
Actiunea in contencios administrativ trebuie motivata in fapt si in drept.
Motivarea in fapt cuprinde imprejurarile pe care isi intemeiaza reclamantul actiunea, iar motivarea in drept a actiunii, reprezinta invocarea temeiului legal al actiunii, facandu-se, in primul rand, referire la Legea nr. 554/2004.
In actiune se mentioneaza si dovezile (probele) de care intelege sa se foloseasca reclamantul in sustinerea actiunii sale.
5. Judecarea actiunii in contencios administrativ
Judecarea actiunii in contencios administrativ se face de urgenta, in sedinta publica, in completul stabilit de lege.
Termenele de judecata sunt scurte, asa incat actiunile sa fie rezolvate intr-un timp rezonabil, fiindca altfel, in multe imprejurari, solutionarea cu intarziere a litigiului nu ar mai prezenta utilitate pentru apararea drepturilor celor vatamati.
Asa se explica si mentiunea din art. 17 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 in sensul ca hotararile vor fi redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.
In solutionarea actiunilor in contencios administrativ, instantele au in vedere nu numai dispozitiile Legii nr. 554/2004, ci si pe cele ale Codului de procedura civila cu care se completeaza in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte, precum si cu procedura reglementata de lega contenciosului administrativ. Compatibilitatea aplicarii unor norme ale Codului de procedura civila se stabileste de instanta, cu prilejul solutionarii exceptiilor(art. 28 din Legea nr. 554/2004).
Actiunile in justitie pot fi formulate si personal impotriva functionarului autoritatii parate care a elaborat care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, doar in cazul in care se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru intarziere (art. 16 alin.1).
In cazul in care actiunea se admite, functionarul respectiv va putea fi obligat in solidar cu autoritatea publica la plata daunelor.
Conform disp. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 functionarul chemat in judecata in calitate de parat, alaturi de autoritatea publica pentru plata daunelor, va putea chema in garantie superiorul ierarhic de la care a primit ordin, in scris, sa semneze actul administrativ a carui legalitate face obiectul cauzei.
In baza dispozitiilor Codului de procedura civila, in cauzele de contencios administrativ mai pot participa in calitate de intervenienti si alte persoane care dovedesc un interes in judecarea cauzelor respective, interesul putand fi propriu sau persoana respectiva intervine in interesul altor persoane care sunt parti in proces.
6. Solutionarea actiunii in contencios administrativ
Problema centrala a solutionarii cauzelor de contencios administrativ graviteaza in jurul legalitatii actelor administrative.
Sarcina reclamantului este de a demonstra in fata instantei ilegalitatea actului administrativ si incalcarea prin acesta a drepturilor recunoscute de lege.
Drept urmare, instanta isi va intemeia hotararea pe constatarea ilegalitatii actului contestat si va lua masurile care se impun pentru restabilirea legalitatii incalcate.
Dintre cauzele de ilegalitate ale actelor administrative constatate cu prilejul solutionarii unor actiuni in contencios administrativ amintim:
a) incalcarea regulilor si a principiilor de drept de catre autoritatea publica ce a emis actul contestat.
Examinand legalitatea actelor administrative, instanta verifica daca actul administrativ contestat este conform cu legea, in sensul strict al cuvantului, ca act care emana de la puterea legiuitoare.
Ilegalitatea actului contestat poate fi dedusa si din constatarea ilegalitatii actului normativ pe care se intemeiaza.
Ilegalitatea poate avea ca sursa si incalcarea principiilor de drept care sunt inscrise in Constitutie, in legea ordinara si care sunt consacrate deja de doctrina si jurisprudenta.
Reamintim, in acest context, principiul revocabilitatii actului administrativ sau cel al intrarii in vigoare a actelor administrative;
b) incalcarea regulilor de competenta in emiterea actelor administrative.
Emiterea actelor administrative trebuie sa aiba loc cu respectarea unor reguli de competenta a autoritatii emitente, reguli care asigura legalitatea actelor administrative. Incalcarea acestor reguli poate constitui temeiul unei actiuni in contencios administrativ.
Intemeindu-se pe regulile de drept si pe principiile de drept, autoritatile publice trebuie sa le respecte intocmai atunci cand este vorba de o competenta legata, cand sunt prescrise in amanunt felul si conditiile in care trebuie sa actioneze autoritatile.
Se va avea in vedere ca in materie de competenta, autoritatile trebuie sa respecte anumite reguli de subordonare, ceea ce se realizeaza prin avizele conforme, precum si anumite reguli de procedura cu ocazia emiterii actelor.
Incalcarea normelor de competenta in emiterea actelor administrative poate conduce la constatarea nulitatii absolute a actului administrativ, (incalcarea regulilor de fond si forma prevazute de lege) sau la o nulitate relativa cand s-au incalcat unele norme prin care se lezeaza interesele unor anumite persoane (exemplu, anuntarea temei de concurs doar cu 24 ore inainte de tinerea concursului).
7. Hotararea judecatoreasca in actiunea in contencios administrativ
O data investita cu actiunea in contencios administrativ, instanta are a cerceta existenta dreptului subiectiv al reclamantului si ilegalitatea actului administrativ prin care i se incalca acest drept .
De aceea si solutiile pe care le adopta instantele judecatoresti rezolva, in principiu, cele doua aspecte: anularea totala sau partiala a actului administrativ si recunoasterea dreptului pretins.
De fapt, din ilegalitatea actului a carui anulare se cere si din incalcarea dreptului subiectiv al reclamantului rezulta si paguba materiala sau morala de care este tinuta sa raspunda autoritatea parata
In afara de anularea totala sau partiala a actului administrativ, instanta poate obliga autoritatea publica parata sa emita un act administrativ, sa inlocuiasca sau sa modifice un act administrativ, ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau un inscris pentru realizarea dreptului pretins de reclamant.
In cazul actiunii in contencios administrativ impotriva unui act administrativ normativ niciodata nu se va preceda la anularea intregului act normativ, ci doar a dispozitiei din el care a stat la baza actului administrativ individual contestat.
Si in temeiul Legii nr. 1/1967 se permitea cenzurarea actului administrativ normativ, insa doar pe calea exceptiei de nelegalitate, lucru care de altfel, se intampla, cel mai frecvent, si in practica, sub imperiul Legii nr. 29/1990.
Aceasta situatie se prezinta astfel: se introduce actiunea in contencios administrativ impotriva unui act administrativ individual, pentru ca acesta lezeaza direct dreptul unei persoane, si constatandu-se ca acest act individual se bazeaza pe un act administrativ normativ ilegal, se anuleaza actul administrativ individual ilegal si se retine in considerentele hotararii (nu in dispozitiv) nelegalitatea dispozitiei din actul administrativ normativ.
De precizat ca in temeiul Legii nr. 1/1967 instanta era obligata sa trimita la organul administratiei de stat care emisese actul normativ ce prevedea dispozitiile nelegale, copie dupa hotararea judecatoreasca prin care, pe calea exceptiei de ilegalitate, constata nelegalitatea acelor dispozitii, pentru ca organul respectiv sa hotarasca daca mai mentine sau nu acele dispozitii.
In Legea nr. 29/1990 se mentiona ca instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.
In prezent, in art. 18 din Legea nr. 554/2004 se precizeaza ca instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii cu exceptia actiunilor in contencios administrativ introduse de prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si de orice persoana de drept public vatamata intr-un drept sau, dupa caz, cand s-a vatamat un interes legitim.
Din moment ce se face referire la competenta instantei de a se pronunta asupra legalitatii actelor care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, se intelege ca un astfel de act poate fi si actul administrativ normativ.
Constatarea ilegalitatii actelor administrative normative sau individuale supuse judecatii echivaleaza in fapt cu anularea lor.
In acelasi mod se analizeaza si legalitatea unor operatiuni administrative care asa cum am mai aratat, nu sunt acte administrative pentru ca nu produc efecte juridice prin ele insele (este vorba de procese-verbale, referate etc.).
Aceste operatiuni administrative care pot fi nelegale, in cazul in care au influentat nelegalitatea actelor administrative supuse judecatii, vor fi si ele desfiintate.
Alte modalitati de restabilire a legalitatii in domeniul administratiei publice prin hotararea pronuntata de instanta, pot fi, asa cum prevad disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004 obligarea autoritatii administrative la emiterea unui certificat, adeverinte, inscrierea la concurs si(sau) obligarea la plata daunelor materiale si morale cerute.
Toate aceste masuri se iau pentru ca Legea nr. 554/2004 a prevazut calitatea de control de plina jurisdictie a contenciosului administrativ (restabilirea intregii situatii a persoanei vatamate).
De aceea, in conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 in cazul admiterii cererii, instanta va hotari si asupra daunelor materiale si morale.
Sub acest aspect dispozitiile Legii nr. 554/1990 sunt deosebite de cele ale Legii nr. 1/1967 intrucat reclamantul are dreptul sa fie despagubit nu numai pentru daunele materiale, cum prevedea si Legea nr. 1/1967, ci si pentru daune morale cauzate, ca urmare a incalcarii dreptului prin actul administrativ, ori in caz de refuz manifest sau implicit de a satisface reclamantului pretentia juridica privitoare la un drept recunoscut de lege.
Sub un alt aspect, in temeiul dispozitiilor Legii nr. 1/1967 actiunea in daune nu putea fi formulata decat impotriva autoritatii administrative parate.
Actiunea in daune se poate folosi si separat de actiunea in anularea actului administrativ atunci cand intinderea prejudiciului nu este cunoscuta reclamantului la data judecarii actiunii in anulare.
Termenul de prescriptie in acest caz curge de la data la care cel vatamat a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca intinderea pagubei.
Temeiul hotararii judecatoresti pentru desdaunarea reclamantului, consta in culpa administratiei parate, exprimata in ilegalitatea actului administrativ emis, sau a refuzului de a satisface pretentia juridica a reclamantului, in legatura cu dreptul acestuia, iar in legatura cu functionarul public vinovat, temeiul il constituie vinovatia acestuia cu privire la emiterea actului sau la refuzul nejustificat de satisfacere a pretentiei juridice a reclamantului.
Prin obligarea, in solidar, a autoritatii administrative cu functionarul vinovat se da posibilitatea reclamantului de a cere executarea hotararii fata de oricare dintre cei doi parati.
In practica s-a constatat ca reclamantul prefera sa-si recupereze paguba de la autoritatea publica, pentru ca este solvabila si el intra mai repede in posesia sumelor pretinse.
Autoritatea parata care a fost obligata sa plateasca daune reclamantului prin actiunea in contencios administrativ are actiune in regres contra functionarului care se face vinovat de emiterea actului ilegal sau de refuzul nejustificat de a satisface pretentiile juridice ale reclamantului.
Atunci cand obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in functie de starea de fapt, instanta poate:
a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;
b) obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit;
c) impune uneia dintre parti indeplinirea unei anumite obligatii;
d) suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.
Conform disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 hotararile instantelor de contencios administrativ pot fi atacate cu recurs in termen de 15 zile de la pronuntare sau comunicare .
Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.
In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond, daca nu sunt motive de casare cu trimitere. Cand hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala din prezenta lege, cauza se va trimite la instanta competenta. Cand hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta.
Recurentul, in situatii deosebite, cum ar fi implinirea termenului pana la care isi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita presedintelui instantei competente sa solutioneze recursul si stabilirea termenului de judecata a recursului chiar inainte de primirea dosarului.
Cererea de fixare a unui termen de urgenta, insotita de dovada inregistrarii recursului la instanta de fond, se solutioneaza in termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia presedintelui instantei de recurs.
Solutia de admitere a cererii se comunica de indata instantei de fond, care are obligatia redactarii hotararii atacate, a comunicarii acesteia partilor, precum si a expedierii dosarului, intr-un termen de 5 zile.
Motivarea recursului se poate face, sub sanctiunea nulitatii pentru tardivitate, in termen de doua zile de la comunicare.
Procedura de citare a partilor si de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informatiilor scrise.
Efectele hotararii judecatoresti pronuntata in contencios administrativ
Particularitatile contenciosului administrativ reglementat in Legea nr. 554/2004 se regasesc si in specificul efectelor juridice pe care le au hotararile judecatoresti pronuntate in actiunile supuse prevederilor acestei legi.
Actiunea in contencios administrativ fiind conditionata de existenta vatamarii unui drept subiectiv recunoscut de lege in favoarea reclamantului si in sarcina administratiei parate de a realiza acest drept, hotararea va produce efecte juridice fata de partile in litigiu (reclamant si autoritatea publica parata, eventual functionarul vinovat si superiorul ierarhic chemat in garantie).
9. Executarea hotararii judecatoresti pronuntata in actiunea in contencios administrativ
Dupa ce au ramas definitive, hotararile pronuntate de instantele de contencios administrativ urmeaza sa-si produca efectele juridice, in sensul ca autoritatea publica parata are obligatia de a lua masurile ce se impun pentru realizarea drepturilor ce se cuvin reclamantului, asa cum rezulta ele din hotararea judecatoreasca.
In conformitate cu Legea nr. 554/2004, daca in urma admiterii actiunii, autoritatea publica este obligata sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii definitive se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii.
In cazul in care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere.
Totodata, reclamantului i s-a creat dreptul de a solicita daune pentru intarzierea executarii hotararii de catre administratia parata sau de catre functionarii acestei autoritati, vinovati de neexecutarea in termen a hotararii judecatoresti.
Hotararea de instituire a amenzii sau de obligare la plata despagubirilor pentru intarziere se ia in camera de consiliu, de urgenta, la cererea reclamantului, cu citarea partilor, fara ca reclamantul sa fie obligat la plata vreunei taxe de timbru. In aceste cazuri, hotararea este definitiva si executorie.
Pentru recuperarea sumelor la plata carora a fost obligat cu titlu de amenzi si daune, conducatorul autoritatii publice parate poate introduce actiune in regres impotriva functionarilor vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun.
Toate aceste masuri prevazute in Legea nr. 554/2004, si cele cuprinse in dreptul comun, asigura reclamantului realizarea dreptului sau incalcat, atunci cand recurge la actiunea in contencios administrativ. Acest lucru evidentiaza utilitatea deosebita a institutiei contenciosului administrativ, intr-un stat de drept.
