|
|
|
Prescriptia extinctiva
Consideratii generale
Ca si in alte domenii ale vietii, scurgerea timpului produce anumite efecte si in dreptul civil. Aceste efecte au doua sensuri diametral opuse si anume:
unul creator de drepturi, adica dobandirea unor drepturi (efectul achizitiv);
altul distructiv de drepturi, adica stingerea unor drepturi (efectul extinctiv).
In prima ipoteza, prin prescriptie achizitiva sau uzucapiune se dobandeste un drept de proprietate sau alte drepturi reale prin posesiune a unui bum imobil in conditiile legii intr-un interval de timp (10 - 20 de ani sau 30 de ani).
In a doua ipoteza, titularul unui drept subiectiv, prin pasivitatea sa, pierde posibilitatea de a-l valorifica prin intermediul instantelor judecatoresti, prin implinirea termenului stabilit de lege, adica a termenului de prescriptie.
Asadar, definim prescriptia extinctiva ca fiind mijlocul de stingere a dreptului la actiune in sens material ca urmare a neexecutarii lui in termenul prevazut de lege.
Functia prescriptiei extinctive este aceea de a asigura stabilitatea si securitatea circuitului civil. Dar, ea indeplineste totodata si o functiune sanctionatoare.
Intr-adevar, atata timp cat un drept subiectiv civil nu este exercitat, iar obligatia corelativa nu este indeplinita, asupra existentei si valabilitatii dreptului si respectiv a obligatiei exista o oarecare incertitudine.
In acelasi timp, existenta prescriptiei extinctive detrmina pe creditor sa-si exercite dreptul, stiind ca daca n-o face in termenul stabilit de lege va pierde posibilitatea de a apela la justitie pentru a obtine satisfacere creantei sale.
Prescriptia extinctiva este reglementata prin Decretul nr. 167/1958, completat ulterior cu reglementari din Codul civil, Codul comercial, Codul familiei si alte acte normative.
Efectele prescriptiei extinctive sunt supuse urmatoarelor doua reguli:
stingerea dreptului la actiune privind un drept principal stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii;
daca un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita (ex.: dobanzi, chirii, etc.).
Domeniul de aplicare si termenele de prescriptie extinctiva
Prescriptia extinctiva nu se aplica drepturilor de proprietate, de uz, uzufruct, abitatie, servitute si superficie. Aceste drepturi reale sunt considerate in practica judiciara imprescriptibile extinctiv.
Actiunea in revendicare imobiliara nu se stinge indiferent de durata pasivitatii proprietarului, ceea ce inseamna ca este imprescriptibila sub aspect extinctiv, dar poate fi paralizata daca se invoca uzucapiunea (prescriptia achizitiva).
Dreptul la actiune referitoare la raporturile de familie avand un obiect nepatrimonial sunt, in principiu, imprescriptibile.
Termenul general de prescriptie atat pentru persoane fizice, cat si pentru persoane juridice este, conform decretului nr.167/1958, de 3 ani. Acest termen se va aplica tuturor actiunilor personale, in masura in care nu sunt stabilite termene speciale de prescriptie, precum si, de regula, actiunilor patrimoniale, cu observatia ca actiunile reale sunt supuse in principiu reglementarilor Codului civil.
Un alt termen general de prescriptie este cel de 30 de ani.
Acest termen general de prescriptie se aplica tuturor actiunilor reale cu exceptia celor imprescriptibile.
Referitor la executarea silita, termenul general de prescriptie este de 3 ani, pentru toate persoanele fizice si persoanele juridice.
Termenele speciale de prescriptie extinctiva sunt acele termene care deroga de la termenul general de prescriptie.
a) Termene speciale aplicabile actiunilor personale patrimoniale
1. termenul de 6 luni privitor la prescrierea actiunii in raspunderea vanzatorului pentru viciile lucrului, ascunse fara viclenie;
2. termenul de 2 ani pentru raporturile juridice nascute din asigurare;
3. termenul de 3 ani privitor la prescrierea dreptului la actiune referitor la sumele aflate in depozit la institutiile bancare;
termenul de 60 de zile privind dreptul la actiune in restituirea sumelor de bani incasate pentru spectacolele anulate;
5. termenul de 6 luni privind acceptarea succesiunii;
6. termenul de 1 an privind dreptul la actiune pentru unele servicii prestate si marfuri vandute.
b) Termene speciale prevazute de Codul muncii:
1. termenul de 30 de zile privind sesizarea organelor de solutionare a litigiilor de munca;
2. termenul de 30 de zile de la comunicare privitor la plangerea impotriva deciziei de sanctionare;
3. termenul de 3 ani privind dreptul la actiune in pretentii banesti.
c) Termene speciale prevazute in Codul familiei:
1. termenul de 6 luni privitor la anulabilitatea casatoriei pentru vicii de consimtamant;
2. termenul de 6 luni privind actiunea in tagada paternitatii, de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului;
3. termenul de 1 an privind actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei, termenul decurgand de la nasterea copilului.
Suspendarea cursului prescriptiei extinctive
Regula generala este aceea ca prescriptia extinctiva incepe sa curga la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Prescriptia nu curge impotriva celui ce se afla in imposibilitate de a actiona.
Operand ca o sanctiune impotriva creditorului care manifesta pasivitate in realizarea dreptului sau, este firesc ca prescriptia extinctiva sa nu intervina atunci cand titularul dreptului la actiune nu manifesta pasivitate sau neglijenta in exercitarea dreptului sau, ci este impiedicat sa si-l exercite datorita unor imprejurari de natura a-l pune in imposibilitate materiala, morala sau juridica de a introduce actiunea. Tocmai pentru a tine seama de aceste realitati, legiuitorul a reglementat suspendarea cursului prescriptiei extinctive. Prin suspendare curgerea termenului de prescriptie este oprita atunci cand se iveste una din imprejurarile carora legea le confera calitatea de cauze de suspendare, urmand a-si relua cursul abia dupa incetarea cauzei de suspendare.
Dintre cauzele de suspendare a prescriptiei, Decretul nr. 167/1958 prevede:
cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere;
pe timp cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate aflate in razboi;
impotriva celui lipsit de capacitate de exercitiu, cat timp nu are reprezentant legal si nici impotriva celui cu capacitate restransa, cat timp nu are cine sa-i incuviinteze actele.
Intreruperea prescriptiei extinctive
Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivi imprejurarea care a intrerupt-o. Dupa intrerupere incepe sa curga o alta prescriptie, avand acelasi termen, fara a socoti perioada scursa inainte de intrerupere si avand aceeasi natura cu cea intrerupta.
Exista trei cauze de intrerupere a prescriptiei:
1) Recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in favoarea caruia curge prescriptia, justificand speranta creditorului in executarea benevola a dreptului sau si, deci, inutilitatea introducerii unei actiuni pentru obtinerea executarii silite.
Exemplu: o cerere adresata de catre debitor creditorului pentru amanarea executarii obligatiei, executarea partiala, plata de dobanzi, etc.
2).Introducerea unei cereri de chemare in judecata intrerupe si ea cursul prescriptiei, demonstrand ca titularul dreptului la actiune a iesit din pasivitate si ca prescriptia si-a atins scopul ei mobilizator.
Cererea de chemare in judecata are efect intreruptiv numai daca actiunea este admisa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva; prescriptia nu va fi intrerupta daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea a fost respinsa, anulata ori daca s-a perimat, sau daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
Orice act incepator de executare intrerupe curgerea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita in temeiul unui titlu executor, in aceleasi conditii in care introducerea actiunii intrerupe prescriptia dreptului la actiune.
