INDIA - Elemente de ordin istoric, Organizarea constitutionala

INDIA

1. Elemente de ordin istoric

Pe teritoriul Indiei de astazi au inflorit vechi civilizatii, istoria acestei tari fiind legata de intreaga dezvoltare si afirmare a civilizatiei antice. In a doua jumatate a mileniului II i.Chr, triburile vedice patrund din Asia Centrala, cucerind intreaga Indie de Nord. Pe teritoriul Indiei se afirma concomitent doua mari civilizatii, in secolele IV-III i.Chr.: civilizatia Maurya, legata de raspandirea budismului, si Gupta, bazata pe principiile brahmanice. Dupa o lunga perioada, marcata prin faramitarea feudala, invaziile turanice, ale arabilor si mongolilor, in Nordul continentului se afirma religia islamica.

Navigatorul portughez Vasco da Gama atinge Coasta Malabar, in 1498. In secolul urmator, portughezii pun stapanire pe o mare parte a Coastei de Vest a Indiei. Anul 1600 marcheaza infiintarea Companiei britanice a Indiilor Orientale, iar anul 1664 - a Companiei franceze a Indiilor Orientale^[1]

O prezenta puternica pe teritoriul indian o constituie imperiul marilor moguli, intre 1526 si 1858, avand capitala la Agra si, mai tarziu, la Delhi.

Ca urmare a acutizarii confruntarii coloniale intre Franta si Marea Britanie, aceasta elimina concurenta francezilor, reusind apoi, in secolul urmator, sa-si extinda dominatia asupra intregului subcontinent. Impotriva dominatiei britanice se produc succesiv mai multe rascoale, dintre care cea mai cunoscuta o constituie rebeliunea sipailor, intre anii 1857-1859. Ca urmare a acestei rebeliuni intervine dizolvarea Companiei Indiilor Orientale si proclamarea Indiei, in mod oficial, drept colonie a Coroanei britanice. Miscarea de eliberare nationala indiana se afirma sub forme politice in 1885, fiind infiintate Congresul National Indian (1885) si Liga musulmana (1906). Dupa primul razboi mondial, miscarea de eliberare cunoaste noi forme de manifestare, inclusiv doctrina de protest non violenta, promovata de Mahatma Gandhi.

Dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial, Marea Britanie este obligata sa acorde independenta Indiei, la 15 august 1947. Intre 1947 si 1949 India ramane sub controlul unui Guvernator general, numit de regina britanica.

Teritoriul fostei colonii indiene este impartit, in 1947,  in doua dominioane: Uniunea indiana, cu populatie majoritara hindusa, si Pakistanul, cu populatie preponderent musulmana, intre cele doua tari afirmandu-se de la inceput o serie de rivalitati si dispute in probleme teritoriale.

La 26 ianuarie 1950 India este proclamata Republica federala in cadrul Commonwealth-ului britanic^[2]

In perioada urmatoare sunt de mentionat o serie de evenimente printre care: reintegrarea in anul 1961 a coloniilor portugheze Goa, Daman si Diu, precum si mai multe conflicte armate cu Pakistanul, cel din 1971 soldandu-se cu proclamarea independentei de catre Bangladesh.

Viata politica indiana este dominata de Partidul Congresului National Indian, care fusese promotorul luptei pentru independenta. Cu scurte perioade de intermitente, acest partid conduce intreaga politica a tarii, de la obtinerea independentei si pana in prezent. Se remarca figurile unor importanti oameni politici: Jawaharlal Nehru (1964-1964), Lal Bahadur Sastri (1964-1966), Indira Gandhi (1966-1977 si 1980-1984), Rajiv Gandhi (1984-1989) s.a.

Viata politica indiana in ultimele decenii a fost marcata de tendinte de modernizare si afirmare a independentei Indiei, dar si de actiuni violente ale unor elemente extremiste, doi prim ministri - Indira Gandhi 1984 si Rajiv Gandhi in 1991 - sfarsind prin a fi asasinati. Diversele guverne care s-au succedat, si in special guvernele conduse de Partidul Congresului National Indian, au trebuit sa desfasoare eforturi pentru pastrarea unitatii tarii impotriva tendintelor separatiste si gruparilor extremiste.

Actualul sef al statului este A.P.J.Abdul Kalan, investit la 25 iulie 2002, iar prim ministru Mohammed Singh, de la 19 august 2002.

2. Organizarea constitutionala

Actuala constitutie a Indiei a fost adoptata la 26 ianuarie 1950, fiind de atunci amendata de 17 ori, ultimul amendament la Constitutie datand din 1992.

Constitutia Indiei cuprinde 395 articole, grupate in 22 de parti, precum si 12 anexe. Materiile sunt structurate in modul urmator: preambul, Uniunea Indiana si teritoriul sau, cetatenia, drepturile fundamentale, principiile directoare ale politicii de stat, indatoririle fundamentale, Uniunea, executivul, Presedintele si vicepresedintele, Parlamentul, procedura legislativa, procedura in materie generala, prerogativele legislative ale Presedintelui, Uniunea judiciara, controlul si revizorul general al Indiei, statele, legislaturile statelor, guvernatorii, consiliile de ministri, curtile de justitie ale statelor, uniunile teritoriale Panchayatos, (institutii de autoguvernare locala), municipalitatile, relatiile intre statele Uniunii, finantele, proprietatea, comertul, amendamente la Constitutie, prevederi de tranzitie^[3]

Fiind o tara democratica, creata ca urmare a unei indelungate lupte de eliberare nationala, Constitutia Indiei reafirma, in preambulul sau, atasamentul la ideile de suveranitate, justitie sociala, economica si politica, ca si la ideile de egalitate si de fraternitate. Asa cum se arata intr-un comentariu pe marginea acestei Constitutii, elaborat de Shri P.M.Bakshi, Constitutia indiana 'este probabil cea mai lunga constitutie din lume'^[4]

Caracterul deosebit de analitic al acestei constitutii se exprima - dupa parerea autorului citat - in ideea ca cei care au elaborat Constitutia au dorit sa pastreze valorile democratice carora indienii le-au acordat cea mai mare importanta in lupta lor pentru independenta. Ei au tinut seama de prevederile Actului constitutional din 1935 cu privire la guvernarea Indiei, cautand totodata sa prevada cat mai eficient noile principii politice ce reflecta organizarea tarii dupa obtinerea independentei. De aceea, daca in ceea ce priveste partea structurala au fost pastrate si dezvoltate o serie de prevederi ale Actului pentru guvernamantul Indiei din 1935, partea filosofica si partea de drepturi ale omului au tinut seama de traditiile Constitutiei americane si de documentele internationale adoptate dupa al doilea razboi mondial.

Se remarca, totodata, influente ale Constitutiilor canadiene si australiene, ca si pastrarea unor institutii autohtone cum sunt entitatile administrative Panchayatos, la care ne-am referit cand am prezentat ordinea inserarii materiilor in Constitutia indiana.

De remarcat este si faptul ca in India nu exista o religie oficiala, ea mentionand numai libertatea tuturor religiilor.

Constitutia opereaza ca o lege fundamentala. Puterile autoritatii guvernamentale decurg din Constitutie si ele trebuie sa se achite de raspunderile ce le revin intr-un anumit cadru constitutional.

Puterea Parlamentului nu este nelimitata, deoarece justitia poate sa declare o lege ca neconstitutionala, daca aceasta incalca prevederi constitutionale.

Constitutia din 1950 caracterizeaza India ca fiind 'uniune de state'; structura indiana este in mod esential federala, fiind caracterizata prin elementele specifice oricarui sistem federal, in special suprematia constitutiei, repartizarea puterilor intre Uniune si guvernamantul statelor, existenta unei justitii independente, ca si o procedura destul de severa  pentru amendarea Constitutiei. Ea stabileste o repartitie precisa de competente intre autoritatile centrale si cele apartinand statelor, eventualele litigii sau depasiri de competente urmand a fi solutionate de organele justitiei.

Potrivit opiniei specialistului indian - pe care l-am mentionat - exista totusi importante deosebiri fata de sistemul american, care este considerat in prezent modelul principal de organizare a statelor federale.

1- In timp ce in America exista o dubla cetatenie, in India exista o singura cetatenie, indienii - oriunde ar locui - au aceleasi prerogative in fata legii.

2- In al doilea rand, statele ce alcatuiesc S.U.A. au dreptul sa-si elaboreze propriile lor constitutii, in timp ce statele din Uniunea Indiana nu au asemenea prerogative.

3- In al treilea rand, Constitutia indiana manifesta o tendinta centralizatoare in unele din prevederile sale, cum ar fi, de pilda, puterea Parlamentului de a organiza structura politica a tarii, suprematia Parlamentului fata de legislaturile statelor, in cazul cand s-ar ivi un conflict in ce priveste prerogativele lor si puterile guvernatorilor de a opri anumite legi, spre a fi reconsiderate de catre Presedintele Republicii.

4- In al patrulea rand, in anumite circumstante, Uniunea este abilitata sa inlocuiasca autoritatile statelor sau sa exercite puteri care in mod normal sunt incredintate autoritatilor statelor.

Puterea executiva a Uniunii Indiene apartine Presedintelui Indiei, care o exercita fie direct, fie prin persoanele oficiale care ii sunt subordonate, in concordanta cu prevederile Constitutiei.  

Presedintele este ales de membrii unui colegiu electoral, compus din membrii ambelor Camere, precum si dintr-un numar de membri alesi de adunarile statelor. Mandatul Presedintelui este de cinci ani, cu dreptul de a fi reales.  Actualul sef al statului este Kocheril Raman Narayanan, ales la 25 iulie 1997.

In cazul incalcarii Constitutiei, Presedintele este susceptibil - ca si in S.U.A. - sa fie supus unei proceduri de impeachment. Deosebirea fata de sistemul american este ca intr-o asemenea situatie, procedura poate fi angajata in fata oricareia dintre Camerele Parlamentului, la cererea unei patrimi din numarul deputatilor sau senatorilor, iar hotararea urmeaza a fi luata cu majoritatea de doua treimi din membrii Camerei respective. De asemenea, mai trebuie mentionat ca, in cazul intrunirii majoritatii de doua treimi in favoarea propunerii de destituire, demiterea Presedintelui este operanta  chiar din momentul adoptarii hotararii.

In activitatea sa, Presedintele este asistat de un vicepresedinte, care este totodata si presedintele Consiliului de Stat, ales pe aceeasi perioada. El este ales in aceleasi conditii ca si Presedintele, avand competenta de a actiona ca presedinte in cazuri de vacante sau in absenta sefului statului.

In sistemul indian exista si institutia primului ministru. Acesta are mai curand atributii de a aviza si a asista pe Presedintele Republicii decat de a exercita competente in nume propriu.

Toate actele guvernului Indiei trebuie sa fie luate in numele Presedintelui. Ordinele si alte hotarari trebuie sa specifice in mod expres aceasta conditie, pentru a putea indeplini cerintele de validitate.

Primul ministru are obligatia sa comunice Presedintelui deciziile Consiliului de Ministri, sa-i furnizeze informatii si - daca Presedintele ii cere - sa supuna anumite probleme dezbaterii Consiliului de Ministri, in special in acele situatii in care este vorba de decizii individuale ale ministrilor, care nu au fost insusite de Consiliul de Ministri in totalitatea sa.

Parlamentul indian este bicameral. Cele doua Camere care il alcatuiesc sunt: Consiliul  statelor (Rajya Sabha) si Camera poporului (Lok Sabha). Consiliul statelor este compus din membri numiti de Presedinte (12) si 233 membri alesi de Adunarile legislative ale statelor si teritoriilor Uniunii.

Reprezentantii statelor in Consiliul statelor vor fi alesi dintre membrii Adunarilor legislative, in concordanta cu principiul reprezentarii proportionale.

Camera poporului (Lok Sabha) se compune din 545 de membri, dintre care 543 alesi in mod direct in 543 de circumscriptii, si 2 membri numiti de Presedintele Republicii, reprezentand comunitatea anglo-indiana. Mandatul Camerei poporului este de cinci ani, dar Consiliul statelor - care nu poate fi dizolvat - trebuie reinnoit in proportie de o treime la terminarea fiecarui al doilea an, in concordanta cu prevederile adoptate de Parlament.

Constitutia indiana consacra principiul egalitatii Camerelor, proiectele de legi putand fi introduse in oricare Camera, cu mentiunea ca in situatia legilor financiare, daca nu va putea fi efectuata cu succes procedura de mediere si cele doua Camere se vor mentine fiecare pe pozitia sa, va prevala varianta adoptata de Camera populara.

Uniunea Indiana cuprinde 21 de state care se autoguverneaza, administrate de cate un Guvernator numit de Guvernul federal. Opt dintre cele mai mari state au si o a doua Camera (Consiliul legislativ), in timp ce restul de 13 au numai adunari legislative, competente in problemele locale.

Potrivit Constitutiei indiene, statele detin competentele de baza in problemele de educatie, sanatate, politie si guvernare locala, si colaboreaza in problemele economice cu autoritatile centrale. In situatii de criza, pot fi impuse anumite prevederi de la centru (prezident's rule). Exista, de asemenea, sapte uniuni teritoriale care sunt administrate de locotenenti generali numiti de Presedintele federal. Guvernul central federal este singurul care dispune de organizarea in problemele militare si de politica externa, jucand totodata un rol activ in problemele economice.

Constitutia Indiei recunoaste dreptul Parlamentului de a actiona si ca Adunare Contituanta, pronuntandu-se cu privire la eventuale propuneri de modificare sau completare a textelor constitutionale. Pentru aceasta, se cere adoptarea unei legi introduse in fiecare dintre Camerele Parlamentului, cu majoritatea de cel putin doua treimi a membrilor prezenti si votanti, dupa care proiectul de lege aprobat de ambele Camere este supus Presedintelui.

In anumite situatii, pentru modificarea unor prevederi se cere si acordul legislaturilor statelor, a cel putin jumatate dintre acestea.