|
|
|
RAPORTUL JURIDIC CIVIL
Sectiunea 1
Consideratii generale
Definitie
Prin raportul juridic se intelege relatia sociala reglementata de o norma de drept. Relatia sociala este legatura stabilita intre oameni in cadrul societatii si ea devine raport juridic prin reglementarea de catre o norma de drept.
Actiunea unei norme de drept asupra unei relatii sociale confera acesteia din urma un caracter de raport juridic.
Prin raport juridic civil se intelege o relatie sociala, fie patrimoniala, fie nepatrimoniala, reglementata de norma de drept civil.
Rezulta asadar ca daca orice raport juridic este o relatie sociala nu orice relatie sociala poate primi considerarea de raport juridic, ci numai acelea ce sunt reglementate de normele dreptului.
Daca asemenea relatii sunt reglementate de normele dreptului civil suntem in prezenta unor raporturi de drept civil.
Orice raport juridic are doua categorii de trasaturi caracteristice:
a) generale - intalnite la toate raporturile juridice indiferent de natura lor.
b) speciale - care sunt proprii numai raportului juridic civil .
a) Trasaturi generale ale raportului juridic
Raportul juridic civil este un raport social.
Acest caracter rezida in ideea ca raportul juridic in general si raportul juridic civil in special sint raporturi care se leaga intre oameni, adica intre persoane juridice sau intre persoane fizice si persoane juridice.
1.Raportul juridic este un raport volitional.
Raportul juridic civil ca relatie sociala reglementata de norma de drept civil
incorporeaza in el vointa legiuitorului infatisand electoratul. Altfel spus, o relatie sociala devine raport juridic civil numai daca legiuitorul voieste astfel, vointa materializata in adoptarea normei respective.
2.Are un caracter ideologic - pentru ca inainte de a se forma, trece prin filtrul constiintei oamenilor si depinde de ideile si vointa lor.
b) Trasaturi specifice ale raportului juridic civil
1.Raportul juridic civil este un raport dublu volitional - ceea ceinseamna ca el contine atat vointa de stat a normei de drept care il reglementeaza cat si vointa partilor intre care se leaga.
2.In raportul juridic civil partile sunt pe pozitie de egalitate juridica, adica partile unui asemenea raport nu se afla intr-o relatie de subordonare una fata de cealalta.
Structura raportului juridic civil
Raportul juridic civil are trei elemente constitutive:
a. - subiectele raportului juridic civil acest element poate fi intalnit sub denumirea de "parti"de raport juridic civil. Sunt subiecte ale R.J.C. persoane fizice si persoane juridice care dobandesc drepturi ori isi asuma obligatii.
b. - continutul raportului juridic civil - acest element se cladeste pe doua componente:
-drepturile dobandite de parti prin si inlauntrul raportului juridic civil.
-obligatiile pe care acestea si le asuma in cadrul si prin acelasi raport.
c. - obiectul raportului juridic civil - care consta in comisiunile (actiunile) ori omisiunile (inactiunile) la care sunt inrudite sau obligate, dupa caz, posibile.
Cele trei elemente trebuie intrunite cumulativ intrucat numai astfel poate fi vorba de un raport juridic civil valabil format.
Sectiunea II
Consideratii generale cu privire la
subiectele raportului juridic
1. Notiuni introductive.
Ca orice raport juridic si raportul juridic civil este o relatie sociala reglementata de o norma de drept. Astfel , respectivul raport juridic civil este o legatura care se stabileste numai intre oameni, fie in individualitatea lor ca persoane fizice fie in colectiv, in calitate de persoane juridice , reglementata de norma de drept civil.
Priviti in individualitatea lor , oamenii au calitatea de persoane fizice, din punct de vedere juridic. De aici rezulta si calitatea lor de subiecte de drept.
Priviti ca persoane fizice, oamenilor li se recunoaste prin lege posibilitatea de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii in cadrul raportului juridic.
Daca oamenii sunt organizati in colective cu o structura proprie bine definita si un patrimoniu distinct atunci ei alcatuiesc o persoana juridica care devine subiect colectiv al raportului juridic civil.
Ca persoane fizice, oamenilor li se recunoaste capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, tot astfel cum si persoanelor juridice li se recunoaste prin lege atat capacitatea lor de folosinta , cat si cea de exercitiu.
Din punct de vedere al pozitiei pe care o ocupa in cadrul raportului juridic civil, acestea pot fi:
1. subiecte active , acestea fiind persoanele care dobandesc drepturi civile ce intra in alcatuirea raportului civil.
2. subiecte pasive, persoanele carora le incuba obligatii civile ce intra in alcatuirea raportului juridic civil si care sunt corelative drepturilor civile subiectelor active.
De cele mai multe ori, una si aceeasi persoana este atat subiect activ, titular al unor drepturi civile si subiect pasiv intrucat incuba concomitent si obligatiile civile.
Exp. Raportul juridic din cadrul operatiei de vanzare-cumparare. Unul din subiecti:
- vanzatorul este subiect activ pentru ca are dreptul de a pretinde pretul dar si subiect pasiv pentru ca ii incuba obligatia de a preda bunul si de a transmite dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului respectiv.
- cumparatorul este subiect activ, intrucat are dreptul de a pretinde bunul si odata cu acesta si dreptul de proprietate sau alt drept real
- asupra bunului si subiect pasiv intrucat ii revine obligatia de a plati pretul in schimbul bunului dobandit.
2.Pluralitatea si schimbarea subiectelor raportului juridic civil.
a. Raportul juridic simplu.
In imensa majoritate a cazurilor raporturile juridice simple, in sensul ca un asemenea raport se stabileste intre o persoana (fizica sau juridica) ca subiect activ si o alta persoana (deasemeni fizica sau juridica ) ca subiect pasiv.
Raporturile juridice simple constituie regula in materie.
b. Raportul juridic complex.
Prin exceptie se intalnesc raporturi juridice civile care intervin intre mai multe subiecte, posibile fiind urmatoarele situatii:
. raportul juridic intervine intre mai multe subiecte active si un subiect pasiv, situatie in care ne aflam in prezenta pluralitatii active.
. raportul juridic civil intervine intre un subiect activ si mai multe subiecte pasive situatie cunoscuta sub denumirea de pluralitate pasiva.
. raportul juridic civil intervine intre mai multe subiecte active si mai multe subiecte pasive; in acest caz suntem in prezenta pluralitatii mixte.
In cazul raportului juridic complex regula este ca drepturile se divid intre subiectele active iar obligatiile intre subiectele pasive. De la aceasta regula exista doua exceptii:
-solidaritatea (obligatia solidara)
-indivizibilitatea (obligatia indivizibila)
-solidaritatea (obligatia solidara) - functioneaza in cazurile prevazute de lege sau de conventia partilor iar indivizibilitatea rezulta din natura obiectului sau din conventia partilor care privesc obiectul ca indivizibil.
Atat solidaritatea cat si indivizibilitatea presupun o pluralitate de debitori si de creditori. Astfel va fi o solidaritate activa, cand fiecare creditor poate cere debitorului intreaga datorie , plata facuta de debitor oricaruia dintre creditori libereaza pe debitor fata de solidari si solidaritatea activa nu se naste decat ca urmare a unui act juridic (conversatie sau testament)
Solidaritatea pasiva este solidaritatea intervenita intre debitori, al carui continut este dat de urmatoarele reguli.
a) plata integrala facuta de un debitor libereaza pe toti creditorii in raporturile lor cu creditorul comun.
b) Debitorul care a facut plata se subroga in drepturile creditorului platit, avand actiune de regres in contra celorlalti debitori.
- intre debitori nu exista raporturi de solidaritate ci de divizibilitate, codebitorul care a platit putand cere de la fiecare codebitor numai partea sa, nu si pe ceea ce trebuie sa plateasca ceilalti codebitori.
- solidaritatea pasiva se naste fie din lege fie din contract. (vezi disp. Art.1003C civ).
In concluzie rezulta ca solidaritatea pasiva consta in dreptul creditorului de a cere plata intregii datorii de la oricare dintre debitori si obligatia oricaruia dintre codebitorii solidari de a raspunde pentru intreaga datorie.
Indivizibilitatea
Fiind de asemeni o exceptie de la regula obligatiilor conjuncte (creanta sau datoria sunt divizibile) obligatia indivizibila este obligatia care nu este susceptibila a fi divizata intre creditori (indivizibilitate activa) ori intre debitori (indivizibilitate pasiva) fie datorita naturii obiectului (indivizibilitate naturala) fie datorita vointei partilor (indivizibilitate conventionala)
a) indivizibilitatea naturala - se intalneste in situatia in care datorita naturii lui obiectul nu este susceptibil de divizare, ceea ce insemneaza ca subiectul activ (creditorul) se poate indrepta impotriva oricarui debitor pentru a preda lucrul.
b) indivizibilitatea conventionala se intalneste in situatia in care obiectul obligatiei, prin natura lui, este divizibil, dar partile au stipulat prin conventie, ca obligatia sa se execute ca si cand ar fi fost indivizibila.
Scurta comparatie intre solidaritate si indivizibilitate.
Intre solidaritate si indivizibilitate sunt atat asemanari cat si unele deosebiri :
a. Cele mai importante asemanari sunt:
. in ambele situatii oricare creditor poate pretinde totul
. in ambele situatii fiacare debitor este tinut sa predea tot ce se datoreaza
b. Cele mai importante deosebiri:
. in timp ce solidaritatea izvoraste din lege sau conventie, indivizibilitatea se datoreaza naturii obiectului sau conventiei partilor
. intinderea efectelor solidaritatii se opreste la cei intre care s-a nascut raportul solidar, pentru mostenitori creanta sau datoria , dupa caz, transmitandu-se fractionat, in timp ce intinderea indivizibilitatii depaseste cercul subiectelor raportului juridic civil intre care a intervenit raportul juridic transmitandu-se catre mostenitori
Divizibilitatea reprezinta regula, principiul, iar solidaritatea si indivizibilitatea reprezinta exceptia.
Schimbarea subiectelor in cadrul raportului juridic civil
Intervine in anumite situatii deoarece in mod obisnuit actiunea subiectului este cunoscuta, este determinata chiar in momentul incheierii raportului juridic civil. Uneori numai subiectele active (titulare de drepturi civile) sunt cunoscute de la inceput, cele pasive (carora le incuba obligatii) urmand a fi determinate ulterior.
In cazul raporturilor juridice civile nepatrimoniale schimbarea subiectelor nu opereaza datorita faptului ca acestea sunt strans legate de persoana omului iar drepturile nepatrimoniale sunt indienabile nu se poate pune problema schimbarii nici a subiectului activ - intotdeauna determinat - nici a subiectului pasiv - "toti ceilalti" .
Rezulta ca operatia de schimbare a subiectelor este permisa numai daca este vorba de raporturi patrimoniale.
a) In cazul raporturilor juridice patrimoniale
In privinta raporturilor juridice patrimoniale trebuie distins intre drepturile reale si drepturile obligationale.
1. Schimbarea subiectelor in cazul subiectelor in cazul drepturilor reale.
Raportul real are in continutul sau atat un drept real, cat si obligatia generala si negativa de a nu se aduce atingere acestui drept.
Si in acest caz trebuie sa distingem in privinta schimbarii subiectelor, pasive , intre subiectele pasive si cele active, astfel:
-subiectele pasive fiind "toti ceilalti" organic nu se poate pune problema schimbarii lor.
-in schimb subiectele active pot fi schimbate ca urmare, de pilda a transmiterii legale a bunului legale a bunului ce formeaza obiectul dreptului real.
2. Schimbarea subiectelor in cazul subiectelor in cazul drepturilor obligationale.
Cu privire la schimbarea subiectelor R.J.C. obligational trebuie distins intre situatia in care partile sunt persoane fzice si cea in care partile sunt persoane juridice .
. in primul caz (partile sunt persoane fizice) operatiunea schimbarii subiectelor este posibila, iar continutul acestei operatii este dat de urmatoarele reguli.
a) in principiu se poate schimba atat subiectul activ cat si subiectul pasiv
b) schimbarea se poate realiza prin ceea ce se numeste transmisiunea si transformarea obligatiilor
c) transmiterea drepturilor si obligatiilor au loc pe calea actelor intre vii, si din cauza de moarte.
d) transmisiunile pot fi universale, cu titlu universal si cu titlu particular
e) transmisiunile cun titlu particular prin acte intre vii se pot realiza pe calea unor operatii juridice precum: poprirea, motivatia (act juridic care stinge o obligatie veche transformand-o in una noua), cesiunea de creanta , cesiunea de datorie etc.
In cel de al doilea caz (cand subiectele sunt persoane juridice ) subiectul activ si subiectul pasiv pot fi schimbate in cazurile si in conditiile admise de lege.
Sectiunea 3
Persoanele fizice, subiecte ale
raportului juridic civil
Din punct de vedere juridic, persoana fizica este un subiect individual de drept civil. In aceasta calitate legea ii recunoaste capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, sau altfel spus ii recunoaste capacitatea civila.
1. Capacitatea de folosinta a persoanei fizice
Definitie
Legea (art.5 al 2 din decr.31/1954) privitor la persoanele fizice si persoanele juridice da urmatoarea definitie: "Capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii"
Legea recunoaste oricarei persoane fizice capacitatea de folosinta ceea ce confera calitatea de subiect de drept al oricarui individ.
1.2. Caractere juridice de folosinta
a). Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice:
- consimtamantul acestui caracter este dat de imprejurarea ca, in
conditiile reglementarilor in vigoare, capacitatea de folosinta a persoanei fizice nu poate fi reglementata decat prin lege, ea nu este lasata pe seama vointei individuale.
b). Capacitatea de folosinta este generala - generalitatea capacitatii de folosinta rezulta din faptul ca ea exprima aptitudinea generala si abstracta a omului de a avea toate drepturile si obligatiile civile.
c). Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este indienabila pentru ca aceasta calitate nu poate face obiect de renuntare totala sau partiala ori de instrainare. Evident, nu trebuie sa se confunde renuntarea la unul sau mai multe drepturi subiective concrete cu renuntarea la capacitatea de folosinta care exprima putinta de a avea asemenea drepturi.
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este intangibila in afara cazurilor reglementate expres de lege (art.6 al 1 din decr. 31/1954).
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este egala pentru toti. Acest caracter este consecinta unuia dintre principiile fundamentale ale dreptului civil: egalitatea in fata legii civile. Principiul isi gaseste consacrarea in dispozitiile Decretului 31/1954, in Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului si in conventia cu privire la drepturile copilului iar responsabilitatea lui este asigurata prin mijloace de drept civil si de drept penal.
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este universala in sensul ca aceasta calitate este recunoscuta tuturor oamenilor.
Prin reglementarea din art. 7 al decretului nr.31/1954 este statuat cu valoare de principiu ca persoanele fizice dobandesc capacitatea de folosinta odata cu nasterea lor.
De la aceasta regula exista o exceptie importanta :
Al.2 al art. 7 al Decretului 31/1954 prevede inceputul de folosinta, chiar inainte de nastere, si anume din momentul conceptiuni copilului.
Pentru ca persoana fizica sa aiba o capacitate de folosinta (chiar inainte de nastere) anticipa legea, pretinde intrunirea a doua conditii .
a) copilul sa se nasca viu (nefiind necesar sa fie si viabil)
b) in timpul dezvoltarii sale intrauterine copilul sa dobandeasca numai drepturi nu si obligatii.
Potrivit legii incetarea capacitatii de folosinta chiar odata cu
incetarea din viata a persoanelor fizice sau odata cu declararea judecatoreasca a mortii.
Aceasta se intampla atunci cand o persoana dispare cu ocazia unor fapte de razboi si in timp de cel putin un an de zile, nu se mai primeste nici o stire despre existenta sa. Se pronunta o hotarare judecatoreasca de declarare a mortii pe baza careia se deschide succesiunea respectivei.
Sectiunea 4
Persoana Juridica, Subiect al Raportului Juridic Civil
1. Notiune
Persoana juridica este subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care, intrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatiile civile.
Persoanele juridice constitue marea majoritate a subiectelor colective de drept si frecventa lor ca subiecte de drept este incomparabil mai mare decat frecventa ca subiecte de drept a celorlalte colective de drept .
Exp. Subiecte colective de drept.
Statul ; organele statului - Parlamentul este subiect de drept
constitutional
- organele locale sau centrale ca subiecte
de drept in relatiile administrative
Definitie
Persoana juridica se defineste ca fiind un colectiv de oameni avand o structura organizatorica bine determinata cu un patrimoniu propriu si distinct precum si un obiect de activitate concordant cu normele legale.
Din definitie rezulta elementele constitutive ale oricarei persoane juridice.
- sa fie vorba de un colectiv de persoane cu o organizare de sine statatoare
- un asemenea colectiv cu o organizare de sine statatoare sa aiba un patrimoniu propriu, distinct de cele ale persoanelor fizice care il compun , dar si de cele ale tuturor celorlalti subiecti de drept
- patrimoniul persoanei juridice sa fie afectat realizarii unui scop in acord cu interesul general.
2. Modul de infiintare a persoanei juridice
Infiintarea persoanei juridice insemneaza crearea unui subiect
colectiv de drept civil, in conditiile legii. Infiintarea difera dupa cum persoana juridica ce urmeaza a lua fiinta este un capital privat.
a) Persoanele juridice cu capital public, apartin statului si in aceasta categorie intra regiile autonome si societatile comerciale de stat precum si institutiile statului ca de exemplu cele din invatamant , justitie, bancare cele cu capital majoritar de stat etc.
Aceste persoane juridice iau fiinta printr-un act normativ care poate fi H.G. sau Ordonanta de Guvern ori Hotararea consiliilor judetene sau locale .
b) Persoanele juridice cu capital privat iau fiinta prin contract de societate si functioneaza pe baza de statut care face parte integranta din contractul de societate.
Pentru infiintarea persoanelor juridice cu capital privat, Legea institue o procedura speciala in cadrul careia actele constitutive , respectiv statutul si contractul trebuie intocmite in forma autentica la notarul public. Sediul materiei este Lg. 31/1990.
Societatea odata constituita se inregistreaza la registrul comertului privind certificatul de inmatriculare si se publica in Monitorul Oficial.
c) Persoane juridice cu capital mixt (public si privat)
3. Capacitatea de folosinta si de exercitiu a persoanei juridice.
Capacitatea de folosinta
Definitie
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este componenta capacitatii civile a subiectului colectiv de drept civil ce consta, ca si in cazul capacitatii de folosinta a persoanelor fizice, in aptitudinea de a avea drepturi si de a-si asuma obligatii. S-a propus ca pentru persoana juridica sa se utilizeze expresia "personalitate juridica" trebuind sa desemneze calitatea de subiect de drept in general adica "capacitatea de drept". Legea permite si in cazul persoanei juridice capacitatea de folosinta anticipata dar limitata numai la dobandirea acelor drepturi si asumarea acelor obligatii ce sunt necesare in vederea infiintarii . (constituirea patrimoniului)
Capacitatea de folosinta anticipata este necesara pana la momentul inregistrarii la Registrul Comertului cand persoana juridica dobandeste capacitate de folosinta deplina.
Trasaturile caracteristice ale capacitatii de
folosinta ale persoanei juridice
a) inalienabilitatea - nu poate fi instrainata prin acte juridice
b) intangibilitatea - adica nu i se poate aduce atingere, nu poate fi ingradita in nici un fel
c) imprescriptibilitatea - inseamna ca nu se pierde ca efect al scurgerii timpului
d) legabilitatea - rezulta numai din lege
e) speciabilitatea capacitatii de folosinta - este caracterul juridic potrivit caruia drepturile si obligatiile civile pe care si le asuma persoana juridica conduc la realizarea scopului propriu sau sunt in legatura cu el.
Acest ultim caracter trebuie respectat deoarece legea prevede expres ca actele juridice incheiate cu incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta sunt NULE.
Atributele persoanei juridice
Legate de capacitatea de folosinta sunt atributele persoanei juridice, adica acele drepturi si calitati juridice intrinseci ce sunt specifice fiecarei persoane juridice. Aceste atribute sunt.
- persoanele nepatrimoniale - reprezentand denumirea (pers.juridice) ce trebuie prevazuta in mod expres in actele de infiintare sau constituire.
- opozabile ERGA OMNES - este sediul stabilit prin actele de infiintare si care nu poate fi decat unul singur, ca si denumirea sediul se inregistreaza in Registrul Comertului. Orice persoana juridica isi poate infiinta una sau mai multe filiale sau sucursale .
Fiecare din acesta trebuie inregistrata in registrul comertului de la locul in care functioneaza.
- intangibile - nu se poate aduce ingradiri capacitatii de folosinta a persoanei juridice decat in cazurile si conditiile prevazute de lege.
- indienabilitatea capacitatii de folosinta - capacitatea de folosinta a persoanei juridice nu poate fi instrainata ori cedata si nici nu se poate renunta in tot sau in parte la ea.
- imprescriptibilitatea - ca si in cazul trasaturilor caracteristice ale capacitatii de folosinta ale persoanei juridice atributele capacitatii de folosinta sunt si ele imprescriptibile, adica nu se pierd odata cu scurgerea timpului.
- Marca: un alt atribut ale persoanelor juridice exterior si distinctiv aplicat pe produs. Se inregistreaza odata cu infiintarea persoanei juridice si nu poate fi identica cu cel al altei persoane juridice.
De obicei persoanele juridice isi desemneaza organele de conducere odata cu infiintarea sa, motiv pentru care dobandirea capacitatii de exercitiu coincide cu dobandirea capacitatii sale de folosinta. Este posibil ca organul de conducere sa fie desemnat la o data ulterioara persoanei juridice. In acest caz persoana juridica dobandeste capacitatea de exercitiu nu din momentul infiintarii sale ci abia in momentul constituirii organelor sale de conducere.
Totusi in acest caz, legea recunoaste capacitatea de exercitiu, anticipa si limitarea numai la actele juridice ce ii sunt necesare persoanei juridice in vederea infiintarii.
Definitie
Capacitatea de exercitiu este cea de a doua componenta a capacitatii civile a persoanelor juridice si priveste posibilitatea participarii persoanei juridice la raporturile juridice civile prin incheierea de acte juridice civile.
Atat capacitatea de folosinta cat si capacitatea de exercitiu a persoanei juridice inceteaza odata cu incetarea acesteia, ceea ce intervine de pilda cu ocazia dizolvarii care poate fi voluntara sau silita (cazul falimentului).
Dizolvarea, indiferent de cazurile sale, implica o faza obligatorie , a lichidarii, astfel persoana juridica inceteaza efectiv din momentul incheierii operatiunii de lichidare, moment in care inceteaza efectiv capacitatea de folosinta cat si capacitatea de exercitiu.
Functie de modul in care se constitue patrimoniul persoanelor juridice acestea sunt: persoane juridice cu capital public, persoane juridice cu capital mixt: public si privat.
Reorganizarea persoanelor juridice
Definitie
Reorganizarea este operatiunea juridica ce cuprinde cel putin doua persoane juridice si care produce efecte creatoare, modificatoare ori de incetare a lor (a pers.juridice).
Reorganizarea persoanelor juridice se face prin Comasare si Divizare.
a) Comasarea, ca forma a reorganizarii juridice, se reorganizeaza prin fuziune si absortie
1.- fuziunea - este o forma a comasarii care consta in contopirea a doua sau mai multe persoane juridice; prin aceasta isi inceteaza existenta, luand nastere o persoana juridica noua.
2.- absorbtia - este forma comasarii care consta in absorbirea de catre o persoana juridica ce-si mareste patrimoniul si activitatea unei persoane juridice care prin aceasta isi inceteaza existenta
b) Divizarea, ca mod de reorganizare a persoanei juridice, este de doua feluri:
1. divizarea totala - este acea forma a divizarii care implica impartirea
intregului patrimoniu al unei persoane juridice care prin aceasta isi inceteaza fiinta, catre doua sau mai multe persoane juridice existente ori care iau fiinta.
2. divizarea partiala - consta in desprinderea unei persoane juridice, prin
care se transmite catre una sau mai multe persoane juridice cu precizarea ca persoana juridica supusa divizarii isi pastreaza fiinta iar cea sau cele catre care se transmite partea din patrimoniu fie exista fie iau fiinta prin aceasta.
Dizolvarea persoanei juridice
Dizolvarea persoanei juridice este un mod tipic de incetare activitatilor acestora punand capat definitiv existentei lor. Potrivit legii dizolvarea poate interveni pentru urmatoarele cauze:
1.- termenul pentru care au fost infiintate s-a implinit
2.- scopul (obiectul de activitate) a fost realizat sau mai poate fi indeplinit
3.- scopul a devenit contrar legii sau bunelor moravuri
4.- persoana juridica urmareste un alt scop decat cel declarat, sau are in realitate un alt obiect de activitate, ceea ce atrage fictivtatea scopului
5.- numarul membrilor a scazut sub limitele stabilite de lege, de actul de infiintare sau de statut.
