|
|
|
Infractiunea
I. Plan de seminar:
IA. Aspecte generale privind infractiunea
- infractiunea ca notiune juridica
- premisele existentei infractiunii
- infractiunea ca fenomen
- infractiunea ca institutie juridica
- definitia infractiunii
IB. Trasaturile esentiale ale infractiunii
a) pericolul social - definitie, elemente, feluri.
- fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni
b) vinovatia - definitie, factori, forme
- intentia - definitie, feluri
- culpa - definitie, feluri
- praeterintentia - definitie, caracterizare
- criterii de stabilire in concret a formei de vinovatie.
c) prevedrea faptei in legea penala.
IA. Aspecte generale privind infractiunea
Dreptul penal are trei institutii juridice:
infractiunea
raspunderea penala
sanctiunea.
Intre cele trei institutii exista o stransa legatura, in sensul ca fara infractiune nu poate exista raspunderea penala si fara aceasta din urma nu se poate aplica o sanctiune. Pe drept cuvant se poate sustine ca infractiunea este "piatra de temelie" a oricarui sistem de drept penal. Codurile penale anterioare nu prevedeau o definitie a infractiunii.
a) Infractiunea ca notiune juridica:
este o fapta ce poate consta intr-o actiune sau intr-o inactiune;
aceasta fapta trebuie sa fie exterioara, de natura sa lezeze valorile sociale protejate de lege;
reprezinta un fenomen social si un fenomen juridic;
consta intr-o violare a legii penale;
reprezinta fapta cu cel mai ridicat grad de pericol social raportat la celelalte forme de ilicit;
consta in nerespectarea vointei legiuitorului.
b) Premisele existentei infractiunii:
existenta unei norme incriminatoare care sa interzica o anumita fapta;
o fapta concreta avuta in vedere de legiuitor la elaborarea normei incriminatoare;
trasaturile esentiale ale faptei incriminate.
c) Infractiunea ca fenomen:
material (infractiunea fiind o manifestare exterioara a subiectului activ);
uman (infractiunea fiind o fapta in general a omului);
social (infractiunea fiind periculoasa pentru valorile sociale);
moral - politic (infractiunea exprima atitudinea morala a faptuitorului fata de valorile sociale);
juridic (infractiunea reprezentand incalcarea unei norme juridice penale).
d) Infractiunea ca institutie juridica:
in aceasta situatie ea reprezinta o institutie fundamentala a dreptului penal formata dintr-un ansamblu de norme juridice care reglementeaza conditiile si trasaturile comune ale tuturor infractiunilor;
este prevazuta in titlul II din partea generala - art. 17 - 51 C. pen.
e) Definitia infractiunii:
"Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala" (art. 17 C. pen.).
Din aceasta definitie se desprind cele trei trasaturi esentiale ale infractiunii:
1. pericolul social
2. vinovatia
3. prevederea in legea penala
IB. Trasaturile esentiale ale infractiunii
A) Pericolul social: Prin pericol social intelegem particularitatea unor fapte de a leza valorile sociale ocrotite de legea penala si pentru sanctionarea carora este necesara aplicarea unei pedepse" (art. 18 C. pen.).
Elementele (conditiile) pericolului social
1. existenta unei fapte
♣ actiune (infractiuni comisive)
♣ o inactiune (infractiuni omisive)
♣ o fapta exterioara a omului - fiind excluse faptele animalelor si fenomenele naturii, care prezinta pericol natural nu social;
2. gravitatea faptei sa atraga aplicarea unei sanctiuni penale
Felurile pericolului social
1. abstract - este avut in vedere de legiuitor in momentul incriminarii faptei si se stabileste avand in vedere:
insemnatatea valorii sociale ce trebuie ocrotita;
gravitatea vatamarii ce i s-ar putea aduce valorii sociale;
frecventa faptelor ce se pot savarsi;
imprejurarile in care se pot savarsi asemenea fapte.
2. concret - acesta se identifica cu urmarea imediata a infractiunii, este apreciat de catre instanta de judecata cu prilejul judecarii faptei savarsite si se stabileste in functie de:
vatamarea efectiva adusa valorii sociale;
conditiile in care s-a savarsit fapta;
urmarea care s-a produs sau care s-ar fi putut produce;
persoana faptuitorului;
modul si mijloacele de savarsire a faptei;
scopul urmarit de faptuitor.
!!! Din punct de vedere al importantei, pericolul concret este mai important, deoarece lipsa lui poate
conduce la inexistenta infractiunii (art 18¹).
v Deosebirea dintre cele doua forme consta in aceea ca primul este avut in vedere inainte de savarsirea infractiunii, iar cel de-al doilea dupa savarsirea acesteia.
v Nu trebuie sa se confunde notiunea de pericol social cu cea de pericol natural. Ca asemanare, ambele pericliteaza valorile sociale ocrotite de legea penala. Ca deosebiri, primul provine de la oameni, fiind dependent de vointa acestora si produce efecte juridico-penale, iar cel de-al doilea provine de la fenomenele naturii, fiind independent de vointa oamenilor (cutremur, inundatii), neproducand efecte juridico-penale.
Fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni
(art. 18¹ C. pen., art. 10, 11 C.p.p.)
a. Preliminarii:
lipsa pericolului social, ca trasatura esentiala a infractiunii conduce la inlaturarea caracterului infractional al faptei savarsite
acesta trebuie stabilit intotdeauna in concret;
b. Necesitatea institutiei:
evaluarea gradului de pericol social sa duca la concluzia ca acesta nu exista;
lipsa pericolului social al unei fapte care cuprinde atat vinovatie cat si prevederea in legea penala, trebuie sa se faca numai in concret, deci dupa comiterea faptei;
c. Concept:
"Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei concret fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni"
d. Conditii:
sa se comita o fapta prevazuta de legea penala
fapta sa fie lipsita de importanta
atingerea valorii sociale sa fie foarte mica (insignifianta)
fapta sa fie lipsita de semnificatie juridica penala.
e. Criteriile de apreciere a gradului de percol social (art. 18¹ al. 2 C. pen.):
modul si mijloacele de savarsire a faptei
scopul urmarit
imprejurarile in care fapta a fost comisa
urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce
persoana si conduita faptuitorului
f. Natura juridica si sanctiunea:
intr-o opinie s-a sustinut ca aceasta institutie da posibilitatea unei dezincriminari judiciare a faptelor - opinie care a fost respinsa, intrucat dezincriminarea se face numai de catre legiuitor;
in alta opinie se mentioneaza ca aceasta institutie reprezinta o veritabila forma de inlocuire a raspunderii penale;
o alta opinie sustine ideea conform careia aceasta este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, datorita lipsei pericolului social concret;
!!!Totusi, aceasta institutie are o natura juridica mixta, intrucat ea imbina ultimile doua opinii. Astfel, sub aspectul sanctiunii, conform art. 18¹ alin. 3, procurorul sau instanta aplica o sanctiune cu caracter administrativ, fiind inlaturata raspunderea penala, neputandu-se aplica o sanctiune penala.
g. Efectele juridice ale incidentei acestei institutii
cand se stabileste in concret ca fapta savarsita nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, ea este exclusa din sfera ilicitului penal;
persoana in cauza nu este trasa la raspundere penala si deci nu i se aplica o sanctiune penala;
in acest caz se va aplica o masura administrativa prevazuta in art. 91 C. pen.:
mustrarea;
mustrarea cu avertisment;
amenda de la 10 la 1.000 de lei;
Daca faptuitorul a savarsit mai multe fapte considerate fiecare in parte ca fiind lipsite de pericol social se va aplica o singura sanctiune cu caracter administrativ.
B) Vinovatia (art. 19 C. pen.): "Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a persoanei care, savarsind cu vointa neconstransa o fapta ce prezinta pericol social, a avut in momentul executarii reprezentarea faptei si a urmaririlor socialmente periculoase ale acesteia sau, desi nu a avut reprezentarea faptei si a urmarilor, a avut posibilitatea reala, subiectiva a acestei reprezentari".
Factorii vinovatiei:
vointa (factorul volitiv) - reprezinta un proces psihic de conducere constienta a activitatii sub toate aspectele ei; ea este o conditie esentiala a vinovatiei, imbracand atat forma actiunii, cat si a inactiunii;
constiinta (factorul intelectiv) - reprezinta facultatea psihica prin care persoana intelege semnificatia faptei si urmarile acesteia; acesta dezvaluie atitudinea constiintei faptuitorului fata de fapta savarsita.
Formele vinovatiei
intentia
culpa
praeterintentia
I. Intentia "Este o forma principala de vinovatie prevazuta expres in Codul penal, care consta in prevederea rezultatului faptei, urmarirea sau acceptarea acestui rezultat"
*Este considerata cea mai grava forma de vinovatie, deoarece faptuitorul isi canalizeaza intreaga energie in vederea comiterii faptei si pentru a produce rezultatul urmarit.
Forme principale:
intentia directa - consta in prevederea rezultatului faptei si urmarirea producerii acestuia prin savarsirea acelei fapte; caracteristicile ei sunt prevederea si urmarirea rezultatului (de ex., fapta persoanei care indreapta pistolul impotriva alteia, apasand pe tragaci si avand ca rezultat moartea persoanei);
intentia indirecta - consta in prevederea rezultatului faptei si acceptarea posibilitatii producerii lui ; caracteristicile ei sunt, prevederea si acceptarea rezultatului (de ex., fapta inculpatului de a aplica victimei aflata in stare de ebrietate o puternica lovitura in urma careia acesta a cazut intr-un bazin cu ape reziduale, caderea fiind auzita de inculpat, precum si parasirea victimei in aceste conditii fara sa o salveze - evidentiaza acceptarea producerii mortii).
c. Alte forme:
intentia simpla si calificata
intentia initiala si supravenita
intentia spontana si premeditata
intentia unica si complexa
II. Culpa "Reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului catre prevede rezultatul faptei sale, nu il accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce, ori nu prevede rezultatul faptei sale, desi putea si trebuia sa-l prevada"
b. Forme principale:
culpa cu prevedere - cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu il accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce (de ex, cazul accidentelor de circulatie); obs. - diferenta dintre intentia indirecta si culpa cu prevedere rezulta din pozitia psihica a faptuitorului: in primul caz el urmareste si accepta rezultatul, iar in al doilea el prevede, dar nu accepta rezultatul;
culpa simpla - cand faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada; obligatia de prevedere a rezultatului se deduce in concret in functie de imprejurari (de ex., fapta persoanei care de la o anumita inaltime arunca un obiect dur, accidentand mortal o persoana care este in trecere); obs. - diferenta dintre culpa simpla si cazul fortuit este sub aspectul posibilitatii de prevedere al rezultatului: in primul caz rezultatul putea fi prevazut, iar in al doilea caz acesta era imposibil de prevazut.
c. Alte forme:
imprudenta sau nesocotinta
nebagare de seama (neatentie)
neglijenta
nepricepere
nedibacie
III.Praeterintentia (intentia depasita) "Este o forma mixta de vinovatie ce imbina intentia si culpa"
Aceasta forma de vinovatie nu este prevazuta expres in C. pen., ci este o creatie a doctrinei.
a. Caracterizare:
faptuitorul savarseste o fapta ce constituie elementul material al unei infractiuni (cu intentie);
se produce un rezultat mai grav pe care faptuitorul nu l-a urmarit sau acceptat (din culpa);
De ex., art. 183 C. pen. - lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte (praeterintentia este forma de vinovatie pentru infractiunea in forma tip)
- violul care a avut ca urmare moartea victimei, lipsirea de libertate care a avut ca urmare moartea victimei, talharia care a avut ca urmare moartea victimei (praeterintentia este forma de vinovatie pentru infractiunea in forma agravata)
Criterii de stabilire in concret a formei de vinovatie:
instrumentul cu care se comite fapta
numarul si intensitatea loviturilor aplicate
zona vitala sau nevitala vizata
disproportia dintre agresat si agresor
relatiile anterioare dintre agresat si agressor
locul comiterii faptei
spontaneitatea sau premeditarea faptei.
Stabilirea formei de vinovatie cu care faptuitorul a actionat este foarte importanta cel putin pentru urmatoarele considerente:
ajuta si in acelasi timp contribuie la incadrarea juridica a faptei
reliefeaza periculozitatea infractorului
daca fapta nu este comisa cu forma de vinovatie ceruta de lege ne putem afla in una din urmatoarele situatii:
♣ fie se va schimba incadrarea juridica,
♣ fie fapta nu va atrage raspunderea penala.
In ex. urmator trebuie observat cum forma de vinovatie schimba incadrarea juridica a faptei:
♣ suprimarea vietii unei persoane cu intentie (directa sau indirecta) califica fapta drept omor, omor calificat sau omor deosebit de grav - art. 174, 175, 176 C. pen.
♣ daca fapta este comisa din culpa (simpla sau cu prevedere) fapta va fi incadrata la ucidere din culpa - art. 178 C. pen.
♣ iar daca fapta este comisa cu praeterintentie fapta va fi incaderata la loviri sau vatamari cauzatoare de moarte - art. 183 C. pen.
C) Prevederea faptei in legea penala: "Consta in descrierea si incriminarea tuturor faptelor periculoase pentru valorile sociale in legi sau decrete care au caracter penal"
a. Caracterizare:
aceasta contribuie la diferentierea neta dintre infractiune si celelalte forme de ilicit
este in deplina concordanta cu principiul legalitatii,
este primul element al infractiunii verificat de catre practicienii dreptului.
!!!Toate cele trei trasaturi esentiale prezentate trebuie intrunite cumulativ pentru existenta infractiunii, lipsa uneia dintre ele ducand la inexistenta acesteia
II. Idei fundamentale:
1. Dreptul penal are trei institutii de baza: infractiunea, raspunderea penala si sanctiunea, fara infractiune neputand exista celelalte doua.
2. Infractiunea este cea mai periculoasa, cea mai grava fapta antisociala.
3. Existenta unei infractiuni presupune intrunirea cumulativa a trei trasaturi: pericol social, vinovatie si prevederea faptei in lege.
4. Poate exista o fapta care sa prezinte cele trei trasaturi fundamentale ale infractiuni, dar in concret aceasta sa nu atraga raspunderea penala.
III. Vocabular specific:
bune moravuri - ansamblul regulilor de conduita cu caracter moral,
calificarea faptei - inscrierea unei fapte antisociale in randul infractiunilor, operatiune ce apartine legiuitorului
calificarea infractiunii - stabilirea caracterului infractional al unei fapte ilicite. Operatiunea de calificare a infractiunii cuprinde incadrarea juridica a faptei si identificarea in continutul acesteia a conditiilor necesare pentru a fi infractiune,
crima - gen de infractiune, infractiune de omor.
criminalitate - suma infractiunilor savarsite pe un teritoriu intr-o perioada de timp.
delict penal - infractiune de mai mica gravitate decat crimele; lato sensu poate avea acceptiunea de infractiune sau chiar de fapta ilicita,
dreptate - concept potrivit caruia se accepta sau se resping in temeiul unor criterii etico-juridice faptele, obiceiurile si legile in vigoare intr-o epoca pe teritoriul unui stat; dreptatea este in acelasi timp un principiu moral si juridic,
dubiu - indoiala determinata de dovezide administrate intr-o cauza nu permit o concluzie certa referitoare la aspectele acesteia; in dubio pro reo - interpretarea se va face in favoarea acuzatului, in dubio mitis - aplicabilitatea celui mai avantajos inteles al legii pentru cel acuzat,
incriminare - prevederea in legea penala a unei fapte ca infractiune si sanctiunea aplicabila in cazul savarsirii ei; este una din trasaturile fundamentale ale infractiunii; daca fapta nu este incriminata ea este permisa conform adagiului non omne quod licet, honestum est, licet tamen; actiunea de a invinovati sau acuza o persoana de comiterea unei infractiuni (fr. incriminer),
infractiune - o fapta prin care se vatama o valoare sociala (lat. infractio, -onis),
incadrarea juridica a faptei - operatiune juridica efectuata de organele judiciare prin care se stabileste corespondenta deplina intre fapta comisa si norma de incriminare,
IV. Articole (texte de lege) de analizat:
- art. 2 si art. 17 C.pen. - raportul dintre legalitatea incriminarii si prevederea faptei in lege.
art. 18 C.pen. si art. 18¹ C.pen.
- art. 19.2 lit.b) C.pen. si art. 47 C.pen.
- art. 1 C.pen. si art. 18 C.pen.
V. Aplicatii teoretice si practice:
- Subiecte teoretice
1. Caracterizare generala a infractiunii ca fapta si institutie juridica.
2. Pericolul social al infractiunii - definitie, elemente, feluri.
3. Fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni - analiza.
4. Criteriile de stabilire in concret a pericolului social.
5. Vinovatia - definitie, factori, forme.
6. Intentia - analiza.
7. Culpa - analiza.
8. Praeterintentia - analiza.
9. Criterii de stabilire in concret a formei de vinovatie.
10. Prevedrea faptei in legea penala.
VI. Grile:
1. Reprezinta infractiune fapta care indeplineste urmatoarele conditii obligatorii:
a) este savarsita cu vinovatie, este prevazuta de lege, prezinta pericol social sau natural
b) este savarsita cu vinovatie, este prevazuta de legea penala
c) prezinta pericol social; este savarsita cu vinovatie, este prevazuta intr-o ordonanta simpla emisa de Guvern
d) prezinta pericol social; este savarsita cu vinovatie, este prevazuta intr-o ordonanta de urgenta emisa de Guvern, este comisa de o persoana care are reprezentarea actiunilor sau inactiunilor sale sau savarseste cu vointa aceste actiuni sau inactiuni.
2. Fapta care prezinta pericol social al unei infractiuni este acea fapta:
a) prin care se vatama oricare dintre valorile sociale prevazute in art. 1 C.pen.
b) prin care se vatama oricare dintre valorile sociale recunoscute de Constitutie si legi
c) prin care se vatama oricare dintre valorile sociale prevazute in art. 1 C.pen. si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse.
3. Temeiul raspunderii penale il reprezinta:
a) savarsirea unei fapte prevazute de legea penala
b) savarsirea unei infractiuni
c) existenta unei hotarari judecatoresti de condamnare.
4. Culpa simpla exista atunci cand:
a) infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta socotind fara temei ca el nu se va produce
b) infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia sau putea sa-l prevada
c) infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.
5. Intentia directa exista atunci cand:
a) infractorul prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste accepta posibilitatea producerii lui
b) infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui, insa acest rezultat din cauze independente de vointa infractorului nu se produce
c) infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte.
6. Intentia depasita se realizeaza:
a) prin savarsirea unei fapte cu intentie indirecta si producerea unui rezultat mai grav decat cel acceptat de faptuitor prin savarsirea faptei, rezultat care insa nu este imputabil faptuitorului dincolo de limita ce ar rezulta din acceptarea sa
b) prin savarsirea unei fapte cu intentie directa si producerea unui rezultat mai grav decat cel urmarit, rezultat care este insa prevazut si acceptat de faptuitor la momentul savarsirii faptei
c) prin savarsirea unei fapte cu intentie indirecta si producerea unui rezultat mai grav decat cel acceptat de faptuitor prin savarsirea faptei, rezultat care insa este imputabil in forma culpei.
7. In cazul incidentei art. 18¹ C.pen se poate aplica o sanctiune cu caracter administrativ:
a) numai de procuror
b) numai de instanta
c) de procuror sau de instanta.
8. Fapta constand intr-o inactiune:
a) este infractiune numai daca este savarsita cu intentie directa
b) este infractiune, atunci cand este comisa din culpa, afara de cazul cand legea sanctioneaza numai savarsirea ei cu intentie
c) este infractiune, atunci cand este savarsita din culpa, numai atunci cand in lege este prevazuta in mod expres.
9. La stabilirea in concret a gradului de pericol social al unei infractiuni se tine seama de:
a) modul si mijloacele de savarsire a faptelor
b) de scopul urmarit
c) de imprejurarile in care fapta a fost comisa
d) de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce
e) de persoana si conduita faptuitorului.
10. Intentia directa exista cand infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce
b) prevede rezultatul faptei sale urmarind producerea lui prin comiterea acelei fapte
c) nu prevedere rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.
11. Intentia exista cand infractorul:
a) prevede rezultaul faptei sale si desi nu-l urmareste accepta posibilitatea producerii lui
b) prevede rezultaul faptei sale dar nu-l accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce
c) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin comiterea acelei fapte.
12. Intentia indirecta exista cand infractorul:
a) nu prevede rezultaul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada
b) prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta, socotind ca acesta nu se va produce
c) prevede rezultaul faptei sale si desi nu-l urmareste accepta posibilitatea producerii lui.
13. Culpa exista cand infractorul:
a) prevede rezultaul faptei sale si desi nu-l urmareste accepta posibilitatea producerii lui
b) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin comiterea acelei fapte
c) prevede rezultaul faptei sale dar nu-l accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce.
14. Culpa cu prevedere exista cand infractorul:
a) prevede rezultaul faptei sale si desi nu-l urmareste accepta posibilitatea producerii lui
b) prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce
c) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin comiterea acelei fapte.
15. Culpa simpla exista cand infractorul:
a) prevede rezultaul faptei sale dar nu-l accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce
b) prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste accepta posibilitatea producerii lui
c) nu prevede rezultaul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada.
16. Intentia ca forma a vinovatiei exista cand infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin comiterea acelei fapte
b) prevede rezultaul faptei sale dar nu-l accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce
c) nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada.
17. In cazul carei forme si modalitati a vinovatiei, infractorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savarsirea acelei fapte:
a) intentia indirecta
b) intentia directa
c) culpa cu prevedere.
18. In cazul carei forme si modalitati a vinovatiei, infractorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste accepta posibilitatea producerii lui:
a) intentia directa
b) culpa cu prevedere
c) intentia indirecta.
19. In cazul carei forme si modalitati a vinovatiei, infractorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta socotind fara temei ca acesta nu se va produce:
a) intentia indirecta
b) intentia directa
c) culpa cu prevedere.
20. In cazul carei forme si modalitati a vinovatiei, infractorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada:
a) culpa cu prevedere
b) culpa simpla
c) intentia indirecta.
21. Fapta constand intr-o actiune savarsita cu intentie constituie infractiune:
a) numai daca se prevede expres in lege
b) intotdeauna
c) niciodata.
22. Faptele comise ca infractiuni de actiune se savarsesc:
a) intotdeauna doar din culpa
b) intotdeauna doar cu intentie
c) cu intentie, iar din culpa cand in lege se prevede in mod expres aceasta.
23. Fapta constand intr-o inactiune constituie infractiune:
a) cand este comisa fara vinovatie
b) cand este comisa cu intentie
c) cand este savarsita in caz fortuit.
24. Fapta constand intr-o inactiune constituie infractiune cand este savarsita:
a) cu intentie
b) numai din culpa simpla
c) numai din culpa cu prevedere.
25. In doctrina penala ce modalitate a intentiei se mai numeste eventuala?
a) intentia depasita
b) intentia directa
c) intentia indirecta.
26. In doctrina penala culpa cu prevedere se mai numeste:
a) usurinta
b) neglijenta
c) culpa simpla.
27. In care din formele si modalitatile vinovatiei infractorul nu prevede rezultatul faptei sale:
a) intentia indirecta
b) culpa simpla
c) culpa cu prevedere.
Raspunsuri grile*: 1-d; 2-c; 3-b; 4-c; 5-b,c; 6-c; 7-c; 8-b; 9-a,b,c,d,e; 10-b; 11-a,c; 12-c; 13-c ; 14-b; 15-c; 16-a; 17-b; 18-c; 19-c; 20-b; 21-b; 22-c, 23-b; 24-a; 25-c; 26-a, 27-b.
VII. Spete:
1. S-a constatat ca X, dupa ce a luat hotararea de a avea raport sexual cu numita Y, a incercat, fara sa foloseasca constrangerea, sa aiba un astfel de raport, insa, fata de riposta violenta a victimei, dandu-si seama de opunerea acesteia, a abandonat hotararea luata.
Sa se arate daca X a savarsit sau nu o fapta prevazuta de legea penala.
2. In fapt s-a retinut ca X, care fusese prins in flagrant delict de complicitate la furt, a incercat sa fuga pornind in viteza cu autoturismul proprietate personala, de care a reusit totusi sa se agate, catarandu-se pe portbagajul masinii, unul dintre urmaritori. Inculpatul a continuat sa conduca astfel autoturismul pana cand a fost prins de organele de politie. Pentru fapta sa, el a fost trimis in judecata pentru infractiunea de vatamare corporala grava, deoarece a pus in pericol integritatea corporala a persoanei aflata pe portbagajul masinii.
Intrucat pana in momentul prinderii sale, inculpatul nu a cauzat persoanei nici o vatamare, sa se arate ce trebuia sa decida instanta judecatoreasca.
3. S-a stabilit ca, in cadrul conflictului avut cu victima Y, inculpatul X, i-a aplicat acesteia o puternica lovitura cu pumnul in fata, incat aceasta a cazut si s-a lovit cu capul de asfalt.
Dupa doua zile de spitalizare, victima a fost externata, intrucat nu prezenta leziuni osoase; cum starea sanatatii sale s-a inrautatit, a fost transportata din nou la spital unde a incetat din viata dupa 12 zile de la agresiune.
Prin sentinta penala nr. 66/1980 a Trib. Judetean Hunedoara, inculpatul X a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, prevazuta in art. 183 C.Pen., la 6 ani de inchisoare.
Prin recursul declarat impotriva acestei hotarari inculpatul a sustinut, intre altele, ca intre actiunea sa si decesul victimei nu exista legatura de cauzalitate, intrucat acesteia nu i s-a stabilit un diagnostic corect la prima internare in spital, ceea ce a facut sa nu i se aplice un tratament adecvat si sa survina complicatiile.
Sa se arate ce urma sa decida instanta de recurs.
4. In fapt s-a retinut ca inculpatul si-a lovit sotia cu palmele si picioarele, apoi cu o curea de ventilator auto, iar dupa ce aceasta a cazut, a prins-o de par si a izbit-o de 15-20 de ori cu capul de podea, cu o duritate deosebita. Din raportul medico-legal rezulta ca moartea victimei s-a datorat compresiei cerebrale prin traumatism si hematom subdural, consecinta unui traumatism cerebral.
Fiind trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de omor calificat (art. 174, 175 lit. c) C. Pen.), prima instanta a schimbat calificarea in infractiunea de lovire sau vatamari cauzatoare de moarte, cu motivarea ca, obiectiv, moartea victimei nu a fost determinata de violentele inculpatului, ci de aparitia unui hematom subdural care nu a fost diagnosticat si tratat corespunzator in unitatea spitaliceasca, iar subiectiv faptuitorul nu a prevazut si nu a acceptat consecintele faptei sale, adica moartea victimei.
Sa se arate daca solutia instantei judecatoresti este corecta sau nu.
5. Prin plangerea prealabila adresata instantei, partea vatamata a cerut tragerea la raspundere penala a inculpatului pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 180 alin. 2 C. Pen., comisa prin aceea ca la data de 27.09.1999, inculpatul i-a aplicat cu pumnul mai multe lovituri in zona fetei, provocandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare ingrijiri medicale timp de 8-9 zile.
Judecatoria, in baza art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹ C.p.pen., a dispus achitarea inculpatului, caruia i-a aplicat sanctiunea mustrarii cu avertisment, considerand ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Sa se arate daca solutia Judecatoriei este corecta si sa se motiveze raspunsul.
6. Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a dispus trimiterea in judecata a inculpatrului X pentru savarsirea ingtactiunii de luare de mita prevazuta in art. 254 alin. 1 din C.pen. S-a retinut ca, la data de 18.05.1998, cand indeplinea functia de profesor, inculpatul a primit de la o eleva 500.000 lei cu scopul de a o promova la materia pe care o preda.
Tribunalul Bucuresti, prin sentinta penala nr. 305/7.06.1999, a dispus achitatea inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportata la art. 10 lit. b) din C.p.pen., retinand ca suma de bani primita de la eleva reprezenta echivalentul unui schimb valutar facut de aceasta la cererea inculpatului.
Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, prin decizia nr. 570/26.11.1999, a admis apelul declarat de procuror si a achitat pe inculpat in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) din C.p.pen. si la art. 18¹ din C.Pen.
In considerentele deciziei se arata ca desi inculpatul a savarsit fapta asa cum a fost retinuta in rechizitoriu, avand in vedere datele ce caracterizeaza persoana acestuia, fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiunii.
Impotriva deciziei Curtii de Apel Bucuresti s-a declarat recxurs, cu motivarea ca aplicarea art.18¹ din C.pen. nu se justifica.
Sa se arate daca in cauza pot fi incidente dispozitiile art.18¹ din C. Pen.
7. Prin sentinta pen nr. 138/22.05.2000, a Judecatoriei Curtea de Arges, inculpatul X a fost achitat, in temeiul art. 114 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C.p.pen. si la art. 18¹ C.pen., pentru infractiunea de furt calificat prevazuta in art. 208 raportat la art. 209 lit. e) si g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen.
Inculpatul a fost trimis in judecata retinandu-se ca, in seara zilei de 24.101999, a sustras dintr-un autoturism un radiocasetofon in valoare de 120.000 lei. Instanta a apreciat ca fapta comisa de inculpat, prin continutul ei concret si prin atingerea minima adusa patrimoniului persoanei vatamate, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Tribunalul Arges, prin decizia pen. nr. 538/4.06.2000 a respins apelul declarat de procuror, sentinta ramand definitiva. Impotriva hotararii definitive s-a declarat recurs in anulare.
Sa se arate daca recursul in anulare este fondat.
8. Inculpatii au fost condamnati pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu prevazuta in art. 192, alin. 2 C. pen. S-a retinut ca la data de 30 oct. 1997, inculpatii, in stare de ebrietate, au intrat in curtea partii vatamate cu scopul de a-i cere sa le restituie o masina de tocat coceni, proprietatea lor.
Partea vatamata a afirmat ca a imprumutat masina altei persoane si a cerut inculparului sa paraseasca curtea, dar acesta a refuzat. Apelurile declarate de inculpati au fost respinse. Curtea de Apel, judecand recursul, l-a admis, aplicand prevederile art. 18¹ C. pen.
Sa se arate daca decizia Curtii de Apel este legala.
9. Prin sentinta pen. nr. 105/8.05.1997 a Trib. Bucuresti, sectia I pen., inculpatul X a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de loviri cauzatoare de moarte prevazuta in art. 183 C.pen. cu aplicarea art. 73 lit. b).
S-a retinut ca, la 14.01.1996 in timpul unei altercatii inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu o piatra asupra capului victimei, provocandu-i fracturi de bolta care i-au cauzat o hemoragie cerebrala. Internata in spital, victima nu a mai putut fi salvata, decedand dupa 5 zile.
Impotriva sentintei procurorul a declarat apel, respins prin decizia nr. 167/15.08.1997 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia I penala. Declarand recurs, procurorul a sustinut ca fapta trebuia incadrata in infractiunea de omor.
Sa se arate daca recursul declarat de procuror este fondat.
10. S-a retiunut in fapt ca inculpatul, impreuna cu un consatean, au consumat bauturi alcoolice la bufetul din comuna. Dupa plecarea impreuna din local s-au oprit in fata portii casei celui de-al doilea, unde au stat de vorba, in urma unor neantelegeri, inculpatul l-a lovit pe acesta din urma de mai milte ori, iar victima s-a lovit de poarta care s-a deschis si a cazut pe spate ramanand fara cunostinta.
Transportata la spital, victima a decedat dupa 15 zile de la agresiune, la autopsie constatandu-se ca moartea s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral, cu fractura de calota si hemoragie meningo cerebrala, cauzat de multiple lovituri aplicate cu un corp dur asupra capului, unele cu mare intensitate.
Sa se arate daca faptuitorul este vinovat de producerea mortii victimei si care este forma si eventual modalitatea vinovatiei.
11. S-a retinut ca X, mecanic la atelierul de reparatii auto din cadrul I.T.A. - Panciu, fara a avea calificarea necesara si fara a fi autorizat, a condus, la data de 30.03.1974, un electro-stivuitor, punandu-l in miscare cu ajutorul unei chei improvizate. La un momentdat, s-a urcat pe electro-stivuitor, cu picioarele pe paleta, victima Y, cu consimtamantul inculpatului. In timp ce conducea utilajul in aceste conditii, inculpatul a efectuat manevre de ridicare si coborare a paletelor acestuia. Din aceasta cauza si datorita unei franari bruste, victima si-a pierdut echilibrul, cazand de la inaltimea de 2,5 m pe pardoseala de beton. Datorita leziunilor suferite victima a decedat.
Sa se arate daca faptuitorul este vinovat sau nu de producerea mortii victimei.
Raspunsuri spete:
1. X nu a comis o fapta prevazuta de legea penala. Simpla hotarare de a avea raport sexual fara a folosi constrangerea nu intra sub incidenta legii penale.
2. Fapta comisa nu constituie infractiune, deoarece, desi a pus in primejdie integritatea corporala a persoanei aflate pe portbagajul masinii, ea nu a cauzat acestei poersoane nici o vatamare efectiva.
3. Recursul nu este fondat, deoarece moartea victimei a fost determinata de inculpat, prin lovirea acestuia cu capul de asfalt. Prin neaplicarea unui tratament corespunzator, legatura de cauzalitate intre fapta lui si urmarea imediata nu dispare.
4. Solutia instantei este gresita. Moartea victimei a fost cauzata de lovirea repetata a victimei cu capul de podea cu o duritate deosebita. Imprejuararea ca hematomul nu a fost descoperit si tratat nu are nici o legatura cu modul in care autorul a actionat si nu schimba sub nici un fel forma de vinovatie, care este in acest cau intentia directa.
5. Solutia instantei este gresita. Potrivit art. 18¹, nu constituie infractiune fapta care a adus o atingere minima uneia dintre valorile aparate de lege si care prin continutul ei concret este lipsita de importanta. In speta, fapta de lovire a produs o vatamare care a necesitat pentru vindecare ingrijiri medicale de 8,9 zile, prezentand un veritabil pericol social, evaluat de legiuitor in art. 180 C. pen.
6. Instanta a retinut corect starea de fapt si vinovatia inculpatului, dar a apreciat gresit ca fapta acestuia de a accepta suma de 500.000 lei de la eleva pentru a o promova este lipsita in mod vadit de importanta. De aceea, instanta trebuia sa dispuna condamnarea faptuitorului.
7. Recursul in anulate este fondat. In art. 18¹ alin. 2 se prevede ca la stabilirea in mod corect a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului. Din modul de exprimare al legiuitorului in formularea acestui text rezulta ca organele judiciare au obligatia, in procesul de evaluare, in fiecare caz in parte sa tina seama de toate aceste criterii. Din verificarea lucrarilor cauzei se constata ca, intr-adevar, inculpatul prin fapta sa a creeat o paguba redusa, de 120.000 lei, dar nu se poate face abstractie de imprejurarile in care a fost comisa, de conduita si persoana inculpatului. In afara de faptul ca inculpatul a comis sustragerea pe timp de noapte si intr-un loc public, ceea ce vadeste o oarecare periculozitate sociala, din actele dosarului rezulta ca anterior inculpatul a fost condamnat, 1997 la un an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat si apoi la un an inchidoare pentru o alta infractiune de aceeasi natura. In consecinta, recursul in anulare a fost admis s-au casat hotararile atacate iar inculpatul a fost condamnata la 3 ani inchisoare.
8. Decizia Curtii deApel este legla. In raport cu conditiile concrete date, cu scopul urmarit de inculpati, relatiile anterioare de buna vecinatate intre inculpati si partea vatamata, fapta acestora nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
9. Recursul procurorului este fondat. Prima instanta a incadrat fapta in infractiunea de loviri cauzatoare de moarte considerand ca inculpatul a actionat cu praeterintentie. Or, nu s-a observat ca inculpatul cu experienta sa de viata, a prevazut ca rezultatul actelor sale repetate de lovire cu intensitate a capului victimei, folosinsu-se de o piatra, va putea duce la decesul acesteia, precum si ca, chiar daca nu a urmarit sa survina un atare rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui, incat intentia sa de a ucide este realizata in forma prevazuta in art. 19. 1 lit.b) C. pen. In raport cu aceasta concluzie, la care se impunea sa se ajunga de catre prima instanta si cea de apel, fapta trebuia incadrata in infractiunea de omor prevazuta in art. 174 C. pen., iar nu in infractiunea prevazuta in 183 C. pen.
10. Faptuitorul se face vinovat de producerea mortii victimei. Tinand seama de intensitatea si numarul lovitirilor aplicare cu un corp dur asupra capului victimei, rezulta ca faptuitorul a actionat cu intentie directa in producerea rezultatului - moartea victimei - calificarea corecta a faptei fiind aceea de omor si nu de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.
11. Faptuitorul este vinovat pentru uciderea din culpa a victimei, deoarece, nu a prevazut, insa, trebuia si putea sa prevada ca ar putea sa produca accidente cu urmari periculoase pentru viata victimei, careia ii permisese sa se urce pe autostivuitor.
VII. Test (9 intrebari a cate un punct fiecare si unul din oficiu)
1. Care este locul infractiunii in cadrul faptelor ilicite?
2. Definiti infractiunea.
3. De cate feluri este pericolul social?
4. Enumerati criteriile de apreciere in concret a pericolului social.
5. Ce sanctiuni se aplica in cazul incidentei art. 18¹ C. pen?
6. Asemanari si deosebiri intre intentia indirecta si culpa cu prevedere.
7. Asemanari si deosebiri intre culpa simpla si cazul fortuit.
8. Analizati praeterintentia.
9. Precizati criteriile de stabilire in concret a formei de vinovatie. Importanta.
VIII. Activitate de cercetare:
A. Teme de seminar:
1. Formarea praeterintentiei ca forma de vinovatie.
2. Modalitati de stabilire in concret a formei de vinovatie. Importanta.
B. Teme de cerc stiintific:
1. Posibilitatea comiterii infractiunilor atat de persoane fizice cat si de persoane juridice.
2. Importanta deosebirii pericolului social de cel natural.
C. Tema de licenta:
1. Analiza infractiunii in raport cu celelalte forme de ilicit social.
