Exemple de exceptii de neconstitutionalitate admise de catre Curtea Constitutionala in perioada 2004-2009

Exemple de exceptii de neconstitutionalitate admise de catre Curtea Constitutionala in perioada 2004-2009

Perioada cuprinsa intre 2004-2009 a fost una destul de incarcata in ceea ce priveste domeniul constitutional. Curtea Constitutionala in calitatea sa de observator urmarind derularea corecta a activitatilor celorlalte institutii, a avut de rezolvat o serie de sesizari in ceea ce priveste controlul de constitutionalitate.

Subcapitolul 1. Decizii admise in 2004

Decizia numarul 408 din 7 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial numarul 1054[1], in data de 15.11.2004, priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului 3, alineatul 1, din Legea 54/1998, privind circulatia juridica a terenurilor ( ,, (1) Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor"[2])

Exceptia a fost ridicata de o persoana fizica, cererea fiind inregistrata la Curtea de Apel Bucuresti in cadrul Sectiei Civile. Avocatul persoanei care a depus cererea a invocat faptul ca articolul 3 din Legea 54/1998, desi reprezinta un articol anterior Constitutiei republicate, nu opereaza o abordare implicita[3] conform articolului 154 din Constitutie (,, Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii"[4]

Reprezentantul Ministerului Public a considerat ca articolul in cauza nu mai este in vigoare, pe acest considerent, a decis ca sesizarea este neintemeiata. Curtea de Apel Bucuresti a gasit ca intemeiata plangerea de mai sus, sustinand neclaritatile in ceea ce priveste modul de dobandire a terenurilor.

Conform articolului 30 din Legea 47/ 1992, alineatul 1 (,, Primind incheierea prevazuta la art.29 alin.(4), presedintele Curtii Constitutionale va desemna judecatorul-raportor si va comunica incheierea prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, indicandu-le data pana la care pot sa trimita punctul lor de vedere"[5]) , Presedintele  Curtii trebuie sa actioneze ca atare.

Raspunsurile au fost urmatoarele : Guvernul a sustinut ca orice reglementare anterioara poate fi considerata abrogata in ceea ce priveste dobandirea terenurilor, si ca ar trebui sa se tina cont numai de articolul 154 din Constitutie, Avocatul Poporului a considerat ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este valida, pentru ca modul in care cetatenii straini sau apatrizi pot dobandi terenuri nu mai este in concordanta cu prevederile articolului 44 si anume (,, Dreptul de propietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege"[6]

Curtea Constitutionala pe baza raportului intocmit de catre judecatorul raportor si analizand parerile reprezentantilor Guvernului si Avocatul Poporului a decis ca sesizarea este bazata pe considerente legale, si conform atributiilor sale, exceptia trebuie rezolvata. Cel care a ridicat problema neconstitutionalitatii sustine ca prevederile articolului 44, respectiv 46 sunt contrazise.

In aceasta situatie Curtea Constitutionala a propus reexaminarea articolelor respective sustinand ca textul articolului 3 din Legea 54/ 1998 nu mai are valabilitate, decizia find comunicata Parlamentului si Guvernului.

O alta decizie, numarul 196 din 28 aprilie 2004[7], care priveste constitutionalitatea articolului 15, alineatul 3, articolul 16, si alineatul 4 din Regulamentul Senatului, publicata in Monitorul Oficial numarul 417[8] din 11.05.2004. Sesizarea a fost facuta de catre un grup parlamentar, iar sesizarea a fost transmisa Curtii prin intermediul secretarului general al Senatului. In respectiva sesizare se solicita controlul asupra constitutionalitatii unor dispozitii din Regulamentele Senatului, aprobat prin Hotararea numarul 16/ 1993, modificat si completat ulterior prin hotararile numarul 5/ 2001, respectiv hotararea numarul 20/ 2003.  

Semnatarii sustin ca desi Curtea s-a pronuntat asupra neconstitutionalitatii unor prevederi din cadrul Regulamentului prin deciziile numarul 44/ 1993 respectiv 46/ 1994, problema ridicata este daca se aplica sau nu sanctiuni pentru parasirea unui grup parlamentar aceasta intrebare fiind in contradictie cu articolul 64, alineatul 3 din Constitutie (,, Deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecarei Camere"[9]). S-a considerat ca nu este permisa revenirea persoanei din grupul in care a plecat.

Punctul de vedere al Presedintelui Senatului cu privire la aceasta situatie a fost urmatorul: el a tinut sa mentioneze ca exista posibilitatea de a parasi un grup parlamentar, pentru a te alatura altui grup, reamintind Decizia numarul 46/ 1994[10] a Curtii Constitutionale cu privire la acest lucru. Un alt articol mentionat este articolul 64, alineatul 3 (,,Deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecarei Camere").

Dupa ce a analizat intreaga situatie, Curtea a decis ca a fost sesizata corespunzator conform articolului 12 si 22 din Legea 47/ 1992, ceea ce inseamna ca trebuie sa decida asupra respectivei sesizari. Motivele principale sunt : verificarea unor articole din Regulamentul Senatului, refuzul Biroului Permanent de a mai accepta reinfiintarea unui grup parlamentar.

In ceea ce priveste faptul ca articolele 15 si 16 din Regulamentul Senatului sunt neconstitutionale, deoarece incalca Constitutia, mai  précis articolul 64, Curtea a opinat ca articolul 16 este neconstitutional. Decizia a fost comunicata Presedintelui Senatului si a fost publicata in Monitorul Oficial.

Subcapitolul 2. Decizii admise in 2005

Decizia numarul 418 din 18 iulie 2005[11], cu privire la neconstitutionalitatea Legii privind sanatatea reproducerii si reproducerea umana asistata medical, publicata in Monitorul Oficial, numarul 664, din 26/07/2005[12]. Presedintele Romaniei, a sesizat Curtea Constitutionala din mai multe motive vizand urmatoarele aspecte: incalcarea articolului 49, din Constitutie, (,,(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.(2) Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege"[13]). Prevederile articolului 22 din Legea privind sanatatea reproducerii si reproducerea asistata medical, contravin articolului 49 din legea fundamentala mai sus mentionat.

Un alt motiv care a stat la baza acestei sesizari a fost incalcarea articolului 21 privind accesul liber la justitie, si articolul 26 (,, Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata") si 126 privind instantele judecatoresti. Legea care este criticata afirma ca medicul respectiv este independent fata de atitudinea cuplului asistat medical in ceea ce priveste reproducerea asistata medical.

Este criticat procesul de selectie al persoanelor, doar dupa o previzualizare a unor documente si a solicitantilor. Medicul in cauza nu are dreptul conform legii fundamentale articolul 126 (,, Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege") sa judece sau sa faca discriminari intre persoane.

Mentiunile articolului 7 din aceasta lege contravin categoric prevederilor articolului 22 din Constitutie (,, Dreptul la viata precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate").

Guvernul Romaniei a sustinut ca sesizarea este intemeiata exprimandu-si punctul de vedere si anume: prezenta lege contine aspecte neclare, antreneaza dificultati de intelegere si aplicare fapt care duce la susceptibilitatea unor elemente neconstitutionale. Curtea Constitutionala ca urmare a sesizarii, a raportului alcatuit a decis ca a fost sesizata legal si a actionat ca atare.

O alta decizie tot din 2005 este decizia numarul 20[14], din 10 februarie 2005[15] privind neconstitutionalitatea articolului 15 alineatul 1 din Legea numarul 80/ 1995, privind Statutul cadrelor militare: (,,Femeile, cadre militare in activitate, au dreptul la concediu de maternitate si la concediu pentru ingrijirea copilului, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale, pe baza dispozitiilor legale aplicabile pe plan national. De asemenea, femeile, cadre militare in activitate, beneficiaza de pauze pentru alimentarea si ingrijirea copilului, precum si de alte drepturi prevazute de lege pentru femeile salariate din administratia publica."[16]

Persoana care a inregistrat sesizarea considera ca prevederile acestui articol creeaza inegalitate in drepturi, chiar discriminare, lucruri care contrazic legea fundamentala. Curtea de Apel unde s-a inregistrat respectiva sesizare a considerat ca aceasta este intemeiata, deoarece contravine prevederilor articolului 16 din Constitutie (,, 1.Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari, ,,2. Nimeni nu este mai presus de lege", ,,3. Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenie romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati"[17]). Si barbatii, cadre civile au dreptul de a beneficia de aceste drepturi (concedii pentru ingrijirea noilor nascuti), iar prin legea respectiva aceste drepturi nu li se acorda.

Punctul de vedere al Avocatului Poporului a fost impotriva sesizarii, mentionand ca nu este vorba despre discriminare in ceea ce priveste acordarea concediilor, ci numai despre specificul fiecarei activitati . Guvernul s-a pronuntat pentru rezolvarea situatiei de fata, considerand ca exista divergente intre textul criticat si prevederile Legii numarul 19/ 2000 [18], care spune foarte clar ca angajatii din sistemul  public au dreptul la concediu pentru ingrijirea copilului dupa momentul solicitarii acestuia. Nu in ultimul rand se sustine ca dupa adoptarea Legii 19/ 2000, orice alta prevedere care are legatura cu aceste detalii se abroga.

Curtea Constitutionala in urma cercetarilor si analizelor facute a decis ca sesizarea a fost corect facuta, existand motive coerente in sustinerea acesteia. Ca urmare, s-a aratat ca articolul 47 din  Constitutia Romaniei ofera dreptul de a avea concediu de maternitate platit ( ,, Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege"). Decizia a devenit obligatorie dupa publicarea sa in Monitorul Oficial.

Subcapitolul 3. Decizii admise in 2006

Decizia numarul 189 din 2 martie 2006, privind neconstitutionalitatea articolului 20, alineatul 1 din Legea contenciosului administrativ numarul 554 /2004. Partea reclamanta este o Directie a Finantelor Publice, reprezentand o parte intr-un proces desfasurat in Sectia de contencios administrativ si fiscal.

In sesizare se precizeaza ca articolul 20 din aceasta lege ( ,, (1) Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare. (2) Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta. (3) In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond, daca nu sunt motive de casare cu trimitere. Cand hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala din prezenta lege, cauza se va trimite la instanta competenta. Cand hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta. "[19]), contravine articolului 21 si 129 din Constitutie ( articolul 21 ,,1. Orice persoana se poate adresa justitiei", ,, Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept", ,,Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, 4.,, Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite") si articolul 129 (,, Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii"[20]). Motivul exact este acela ca textul legii este ambiguu, si se poate lasa loc interpretarilor subiective ale judecatorilor ca si in cazul recursului respectiv.

Ministerul Public a respins categoric existenta unei exceptii de neconstitutionalitate, sustinand vehement ca exista doar o problema de forma si interpretare, nicidecum de fond. Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis ca exceptia ridicata este intemeiata, sustinand ca textul de lege care este criticat nu explica concret conditiile si partile fata de care termenul de recurs se pronunta. Si decizia Avocatului Poporului a fost una afirmativa.

Curtea Constitutionala a decis ca articolul 20, aliniatul 1, din Legea contenciosului administrativ constituie un element de neconstitutionalitate prin forma si neclaritatea sa, intrucat obliga judecatorul sa decida conditiile desfasurarii recursului, incalcandu-se astfel accesul liber la justitie, intrucat persoanele aflate in proces trebuie sa se supuna legii si nu unei persoane.

O alta decizie tot din 2006, decizia numarul 567[21], publicata in Monitorul Oficial numarul 613, din data de 14.07.2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a articolului 12, alineatul 1 (,,(1) Sunt considerate probleme de interes national in sensul art. 11: A: Adoptarea unor masuri privind reforma si strategia economica a tarii B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la: regimul general al proprietatii publice si private; organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala; organizarea generala a invatamantului; structura sistemului national de aparare, organizarea armatei, participarea fortelor armate la unele operatiuni internationale incheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internationale pe durata nedeterminata sau pe o perioada mai mare de 10 ani; integrarea Romaniei in structurile europene si euroatlantice; regimul general al cultelor"[22]), din Legea numarul 3/ 2000.

Exceptia aceasta a fost ridicata de catre Avocatul Poporului, conform articolului 146 din Constitutie, considerand ca articolul de mai sus incalca prevederile constitutionale in legatura cu atributiile Presedintelui Romaniei si separatia puterilor in stat. Presedintii celor doua Camere nu si-au exprimat punctul de vedere.

Curtea Constitutionala in urma analizei situatiei a decis ca exceptia este admisa, actionandu-se in consecinta.

Subcapitolul 4. Decizii admise in 2007

Decizia numarul 16, din 10 ianuarie 2007[23], publicata in Monitorul Oficial numarul 66, din 29 ianuarie 2007 se refera la constitutionalitatea Legii privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Turism, aflata in subordinea Guvernului Romaniei. Sesizarea a fost semnata de catre un grup de deputati ai unui partid politic, mentionand in sesizare, ca Legea privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Turism, ,, prezinta un viciu de constitutionalitate, sub aspectul solutiei legislative propuse"[24]

S-a considerat ca prin infiintarea acestei autoritati, au fost incalcate mai multe articole din Constitutia Romaniei si anume: articolul 1, alineatul 4 (,, Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca, in cadrul democratiei constitutionale"[25]), articolul 117, alineatele 2 si 3 (,, Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot infiinta organe de specialitate, in subordinea lor, numai daca legea le recunoaste aceasta competenta [26]"), respectiv (,, Autoritatile administrative autohtone se pot infiinta prin lege organica"[27]

Ca argumente in sustinerea sesizarii de neconstitutionalitate s-au adus si urmatoarele: respectiva lege nu a fost adoptata cu majoritatea necesara unei legi organice, nesustenabilitatea acesteia din cauza lipsei motivelor coerente si rationale pentru infiintarea respectivei autoritati etc.

Curtea Constitutionala a studiat documentatia care exista pentru infiintarea acesteia, raportul judecatorului raportor, iar ulterior a decis ca sesizarea respectiva a fost intemeiata, declarand neconstitutionala Legea privind infiintarea Autoritatatii Nationale pentru Turism.

Decizia 264 din 20 martie 2007, privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului 95, alineatul 1, din Legea 19/ 2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, decizie publicata in Monitorul Oficial numarul 283[28] din 27.04.2007.

Exceptia cum am precizat se refera la dispozitiile articolului 95, alineatul 1 din Legea 19/ 2000 (,,1. Beneficiarii pensiei pentru limita de varsta pot solicita recalcularea pensiei dupa fiecare stagiu de cotizare de minimum 12 luni, realizat in conditiile prezentei legi"[29]). Sesizarea s-a facut din oficiu de catre sectia civila a unui Tribunal, ca urmare a primirii unei contestatii care privea refuzul categoric al Casei Judetene de Pensii din respectivul judet de a recalcula pensia unei persoane. Reprezentantul Ministerului Public a considerat ca aceste prevederi aduc incalcari ale articolului 16, alineatul 1 din Constitutie (,, Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari"[30]).

In ceea ce priveste Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, acestia nu au adus la cunostiinta parerile lor cu privire la aceasta problema. De aceeasi parere a fost si Avocatul Poporului care a motivat opinia prin faptul ca prevederile respective incalca drepturile si libertatile persoanei, facand discriminare.

Curtea Constitutionala ca urmare a atributiilor sale si a probelor aduse cu privire la sustinerea acestei exceptii de neconstitutionalitate ridicate din oficiu de catre o sectie civila a respectivului tribunal, a considerat ca exceptia este intemeiata si a decis ca articolul 95 din Legea 19/ 2000, contravin dispozitiilor Constitutiei, decizia devenind definitiva si obligatorie.

Subcapitolul 5. Decizii admise in 2008

Decizia numarul 857 [31], din 9 iulie 2008, privind exceptia de neconstitutionalitate a Legii privind completarea articolului 28 din Legea audiovizualului numarul 504/ 2002. Sesizarea a fost facuta de catre un grup de deputati si transmisa prin intermediul Secretariatului General al Camerei Deputatilor. Temeiul legal pe baza caruia s-a constituit acest demers au fost articolele 146 din Constitutie aliniatul 1 (,, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor doua Camere, a Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui numar de cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori, dar si din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei"[32]) si articolul 11 si 15,  din Legea 47/ 1992 .

Se sustine ca prin completarea Legii cu articolul respectiv, se incalca prevederile articolului 31 (,, Dreptul persoanei de a a vea acces la informatiile de interes public nu poate fi ingradit", ,, Mijloacele de informare in masa publice si private sunt obligate sa asigure o informare corecta a opiniei publice"[33]

Subcapitolul 6. Decizii admise in 2009

Decizia numarul 1558 din 18 noiembrie 2009[34], privind neconstitutionalitatea articolului 40 (,, In caz de paritate, votul celui care conduce sedinta este cel care decide"[35]) din Regulamentul sedintelor commune ale Camerei Deputatilor si Senatului. Sesizarea a fost trimisa Curtii Constitutionale de catre un grup de parlamentari in care se cerea analizarea si declararea articolului 40, din prezentul Regulament ca fiind neconstitutional, deoarece se sutine ca un senator poate abuza de acest lucru, votand de doua ori. Presedintii celor doua Camere nu si-au prezentat punctual de vedere.

In ceea ce priveste hotararea Curtii aceasta a decis ca a fost corect sesizata de catre grupul parlamentar respectiv care sustine ca articolul acesta este in opozitie cu articolul 76 din Constitutie (,, Legile organice si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii fiecarei Camere"[36]). Scopul care se urmareste este schimbarea procedurii de vot. Prin vot, fiecare persoana isi exprima o optiune, ceea ce duce la schimbarea articolului 40, din Legea respective deoarece contravene textului de lege fundamental.

VI. Concluzii

Aceasta instituitie publica cu statut politic-jurisdictional, datorita rezultatelor favorabile obtinute de-a lungul timpului in activitatea sa , a reusit sa isi consolideze foarte bine pozitia in sistemul constitutional romanesc.

Este o institutie independenta care vegheaza la o buna desfasurare a activitatilor celorlalte institutii politice ale statului roman, in acelasi timp devenind ,,o a patra putere in stat, reprezentand supremația voinței cetațeanului prin apararea legii fundamentale pe care acesta a confirmat-o prin vot direct, protecție materializata in controlul de constituționalitate a legilor, impunerea deciziilor și realizarea echilibrului intre cele trei puteri tradiționale ale statului".[37]

Curtea Constitutionala este o institutie de baza in ceea ce priveste controlul constitutional, iar rolul acesteia in cadrul statului s-a dezvoltat si s-a consolidat semnificativ. Altfel, congruenta modelului european conturat de Hans Kelsen, ,,Curtea Constitutionala din Romania imbina caracteristicile specifice unei institutii politico-jurisdictionale, independenta din perspectiva contitutionala de cele trei puteri ale statului si supusa numai Constitutiei si legii sale organice dar cu judecatori numiti de puterea legislativa si de puterea executiva"[38]. Rolul sau in ansamblul sistemului constitutional si politic din Romania, a fost intarit considerabil dupa revizuirea constitutionala din 2003.

Existenta unei institutii care sa garantreze apararea si respectarea libertatilor fundamentale ale cetateanului presupune construirea unei increderi in capacitatea de echidistanta a unor oameni. In conditiile unei economii in cadere libera si a unei lupte pentru putere ce depaseste sfera normalului si intra in patologic pe zi ce trece, a avea incredere pare o actiune specifica unui alt timp si spatiu decat Romania zilelor noastre.

Cu toate acestea, Curtea Constitutionala cu functiile modificate vizibil in urma revizuirii constitutionale din 2003, despre care am mai precizat mai sus, functia de a arbitra disputele a aparut ca o necesitate si ca un raspuns institutional la nevoile existente astazi pana la urma .

In asemenea conditii ne raman variantele ca simplu cetatean, de a crede in aceasta institutie si in functiile ei, si de a le accepta ca fiind de buna credinta , sau, de a intra in ritmul si modul de gandire paranoic al celor ce sustin teroriile conspiratiei.

Bibliografie

Literatura de specialitate

► Angela Bonciu, Istoria constitutionala a Romaniei. Deziderate nationale si realitati sociale, Editura   Luminalex, Bucuresti 2001

►Barbulescu Iordan Gheorghe - Sistemul institutional, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007.

►Buletin editat de Guvernul Romaniei, nr.1/1991,pag 35

►Constitutia Romaniei, editura Hamangiu, Bucuresti 2007

► Codul Penal si 10 legi uzuale, Editura Hamangiu, Bucuresti 2008

► Constanta Calinoiu, Victor Duculescu, Drept Constitutional European, Editura Luminalex, Bucuresti 2008, pag119

► Curtea Constitutionala, Decizii de constatare a neconstitutionalitatii, 2004-2006, Editura C.H.Beck, Bucuresti 2007

►Dumitru Lepadatu, Procese si fenomene politice,  Ed.Actami, Bucuresti 2000, pag 182

►Genoveva Vrabie, editor, L'evolution des concepts de la doctrine classique de droit constitutionnel, Institutul European, 2008

►Ioan. Muraru, M. Constantinescu, "Rolul Curtii Constitutionale in asigurarea echilibrului puterilor in stat", Dreptul nr. 9/1992, p. 7

►Ion Deleanu, Justitie constitutionala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1995, pag 204- 205

►Ion Deleanu, Institutii si proceduri constitutionale, Editura C.H.Beck, Bucuresti 2006, pag 833 (351)

►Ioan Muraru, Constantinescu Mihai, Curtea Constitutionala, Editura Albatros, Bucuresti 2007, pag 77-80

► Ioan Stanomir, Radu Carp, Inventarea constitutiei. Proiecte intelectuale si dezvoltare institutionala in Prinncipatele Romane  in secolul al XIX -lea, editura C. H. Beck, Bucuresti, 2009, pp.6-8

►Ion Neagu, Tratat de procedura penala, Parte generala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008

►Iorgovan Antonie, Drept constitutional si institutii politice, Teorie generala, Editura Galeriile J.L.Calderon, Bucuresti 1994, pag 90-91

► Mircea Criste, Controlul constitutionalitatii legilor in Romania, Editura Luminalex, Bucuresti 2002

► Regulamentul de organizare si functionare al Curtii Constitutionale

► Regulamentul Senatului

► Simina Tanasescu, Ioan Muraru, Drept constitutional si institutii politice, Editia a XII a, volumul 2, Editura C.H.Beck, Bucuresti

► Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice, Tratat Elementar, vol I,Bucuresti, Ed.Lumina Lex, 1998, pag 392

► Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice, Tratat Elementar, vol I,Bucuresti, Ed.Lumina Lex, 1998, pag 392

► Tocqueville, A, Despre democratie in America, Editura Humanitas, Bucuresti 2002

Legi utilizate

►Legea 47/ 1992

►Legea 504/ 2002

►Legea 54/ 1998

► Legea 370/ 2004

► Legea 356/ 2006

► Legea 3/ 2000

► Legea 554/ 2004

► Legea115/ 1999

Resurse WEB

►www.ccr.ro, consultat in data de 21.o5.2010

► http://www.ccr.ro/default.aspx?page=decisions/default

► www.cdep.ro

►http://www.cluj-napoca.elsa.ro/importanta-curtii-constitutionale-in-sistemul-democratic-romanesc, consultat pe 06.06.2010

► www.dreptonline.ro

► www.e-juridic.ro

►www.euroavocatura.ro

►www.e-scoala.ro/cultura civica

►www.legestart.ro

►www.legislatie.resurse-pentru-democratie.ro, consultat in dara de 4.06.2010

► http://www.legislatiamuncii.ro/download.php?file=535

►www.monitoruloficial.ro( consultat de mai multe ori, mai 2010)

► www.panzaru.ro

►http://www.parlament.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=6692

► ww.studentladrept.ro

► www.sferapoliticii.ro, consultat in data de 2.06.2010