|
|
|
Garantarea dreptului de aparare
*Art. 6. - Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.
In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.
Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.
Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.
Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.
Chestiuni prealabile
Art. 44. - Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante.
Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.
Hotararea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale.
Dispozitii care se aplica la urmarirea penala
Art. 45. - Dispozitiile cuprinse in art. 30-36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.
Cand nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat.
In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1.
Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat.
Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute in art. 31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din raza teritoriala a instantei competente sa judece cauza.
Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe.
Prezumptia de nevinovatie
Art. 66. - Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa.
In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.
Declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente
Declaratiile celorlalte parti din proces
Art. 75. - Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Explicatii prealabile
Art. 76. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabila.
Inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de judecata, pana la citirea actului de sesizare.
Persoana vatamata
Art. 82. - Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, daca nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata.
Obligatia de prezentare
Art. 83. - Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.
Confruntarea
Obiectul confruntarii
Art. 87. - Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.
Procedura confruntarii
Art. 88. - Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari.
Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza in proces-verbal.
Inscrisurile
Mijloacele de proba scrise
Art. 89. - Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
Procesul-verbal ca mijloc de proba
Art. 90. - Procesele-verbale incheiate de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata sunt mijloace de proba.
De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale si actele de constatare, incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta.*)
*) Alin. 2 al art. 90 a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Cuprinsul si forma procesului-verbal
Art. 91. - Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
a) data si locul unde este incheiat;
b) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;
c) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista;
d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;
e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora;
f) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale. Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, precum si de persoanele aratate la lit. c) si e). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta.
Ridicarea de obiecte si inscrisuri.
Efectuarea perchezitiilor
Ridicarea de obiecte si inscrisuri
Art. 96. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal.
Predarea obiectelor si inscrisurilor
Art. 97. - Orice unitate din cele la care se refera art. 145 din Codul penal sau orice persoana in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba este obligata sa-l prezinte si sa-l predea sub luare de dovada organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora.
Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
Daca obiectul sau inscrisul are caracter secret, prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului.
Retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor
Art. 98. - Organul de cercetare penala, cu incuviintarea procurorului, ori instanta de judecata, daca interesul urmaririi penale sau al judecatii cere, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia fie direct, fie indirect.
Corespondenta si obiectele ridicate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.
Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri
Art. 99. - Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ridicarea silita. In cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului, care ia Perchezitia
Art. 100. - Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris din cele aratate in art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori pentru descoperirea si strangerea probelor este necesar, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune efectuarea unei perchezitii.
Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.
Incuviintarea perchezitiei domiciliare
Art. 101. - Organul de cercetare penala poate face perchezitii domiciliare cu autorizatia procurorului.
Perchezitia domiciliara se poate face fara autorizatia procurorului numai daca persoana la domiciliul careia urmeaza a se face perchezitia consimte in scris la aceasta.
In caz de infractiune flagranta, perchezitia domiciliara se efectueaza fara autorizatia procurorului.
Perchezitie domiciliara in cursul judecatii
Art. 102. - Instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale.
In celelalte cazuri, dispozitia instantei de judecata de a se efectua o perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia.
masuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.
Procesul-verbal de perchezitie si de ridicare a obiectelor si inscrisurilor
Art. 108. - Despre efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri se intocmeste proces-verbal.
Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute in art. 91, si urmatoarele mentiuni: locul, timpul si conditiile in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.
In procesul-verbal se face mentiune si despre obiectele care nu au fost ridicate, precum si de acelea care au fost lasate in pastrare.
Copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin si, daca este cazul, custodelui.
Prezentarea scriptelor de comparatie
Art. 127. - In cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate ordona sa fie prezentate scripte de comparatie.
Daca scriptele se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sunt obligate a le elibera.
Daca scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmarire penala ori instanta de judecata ii pune in vedere sa le prezinte.
Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si semnate de acela care le prezinta.
Organul de urmarire penala ori instanta de judecata poate dispune ca invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mana sa ori sa scrie dupa dictarea ce i s-ar face.
Daca invinuitul sau inculpatul refuza, se face mentiune in procesul-verbal.
Art. 172. - In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului.*)
Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului.
In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar actul este semnat si de aparator.
Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu aparatorul. In mod exceptional, cand interesul urmaririi cere, procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penala, poate dispune, prin ordonanta motivata, interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat cu aparatorul, o singura data, pe o durata de cel mult 5 zile.
Luarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de catre instanta de judecata, iar la prezentarea materialului de urmarire penala aceasta este obligatorie.
**)Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, daca cererile sale nu au fost acceptate; in situatiile prevazute in alin. 2, 4 si 5, procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore.*)
In cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar in cazul cand inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta.
*) Alin. 1 al art. 172 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 32/1990.
**) Alin. 6 al art. 172 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
*) Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a lua masuri.
*) Alin. 8 al art. 172 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993.
Art. 173. - Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri si de a depune memorii. Aparatorul are dreptul sa asiste la efectuarea urmatoarelor acte de urmarire penala: ascultarea partii pe care o apara, cercetari la fata locului, perchezitii si autopsii, prelungirea duratei arestarii, iar la efectuarea altor acte de urmarire poate asista cu incuviintarea organului de urmarire penala.*)
In cursul judecatii aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista.
Cand instanta apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator.
*) Alin. 1 al art. 173 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Reprezentarea
Art. 174. - In cursul judecatii, inculpatul poate fi reprezentat:
a) *) la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa desfiintarea hotararii in apel sau dupa casare de catre instanta de recurs, numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an;
b) la judecarea cauzei in caile de atac. In toate cazurile in care legea admite reprezentarea inculpatului, instanta de judecata are dreptul, cand gaseste necesara prezenta acestuia, sa dispuna aducerea lui. Celelalte parti pot fi intotdeauna reprezentate.
*) Lit. a) de la alin. 1 al art. 174 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 45CAPITOLUL IV
CHELTUIELILE JUDICIARE
Art. 189. - Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.
Art. 190. - Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuinta si altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.
Martorul, expertul si interpretul, salariati ai unei unitati din cele la care se refera art. 145 din Codul penal, au dreptul si la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu prilejuita de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata.
Martorul care nu este salariatul unei unitati din cele prevazute in alineatul precedent, dar care are venit din munca, este indreptatit sa primeasca si o compensare.
Expertul si interpretul au dreptul si la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute prin dispozitii legale.
Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 si 4 se platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se platesc martorului imediat dupa infatisare, iar expertului si interpretului, dupa ce si-au indeplinit insarcinarile.
Suma care reprezinta venitul aratat in alin. 2 se plateste de unitatea la care lucreaza martorul, expertul sau interpretul.
Art. 191. - In caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Cand sunt mai multi inculpati condamnati, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei parti se tine seama, pentru fiecare dintre inculpati, de masura in care a provocat cheltuielile judiciare.
Partea responsabila civilmente, in masura in care este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata in mod solidar cu acesta si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
/1993.
ansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza:
1. In caz de achitare, de catre:
a) partea vatamata, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta
b) partea civila careia i s-a respins in totul pretentiile civile, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte;
c) inculpat, in cazul cand, desi achitat, a fost totusi obligat la repararea pagubei.
2. In caz de incetare a procesului penal, de catre:
a) inculpat, daca s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;
b) ambele parti, in caz de impacare;
c) partea vatamata, in caz de retragere a plangerii.
3. In caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii, daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre:
a) partea vatamata, atunci cand in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2;
b) inculpat, atunci cand in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3.
*)In cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea.
In toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
In cazul cand mai multe parti sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
Dispozitiile prevazute la pct. 1 lit. a), precum si la pct. 2 si 3, se aplica in mod corespunzator si in caz de clasare, de scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi penale.
*) Alin. 2 al art. 192 a fost introdus prin Legea nr. 7/1973 si este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Art. 193. - Inculpatul este obligat sa plateasca partii vatamate in caz de condamnare, precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea.
Cand actiunea civila este admisa numai in parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare.
In caz de renuntare la actiunea civila, instanta se pronunta asupra cheltuielilor la cererea partilor.
In situatiile prevazute in alin. 1 si 2, cand sunt mai multi condamnati, ori daca exista si parte responsabila civilmente, se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 191 alin. 2 si 3.
In caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului si partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in masura in care au fost provocate de partea vatamata.
In celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de parti in cursul procesului penal, instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile.
CAPITOLUL VII
AMENDA JUDICIARA
Art. 198. - Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 20.000 lei la 100.000 lei:*)
a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin acestea s-au provocat intarzieri in desfasurarea procesului penal;
b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere;
c) *) lipsa nejustificata a martorului, expertului sau interpretului legal citat;
d) tergiversarea de catre expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor primite;
e) neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori inscrisurilor cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi obligatii de catre conducatorul unitatii sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligatii;
f) nerespectarea obligatiei de pastrare prevazuta in art. 109 alin. ultim;
g) neluarea de catre conducatorul unitatii in cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza, a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia;
h) nerespectarea de catre oricare dintre partile si persoanele care asista la sedinta de judecata a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 298. Lipsa nejustificata a aparatorului, ales sau desemnat din oficiu, cand asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie, potrivit legii, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100.000 lei la 500.000 lei.**) Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala, in cazul in care fapta constituie infractiune.
Art. 199. - Amenda se aplica de organul de urmarire penala, prin ordonanta, iar de instanta de judecata, prin incheiere.
Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face in termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare.
Daca persoana amendata justifica de ce nu a putut indeplini obligatia sa, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii.
PARTEA SPECIALA
TITLUL I
URMARIREA PENALA
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Obiectul urmaririi penale
Art. 200. - Urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Art. 201.*) - Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala. Organele de cercetare penala sunt:
a) organele de cercetare ale politiei;
b) organele de cercetare speciale. Ca organe de cercetare ale politiei functioneaza lucratorii operativi anume desemnati din Ministerul de Interne.
*Art. 201 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 32/1990.
Rolul activ al organului de urmarire penala
Art. 202. - Organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire aduna probele atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului.
Indatoririle prevazute in alineatul precedent se indeplinesc chiar daca invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta.
Organul de urmarire penala este obligat sa explice invinuitului sau inculpatului, precum si celorlalte parti drepturile lor procesuale.
Organul de urmarire penala este de asemenea obligat sa stranga date cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii, precum si orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei.
Ordonantele organului de urmarire penala
Art. 203. - In desfasurarea urmaririi penale, organul de urmarire dispune asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta, acolo unde legea prevede aceasta, iar in celelalte cazuri prin rezolutie motivata.
Ordonanta trebuie sa fie motivata si sa cuprinda totdeauna data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal al acesteia si semnatura celui care a intocmit-o. Ordonanta va cuprinde de asemenea mentiunile speciale prevazute de lege pentru anumite acte sau masuri.
Cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa fie luate anumite masuri, face propuneri motivate.
Efectuarea unor acte de urmarire in incinta unor unitati
Art. 204. - Orice act de urmarire penala in incinta unei unitati din cele la care se refera art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimtamantul conducerii acelei unitati sau cu autorizatia procurorului.
In caz de infractiuni flagrante, consimtamantul sau autorizatia nu este necesara.
Pastrarea unor acte de urmarire penala
Art. 205. - Cand legea prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie sa fie incuviintata, autorizata sau confirmata de procuror, un exemplar al ordonantei sau al actului procesual ramane la procuror.
Art. 206.*) - Abrogat.
*) Art. 206 a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 12/1990, publicata in M.Of., Partea I, nr. 7 din 12 ianuarie 1990.
Competenta organelor de cercetare ale politiei
Art. 207. - Cercetarea penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei, pentru orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in competenta altor organe de cercetare.
Competenta organelor de cercetare penala speciale
Art. 208. - Cercetarea penala se efectueaza si de urmatoarele organe speciale:
a) ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similare, pentru militarii in subordine, precum si pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de angajatii civili ai acestor unitati. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandant;
b) ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana, pentru infractiunile savarsite de militari in afara unitatilor militare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de sefii comenduirilor de garnizoana;
c) ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, pentru infractiunile de competenta instantelor militare, savarsite de persoanele civile in legatura cu obligatiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandantii centrelor militare. La cererea comandantului centrului militar, organul de politie efectueaza unele acte de cercetare, dupa care inainteaza lucrarile comandantului centrului militar;
d) ofiterii de graniceri, precum si ofiterii anume desemnati din Ministerul de Interne, pentru infractiunile de frontiera;
e) capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, prevazute in Codul penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau a navigatiei.
In cazurile prevazute la lit. a), b) si c), cercetarea penala se efectueaza in mod obligatoriu de organele speciale acolo prevazute.
Competenta procurorului in faza urmaririi
Art. 209. - Procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmarire penala; in exercitarea acestei atributii procurorii conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe.*) Procurorul poate sa efectueze orice acte de urmarire penala in cauzele pe care le supravegheaza. Urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror, in cazul infractiunilor prevazute in art. 155-173, 174-177, 179, 189 alin. 3, art. 190, 191, 211 alin. 3, art. 212, 236, 2361, 238, 239, 2391, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 2671, 268, 273-276, 2791, 280, 2801, 3022, 317 si 356-361 din Codul penal, in cazul infractiunilor aratate in art. 26 pct. 2 lit. a), art. 27 pct. 1 lit. b) si c), art. 281 pct. 1 lit. b) si c), art. 28, pct. 1 lit. b) si art. 29 pct. 1 din acest cod, precum si in cazul infractiunilor impotriva protectiei muncii.*)
Este competent sa efectueze urmarirea penala, in cazurile prevazute in alineatul precedent, si sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza.*)
*) Alin. 1 si 4 ale art. 209 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 45/1993, iar alin. 3 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Atunci cand urmarirea penala este efectuata de procuror, ordonanta prin care s-a dispus arestarea preventiva si rechizitoriul sunt supuse confirmarii prim-procurorului parchetului, iar cand urmarirea este facuta de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior.
Verificarea competentei
Art. 210. - Organul de urmarire penala sesizat potrivit art. 221 este dator sa-si verifice competenta.
Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent a efectua cercetarea, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent.
Extinderea competentei teritoriale
Art. 211. - Cand anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, organul de cercetare penala poate sa le efectueze el insusi sau sa dispuna efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare.
In cazul in care organul de cercetare penala intelege sa procedeze el insusi la efectuarea actelor, instiinteaza in prealabil despre aceasta organul corespunzator din raza teritoriala in care va efectua aceste acte.
In cuprinsul aceleiasi localitati, organul de cercetare penala efectueaza toate actele de cercetare, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispozitiei din alineatul precedent.
Art. 212.*) - Abrogat.
*) Art. 212 a fost abrogat prin Legea nr. 45/1993.
Cazuri urgente
Art. 213. - Organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, prin procurorul care exercita supravegherea activitatii organului ce le-a efectuat, procurorului competent.
Actele incheiate de unele organe de constatare
Art. 214. - Sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la martorii care au fost de fata la savarsirea unei infractiuni si sa intocmeasca proces-verbal despre imprejurarile concrete ale savarsirii acesteia:
a) *) organele inspectiilor de stat, alte organe de stat, precum si ale unitatilor la care se refera art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza potrivit legii;
b) *) organele de control si cele de conducere ale administratiei publice, ale altor unitati la care se refera art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de cei aflati in subordine ori sub controlul lor.
Organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum si sa efectueze orice alte acte, cand legea prevede aceasta.
Actele incheiate se inainteaza procurorului in cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune, afara de cazul cand legea dispune altfel.
In caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligatia sa inainteze de indata procurorului pe faptuitor, impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba.
Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.
CAPITOLUL
III
SUPRAVEGHEREA EXERCITATA DE PROCUROR IN ACTIVITATEA DE URMARIRE PENALA
Obiectul supravegherii
Art. 216. - Procurorul, in exercitarea supravegherii respectarii legii in activitatea de urmarire penala, vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor sa fie tras la raspundere penala si ea nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata, decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
In exercitarea activitatii de supraveghere, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala ca sa ia asemenea masuri.
Procurorul ia masuri si da dispozitii in scris si motivat.
Trecerea cauzei de la un organ la altul
Art. 217. - Procurorul poate sa dispuna, dupa necesitate, ca intr-o cauza in care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, sa fie efectuata de un alt asemenea organ.
Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza si dupa incunostintarea procurorului care exercita supravegherea acesteia.*)
In cauzele preluate de catre un organ de cercetare penala central, supravegherea se exercita de catre un procuror din Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie.**)
In cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre organele politiei.**)
*) Alin. 2 al art. 217 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993. **) Alin. 3 al art. 217 a fost introdus prin Legea nr. 141/1996, iar alin. 4 (fost alin. 3) este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Modalitati de exercitare a supravegherii
Art. 218.*) - Procurorul conduce si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe si supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
Organele de cercetare penala sunt obligate sa incunostinteze de indata pe procuror despre infractiunile de care au luat cunostinta.
Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate sa ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita, cu toate actele, materialele si datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cercetarii.
*) Art. 218 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Dispozitii date de procuror
Art. 219. - Procurorul poate sa dea dispozitii cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala.
Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala. Daca acest organ are de facut obiectii, poate sesiza pe prim-procurorul parchetului sau, cand dispozitiile sunt date de acesta, pe procurorul ierarhic superior, fara a intrerupe executarea lor. In termen de 3 zile de la sesizare prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior este obligat sa se pronunte.
Infirmarea actelor sau masurilor procesuale nelegale
Art. 220. - Cand procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de urmarire penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale, o infirma motivat.
CAPITOLUL IV
EFECTUAREA URMARIRII PENALE
Sectiunea I
Sesizarea organelor de urmarire penala
Modurile de sesizare
Art. 221. - Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, ori se sesizeaza din oficiu cand afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o infractiune.
Cand, potrivit legii, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevazut de lege, urmarirea penala nu poate incepe in lipsa acestora.
De asemenea, urmarirea penala nu poate incepe fara exprimarea dorintei guvernului strain in cazul infractiunii prevazute in art. 171 din Codul penal.
Cand prin savarsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita si sa se constituie parte civila.*)
*) Alin. 4 al art. 221 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Plangerea
Art. 222. - Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana sau de o unitate din cele la care se refera art. 145 din Codul penal, careia i s-a cauzat o vatamare prin infractiune.
Plangerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba.
Plangerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii.
Plangerea facuta oral se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o primeste. Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu-si insuseste plangerea.
Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.
Denuntul
Art. 223. - Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana sau de catre o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, despre savarsirea unei infractiuni.*)
Denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea.
Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut.
*) Alin. 1 al art. 223 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Acte premergatoare
Art. 224.**) - In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare.
De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale.**)
Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba.
**) Art. 224 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7/1973, alin. 2 fiind reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Sesizarea la cererea organului competent
Art. 225. - Cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc fara o sesizare speciala, aceasta trebuie facuta in scris si semnata de catre organul competent. In actul de sesizare trebuie sa se arate in mod corespunzator datele prevazute in art. 222 alin. 2.
Unele dispozitii privind urmarirea penala pentru militari
Art. 226.*) - Pentru infractiunile prevazute de Codul penal in art. 331-336, 348, 353 si 354, urmarirea penala poate incepe numai la sesizarea comandantului. Pentru celelalte infractiuni savarsite de militari, organul de urmarire penala procedeaza potrivit regulilor obisnuite, informand pe comandant de indata ce a inceput urmarirea penala.
Alin. 3 al art. 226 a fost abrogat prin Legea nr. 104/1992.
Sesizari facute de persoane cu functii de conducere si de salariati
Art. 227. - Orice persoana cu functie de conducere intr-o unitate la care se refera art. 145 din Codul penal sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de savarsirea unei infractiuni in acea unitate, este obligata sa sesizeze de indata pe procuror sau organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba.**)
Obligatiile prevazute in alineatul precedent revin si oricarui functionar sau altui salariat care a luat cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile.
**) Alin. 1 al art. 227 este reprodus astfel cum a fost modificat potrivit art. II din Legea nr. 141/1996.
Sectiunea II
Desfasurarea urmaririi penale
Inceperea urmaririi penale
Art. 228.*) - Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b).
In cazul aratat in art. 10 lit. b), organul de urmarire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala.
Cand organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un proces-verbal care constituie actul de incepere a urmaririi penale.
Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b), organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala.
Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alineatul precedent, restituie actele organului de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale.
In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata si instiinteaza despre aceasta persoana care a facut sesizarea.
Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si restituie actele organului de urmarire, dispunand inceperea urmaririi penale.
*) Art. 228 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7/1993.
Invinuitul
Art. 229. - Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.
Scoaterea de sub urmarire cand fapte nu prezinta pericolul social al unei infractiuni
Art. 230.*) - Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este cazul, persoana care a facut sesizarea.
Restituirea dosarului pentru continuarea cercetarii penale
Art. 231.*) - Daca procurorul, sesizat potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 2, constata ca nu este cazul sa scoata de sub urmarire, restituie dosarul organului de cercetare penala pentru continuarea cercetarii penale.
Restituirea dosarului pentru inceperea sau continuarea urmaririi penale
Art. 232.*) - Daca procurorul i-a restituit, in temeiul art. 228 alin. 5 sau art. 231, actele ori dosarul, organul de urmarire penala incepe ori, dupa caz, continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acesteia, potrivit legii si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze.
*) Art. 230 231 si 232 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 7/1973.
Arestarea preventiva a invinuitului
Art. 233. - In cursul efectuarii cercetarii penale, daca organul de cercetare considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului, face propuneri in acest sens si le inainteaza procurorului pentru a decide.
Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul sa ia masura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.
Propuneri facute de organul de cercetare penala
Art. 234. - Daca organul de cercetare penala considera ca sunt teme iuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza procurorului.
Organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, face propuneri si in aceasta privinta.
Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta
Art. 235. - Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului.
Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta.
Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.
Arestarea preventiva a inculpatului
Art. 236. - Procurorul sesizat potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea penala si daca constata ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 150 si urm.
Daca invinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror inainte de expirarea termenului de arestare a invinuitului.
Continuarea cercetarii si ascultarea inculpatului
Art. 237. - Dupa aducerea la indeplinire a dispozitiilor art. 233-236, procurorul, daca este cazul, dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si dispozitiile date de procuror.
Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are.
Organul de cercetare penala pune in vedere inculpatului aflat in stare de libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.
Organul de cercetare penala va continua urmarirea si fara a-l asculta pe inculpat, cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara.
Extinderea cercetarii penale
Art. 238. - Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza procurorului, pentru ca acesta sa decida in privinta extinderii cercetarii penale sau schimbarii incadrarii juridice.
Sectiunea VI
Procedura prezentarii materialului de urmarire penala
Prezentarea materialului
Art. 250. - Dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat in fata sa si:
a) ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si incadrarea juridica a faptei savarsite;
b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de material. Daca inculpatul nu poate sa citeasca, organul de cercetare penala ii citeste materialul;
c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala, daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare.
Procesul-verbal de prezentare a materialului
Art. 251. - Despre aducerea la indeplinire a dispozitiilor prevazute in art. 250 organul de cercetare penala intocmeste proces-verbal, in care consemneaza si declaratiile, cererile si raspunsurile inculpatului.
Cereri noi formulate de inculpat
Art. 252. - Daca inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu urmarirea penala, organul de cercetare penala le examineaza de indata si dispune prin ordonanta admiterea sau respingerea lor.
Organul de cercetare dispune prin aceeasi ordonanta completarea cercetarii penale, atunci cand din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile inculpatului rezulta necesitatea completarii.
Prezentarea din nou a materialului de urmarire penala
Art. 253. - Organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului, daca a efectuat noi acte de cercetare penala, sau daca constata ca trebuie sa fie schimbata incadrarea juridica a faptei.
Cazuri de neprezentare a materialului
Art. 254. - Cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul este disparut, s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala sau nu locuieste in tara, in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii.
Daca pana la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala.
Sectiunea
VII
Terminarea urmaririi penale
§ 1. Urmarire fara punerea in miscare a actiunii penale
Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii
Art. 255. - In cauzele in care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, organul de cercetare, dupa efectuarea actelor de cercetare penala potrivit art. 232, daca exista invinuit in cauza si constata ca impotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, aducandu-i la cunostinta invinuirea si intrebandu-l daca are noi mijloace de aparare.
Daca invinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori daca cercetarea a fost completata potrivit propunerilor facute, cercetarea se considera terminata.
Inaintarea dosarului privind pe invinuit
Art. 256. - De indata ce cercetarea penala este terminata, organul de cercetare inainteaza dosarul procurorului cu un referat, in care consemneaza rezultatul cercetarii, spre a se decide potrivit art. 262.
Referatul va cuprinde in mod corespunzator mentiunile prevazute in art. 259-260.
Prezentarea materialului de catre procuror
Art. 257. - Procurorul primind dosarul, daca socoteste necesar, cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala potrivit dispozitiilor art. 250 si urm., care se aplica in mod corespunzator.
§ 2. Urmarire cu actiunea penala pusa in miscare
Inaintarea dosarului privind pe inculpat
Art. 258. - In cauzele in care actiunea penala a fost pusa in miscare, dupa completarea cercetarii si dupa indeplinirea, daca este cazul, a dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmarire penala, cercetarea penala se considera terminata. Organul de cercetare penala inainteaza de indata procurorului dosarul cauzei insotit de un referat.
Cuprinsul referatului intocmit de organul de cercetare penala
Art. 259. - Referatul intocmit de organul de cercetare penala trebuie sa se limiteze la fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului si la ultima incadrare juridica data faptei.
Referatul trebuie sa cuprinda fapta retinuta in sarcina inculpatului, probele administrate si incadrarea juridica.
Cand urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati, referatul trebuie sa cuprinda mentiunile aratate in alineatul precedent cu privire la toate faptele si la toti inculpatii si, daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori s-a incetat urmarirea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire ori s-a suspendat urmarirea penala.
Date suplimentare
Art. 260. - Referatul trebuie sa cuprinda date suplimentare privitoare la:
a) mijloacele materiale de proba si masurile luate referitor la ele in cursul cercetarii penale, precum si locul unde se afla;
b) *) masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate in cursul cercetarii penale;
c) cheltuielile judiciare.
*) Lit. b) de la art. 260 este reprodusa astfel cum a fost modificata potrivit art. III din Legea nr. 141/1996.
CAPITOLUL V
TRIMITEREA IN JUDECATA
Verificarea lucrarilor urmaririi penale
Art. 261. - Procurorul este obligat ca in termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 256 sau 258 sa procedeze la verificarea lucrarilor urmaririi penale si sa se pronunte asupra acestora.
Procurorul procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala in situatiile prevazute in art. 254 alin. 1, daca inculpatul se prezinta, este prins sau adus dupa inaintarea dosarului la parchet.
Rezolvarea cauzelor in care sunt arestati se face de urgenta si cu precadere.
Rezolvarea cauzelor
Art. 262. - Daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate, procedeaza, dupa caz, astfel:
1. cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta raspunde penal:
a) daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata;
b) daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata;
2. da ordonanta prin care:
a) claseaza, scoate de sub urmarire sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispozitiilor art. 11.
Daca procurorul dispune scoaterea de sub urmarire in temeiul art. 10 lit. b1), face aplicarea art. 181 alin. 3 din Codul penal;*)
b) suspenda urmarirea penala, atunci cand constata existenta unei cauze de suspendare a urmaririi.
*) Alineatul de la lit. a) pct. 2 al art. 262 a fost introdus prin Legea nr. 7/1973, iar alin. 2, introdus prin aceeasi lege, a fost abrogat prin Legea nr. 141/1996.
Cuprinsul rechizitoriului
Art. 263. - Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata.
In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza a fi citate. In cazul cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie sa cuprinda si datele suplimentare prevazute in art. 260.
Procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte sau mai multi invinuiti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262.
Actul de sesizare a instantei
Art. 264.**) - Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata.
Rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic inferior celui corespunzator instantei competente sa judece cauza in fond este supus confirmarii procurorului de la parchetul corespunzator acestei instante.
Sesizarea instantei de judecata se face de catre procurorul care a dat sau, dupa caz, a confirmat rechizitoriul potrivit alineatului precedent.
In termen de 24 de ore de la darea sau, dupa caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul inainteaza instantei competente dosarul impreuna cu numarul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpatilor aflati in stare de detinere.
** Art. 264 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7/1973.
Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmarire
Art. 265. - Cand procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa, sau ca nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala, sau potrivit dispozitiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmarire, in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale.
Cand completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu privire la unele fapte sau la unii invinuiti sau inculpati, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea intregii cauze.
Cuprinsul ordonantei de restituire
Art. 266. - Ordonanta de restituire sau de trimitere cuprinde, pe langa mentiunile aratate in art. 203, indicarea actelor de cercetare penala ce trebuie efectuate ori refacute, a faptelor sau imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce urmeaza a fi folosite.
Dispozitiile privitoare la masurile preventive, de siguranta sau asiguratorii
Art. 267. - In toate cazurile, procurorul este obligat sa dispuna asupra mentinerii sau revocarii masurilor preventive, de siguranta ori asiguratorii, luate in cursul urmaririi penale sau, daca este cazul, sa ia asemenea masuri.
Trimiterea la organul competent
Art. 268.*) - Cand procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii aratati in art. 207, 208 si 209 alin. 3 si 4 urmarirea penala s-a facut de un alt organ decat cel prevazut in textele mentionate, ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent.
In cazul prevazut in alineatul precedent raman valabile masurile asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate sau incuviintate de procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute.
bligatiile organelor competente
Art. 269. - Organul de cercetare penala sesizat prin trimiterea cauzei potrivit art. 268 procedeaza la ascultarea invinuitului sau inculpatului si, tinand seama de dispozitiile art. 268 alin. 2, dispune in ce masura trebuie refacute celelalte acte procesuale si ce anume acte mai trebuie efectuate in completarea cercetarii penale.
CAPITOLUL
VII
PLANGEREA IMPOTRIVA MASURILOR SI ACTELOR DE URMARIRE PENALA
Dreptul de a face plangere
Art. 275. - Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.
Se poate face plangere, in conditiile prevazute in alineatul precedent, si impotriva rezolutiei date potrivit art. 228 alin. 6.*)
Plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penala.
Introducerea plangerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plangerii.
*) Alin. 2 al art. 275 a fost introdus prin Legea nr. 7/1973.
Obligatia de inaintare a plangerii
Art. 276. - Cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, atunci cand acestea sunt necesare.
Termenul de rezolvare
Art. 277. - Procurorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata.
Plangerea contra actelor procurorului
Art. 278. - Plangerea impotriva masurilor luate sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului. In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acesta, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. Dispozitiile art. 275-277 se aplica in mod corespunzator.
CAPITOLUL VIII
PROCEDURA PLANGERII PREALABILE
Organele carora li se adreseaza plangerea
Art. 279. - Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere.
Plangerea prealabila se adreseaza:
a) *) instantei de judecata, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal in art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este cunoscut. Cand faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala pentru identificarea lui.
Aceste prevederi se aplica si in cazul infractiunilor prevazute in art. 193, 205 si 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau orice mijloace de comunicare in masa;**)
b) organului de cercetare penala sau procurorului, in cazul altor infractiuni decat cele aratate la lit. a);
c) **) organului competent sa efectueze urmarirea penala, cand plangerea prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar public, militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana sau contra uneia din persoanele aratate in art. 29 pct. 1.
*) Lit. a) din alin. 2 al art. 279 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 104/1992. **) Alineatul de la lit. a) din art. 279 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993, iar lit. c) este reprodusa astfel cum a fost modificata prin aceeasi lege.
Procedura in cazul infractiunilor flagrante
Art. 280. - In caz de infractiune flagranta, organul de urmarire penala este obligat sa constate savarsirea acesteia, chiar in lipsa plangerii prealabile.
Daca infractiunea savarsita este dintre cele aratate in art. 279 alin. 2 lit. a), constatarile facute vor fi trimise, la cerere, instantei sesizate prin plangere.***)
Cand infractiunea savarsita este dintre cele aratate in art. 279 lit. b) si c), organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si daca aceasta declara ca face plangere prealabila, dupa caz, continua urmarirea penala sau trimite cauza organului competent.
***) Alin. 2 al art. 280 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992.
Procedura in caz de conexitate sau de indivizibilitate
Art. 281. - In caz de conexitate sau de indivizibilitate intre infractiunile aratate in art. 279 lit. a)-c), daca disjungerea nu este posibila, se aplica procedura prevazuta in art. 35.
Aceeasi procedura se aplica si in cazul cand conexitatea sau indivizibilitatea priveste o infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila si o alta infractiune pentru care nu se cere plangere prealabila daca disjungerea nu este posibila.
Art. 282.*) - Abrogat
Continutul plangerii
Art. 283. - Plangerea trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si, atunci cand este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.
Termenul de introducere a plangerii
Art. 284.*) - In cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.
*) Art. 282 si alin. 3, 4 si 5 ale art. 284 au fost abrogate prin Legea nr. 104/1992.
Lipsa nejustificata a partii vatamate
Art. 2841.*) - In cazul infractiunilor aratate in art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive in fata primei instante este considerata drept retragere a plangerii prealabile.
*) Art. 2841 a fost introdus prin Legea nr. 7/1973.
Plangerea gresit indreptata
Art. 285.**) - Plangerea prealabila gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent. In aceste cazuri plangerea se considera valabila, daca a fost introdusa in termen la organul necompetent.
Schimbarea incadrarii faptei
Art. 286. - Daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere. In caz afirmativ, organul de cercetare penala, dupa caz, continua cercetarea sau trimite dosarul instantei competente. In caz contrar, transmite actele procurorului in vederea incetarii urmaririi penale.**)
Cand schimbarea incadrarii juridice se face in fata instantei, aceasta cheama persoana vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere pentru infractiunea respectiva si, dupa caz, continua sau inceteaza procesul penal.
**) Art. 285 si alin. 1 al art. 286 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 104/1992.
Sectiunea VI
Punerea in executare a dispozitiilor civile din hotarare
Restituirea lucrurilor si valorificarea celor neridicate
Art. 444. - Cand prin hotararea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla in pastrarea sau la dispozitia instantei de executare, restituirea se face de catre judecatorul insarcinat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri persoanelor in drept. In acest scop, sunt incunostintate persoanele carora urmeaza sa li se restituie lucrurile.
Daca, in termen de 6 luni de la primirea incunostintarii, persoanele chemate nu se prezinta a le primi, lucrurile trec in patrimoniul statului. Instanta constata aceasta prin incheiere si dispune predarea lucrurilor organelor in drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii.
Daca restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc persoanele carora ar trebui sa le fie restituite si nimeni nu le-a reclamat in termen de 6 luni de la ramanerea definitiva a hotararii, sunt aplicabile in mod corespunzator dispozitiile alineatului precedent.
Cand restituirea lucrurilor a fost dispusa de catre procuror sau de catre organul de cercetare penala, acesta procedeaza potrivit prevederilor din alineatele precedente.
Inscrisurile declarate false
Art. 445. - Dispozitia hotararii penale care declara un inscris ca fiind fals in totul sau in parte se executa sau se pune in executare de catre judecatorul delegat.
Cand inscrisul declarat fals a fost anulat in totalitatea lui, se face mentiune despre aceasta pe fiecare pagina, iar in caz de anulare partiala, numai pe paginile care contin falsul.
Inscrisul declarat fals ramane la dosarul cauzei. In cazul in care este necesar ca despre inscrisul declarat fals sa se faca mentiune in scriptele unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, i se trimite acesteia o copie de pe hotarare.
Instanta poate dispune, cand constata existenta unui interes legitim, eliberarea unei copii, cu mentiunile aratate in alin. 2, de pe inscrisul sub semnatura privata falsificat. In aceleasi conditii, instanta poate dispune restituirea inscrisului oficial partial falsificat.
Despagubirile civile si cheltuielile judiciare
Art. 446. - Dispozitiile din hotararea penala privitoare la despagubirile civile si la cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile.
CAPITOLUL V
PROCEDURA IN CAZ DE DISPARITIE A INSCRISURILOR JUDICIARE
Constatarea disparitiei
Art. 508. - In cazul disparitiei unui dosar judiciar sau a unui inscris care apartine unui astfel de dosar, organul de urmarire penala sau presedintele instantei la care se gasea dosarul sau inscrisul intocmeste un proces-verbal prin care constata disparitia si arata masurile care s-au luat pentru gasirea lui.
Pe baza procesului-verbal se procedeaza potrivit
dispozitiilor prevazute in prezentul capitol.
Obiectul procedurii speciale
Art. 509. - Cand dosarul sau inscrisul disparut este reclamat de un interes justificat si nu poate fi refacut potrivit procedurii obisnuite, procurorul prin ordonanta sau instanta de judecata prin incheiere dispune, dupa caz, inlocuirea sau reconstituirea dosarului ori inscrisului disparut.
Incheierea instantei se da fara citarea partilor, afara de cazul cand instanta considera necesara chemarea acestora. Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac.
Efectuarea procedurii speciale
Art. 510. - Inlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata inaintea careia cauza se gaseste pendinte, iar in cauzele definitiv solutionate, de instanta la care dosarul se gaseste in conservare.
Cand constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmarire penala sau de o instanta de judecata, altele decat cele aratate in alineatul precedent, organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a constatat disparitia trimite organului de urmarire penala sau instantei de judecata competente toate materialele necesare efectuarii inlocuirii ori reconstituirii inscrisului disparut.
Inlocuirea inscrisului
Art. 511. - Inlocuirea inscrisului disparut are loc atunci cand exista copii oficiale de pe acel inscris. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata ia masuri pentru obtinerea copiei.
Copia obtinuta tine locul inscrisului original pana la gasirea acestuia.
Persoanei care
a predat copia oficiala i se elibereaza o copie certificata de pe aceasta.
Reconstituirea inscrisului
Art. 512. - Cand nu exista o copie oficiala de pe inscrisul disparut, se procedeaza la reconstituirea acestuia. Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea inscrisurilor pe care le continea.
In vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de proba.
Rezultatul reconstituirii se constata, dupa caz, prin ordonanta organului de urmarire penala confirmata de procuror sau prin hotararea instantei data cu citarea partilor.
Hotararea de reconstituire este supusa apelului, iar hotararea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului.*)
*) Alin. 4 al art. 512 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
