|
|
|
DREPT CIVIL
PATRIMONIUL ca entitate juridica distincta - totalitatea drepturilor si obligatiilor unei persoane fizice sau juridice, cu valoare economica (continut economic). Obligatia : indeplinirea unei prestatii, achitarea unei datorii, respectarea imaginii unei persoane. Patrimoniul este o universalitate juridica, o notiune abstracta. Toate persoanele fizice sau juridice au patrimoniu. El are un activ si un pasiv. Activul reprezinta drepturile si pasivul, obligatiile. Patrimoniul este unic, apartine negresit unei persoane fizice sau juridice, dar este divizibil. El nu este transmisibil. Transmiterea lui se face numai pe cale succesorala (mortis causa). Transmiterea succesorala se face pe cale legala sau testamentara. Testamentul este unicul act unilateral care produce efecte. Inscrierea in fals - contestarea unui act autentic. Cel care contesta trebuie sa faca dovada.
Functiile patrimoniului : constituie gajul general al creditorilor chirografari (cei care nu au garantii). Garantiile sunt personale (fidejusiunea) si reale. Cea mai solida garantie este ipoteca. Creditorii chirografari au la indemana actiunea oblica (cand debitorul este neglijent in exercitarea drepturilor sale creditorul chirografar actioneaza in numele lui) si actiunea pauliana (cererea de anulare a unui act incheiat de debitor in frauda creditorului). A doua functie a patrimoniului - patrimoniul permite si explica transmiterea universala (cand este un singur succesor) si cu titlu universal (mai multi succesori). Patrimoniul transmis la mai multi succesori - indiviziune. De asemenea, permite si explica subrogatia reala (dreptul asupra unui bun din patrimoniu poate fi inlocuit cu un alt bun). Subrogatia reala - cu titlu universal (inlocuirea automata a unei valori cu alta valoare, in cuprinsul unui patrimoniu. Ea se produce automat, fara ca o dispozitie a legii sa o prevada expres. Este in stransa legatura cu gajul general al creditorilor chirografari si este subordonata divizibilitatii patrimoniului) si cu titlu particular (cand un bun ipotecat sau gajat a fost distrus ori deteriorat de un caz asigurat sau printr-o fapta ilicita, ipoteca sau gajul se stramuta de drept asupra sumei de bani primita sau cuvenita cu titlu de indemnizatie de asigurare sau, dupa caz, asupra despagubirii primite sau datorate de autorul prejudiciului. Acest caz este prevazut de lege in vederea apararii drepturilor creditorilor cu garantii reale). Drepturile reale si drepturile de creanta. Continutul concret al patrimoniului este alcatuit din drepturile patrimoniale si obligatiile patrimoniale care apartin unei persoane determinate. Drepturile patrimoniale se impart in drepturi reale si drepturi de creanta. Drepturile reale sunt opozabile tuturor. Dreptul subiectiv de proprietate este consacrat de lege. Dreptul de creanta este opozabil numai unei persoane determinate sau determinabile. Majoritatea drepturilor de creanta izvorasc din contracte. Titularul dreptului este creditorul, iar titularul obligatiei este debitorul. Dreptul de creanta nu poate fi exercitat decat asupra titularului obligatiei sau al succesorilor. Clasificarea drepturilor reale : 1. Dupa natura bunurilor (imobiliare si mobiliare). 2. Daca au sau nu o existenta independenta (drepturi reale principale si drepturi reale accesorii). Drepturile reale principale : dreptul de proprietate si drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate. Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate privata : dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de servitute, dreptul de superficie. Drepturile reale accesorii : dreptul de gaj, dreptul de ipoteca, privilegiile speciale si dreptul de retentie.
Dreptul de proprietate real - dreptul real cel mai deplin care confera titularului posibilitatea de a exercita atributele dreptului de proprietate (posesia, folosinta, dispozitia) asupra unui bun. Continutul dreptului de proprietate : posesia, folosinta, dispozitia. Posesia - stapanirea bunului. Posesia este expresia dreptului sau. Ea, de fapt, nu este un drept, ci o stare de drept. Folosinta - dreptul de a percepe fructele (industriale - presupun o activitate, naturale - se produc fara activitatea proprietarului, civile - chirii, dobanzi). Dispozitia - dreptul de a dispune de un bun. Are doua forme : dispozitia juridica si dispozitia materiala. Dispozitia juridica - dreptul proprietarului de a instraina un bun (dreptul de a crea dezmembraminte). Dispozitia materiala - titularul dreptului de proprietate poate transforma sau distruge o dispozitie materiala.
Caracterele dreptului de proprietate : 1. Absolut si inviolabil (cu doua exceptii : exploatarea solului sau subsolului ori prin lucrari de utilitate publica, respectiv exproprierea pentru cauza de utilitate publica - Legea nr. 33/1994 - se face cu o dreapta si prealabila despagubire). Aceasta inseamna ca proprietarul isi poate exprima pretentiile prin negociere. Abuzul de drept a fost consacrat in sec. XIX. 2. Dreptul de proprietate este deplin si exclusiv. 3. Este un drept transmisibil si perpetuu. Titularii dreptului de proprietate privata - orice persoana fizica sau juridica, inclusiv statul si autoritatile publice locale si au acelasi regim juridic comun.
Dreptul de proprietate publica. Art. 135 din Constitutie - prevede bunurile care sunt exclusiv proprietate publica si titularii (statul si autoritatile publice locale). Proprietatea este publica sau privata. Dreptul de proprietate publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Domeniul public poate fi de interes national, caz in care proprietatea asupra sa, in regim de drept public, apartine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea, de asemenea, in regim de drept public, apartine comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor. Definitie - dreptul de proprietate al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public, care se exercita in regim de drept public, fiind inalienabil (bunurile nu pot fi gajate sau ipotecate. Ele pot fi date numai in administrare, conservate sau inchiriate, in conditiile legii). Regimul juridic al bunurilor din domeniul public - inalienabilitatea, imprescriptibilitatea (dreptul de proprietate publica este imprescriptibil instinctiv si achizitiv), insesizabilitatea (nu poate fi urmarit prin executare silita). Ea este consecinta inalienabilitatii.
Exercitarea dreptului de proprietate de catre titulari (posesia, folosinta, dispozitia). Modul de exercitare a dreptului se face prin putere publica. Posesia si folosinta se exercita in trei moduri : 1. Darea in administrare a bunurilor proprietate publica (catre doi titulari : regii autonome si institutii publice). 2. Darea in concesionare a bunurilor proprietate publica - Legea nr. 219/1998 (oricine poate concesiona, partile fiind concedentul - concesionarul, contractul de concesionare da nastere unui drept de concesionare cu durata maxima de 49 ani, contra unei sume numita redeventa). 3. Darea in folosinta gratuita a bunurilor unor organizatii cu scop de binefacere, social, fara caracter lucrativ. Inchirierea bunurilor proprietate publica. Cel care a inchiriat este un detentor precar. Al treilea atribut este dispozitia (Legea nr. 213/1998) - bunurile pot fi trecute din domeniul public in domeniul privat si invers prin HG sau prin hotarari ale Consiliilor locale.
Circulatia juridica a unor imobile (Legea nr. 54/1998 - circulatia juridica a terenurilor si prevede capacitatea juridica de a dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor de catre persoanele fizice, juridice si apatrizi). Bunurile sunt mobile sau imobile. Legea nr. 66/2002 privind circulatia juridica a terenurilor din industria forestiera. Exproprierea pentru cauza de utilitate publica : Art. 41 din Constitutie (nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire). Art. 44 din Constitutie consacra dreptul de proprietate asupra terenurilor in situatiile : 1. Cand Romania va deveni membru al UE (libera circulatie a marfurilor). In aceste conditii Legea nr. 54/1998 este neconstitutionala. 2. In conditiile unei conventii internationale pe baza de reciprocitate, in conditiile legii organice (nu exista). Suprafata maxima pe care o poate dobandi o persoana este de 200 ha. Dreptul de preemtiune (prioritate de cumparare a terenurilor din extravilan de catre coproprietari, arendasi si vecini). Legea nr. 82/1993 - cu privire la concesionare in Delta Dunarii. Preemtiunea se refera numai la vanzarea - cumpararea terenurilor, nu si la concesiune. Preemtiunea de preeminenta (preeminenta dreptului de prioritate). Terenurile nu se pot transmite decat prin acte autentice (solemne). Daca nu au fost indeplinite conditiile legii, actul este atins de nulitate relativa. Terenurile forestiere (drept de preemtiune al Regiei Nationale a Padurilor). Enclavele impiedica amenajarea in regim silvic. Tendinta pe plan mondial este ca statul sa exploateze aceste terenuri silvice.
DOMENIUL PUBLIC Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietatii publice. Bunurile din domeniul public sunt de interes national sau local. Sunt proprietate publica pentru ca sunt de uz si interes public. Delimitarea domeniului public al statului de domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale - Legea nr. 213/1998. Moduri de dobandire a dreptului de proprietate publica : pe cale naturala, achizitii publice efectuate in conditiile legii, exproprierea pentru cauza de utilitate publica, acte de donatie sau legate acceptate, trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului in domeniul public pentru cauza de utilitate publica, alte moduri prevazute de lege (vanzarea sau schimbul facute pentru cauza de utilitate publica, accesiunea, confiscarea). Moduri de incetare a dreptului de proprietate : prin pieirea bunului pe cale naturala sau prin interventia omului, prin trecerea bunului in domeniul privat, prin trecerea ex lege a unor bunuri din domeniul public in domeniul privat in vederea reconstituirii dreptului de proprietate particulara, prin retrocedarea lor fostului proprietar sau pentru a fi vandute. Exercitarea prin altul a dreptului de proprietate publica : dreptul de administrare al regiilor autonome sau institutiilor publice, dreptul de concesiune, dreptul de folosinta asupra unor bunuri imobile. Continutul juridic al dreptului de administrare : posesia (corpus si animus), folosinta, dispozitia. Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica : concesiunea de bunuri, de servicii publice, de activitati economice. Contractul de concesiune este un contract administrativ, solemn, forma scrisa fiind obligatorie sub sanctiunea nulitatii absolute, sinalagmatic, oneros, comutativ, cu exercitare succesiva si intuitu personae, subconcesionarea fiind interzisa. Partile contractului de concesiune : concedentul si concesionarul. Incetarea contractului de concesiune : prin acordul partilor, la implinirea termenului concesiunii, prin denuntare unilaterala de catre concedent sau rascumparare, prin reziliere unilaterala de catre concedent, sau dupa caz, de catre concesionar, prin renuntarea concesionarului la concesiune si dispozitia ori pieirea bunului concesionat dintr-o cauza de forta majora. Dreptul real de folosinta asupra unor bunuri din domeniul public. Dreptul de folosinta este acel drept real principal, esentialmente temporar, asupra unor bunuri imobile proprietate publica, constituit prin acte administrative individuale, cu titlu gratuit, in favoarea unor persoane juridice fara scop lucrativ. Caracterele si continutul dreptului de folosinta : 1. Este un drept real principal derivat din dreptul de proprietate publica, opozabil tuturor cu exceptia titularului dreptului de proprietate. 2. Este un drept real intuitu personae. 3. Este un drept real imobiliar. 4. Este un drept cu titlu gratuit. 5. Este un drept revocabil. 6. Este un drept esentialmente temporar.
MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE. Dreptul de proprietate afectat de modalitati este acel drept de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri care fie ca apartin simultan si concurent de doua sau mai multe persoane, fie ca existenta lor viitoare in patrimoniul titularului actual depinde de un eveniment sau de o imprejurare prevazuta de lege sau stabilita prin vointa omului. Din punctul de vedere al modalitatilor ce-l pot afecta, dreptul de proprietate poate fi : drept de proprietate comuna, drept de proprietate rezolubila sau revocabila si drept de proprietate anulabila. Cand proprietatea este anulabila dreptul de proprietate este dependent de un termen suspensiv exprimat printr-o conditie suspensiva sau rezolutorie. La conditia rezolutorie proprietar este cumparatorul. Coproprietatea - doi sau mai multi proprietari in acelasi timp. Este de doua feluri : pe cote-parti (temporara sau obisnuita) si perpetua sau fortata. La coproprietatea pe cote-parti fiecare dintre coproprietari detine in proprietate din bunul respectiv o fractie matematica, abstracta (nu are o reprezentare concreta din bunul respectiv). Dreptul fiecarei parti nu se poate manifesta decat pe principiul unanimitatii (la actele de dispozitie sau administrare a bunului). Ei isi pot exercita cele trei atributii (posesia, folosinta, dispozitia), dar in asa fel incat sa nu se suprapuna. Daca intervine partajul si daca partea de care a dispus cade la alt proprietar, actul este nul. La coproprietate sunt importante drepturile si obligatiile. Caracteristic coproprietatii este ca ia sfarsit prin partaj. Pentru maxim 5 ani se poate incheia un act de indiviziune. Partajul poate sa fie voluntar sau judiciar. Contravaloarea unui bun care se imparte se numeste sulta. Coproprietatea care nu poate fi partajata este fortata sau perpetua (ex. coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine ; coproprietatea despartiturilor dintre doua imobile - zidul, santul, gardul ; coproprietatea asupra partilor comune din cladirile cu doua sau mai multe apartamente avand proprietari diferiti ; coproprietatea asupra unor bunuri considerate de familie). Dreptul de proprietate in devalmasie - titularii sai nu au determinata nici macar o cota-parte ideala, matematica, din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefractionate in materialitatea lor (ex. dreptul de proprietate devalmasa a sotilor asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei. Inceteaza prin divort sau deces). Coproprietatea spatio-temporala (shelling time) pe o anumita perioada de timp asupra aceluiasi spatiu (ex. casele de vacanta, la mare, cand se vand pe luni de zile - fractiuni de timp).
DEZMEMBRAMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE. Atributele dreptului de proprietate (posesia, folosinta, dispozitia) sunt exercitate numai de catre proprietar. Se pot dezmembra numai posesia si folosinta, nu si dispozitia. Conform Codului civil dezmembramintele sunt : dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de servitute, dreptul de superficie.
Dreptul de uzufruct. Este un drept real, inclusiv al proprietarului care l-a creat, absolut si care reprezinta dreptul uzufructuarului de a exercita posesia si folosinta ca si cum ar fi proprietar. Proprietarul creeaza un drept de uzufruct, este "intuitu personae", el pastrandu-si numai dreptul de dispozitie si de aceea se numeste "nudul proprietar". Proprietarul are obligatia, dupa crearea dreptului de uzufruct, sa faciliteze crearea dreptului, cu obligatia de a face un inventar, cu pastrarea caracteristicilor, iar uzufructuarul care are dreptul sa posede bunul si folosinta (culegerea fructelor) are obligatia sa contribuie la intretinerea bunului. Actiunea specifica dezmembrarii dreptului de proprietate este actiunea confesorie, iar proprietarul, daca uzufructuarul introduce o actiune, poate beneficia de actiunea inaintata. Uzufructuarul poate sa cedeze altei persoane exercitarea lui (poate inchiria bunul, il poate concesiona). Dreptul de uzufruct la persoane juridice este pana la 30 de ani, iar la persoane fizice, pe viata. Din unirea uzufructului cu nuda proprietate se obtine deplina proprietate. Uzufructul poate fi cu titlu particular, cu titlu universal sau universal.
Dreptul de uz este pe structura dreptului de uzufruct, dar mai restrans. Titularul dreptului de uz poate fi numai o persoana fizica, are caracter strict personal (uzuarul nu poate transmite dreptul lui altei persoane, eventual poate inchiria ceea ce ii prisoseste).
Dreptul de abitatie priveste dreptul de a locui intr-un imobil, in particular al sotului supravietuitor si este pe durata de 1 an de la data decesului sotului, cu conditia ca acesta sa nu se fi casatorit si sa nu aiba alt imobil in proprietate.
Dreptul de servitute - doi proprietari si doua imobile. Unul din imobile este fondul dominant si celalalt este fondul aservit. Servitutile pot fi : naturale, legale, conventionale.
Servituti naturale. Curgerea apelor este un exemplu prin care proprietarul fondului dominant poate sa ceara proprietarului fondului aservit sa nu schimbe sensul de curgere. Servitutea de trecere are o componenta materiala prin pozitia celor doua fonduri. Servitutile legale sunt prevazute si de Codul civil (deschiderea ferestrei, picatura streasinii, pomii plantati la 2 m de vecin). Servituti conventionale - se creeaza o servitute prin conventia partilor (posibilitatea de a lua apa din fantana altuia).
Caractere : 1. Este
un drept imobiliar. 2. Este un drept
perpetuu (se mentine atata timp cat exista cele doua imobile). 3. Este indivizibil (profita
intregul fond dominant si greveaza in intregime fondul aservit). Clasificare
: 1. Dupa modul de exercitare
(continue - servitutea de scurgere a apelor de ploaie sau servitutea de vedere
si necontinue - servitutea de trecere, de a lua apa din fantana, de a
paste animalele). 2. Dupa felul
in care se manifesta (aparente - o
Dreptul de superficie - dreptul de proprietate al unei persoane, numita superficiar, asupra unui teren, privitor la ridicarea unei constructii, plantatii sau alte lucrari, pe terenul altuia, cu vointa acestuia (exceptia de la lege), teren asupra caruia superficiarul are drept de folosinta. El functioneaza atat timp cat dureaza constructia. Caractere : este un drept real imobiliar, perpetuu, imprescriptibil extinctiv. Constituirea sau dobandirea dreptului de superficie se face prin titlu (act juridic care poate fi conventie, testament sau act de concesiune), uzucapiune sau direct prin lege.
POSESIA. Ca institutie a dreptului civil nu este expresia unui drept, ci o
stare de fapt si nu este aceeasi cu cea de drept deplin de proprietate. Posesorul
nu este titular al unui drept, el poseda in fapt un bun. Elemente
constitutive : material - corpus si psihologic, intentional - animus. Pentru
a putea fi ocrotita si utila posesia trebuie sa intruneasca
urmatoarele calitati : sa fie exercitata cu nume de
proprietar, pasnica (linistita), continua (continuitatea este in
functie de bunul posedat), nu trebuie sa fie intrerupta (perioade de
timp cand nu se exercita), sa fie neechivoca (sa se
faca in nume de proprietar, desi nu este posesor ca detentor precar). Un
exemplu de detentor precar este chiriasul. Posesia o exercita pentru
proprietar. Viciile posesiei : discontinuitatea, violenta, clandestinitatea,
echivocul. La posesia publica viciul de posesie clandestina este
clandestinitatea posesiei. Priveste toata lumea, fata de orice
persoana si este temporar. Inversul calitatii de pasnica este
violenta. Viciul la calitatea de continuitate este discontinuitatea, iar la
neintrerupa este cea intrerupta. La intrerupere efectul este mai
sever si la intreruperea posesiei incepe sa curga alt termen de
posesie. Efectele posesiei : dobandirea dreptului de proprietate de
catre posesor prin implinirea termenului de prescriptie achizitiva (dupa
30 de ani de posesie utila devine proprietar). Termenul de prescriptie se calculeaza
din prima zi a posesiei si inclusiv ultima zi a acesteia. Mai poate exista
uzucapiunea prescurtata de la 10 la 20 de ani daca posesorul are just
titlu si are buna-credinta. Justul titlu este un act nevalabil si atunci
termenul de prescriptie achizitiva este de 10 ani (daca
adevaratul proprietar isi are domiciliul in raza de competenta a
unitatii teritoriale) si de 20 ani (daca adevaratul proprietar
isi are domiciliul in afara razei de competenta a unitatii
teritoriale). Posesorul de buna-credinta are dreptul sa
culeaga fructele. Dovedirea dreptului originar asupra proprietatii.
Moduri generale de dobandire a dreptului de proprietate si a celorlalte
drepturi reale : contractul sau conventia translativa sau
constitutiva de drepturi reale, succesiunea legala, succesiunea
testamentara, uzucapiunea (prescriptia achizitiva), accesiunea,
posesia de buna-credinta a bunurilor mobile, dobandirea fructelor de
catre posesorul de buna-credinta a bunului frugifer, traditiunea
si ocupatiunea. Clasificare : 1.
Dupa intinderea dobandirii : moduri de dobandire universala sau cu
titlu universal (se dobandeste o intreaga universalitate sau o fractiune
dintr-o universalitate - in cazul unei succesiuni legale, cu unul sau mai multi
mostenitori cu vocatie universala) si moduri de dobandire particulara
(actele sau faptele juridice prin care se dobandeste dreptul de proprietate
asupra unui bun sau unor bunuri determinate, parte in individualitatea lor -
contractul, uzucapiunea, accesiunea, legatul cu titlu particular). 2. Dupa caracterul dobandirii :
moduri de dobandire cu titlu oneros (o persoana dobandeste dreptul de
proprietate numai daca se obliga sa plateasca
instrainatorului un echivalent, de cele mai multe ori in bani -
contractele cu titlu oneros, respectiv vanzarea-cumpararea, schimbul,
renta viagera, accesiunea) si cu titlu gratuit a dreptului de proprietate
(dobanditorul se imbogateste, nefiind obligat
UZUCAPIUNEA (Prescriptia achizitiva) - nasterea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea lui de catre o persoana in conditiile si temeiul prevazut de lege. Uzucapiunea in sistemul Codului civil : uzucapiunea de 30 de ani, de la 10 pana la 20 de ani si uzucapiunea de 10 sau 20 de ani. Intreruperea cursului uzucapiunii : civila si naturala. Suspendarea. Renuntarea la prescriptia achizitiva : expresa sau tacita.
CONVENTIA (Contractul) - mod de dobandire a dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale Contractul - modul de vointa realizat intre doua sau mai multe persoane cu intentia de a produce efecte juridice. Accesiunea (incorporatiunea) - incorporarea sau unirea unui bun cu alt bun, fiecare avand proprietari diferiti. Accesiunea imobiliara naturala - unirea sau incorporarea a doua bunuri avand proprietari diferiti, fara interventia omului (aluviunea, avulsiunea, insulele si prundisurile, accesiunea animalelor salbatice si accesiunea albiei parasite). Ocupatiunea, aluviunea sau avulsiunea sunt moduri originare. Accesiunea imobiliara artificiala - se realizeaza prin interventia si activitatea omului (accesiunea constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari facute de un proprietar pe terenul sau cu materialele aflate in proprietatea altei persoane si accesiunea constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari facute de o persoana cu materialele sale pe un teren aflat in proprietatea altuia). Ori de cate ori proprietarul terenului invoca accesiunea, el devine proprietar al constructiei, plantatiei sau lucrarii respective, avand obligatia de a-l despagubi pe constructor (art. 494 C. civ.). Accesiunea mobiliara - unirea a doua bunuri mobile care apartin la proprietari diferiti si confectionarea sau obtinerea unui bun de catre o persoana, prin munca sa, folosind materialele altuia (adjunctiunea - o piatra pretioasa si inelul in care este fixata, tabloul si rama in care este incadrat, specificatiunea - un croitor confectioneaza un costum dintr-o stofa proprietatea altuia, confuziunea sau amestecul - doua metale topite impreuna, amestecul a doua lichide).
Apararea dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale actiunile petitorii (actiunea in revendicare, actiunea in prestatie tabulara, actiunea in granituire, actiunea negatorie, actiunea confesorie) si actiunile posesorii (actiuni imobiliare). Actiunea in revendicare (cererea bunurilor) este actiunea reala (poate fi introdusa impotriva oricarei persoane care incalca dreptul de proprietate, adica actiunea unui proprietar neposesor impotriva unui posesor neproprietar), petitorie (prin ea se pune in discutie, intr-un proces, insasi existenta dreptului de proprietate al reclamantului), imprescriptibila (poate fi introdusa impotriva oricui), cea mai importanta pentru apararea dreptului de proprietate (oricat timp nu este exercitata actiunea nu se stinge decat odata cu stingerea insusi a dreptului de proprietate pe care-l insoteste si il apara).
Revendicarea bunurilor imobile 1. Actiunea in revendicare are caracter imprescriptibil (se stinge numai odata cu stingerea dreptului de proprietate. Desi imprescriptibila extinctiv actiunea poate fi paralizata daca posesorul actual a dobandit proprietatea prin uzucapiune). 2. Proba dreptului de proprietate este in sarcina reclamantului care pretinde ca este proprietarul imobilului in litigiu (in Codul civil singura dovada deplina a dreptului de proprietate imobiliara este dobandirea prin uzucapiune. Exceptia este cand imobilul a fost obtinut prin licitatie publica si atunci in cadrul actiunii de urmarire silita, orice actiune introdusa se prescrie in termen de 5 ani calculati de la punerea in executare a ordonantei de adjudecare). Actiunea in complangere (cu dovada posesiei de cel putin 1 an) si actiunea de reintegranda (in cazul deposedarii cu violenta). Actiunile cu temeiul juridic in contracte (pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale). Actiunea poate fi introdusa numai de proprietar si el trebuie sa faca dovada titlului de proprietate. Daca actul emana de la aceeasi persoana, valabil este primul act. Proba cu inscrisuri este foarte dificila (diabolica). Daca nici una din parti nu poate dovedi proprietatea bunului, posesia ramane la acela care o are cel mai bine caracterizata.
Revendicarea bunurilor mobile : 1. De la posesorul de rea-credinta, de la un hot sau de la un gasitor (este imprescriptibila). 2. De la posesorul de buna-credinta. 3. De la un posesor de buna-credinta care le-a dobandit de la un hot sau gasitor (revendicarea se poate face in curs de 3 ani din momentul sustragerii sau pierderii bunului). Cumparatorul de buna-credinta este aparat.
Publicitatea imobiliara. Dreptul de proprietate asupra imobilelor beneficiaza de un sistem de publicitate pentru ca drepturile sa fie opozabile tertilor. Cartile funciare si Registrele de transcriptii si inscriptii - Legea nr. 7/1996 (regimul de carte funciara) aplicabil la incheierea actiunii cadastrale pe fiecare imobil. Problema noilor carti funciare este ca nu s-a pastrat cea mai importanta parte si anume, aceea de a fi constitutiva de drept. In cartile funciare se inscriu imobilele cu vecinatati, garantii imobiliare etc.
TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR. Obligatia - raportul juridic care consta in dreptul subiectului activ numit creditor de a pretinde subiectului pasiv numit debitor sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub constrangerea de stat in caz de neexecutare de bunavoie. Clasificarea obligatiilor : 1. Dupa izvoare : care izvorasc din actul juridic bilateral (contract), care izvorasc din actul juridic unilateral, din fapta ilicita ca izvor de obligatie (raspunderea civila delictuala), care izvorasc din gestiunea de a face, din plata lucrului nedatorat si din imbogatirea fara just temei. 2. Dupa obiect : obligatii de a da, de a face (pozitive) si de a nu face (negative). A da inseamna a constitui sau a transmite un drept real (incheierea unui contract de ipoteca). 3. Dupa rezultat : de prudenta si diligenta.
Izvoarele obligatiilor Dupa Codul civil obligatiile sunt contractul, cvasicontractul, delictul, cvasidelictul si legea. Izvoare : actul juridic ca izvor de obligatii si faptul juridic ca izvor de obligatii. Actul juridic ca izvor de obligatii - bilateral si unilateral. Faptul juridic ca izvor de obligatii - licit ca izvor de obligatii si ilicit ca izvor de obligatii (raspunderea civila delictuala). Actul juridic bilateral - acordul de vointa al partilor pentru nasterea de obligatii civile. Contractul este acordul de vointa a doua sau mai multor parti, dat pentru nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic concret.
Clasificarea contractelor : 1. Dupa modul de formare : consensuale (incheiate prin simplul acord de vointa al partilor), solemne (pentru incheierea lor valabila se cere respectarea unei forme autentice - donatia), reale (se caracterizeaza prin aceea ca pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare a vointei partilor, ci trebuie sa aiba loc si remiterea materiala a lucrului). 2. Dupa continutul lor : sinalagmatice (bilaterale) si unilaterale. Cele sinalagmatice se caracterizeaza prin reciprocitatea obligatiilor ce revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. Contractele unilaterale dau nastere la obligatii in sarcina numai a uneia dintre parti, cealalta avand calitatea numai de creditor (contract de gaj, contract de depozit gratuit). 3. In functie de scopul urmarit de parti : contracte cu titlu oneros (fiecare parte voieste a-si procura un avantaj - contractul de vanzare-cumparare) si contracte cu titlu gratuit - de binefacere (una din parti voieste a procura fara echivalent un avantaj celeilalte - contractul de donatie). 4. Dupa modul (durata) de executare : cu executare imediata si cu executare succesiva. Spre deosebire de contractele cu executare imediata a caror executare se face intr-un singur moment, cele cu executare succesiva se executa treptat, in timp.
Incheierea contractelor - realizarea acordului de vointa a partilor asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizeaza prin intalnirea unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Oferta de a contracta este o propunere de a contracta, facuta de o persoana. Aceasta oferta se mai numeste si politicipatiune si poate fi executata cu termen sau fara termen.
Conditiile ofertei. Oferta trebuie sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. Oferta trebuie sa fie ferma, sa exprime o propunere neindoielnica pentru un angajament juridic. Trebuie sa fie neechivoca si de asemenea, trebuie sa fie precisa si completa. Forta obligatorie a ofertei. Daca este facuta cu termen, ofertantul trebuie sa o mentina in termen. Acceptarea ofertei - raspunsul in care se manifesta acordul cu oferta primita, in scris sau verbal, expres sau in mod tacit. Conditiile de acceptare : 1. Sa concorde cu oferta (sa fie conforma acesteia). 2. Sa fie neindoielnica. 3. Daca a fost adresata unei anumite persoane numai aceasta o poate accepta. 4. Acceptarea trebuie sa intervina inainte ca oferta sa devina caduca sau sa fi fost revocata.
Efectele contractului (puterea obligatorie a contractului) : stabilirea cuprinsului contractului si principiul obligativitatii contractului. Obligativitatea - facta sunt servanda. Principiile efectelor contractului : Principiul fortei obligatorii (art. 969 C. civ.) - Conventiile legal incheiate au putere de lege intre partile contractante. Contractul este obligatoriu intre parti si partile, dupa ce si-au dat acordul, nu se pot sustrage de la executarea contractului. Principiul simetriei actelor juridice - Odata ce contractul este rezultatul unui "mutuus consensu" revocarea lui trebuie sa fie rezultatul unui "mutuus disensu" - art. 962 alin. (2) C. civ. Actul ce poate fi denuntat prin vointa unilaterala a unei parti este contractul de mandat, de depozit, de inchiriere sau orice alt contract care contine o clauza de denuntare unilaterala. Principiul relativitatii efectelor contractului (art. 973 C. civ.) - Conventiile nu au efect decat intre partile contractante.
STIPULATIA PENTRU ALTUL (Contractul in folosul unei terte persoane) - contractul prin care o parte denumita stipulant dispune de cealalta parte, numita promitent, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in folosul unei terte persoane straine de contract, denumita tert beneficiar (ex. Contractul de transport de bunuri cand expeditorul convine cu transportatorul ca acesta sa predea marfa unei terte persoane, numita destinatar si care nu este parte contractanta).
SIMULATIA - exceptia de la opozabilitatea fata de terti a contractului. Principiul relativitatii efectelor contractului nu contrazice ideea opozabilitatii fata de terti a contractului, in sensul ca desi tertii nu pot fi obligati si ca regula, nu pot dobandi drepturi din contracte incheiate de alte persoane, cu atat mai putin ei trebuie sa respecte situatiile juridice create prin contract, adica nu pot sa faca abstractie de existenta ca realitate sociala a contractului si a raporturilor juridice generate de acest contract. Simulatia presupune existenta concomitenta intre aceleasi parti a doua contracte : unul public aparent, denumit contract simulat prin care se creeaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii si un alt inscris secret, denumit contrainscris, care corespunde vointei reale a partilor, iar prin acesta se anihileaza aparenta juridica creata prin actul public. Actul juridic secret trebuie sa fie incheiat inaintea actului juridic public (simulat). Actiunea in simulatie este imprescriptibila extinctiv.
Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice (bilaterale) se produc numai in aceasta materie a contractelor sinalagmatice in care partile sunt pe rand si debitor si creditor si ele sunt : 1. Exceptia de neexecutare a contractului. 2. Rezolutiunea si rezilierea. 3. Riscul contractual. Exceptia de neexecutare este un mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractului sinalagmatic in care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si exercite propriile obligatii. Prin invocarea acestei exceptii partea care o invoca obtine fara interventia instantei judecatoresti o suspendare a exercitarii propriilor obligatii pana in momentul in care cealalta parte isi va indeplini obligatiile ce-i revin. Rezolutiunea - sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia avuta anterior incheierii contractului. Poate fi judiciara (legala) si conventionala (clauzele la contract se numesc pacte comisorii si sunt de 4 tipuri). Art. 1021 C. civ. - Rezolutiunea nu opereaza de drept. Partea indreptatita trebuie sa se adreseze instantei judecatoresti cu actiune in rezolutiune. Rezilierea consta in desfacerea unui contract numai pentru viitor, in timp ce rezolutiunea se aplica si pentru trecut. Ea intervine in cazul unei neexecutari culpabile, are ca fundament reciprocitatea si interdependenta obligatiilor nascute din contractul sinalagmatic si poate fi judiciara (legala) sau conventionala. Riscul contractual apare ca o consecinta a neexecutarii contractului sinalagmatic ca urmare a imposibilitatii fortuite, deci a unei cauze independente de orice culpa a vreuneia din parti. Riscul contractual este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat (art. 1423 C. civ. - Pentru inchiriere, daca in timpul locatiunii lucrul inchiriat piere in totalitate, prin caz fortuit, contractul se considera de drept desfacut. Inchirietorul nu va avea dreptul sa pretinda chiria de la chirias, el este debitor al unei obligatii imposibil de executat. Riscul contractului capata o solutie specifica in cazul in care este vorba de un contract sinalagmatic translativ de proprietate privind un bun cert. Regula consacrata in legislatie este aceea ca in cazul contractelor translative de proprietate riscul contractului il suporta acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia.
Faptul juridic ca izvor de obligatie : licit si ilicit.
Fapta juridica licita : gestiunea in afaceri (art. 987 - 991 C. civ.), plata lucrului nedatorat (art. 992 - 997 C. civ.), imbogatirea fara just temei. Gestiunea intereselor altei persoane consta in aceea ca o persoana intervine prin fapta sa voluntara si unilaterala si savarseste acte materiale sau juridice in interesul altei persoane, fara a fi primit mandat din partea acesteia din urma. Persoana care intervine prin fapta sa voluntara se numeste gerant, iar persoana pentru care se actioneaza se numeste gerat. Conditiile gestiunii de afaceri - acte materiale (repararea unui bun) sau acte juridice (plata unui impozit). Actele pot fi de conservare sau de administrare. Utilitate - gestiunea trebuie sa fie utila (folositoare), prin savarsirea ei de cele mai multe ori se evita o pierdere patrimoniala. Atitudinea partilor fata de actele de gestiune - geratul trebuie sa fie complet strain de operatia pe care gerantul o savarseste in interesul sau. Obligatiile gerantului : 1. De a continua gestiunea inceputa pana ce geratul sau mostenitorii sai vor fi in masura sa o preia. 2. In efectuarea actelor de gestiune trebuie sa depuna diligenta unui bun de proprietate. 3. De a da socoteala geratului cu privire la operatiunile efectuate. 4. Gerantul poate incheia acte cu terte persoane in interesul geratului. Obligatiile geratului : 1. Va fi obligat a indemniza pe gerant pentru toate cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut. 2. Daca gerantul a incheiat diferite acte cu tertii, geratul va fi tinut sa exercite toate operatiile fata de terti.
Plata lucrului nedatorat - executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia. Cel care a facut o astfel de plata se numeste solvens, iar cel care a primit-o, accipiens. Conditiile platii nedatorate : 1. Prestatia pe care solvens a exercitat-o trebuie sa fi avut semnificatia operatiei juridice a unei plati, sa fi fost facuta cu titlu de plata (solutio). 2. Datoria in vederea careia s-a facut plata sa nu existe din punct de vedere juridic in raporturile dintre solvens si accipiens. Datoria se mai numeste "in debitum". 3. Plata sa fi fost facuta din eroare.
Imbogatirea fara justa cauza - faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naste obligatia pentru cel care isi vede marit patrimoniul sau, de a restitui in limita maririi, catre cel care si-a diminuat patrimoniul.
Fapta ilicita - orice fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane. Deci, prin fapta ilicita intelegem fie o fapta licita, fie ilicita, adica neindeplinirea unei activitati ori evaluarea unei masuri atunci cand aceasta activitate sau masura trebuie, potrivit legii, sa fie intreprinsa de o anumita persoana. Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei cauzatoare de prejudicii : 1. Legitima aparare. 2. Starea de necesitate. 3. Indeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege si a ordinului superiorului. 4. Exercitarea unui drept subiectiv. 5. Consimtamantul victimei.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu - acea fapta ilicita care a provocat prejudiciul exprimata prin legatura de cauzalitate (art. 998 - 999 C. civ.). Criterii : sistemul echivalentei conditiilor (teoria conditiei sine qua non), sistemul cauzei proxime, sistemul cauzei adecvate (teoria cauzei tipice), sistemul cauzalitatii necesare, sistemul indivizibilitatii cauzei cu conditiile.
Vinovatia (culpa) - avem in vedere latura subiectiva a faptei si anume : atitudinea subiectiva pe care autorul ei a avut-o fata de fapta si de urmarile acesteia la momentul savarsirii. Factori : intelectiv (de constiinta) si volitiv. Este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, adica autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o, sa fi actionat deci cu vinovatie. Formele vinovatiei : intentia (directa si indirecta) si culpa (imprudenta si neglijenta). Capacitatea delictuala (discernamantul) este o cerinta a existentei vinovatiei. Situatii : 1. Situatia minorilor. 2. Situatia persoanelor lipsite de discernamant care nu erau puse sub interdictie la data savarsirii faptei. 3. Situatia persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca. Cauzele care inlatura vinovatia : fapta exclusiva a victimei, fapta exclusiva a unui tert pentru care autorul nu este tinut sa raspunda, cazul fortuit, forta majora.
FAPTA ILICITA
Raspunderea pentru fapta proprie. Potrivit art. 998 C. civ. orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudicii obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat, a-l repara. Art. 999 C. civ. - omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa. Elementele : 1. Prejudiciul. 2. Fapta ilicita. 3. Raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita. 4. Vinovatia celui care a creat prejudiciul. Prejudiciul ca element esential al raspunderii delictuale consta in rezultatul, in efectul negativ suferit de o persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsite de o alta persoana sau ca urmare a unei "fapte" a unui animal sau lucru, pentru care este tinuta a raspunde o anumita persoana. Prejudiciul : patrimonial (evaluabil in bani) si moral (nu este susceptibil de evaluare baneasca). Criteriile de acoperire a prejudiciului moral nu sunt stabilite prin lege. Repararea prejudiciului. Nimic nu impiedica victima si pe autorul prejudiciului sa convina prin buna invoiala asupra intinderilor despagubirilor si modalitatilor de reparare a prejudiciului. Principiul repararii in natura. Repararea, in principiu, trebuie sa se faca in natura. Daca nu este posibila, repararea se face prin echivalent sub forma acordarii de despagubiri sau daune. Repararea prin echivalent se poate asigura fie prin acordarea unei sume globale, fie prin stabilirea unor prestatii periodice succesive cu caracter viager sau temporar. Principiul repararii integrale. Autorul prejudiciului este obligat sa acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar si beneficiul nerealizat de victima (lugum cessans).
Raspunderea pentru fapta altei persoane : 1. Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor minori. 2. Raspunderea profesorilor si institutorilor pentru prejudiciile cauzate de elevi si ucenici. 3. Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor. Atat la parinti, cat si la profesori fapta este din culpa. La comitenti nu mai intervine ideea de culpa. Criteriile pentru stabilirea vinovatiei : subiectiv si obiectiv (dinamic si variabil).
Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor minori (art. 1000 C. civ.) - Tatal si mama (dupa moartea barbatului), sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii. Raspunderea parintilor trebuie sa fie intemeiata atat pe neindeplinirea ori indeplinirea necorespunzatoare a indatoririi de supraveghere, cat si a obligatiei de crestere a copilului minor.
Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a mestesugarilor pentru fapta ucenicilor (art. 1000 alin. 4 C. civ.) - Institutorii si artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor in tot timpul ce se gasesc sub a lor privighere. Art. 1000 alin. (5) C. civ. - Ei se pot apara de raspundere daca probeaza ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil. Aceasta raspundere se fundamenteaza pe culpa din supraveghere.
Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor (art. 1000 alin. 3 C. civ.) - Comitentii raspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat. Comitentul are o actiune in regres pentru recuperarea prejudiciului. Ex. contractul individual de munca, contractul de mandat si contractul de antrepriza.
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, de edificii si de lucruri in general
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale (art. 1001 C. civ.) - Proprietarul unui animal sau acela care se serveste de dansul in cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau ca animalul se afla in paza sa sau ca a scapat. In ceea ce priveste persoanele care sunt tinute a raspunde, principiul este ca raspunderea pentru animal incumba persoanei care la momentul producerii prejudiciului avea paza juridica a animalului. Paza juridica decurge ca regula din dreptul pe care-l are o persoana de a se folosi de animalul respectiv, care implica prerogativa de comanda, de directie si supraveghere asupra animalului. Raspunderea se fundamenteaza pe ideea de risc si anume : cel care trage foloasele unei activitati trebuie sa suporte si consecintele pagubitoare ale activitatii respective. La aceasta fundamentare se adauga si ideea de garantie in sensul de garantie a comportamentului general, a defectelor de comportament ale animalului respectiv. Conditiile pentru angajarea raspunderii : victima prejudiciului trebuie sa faca dovada ca prejudiciul a fost cauzat de catre animal si ca la data cauzarii prejudiciului animalul se afla in paza juridica a persoanei de la care se pretinde plata despagubirilor.
Raspunderea pentru ruina edificiului (art. 1002 C. civ.) - Proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cand ruina este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie. Edificiul - orice lucrare realizata de om prin folosirea unor materiale care se incorporeaza solului, devenind in acest fel prin asezarea sa durabila un imobil prin natura sa. Prin ruina edificiului se intelege nu numai daramarea completa, dar si orice dezagregare a materialului din care este construit, care prin cadere provoaca un prejudiciu unei alte persoane. Conditii : victima trebuie sa dovedeasca pe langa existenta prejudiciului si raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului si prejudiciu, dar si faptul ca ruina edificiului a fost cauzata de lipsa de intretinere si nu de un viciu de constructie.
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general (art. 1000 alin. 1 C. civ.) - Suntem de asemenea, responsabili de prejudiciul cauzat pentru fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra. Efectele obligatiilor : executarea directa in natura a obligatiilor si executarea indirecta a obligatiilor sau executarea prin echivalent. Executarea directa in natura a obligatiei inseamna executarea prestatiei insasi la care s-a obligat debitorul si nu plata unui echivalent banesc in locul acesteia. Executarea obligatiei se face de debitor de bunavoie prin plata (executarea in natura voluntara a obligatiei). Conditiile platii. Cine poate face plata ? Principiul general este ca oricine poate face plata. De regula, plata o face debitorul, dar o poate face si debitorul solidar. De asemenea, mai poate face plata si fidejusorul (cel care a garantat executarea obligatiei) si aceasta se numeste fidejusiune. Fidejusorului ii ramane un drept de regres impotriva debitorului. Cui se poate face plata ? (art. 1096 C. civ.) - Plata trebuie sa se faca creditorului sau imputernicitului sau sau aceluia ce este autorizat de justitie si de lege sa primeasca pentru creditor. Obiectul platii. Plata trebuie sa conste in executarea intocmai a obligatiei asumate. Cel obligat va trebui sa plateasca exact cat datoreaza.
Principiul indivizibilitatii platii Cel care face plata trebuie sa plateasca in intregime. Deci, obligatia nu este divizibila. Locul platii - Potrivit art. 1104 C. civ. plata trebuie sa fie efectuata la locul convenit de parti. Daca partile nu au stabilit locul platii, Codul civil prevede ca ea sa se efectueze la domiciliul debitorului. In acest caz plata este cherabila. Daca partile au convenit ca plata sa se faca la domiciliul creditorului, plata este portabila. Dovada platii. Plata are drept efect liberarea debitorului de obligatia asumata. In aceste conditii se pune problema cine trebuie sa faca proba platii. Art. 1169 C. civ. consacra un principiu in materia de baza - cel ce face o propunere inaintea dovezii trebuie sa o dovedeasca. Daca debitorul sustine ca nu a facut plata, de asemenea, trebuie sa dovedeasca. Daca creditorul refuza plata - oferta reala urmata de consemnatiuni (art. 1114 - 1121 C. civ.).
Executarea indirecta a obligatiei (prin echivalent) inseamna dreptul creditorului de a pretinde si obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutarii, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei asumate. Despagubirile (daune interese) : 1. Despagubiri sau daune interese moratorii care reprezinta echivalentul prejudiciului pe care creditorul il sufera ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei. 2. Daune interese sau despagubiri compensatorii care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei. Diferenta dintre acestea este aceea ca la cele moratorii se cumuleaza cu executarea in natura.
Evaluarea despagubirilor daune interese. Stabilirea se face in urmatoarele moduri : 1. Pe cale judecatoreasca - evaluare judiciara. 2. Prin lege - evaluare legala. 3. Prin conventia partilor - evaluare conventionala. Clauza penala - acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau.
