Ocrotirea parinteasca

OCROTIREA PARINTEASCA

1. Notiune

Ocrotirea parinteasca reprezinta mijlocul juridic de protectie al minorului in cadrul caruia drepturile si indatoririle cu privire la persoana si bunurile acestuia se exercita si, dupa caz, se indeplinesc de catre parintii sai[1].

Termenul "parinti' desemneaza atat parintii naturali (firesti, de sange), cat si parintii adoptivi.

2. Principii

Aceste principii sunt prevazute in Codul familiei si, respectiv, in Legea nr. 272/2004.

2.1. Principii consacrate de Codul familiei

1) Principiul exercitarii drepturilor parintesti numai in interesul copiilor - art.97 alin.2 din Codul familiei;

2) principiul egalitatii parintilor in privinta drepturilor si indatoririlor fata de copiii minori - art.97 alin.1 teza intai din Codul familiei;

3) principiul asimilarii depline a conditiei juridice a copilului din afara casatoriei cu aceea a copilului din casatorie, precum si a conditiei juridice a copilului adoptat cu aceea a copilului firesc - art.97 alin.1 teza a ll-a si art.63 din Codul familiei;

4) principiul independentei patrimoniale dintre parinti si copil, in sensul ca parintii nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintilor cu exceptia dreptului la intretinere si la mostenire - art.106 din Codul familiei);

5) principiul realizarii ocrotirii parintesti sub indrumarea si controlul efectiv si permanent al autoritatii tutelare - art.108 din Codul familiei.

2.2. Principii consacrate de Legea nr. 272/2004

Aceste principii privesc respectarea si garantarea drepturilor copilului in general, nu numai in raport de parintii sai. Ele sunt urmatoarele:

1)      principiul respectarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al copilului.

2)      principiul egalitati sanselor si nediscriminari[2];

3)      principiul responsabilizarii parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;

4)      principiul primordialitatii responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului;

5)      principiul descentralizarii serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala siparteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate;

6)      principiul asigurarii unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;

7)      principiul respectarii demnitatii copilului;

8)      principiul ascultarii opiniei copilului si luarii in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate;

9)      principiul asigurarii stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei masuri de protectie;

10)   principiul celeritatii in luarea oricarei decizii cu privire la copil,

11)   principiul asigurarii protectiei copilului impotriva abuzului si
exploatarii,

12)   principiul interpretarii fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului

in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie.

3. Drepturile si indatoririle parintesti[3]

Ocrotirea parinteasca are doua laturi, si anume:

1)    latura personala, care vizeaza ocrotirea persoanei copilului;

2)    latura patrimoniala, care priveste:

- administrarea bunurilor si reprezentarea minorului sub 14 ani in actele juridice;

- incuviintarea actelor juridice ale minorului ce are capacitate de exercitiu restransa.

3.1. Drepturi si indatoriri parintesti referitoare la persoana minorului

3.1.1. Dreptul si indatorirea de a ingriji, creste si educa minorul

Pentru parinti, ingrijirea, cresterea si educarea copilului reprezinta un drept si, in acelasi timp, o indatorire fundamentala.⁶⁹²⁾

Pentru copil, dreptul de a fi ingrijit, crescut si educat de catre parintii sai este prevazut expres de art.8 alin.2 din Legea nr.272/2004, constituind o componenta a identitatii acestuia.

Parintii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei care urmeaza sa fie data copiilor lor si au obligatia sa inscrie copilul la scoala si sa asigure frecventarea cu regularitate de catre acesta a cursurilor scolare.

Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.

In legatura cu mediul familial, actul normativ mentionat mai sus prevede o serie de drepturi ale copilului care, pentru parinti, sunt indatoriri privind cresterea copilului.

Astfel:

a) Dreptul de a creste alaturi de parinti

Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.

Parintii au obligatia sa asigure copilului, de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor prevazute in Legea nr. 272/2004.

Parintii copilului au dreptul sa primeasca informatiile si asistenta de specialitate necesare in vederea ingrijirii, cresterii si educarii acestuia.

b)   Dreptul de a fi crescut de ambii parinti

Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.

c)    Dreptul de a fi crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa
fizica, mentala, spirituala, morala si sociala

Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, in acest scop parintii sunt obligati:

1)  sa supravegheze copilul;

2)  sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si
demnitatea;

3)  sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea
afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;

4)  sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor
copilului lor;

5)  sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita
atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.

d)   Dreptul de a nu fi separat de parinti

Copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

3.1.2. Dreptul de a stabili locuinta minorului

Potrivit art.100 alin.1 din Codul familiei: "Copilul minor locuieste la parintii sai'.

In situatia in care parintii nu locuiesc impreuna, ei vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.

Daca parintii nu se inteleg in privinta locuintei copilului, va decide instanta judecatoreasca, dupa ascultarea autoritatii tutelare si a copilului care a implinit varsta de 10 ani. Poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca instanta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei. La luarea hotararii instanta va tine seama de interesul superior al copilului.

Cu incuviintarea autoritatii tutelare, minorul care a implinit varsta de 14 ani poate avea o locuinta separata de cea a parintilor sai, impusa de desavarsirea invataturii ori pregatirii profesionale .

3.1.3. Dreptul de a cere inapoierea copilului de la orice persoana care
il tine fara drept

In conformitate cu dispozitiile art.103 alin.1 din Codul familiei, parintii au dreptul sa ceara, inclusiv pe cale judecatoreasca, inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept.

Pentru solutionarea cererii, instanta de judecata va administra probele propuse de parti si va asculta copilul, daca a implinit varsta de 10 ani. Este posibila si audierea copilului sub varsta 10 ani, daca instanta apreciaza ca este necesar pentru rezolvarea cauzei.

Cererea se va respinge daca instanta apreciaza ca inapoierea este contrara intereselor copilului.

3.1.4. Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si de a veghea la
cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia

Problema exercitarii acestui drept se pune in cazul parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul. Astfel de situatii apar, de exemplu: la divort, in cazul constatarii nulitatii sau anularii casatoriei, in cazul stabilirii filiatiei din afara casatoriei, in cazul decaderii din drepturile parintesti, etc.

Atunci cand parintele este impiedicat sa-si exercite acest drept, el se poate adresa instantei de judecata, care va stabili, prin hotarare, modalitatile concrete de exercitare a dreptului mentionat mai sus, tinand seama de interesul superior al copilului.

Legaturile personale cu minorul se pot realiza prin:

1)  intalniri ale parintelui cu minorul;

2)  vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

3)  gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parinte;

4)  corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;

5)  transmiterea de informatii copilului cu privire la parinte;

6)  transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente,
evaluari medicale sau scolare, catre parinte.

Transmiterea informatiilor mentionate mai sus se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum si a dispozitiilor speciale vizand confidentialitatea si transmiterea informatiilor cu caracter personal.

3.1.5. Dreptul de a consimti la adoptia copilului sau

Potrivit art.11 alin.1 lit. a) teza intai din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, consimtamantul parintilor firesti este o conditie de fond pentru incuviintarea adoptiei.

In mod exceptional, daca parintii firesti refuza in mod abuziv sa consimta la adoptia copilului, instanta judecatoreasca poate incuviinta adoptia, daca aceasta masura este in interesul superior al copilului.

3.1.6. Dreptul si indatorirea de a intretine copilul

Obligatia de intretinere a parintilor fata de copiii minori are un caracter complex, referindu-se nu numai la cheltuielile de locuinta, imbracaminte, hrana, medicamente, etc, ci si la cele privind cresterea, educarea si pregatirea profesionala a copilului.

3.1.7. Dreptul si indatorirea de a-l reprezenta pe minor ori, dupa caz,
de a-i incuviinta actele juridice

Acest drept (si, respectiv, aceasta indatorire) se refera atat la latura personala, cat si la cea patrimoniala[4].

Pana la varsta de 14 ani minorul va fi reprezentat in actele juridice de parintii sai, iar dupa aceasta varsta, pana la majorat, este necesara doar incuviintarea prealabila a parintilor.

In cazul actelor de dispozitie este necesara si incuviintarea autoritatii tutelare.

Cand apar interese contrare intre parinti si minor, la fel ca si la tutela, se va numi un curator, care sa-l reprezinte ori, dupa caz, sa-l asiste pe minor la incheierea actelor juridice.

3.2. Drepturi si indatoriri parintesti referitoare la bunurile minorului

3.2.1. Dreptul si indatorirea de a administra bunurile minorului

Potrivit art.105 alin.1 teza intai din Codul familiei, parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului minor.

Termenul de "administrare' este utilizat de legiuitor in sens larg[5], incluzand actele de administrare propriu-zise, actele de conservare si -uneori -chiar acte de dispozitie.

In cazul minorului mai mic de 14 ani, parintii pot incheia, in numele acestuia, urmatoarele categorii de acte:

1)  acte de conservare (ca, de exemplu cele necesare pentru dobandirea unui drept sau pentru evitarea stingerii lui si care comporta cheltuieli reduse, raportate la valoarea dreptului astfel conservat)[6];

2)  acte de administrare propriu-zise (cum sunt cele destinate sa permita folosirea unui bun sau intrebuintarea veniturilor pe care le produce bunul sau a sumelor la care are dreptul minorul);

3)  acte de dispozitie. In cadrul acestei categorii, deosebim doua sub-categorii. Astfel, pentru unele acte, ca de exemplu: instrainarea sau gajul bunurilor minorului, renuntarea la drepturile patrimoniale ale acestuia; actele care depasesc dreptul de administrare; plata creantelor pe care le au fata de minor, tutorele, sotul, rudele in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, ori a creantelor pe care le au fata de minor parintii sai, ori fratii si surorile lor - este necesara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare. Pentru alte acte (cum ar fi: instrainarea bunurilor supuse pieirii sau stricaciunii, precum si a celor nefolositoare, pana la o anumita valoare) nu este necesara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare.

Sanctiunea care intervine in cazul incheierii unui act juridic fara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare - atunci cand aceasta conditie trebuie indeplinita - este nulitatea relativa.

Parintilor le este interzis sa incheie acte juridice de natura sa pericliteze interesele minorului ori acte considerate de lege ca deosebit de pagubitoare sau de grave pentru minor.

In cazul minorului intre 14 si 18 ani, intrucat acesta are capacitate restransa de exercitiu, isi exercita singur drepturile si isi indeplineste tot astfel obligatiile civile, cu incuviintarea prealabila a parintilor sau dupa caz, a tutorelui.

Aceasta incuviintare nu este necesara in cazul actelor de conservare, precum si a celor de administrare a patrimoniului care nu-i sunt lezionare.

Cand este vorba de acte pentru care inclusiv parintii aveau nevoie de incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, si minorul de peste 14 ani trebuie sa se supuna acestei cerinte.

Daca exista interese contrare intre minor si parinti, se va desemna un curator, pentru a-l asista pe minor la incheierea actului juridic.

3.2.2. Dreptul si indatorirea de a-l reprezenta pe minor ori, dupa caz, de a-i incuviinta actele juridice

Dupa cum s-a aratat mai sus, reprezentarea sau, dupa caz, incuviintarea actelor priveste atat latura personala, cat si cea patrimoniala a ocrotirii parintesti, mentinandu-se cele expuse mai sus.

4. Exercitarea ocrotirii parintesti

4.1. Scop

Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.

4.2. Forme

Ca regula, ocrotirea parinteasca se exercita de catre ambii parinti[7]. Cu titlu de exceptie, ocrotirea parinteasca se exercita de catre un singur parinte cand celalalt este mort, decazut din drepturi parintesti, pus sub interdictie ori se afla in neputinta de a-si manifesta vointa[8].

De asemenea, in anumite situatii exista particularitatijn privinta exercitarii ocrotirii parintesti.

4. 3. Exercitarea ocrotirii parintesti de catre ambii parinti

Ca expresie a egalitatii in drepturi intre barbat si femeie, masurile de ocrotire a copilului se iau de comun acord de catre ambii parinti.

In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea parintilor, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.

4.4. Exercitarea ocrotirii parintesti de catre un singur parinte

4.4.1. Moartea unuia dintre parinti

In mod obiectiv, in cazul mortii fizic constatate sau, dupa caz, declarata prin hotarare judecatoreasca a unui parinte ocrotirea parinteasca se va exercita de catre parintele supravietuitor.

Daca parintele declarat mort prin hotarare judecatoreasca reapare si obtine anularea hotararii declarative de moarte, el isi recapata drepturile si indatoririle parintesti.

4.4.2. Decaderea unui parinte din drepturile parintesti

Daca dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, mentala sau sociala a copilului este primejduita, serviciul public de asistenta sociala va sesiza directia generala de asistenta sociala si protectia copilului. Aceasta din urma poate sesiza instanta judecatoreasca pentru a dispune decaderea, totala sau partiala, a parintilor ori a unuia dintre ei din exercitiul drepturilor parintesti.

Daca instanta de judecata a dispus decaderea totala a unuia dintre parinti din exercitiul drepturilor parintesti, celalalt parinte va exercita singur ocrotirea parinteasca.

Decaderea din drepturile parintesti nu stinge drepturile copilului fata de parintele respectiv, astfel ca obligatiile parintesti corelative acestor drepturi subzista[9].

In acest sens, de pilda, art.110 din Codul familiei prevede ca decaderea din drepturile parintesti nu-l scuteste pe parintele respectiv de a-si intretine copilul.

4.4.3. Punerea sub interdictie judecatoreasca a unuia dintre parinti

Intrucat punerea sub interdictie a unei persoane are ca efect lipsirea sa de capacitatea de exercitiu si instituirea tutelei, daca respectiva persoana are calitatea de parinte, in mod firesc nu mai poate exercita ocrotirea parinteasca, fiind prezumata a nu avea discernamant, cu caracter de a continuitate.

Drept urmare, ocrotirea parinteasca va fi exercitata de celalalt parinte.

In absenta unei prevederi legale, asemanatoare celei din art. 110 din Codul familiei, este controversata chestiunea obligatiei parintelui pus sub interdictie de a-si intretine copilul minor.

In ce ne priveste, ne raliem opiniei ca parintele pus sub interdictie poate fi obligat la plata pensiei de intretinere in favoarea copilului sau, sub conditia ca mijloacele sale materiale sa depaseasca nevoile normale ale ingrijirii si vindecarii proprii[10].

4.4.4. Neputinta, din orice imprejurare, a unuia dintre parinti de a-si manifesta vointa

Art.98 alin.2 din Codul familiei nu precizeaza imprejurarile care il pun pe unul dintre parinti in neputinta de a-si manifesta vointa.

Din doctrina si practica judiciara retinem cazurile care urmeaza:

1)   Disparitia unui parinte

Indiferent daca disparitia a fost declarata prin hotarare judecatoreasca ori constituie doar o stare de fapt, parintele aflat intr-o atare situatie se afla in imposibilitatea de a exercita ocrotirea parinteasca. Asa fiind, celalalt parinte va exercita singur aceasta sarcina;

2)   Contrarietatea de interese dintre minor si unul dintre parinti

Aceasta imprejurare nu este de natura sa-l inlature pe parinte de la exercitarea tuturor drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, ci numai de la acelea care privesc actul care a prilejuit contrarietatea de interese. Si in acest caz celalalt parinte va exercita singur drepturile parintesti;

3)   Impiedicarea unui parinte de a indeplini un anumit act in interesul minorului

O asemenea situatie poate sa apara, de exemplu, in cazul bolii grave si de lunga durata a unuia dintre parinti, caz in care celalalt parinte exercita singur ocrotirea parinteasca;

4)   Privarea de libertate a unuia dintre parinti

In cazul privarii de libertate a unuia dintre parinti, fie cu titlu de masura preventiva (retinere sau arestare preventiva), fie cu titlu de sanctiune penala (detentiune pe viata, inchisoare), ocrotirea parinteasca va fi exercitata de catre celalalt parinte;

5)   Abandonarea definitiva a familiei de catre unul dintre parinti (ca, de exemplu, cand unul dintre ei paraseste tara, stabilindu-si domiciliul in strainatate) atrage exercitarea ocrotirii parintesti doar de catre celalalt parinte.

4.5. Situatii speciale privind exercitarea ocrotirii parintesti

1) daca unul dintre parinti este mort sau, dupa caz, pus sub interdictie, decazut din drepturile parintesti ori se afla in neputinta de a-si manifesta vointa, iar celalalt are varsta intre 14-18 ani, acestuia din urma ii revine sarcina ocrotirii parintesti, numai ca, daca el nu este casatorit poate exercita numai drepturile si indatoririle parintesti privitoare la persoana copilului, nu si cele referitoare la bunurile acestuia. in ce priveste bunurile copilului, se va numi un curator, in conditiile legii. Aceeasi situatie exista in cazul in care ambii parinti au sub 18 ani;

2) daca unul dintre parinti este mort sau, dupa caz/pus sub interdictie, decazut din drepturile parintesti ori se afla in neputinta de a-si manifesta vointa, iar celalalt are varsta sub 14 ani se va institui tutela;

3) daca unul dintre parinti are capacitate restransa de exercitiu, iar celalalt nu are capacitate de exercitiu, parintele care nu a implinit 14 ani poate exercita ocrotirea parinteasca, iar celalalt, avand varsta sub 18 ani, daca nu este casatorit, poate exercita numai drepturile si indatoririle referitoare la persoana copilului.

Pentru exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti privitoare la bunurile copilului se va institui curatela.

4.6. Scindarea ocrotirii parintesti

Ocrotirea parinteasca poate fi exercitata in mod inegal de catre parinti, in anumite situatii.

Pe de alta parte, ocrotirea poate fi exercitata in parte de catre parinti si in parte de catre persoana, familia sau institutia careia copilul i-a fost incredintat spre crestere si educare.

Sunt considerate situatii de divizare a ocrotirii parintesti cele analizate in cele ce urmeaza.

4.6.1. Desfacerea casatoriei parintilor

Art.42 alin.1 si 2 din Codul familiei prevede incredintarea copilului minor fie unuia dintre parinti, fie, dupa caz, unor rude ori altor persoane sau unor institutii de ocrotire.

In aceste cazuri, ocrotirea parinteasca se exercita in mod diferit. Astfel:

a) parintele caruia i s-a incredintat copilul, exercita, in privinta acestuia, ocrotirea parinteasca.

Celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu minorul si indatorirea de a veghea la cresterea, educarea si pregatirea lui profesionala.

Totodata, obligatia de intretinere ramane in sarcina ambilor parinti.

Parintele caruia nu i s-a incredintat copilul pastreaza dreptul si indatorirea de a-l creste pe acesta.

De asemenea, el are dreptul sa ceara reincredintarea minorului, are dreptul sa consimta la adoptia acestuia, precum si dreptul de a sesiza organele competente in cazul in care celalalt nu exercita in mod corespunzator ocrotirea parinteasca.

Scindarea ocrotirii parintesti ca urmare a divortului si incredintarii copilului unuia dintre parinti inceteaza in situatiile care urmeaza[11]:

1)  moartea parintelui caruia i-a fost incredintat copilul;

2)  decaderea din drepturile parintesti a parintelui caruia i-a fost incredintat
copilul;

3)  punerea sub interdictie a acelui parinte;

4)  parintele caruia i s-a incredintat copilul nu poate, din orice motive, sa-si exprime vointa.

In situatiile de mai sus, parintele caruia nu i s-a incredintat minorul redobandeste exercitiul deplin al ocrotirii parintesti, afara de cazul in care interesul superior al copilului se opune revenirii sale la acest parinte. intr-o atare ipoteza, instanta judecatoreasca va putea hotari incredintarea minorului unei alte persoane ori unei institutii de ocrotire.

b) Cand copilul a fost incredintat unor rude sau alte persoane ori unei institutii de ocrotire, ambii parinti vor avea drepturile si obligatiile analizate mai sus, aflandu-se in situatia celui caruia nu i s-a incredintat copilul.

Persoana, familia sau institutia de ocrotire dobandeste fata de copilul incredintat numai drepturile si indatoririle parintesti referitoare la persoana copilului.

Cele referitoare la bunurile copilului vor fi exercitate de catre parintele desemnat de instanta judecatoreasca.

4.6.2. Constatarea nulitatii sau anularea casatoriei parintilor

In raport de dispozitiile ari. 24 alin. (2) din Codul familiei, intrucat in caz de constatare a nulitatii sau de anulare a casatoriei se aplica, prin asemanare, dispozitiile legale din materia divortului, consideratiile ce preced isi mentin valabilitatea si in acest caz.

4.6.3. Incredintarea copilului din afara casatoriei

Daca filiatia copilului din afara casatoriei a fost stabilita fata de ambii parinti, conform legii, incredintarea copilului si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala sunt guvernate de dispozitiile legale aplicabile copilului din casatorie ai carui parinti sunt divortati.

Prin urmare, parintii din afara casatoriei sunt asimilati parintilor divortati in privinta ocrotirii minorului.

4.7. Sanctiunile aplicabile in cazul neindepiinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a ocrotirii parintesti

4.7.1. Clasificare

1. in raport de ramura de drept care le prevede, se impart in:

a) sanctiuni de drept penal[12];

b) sanctiuni de drept administrativ[13];

b)  sanctiuni de drept civil[14];

c)   sanctiuni de drept al familiei

2) Dupa criteriul laturii vizate (personala sau patrimoniala) se clasifica in:

a)    sanctiuni care intervin pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a indatoririlor cu privire la persoana copilului.

b)    sanctiuni care intervin pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a indatoririlor cu privire la bunurile copilului;

4.7.2. Sanctiunile de dreptul familiei

Dreptul familiei sanctioneaza neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a ocrotirii prin mijloace diferite, precum:

1)  incredintarea copilului (la divort, la constatarea nulitatii sau anularea casatoriei, etc.) altcuiva decat parintii sai;

2)  instituirea unor masuri de protectie speciala (plasament, plasament in regim de urgenta, supraveghere specializata);

3)  decaderea din drepturile parintesti.

4.7.3. Decaderea din drepturile parintesti

a) Notiune

Decaderea din drepturile parintesti reprezinta cea mai severa masura de dreptul familiei ce poate fi dispusa impotriva parintelui care nu exercita regula, inchisoarea si amenda. Lor li se adauga pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor parintesti si masura de siguranta a interzicerii de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata.

b)   Reglementare

Codul familiei reglementeaza decaderea din drepturile parintesti prin dispozitiile art. 109-112.

De asemenea, Legea nr. 272/2004 consacra decaderii din drepturile parintesti art. 36-38.

Ca efect al adoptarii acestui din urma act normativ socotim ca au fost modificate in mod corespunzator unele dintre dispozitiile vizate din Codul familiei.

c)   Procedura prealabila

Potrivit art.34 alin.2 din Legea nr. 272/2004, orice separare a copilului de parintii sai, precum si orice limitare a exercitiului drepturilor parintesti trebuie sa fie precedate de acordarea sistematica a serviciilor si prestatiilor prevazute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzatoare a parintilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate in baza unui plan de servicii.

Acest plan - prevede art. 35 din acelasi act normativ - se intocmeste si se pune in aplicare de catre serviciul public de asistenta sociala, organizat la nivelul municipiilor si oraselor, precum si de persoanele cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritoriala unde se afla copilul, iar in cazul municipiului Bucuresti de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul fiecarui sector, in urma evaluarii situatiei copilului si a familiei acestuia.

Planul de servicii se aproba prin dispozitia primarului si are ca obiectiv prevenirea separarii copilului de parintii sai. in acest scop, serviciul public de asistenta sociala ori, dupa caz, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul fiecarui sector al municipiului Bucuresti sprijina accesul copilului si al familiei sale la serviciile si prestatiile destinate mentinerii copilului in familie.

Daca, dupa acordarea serviciilor prevazute de acest plan, se constata ca mentinerea copilului alaturi de parintii sai nu este posibila, planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea catre directia generala de

In conformitate cu dispozitiile art. 36 din Legea nr. 272/2004, daca exista motive temeinice de a suspecta ca viata si securitatea copilului sunt primejduite in familie, reprezentantii serviciului public de asistenta sociala ori, dupa caz, ai directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze despre felul in care acestia sunt ingrijiti, despre sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala, acordand, la nevoie, indrumarile necesare.

Daca, in urma acestor vizite, se constata ca dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului este primejduita, serviciul public de asistenta sociala este obligat sa sesizeze de indata directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in vederea luarii masurilor prevazute delege.

Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze instanta judecatoreasca in situatia in care considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru decaderea, totala sau partiala, a parintilor ori a unuia dintre ei din exercitiul drepturilor parintesti.

d) Competenta si procedura decaderii din drepturile parintesti

Singura autoritate competenta sa se pronunte in aceasta materie este instanta judecatoreasca.

Sub aspect material, in prezent competenta apartine judecatoriei.

Sub aspect teritorial, este competenta instanta de la domiciliul paratului, conform art. 5 din Codul de procedura civila.

Sesizarea instantei se face de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, de autoritatea tutelara ori, dupa caz, de procuror.

Decaderea din drepturile parintesti poate fi solicitata daca este primejduita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului prin purtarea abuziva ori prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor parintesti.

Este obligatorie citarea parintilor si a autoritatii tutelare (inclusiv cand aceasta nu are calitatea de reclamant).

Sub aspect probator, pot fi administrate orice dovezi legale.

In conformitate cu dispozitiile art.130 alin.1 din Legea nr.272/2004, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului va intocmi si prezenta instantei un raport referitor la copil, care va cuprinde date privind:

1)  personalitatea, starea fizica si mentala a copilului;

2)  antecedentele sociomedicale si educationale ale copilului;

3)  conditiile in care copilul a fost crescut si in care a trait;

4)  propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidential in
care ar putea fi plasat copilul;

5)  orice alte date referitoare la cresterea si educarea copilului care pot
servi solutionarii cauzei.

Fata de dispozitiile art.24 alin.1 din Legea nr.272/2004, copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste. Drept urmare, el are dreptul de a fi ascultat, chiar cand nu a implinit varsta de 10 ani, daca instanta de judecata apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.

Avand in vedere interesul superior al copilului in cazul in care apreciaza ca este intemeiata cererea formulata, instanta dispune decaderea din drepturile parintesti.

Potrivit art.36 alin.3 din Legea nr.272/2004, decaderea poate fi totala sau partiala.

Consideram ca , in cazul decaderii partiale, instanta judecatoreasca are obligatia sa^stabileasca, prin hotararea de admitere a actiunii, drepturile care formeaza obiectul decaderii.

e) Efectele admiterii actiunii

Ca efect al admiterii actiunii, opereaza decaderea - totala sau partiala - din drepturile parintesti.

Drept urmare -in masura compatibilitatii cu situatia nou creata - se mentin obligatiile corelative drepturilor copilului, cum ar fi, de pilda, indatorirea parintelui respectiv de a da intretinere copilului.

De asemenea, parintele decazut din drepturile parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului sau.

Tot astfel, parintele decazut din drepturile parintesti - cu incuviintarea instantei judecatoresti - pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, cu exceptia cazului in care, prin asemenea legaturi, ar fi primejduite cresterea, educarea, invatatura saupregatirea profesionala a acestuia.

Sanctiunea decaderii se pronunta doar in raport de un anumit copil (anumiti copii), mentionati in cererea de chemare in judecata si, respectiv, in hotararea judecatoreasca.

Pe cale de consecinta, daca respectivul parinte are si alti copii, fata de acestia pastreaza plenitudinea drepturilor si indatoririlor parintesti.

Daca decaderea se dispune numai fata de unul dintre parinti, ocrotirea parinteasca se va exercita de catre celalalt parinte.

Cand sanctiunea decaderii se refera la ambii parinti, se va institui tutela, conform art. 113 din Codul familiei.

f) Redarea exercitiului drepturilor parintesti

Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa ia masurile necesare pentru ca parintii decazuti din drepturile parintesti sa beneficieze de asistenta specializata (inclusiv asistenta juridica gratuita, in conditiile legii) pentru cresterea capacitatii acestora de a se ocupa de copii, in vederea redobandirii exercitiului drepturilor parintesti.

Potrivit art. 112 din Codul familiei, instanta judecatoreasca va reda
parintelui decazut din drepturile parintesti exercitiul acestor drepturi, daca
au incetat imprejurarile care au dus la decadere.                 

Fata de absenta unor prevederi exprese in lege, apreciem ca, sub aspect procedural, sunt aplicabile -in virtutea principiului simetriei juridice - regulile privind luarea masurii decaderii din drepturile parintesti (analizate mai sus).