Teoria constitutiei

TEORIA CONSTITUTIEI

Notiunea de Constitutie

Din punct de vedere etimologic, termenul "constitutie" provine din substantivul latin "constitutio' care inseamna "asezare cu temei' sau "starea unui lucru'.

Constitutia a fost conceputa initial ca un ansamblu de norme juridice ce au drept scop limitarea puterilor guvernantilor si garantarea drepturilor fundamentale ale cetateanului. Sfarsitul secolului al XlX- lea si inceputul secolului al XX-lea aduc o renuntare la conceptia initiala despre constitutie. Astfel, s-a considerat ca limitarea puterii guvernantilor si garantarea drepturilor fundamentale nu mai sunt elementele indispensabile ale oricarei constitutii ci, intr-un sens material, se desemneaza prin aceasta notiune orice lege care reglementeaza organizarea politica a statului.

Elementele definitorii, de continut si de forma ale constitutiei, sunt:

1.           caracterul de lege al constitutiei - fiind o lege, constitutia contine norme juridice care exprima vointa celor care detin puterea.

2.     constitutia este legea fundamentala, trasatura ce o identifica in ansamblul legilor. Caracterul de lege fundamentala rezulta din continutul si calitatea reglementarilor. Continutul constitutiei cuprinde principiile fundamentale pentru toate domeniile vietii (politice, economice, sociale, culturale, juridice, etc). De aceea, constitutia este considerata a fi baza juridica a intregii legislatii. Totodata, reglementarile constitutionale privesc cu precadere puterea de stat, adica fenomenul cheie in orice organizare social-statala.

Continutul reglementarilor constitutionale da constitutiei caracterul de lege fundamentala, deoarece relatiile sociale ce formeaza obiectul acestor reglementari sunt relatii sociale fundamentale si care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii de stat.

3.     forta juridica suprema - ceea ce situeaza constitutia in varful ierarhiei izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii intregului drept cu dispozitiile din constitutie.

4.     forma scrisa - constitutia scrisa s-a impus din secolul al XVIII-lea, ea fiind preferata constitutiei cutumiare din mai multe motive.

5.       solemnitatea adoptarii.

6.     forma sistematica - se porneste de la ceea ce afirma Thomas Paine (1737-1808) in sensul ca "nu exista constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar'.

7.       stabilitatea constitutiei - justifica intreaga clasificare a constitutiilor in constitutii rigide si constitutii suple sau flexibile.

Definitia Constitutia este legea fundamentala a unui stat, constituita din norme juridice, investite cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii politice a poporului.

Aparitia Constitutiei

Aparitia Constitutiei reprezinta un proces desfasurat in timp, inceput cu mult inainte de revolutia burgheza, proces in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit prin adoptarea constitutiei scrise.

Reguli constitutionale au existat odata cu aparitia statelor suverane, deoarece in orice stat au existat anumite reguli de organizare si functionare a guvernarii. Meritul burgheziei venite la putere consta in faptul sistematizarii acestor reguli  (completate si adaptate ordinii si intereselor instaurate) intr-o lege scrisa, adoptata cu forme si proceduri solemne si investite cu cea mai inalta forta juridica.

Prima constitutie aparuta in lume este constitutia engleza, desi procesul de formare a acestei constitutii, inceput odata cu adoptarea in 1215 a Magnei Charta Libertatum, a continuat si dupa adoptarea primelor constitutii scrise. Prima constitutie scrisa este Constitutia americana din 1787 (Constitutia de la Philadelphia).

In Europa, prima constitutie scrisa este adoptata in Franta in 1791.

Constitutia cutumiara si Constitutia scrisa

Normele constitutionale pot fi sistematizate fie intr-un act unic fundamental, fie in mai multe acte constitutionale redactate in forma scrisa, fie intr-un sistem de norme scrise si cutumiare (nescrise) care in totalitatea lor formeaza constitutia statului.

Din aceasta perspectiva, constitutiile se divid in doua categorii si anume, in constitutii nescrise (cutumiare) si constitutii scrise.

Constitutiile cutumiare se intalnesc in Anglia, Israel si Noua Zeelanda. Ele sunt rezultatul experientei si practicii zilnice, al unor traditii, uzante, precedente, principii fundamentale cristalizate in decursul timpurilor in activitatea statala.

Incepand cu secolul al XVIII-lea, regimul constitutional cutumiar a fost considerat ca necorespunzator, deoarece  regulile cutumiare nu sunt clar definite, sunt incerte, incomplete si in al doilea rand, regulile constitutionale cutumiare sunt in continua miscare si ignora daca un fapt derogator de la cutuma era un precedent laudabil sau nu. In al treilea rand, ele nu sunt limite redutabile pentru puterile constituite, inlaturand regulile constitutionale cutumiare.

Doctrina juridica a reclamat reguli scrise, care sa fie clare, fara incertitudini, care sa fie permanente atata timp cat nu va interveni o procedura de revizuire.

Secolul al XVIII-lea impune asadar, constitutia scrisa pe considerente ca ea ofera precizie, certitudine, claritate.

Adoptarea Constitutiei

Adoptarea Constitutiei este un proces complex, cu importante semnificatii politico-juridice, proces in care se detaseaza trei elemente si anume: initiativa adoptarii constitutiei, organul competent (constituantul sau puterea constituanta) si modurile de adoptare.

1. Initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui organism statal,
politic sau social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai
inalt (organ suprem) si care este cel mai in masura sa cunoasca evolutia societatii. 
Un rol aparte poate fi exercitat de initiativa populara.

Unele constitutii prevad cine poate avea initiativa adoptarii constitutiei. Alte constitutii nu contin asemenea prevedere, aceasta rezultand din sistemul normativ privind elaborarea legilor.

2.      Prin putere constituanta se intelege organul care, beneficiind de o autoritate politica speciala, are dreptul de a adopta constitutia. Puterea constituanta originara intervine atunci cand nu exista sau nu mai exista constitutie in vigoare (state noi, revolutii), iar puterea constituanta instituita este prevazuta de constitutia in vigoare sau anterioara, atat in ce priveste organizarea, cat si functionarea ei. Ea poate modifica sau adopta o constitutie.

3.    Modurile de adoptare a constitutiei sunt:

a)   Constitutia acordata  sau charta concedata este constitutia adoptata de catre monarh ca stapan absolut care isi exercita puterea. Este constitutia considerata cea mai rudimentara. Ex: constitutia data in Franta de Ludovic al Xlll-lea in iunie 1814; Constitutia japoneza din februarie 1889;

b)    Statutul sau Constitutia plebiscitara - este o varianta mai dezvoltata a constitutiei acordate. Statutul este adoptat tot de catre seful statului, dar este ratificat prin plebiscit. Aceasta ratificare prin plebiscit nu transforma statutul intr-o constitutie democratica. Plebiscitul este o "alterare, in sensul cezarismului' a referendumului; poporul nu decide, ci accepta in conditiile in care este dificil de a face altfel. Ex: Constitutia regala din Romania din 1938.

c)    Pactul sau constitutia pact este considerat a fi un contract intre rege si popor. Poporul este reprezentat prin parlament. Pactul s-a folosit atunci cand, profitandu-se de o situatie favorabila, s-au putut impune sefului statului anumite conditii. Ex: Constitutia romana de la 1866 si cea de la 1923.

d)    Constitutia conventie - este opera unei adunari denumite conventie si exprima conventia intervenita intre toti membrii societatii. Conventia  era considerata deasupra parlamentului si avea dreptul de a stabili puterile delegate in stat si competenta puterii constituante. Fata de situatia ca poporul singur poate decide si ca el este deasupra parlamentului, procedura conventiei a fost criticata pe motivul ca Adunarea Constituanta poate hotari dupa vointa sa si poate fi in dezacord cu cel care a ales-o. Indreptarea acestei situatii s-a incercat prin adoptarea sistemului referendumului, in sensul ca dupa adoptarea ei de catre conventie, pentru a fi perfecta din punct de vedere juridic, constitutia a fost supusa ratificarii populare. Ex: Constitutia Romaniei din 1991 este o constitutie referendara (a fost adoptata prin referendum).

e) Constitutia parlamentara. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, adoptarea constitutiilor s-a realizat, de regula, de catre parlamente (mai ales in tarile din estul Europei). Ex: constitutiile romane din 1948, 1952 si 1965.

Modificarea Constitutiei

Daca revizuirea constitutiei se realizeaza dupa aceeasi procedura dupa care se modifica legile, inseamna ca ne aflam in prezenta unei constitutii suple sau flexibile.

Daca modificarea se face dupa alte reguli decat cele obisnuite pentru legile ordinare, ne aflam in fata unei constitutii rigide.

Exista prevederi in constitutie care urmaresc sa asigure stabilitatea acesteia:

a)       Constitutia Romaniei din 1991 stabileste unele domenii in care nici o initiativa de revizuire nu poate fi primita - art. 152, alin. 1 si 2.

b)     Stabilirea unei perioade de timp determinate pe parcursul careia nici o modificare a constitutiei nu poate opera. Ex: Constitutia americana din 1787 prevedea ca nici o modificare nu poate fi adusa anumitor prevederi decat dupa 21 de ani.

c)       O alta metoda folosita a fost a stabilirii unei proceduri extrem de greoaie de modificare. Ex: Constitutia romana din 1866 - art. 128; Constitutia romana din 1923 - art. 129 si 130.

d)      Interzicerea revizuirii Constitutiei pe durata starii de asediu, starii de urgenta sau in timp de razboi. Aceasta se explica prin faptul ca exercitiul suveranitatii nationale este paralizat si, prin urmare, puterea constituanta nu se poate exercita.

In consecinta, se ridica intrebarea cine poate avea initiativa revizuirii ?

Unele constitutii prevad expres cine are dreptul de a initia modificarea constitutiei. Alte constitutii nu contin prevederi in acest sens.

Constitutia actuala a Romaniei (art. 150) stabileste ca pot initia revizuirea Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor, precum si cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot.

Care este procedura de revizuire ?

Art.151 din Constitutia Romaniei prevede ca proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul fiecarei Camere. Daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, hotarasc cu votul a cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si senatorilor.

Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire.

Suspendarea Constitutiei

Suspendarea Constitutiei presupune incetarea provizorie a Constitutiei, adica scoaterea din vigoare, in total sau in parte, pe o anumita perioada de timp determinata, a dispozitiilor constitutionale.

Unele constitutii interzic posibilitatea suspendarii lor. Ex: constitutia romana din 1866 - art. 128. Alte constitutii nu prevad nici un fel de dispozitii cu privire la suspendare.

Abrogarea Constitutiei

Ea se produce cand se adopta o noua constitutie, indiferent de modalitate.

Controlul constitutionalitatii legilor              

Definitie Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu Constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional cuprinde regulile privitoare la organele competente a face aceasta verificare, procedura ce se urmeaza si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri.

Clasificare

I Criteriul organului ce-1 realizeaza:

1. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ politic. Sunt cuprinse aici atat controlul exercitat de catre organele legiuitoare, cat si cel exercitat de organe de stat, altele decat cele legiuitoare, fie ca li s-a incredintat si aceasta sarcina alaturi de atributiile lor de baza, fie ca sunt special infiintate in acest scop.

In ceea ce priveste dreptul Parlamentului de a controla constitutionalitatea legilor, unii autori il considera un control autentic si totodata un autocontrol, deoarece Parlamentul fiind acela care voteaza si Constitutia este cel mai in masura sa aprecieze concordanta dintre legea si Constitutia pe care le-a adoptat. Alti autori, considera ca acest control al Parlamentului nu ar prezenta nici un fel de garantie, deoarece desi exista sanctiunea nerealegerii parlamentarilor, aceasta ar fi o sanctiune indepartata, greu de realizat in practica.

2. Controlul constitutionalitatii  legilor exercitat printr-un organ

jurisdictional.  Este exercitat de catre organele judecatoresti propriu-zise sau de catre alte organe care folosesc insa o procedura de lucru asemanatoare cu cea judecatoreasca. Acest control se realizeaza in temeiul unor dispozitii legale clare sau in temeiul dreptului pe care organele judecatoresti singure si l-au arogat.

Sunt folosite, in cadrul acestui control, doua procedee:

a)       controlul pe calea actiunii - este un procedeu ofensiv care permite atacarea unei legi in fata unui tribunal determinat caruia i se cere sa examineze validitatea constitutionala si sa pronunte anularea;

b)     controlul pe cale de exceptie - este un procedeu defensiv, cand pentru a ataca trebuie sa asteptat ca legea sa se aplice.

II criteriul modului cum este inscris in Constitutie:

1.           Controlul explicit - in mod expres prevazut in Constitutie; este intalnit in Romania, Franta, Austria, Elvetia.

2.       Control implicit - Constitutia nu-1 prevede in mod expres, dar el exista implicit ca urmare a principiului legalitatii. A existat in dreptul romanesc in perioada 1944-1965.

III. criteriul timpului (in functie de timpul in care se efectueaza):

1.     Controlul anterior adoptarii legilor - control prealabil sau preventiv: se exercita in faza de proiect al legii. Acesta nu este un veritabil control al constitutionalitatii, deoarece atat timp cat legea nu este adoptata, proiectul poate fi imbunatatit sau chiar abandonat. Acest control este mai mult o garantie de legalitate.

2.      Controlul posterior adoptarii legilor - se exercita asupra legilor deja adoptate sau asupra actelor cu forta juridica egala cu a legii. Acesta este veritabilul control al constitutionalitatii legilor.

Controlul constitutionalitatii legilor in Romania

In Romania controlul constitutionalitatii legilor isi are reglementarea in art. 142 - 147 din Constitutie, in Legea nr.47/1992 cu modificarile din 1997 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, precum si in Regulamentul de organizare si functionare adoptat de Curtea Constitutionala.

Autoritatea publica competenta este Curtea Constitutionala. Aceasta  este formata din 9 judecatori, numiti pentru un mandat de 9 ani care nu poate fi prelungit sau innoit. Trei judecatori sunt numiti de Camera Deputatilor, alti trei de Senat si trei de Presedintele Romaniei. Presedintele Curtii Constitutionale este ales dintre judecatorii Curtii, de catre acestia, prin vot secret, pentru o durata de 3 ani. Membrii Curtii constitutionale se reinnoiesc la fiecare 3 ani cu cate o treime.

Conditiile constitutionale pentru a putea candida la functia de judecator al Curtii Constitutionale sunt:

- pregatire juridica superioara;

inalta competenta profesionala;

o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul superior juridic.

In activitatea lor, judecatorii sunt independenti si inamovibili pe durata mandatului lor. Ei nu pot fi trasi la raspundere pentru opiniile si voturile exprimate la adoptarea solutiilor.

Avand in vedere complexitatea si natura atributiilor Curtii Constitutionale, precum si procedurile potrivit carora isi realizeaza aceste atributii, ea poate fi considerata o autoritate publica politico-jurisdictionala.

Totodata, Curtea Constitutionala este unica autoritate jurisdictionala constitutionala din Romania, este independenta fata de orice alta autoritate publica, iar competenta sa nu poate fi contestata de nici o autoritate publica.

Actele supuse controlului de constitutionalitate sunt:

1. Legile distingem doua situatii exprimate printr-un control prealabil
si printr-un control posterior.

Controlul prealabil se exercita asupra legilor votate de catre Parlament, dar inaintea promulgarii lor de catre Presedintele Romaniei.

Curtea Constitutionala poate proceda la control numai la sesizarea Presedintelui Romaniei, a presedintilor celor doua camere, a Guvernului, a inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori.

Controlul posterior priveste legile intrate in vigoare si se realizeaza pe calea exceptiei de neconstitutionalitate. Exceptia de neconstitutionalitate este un procedeu juridic ce permite accesul cetatenilor la Curtea Constitutionala.

2. Initiativa de revizuire a Constitutiei - Curtii Constitutionale ii revine misiunea de a se pronunta daca initiativele de modificare sunt facute cu respectarea art.150 si 152 din Constitutie. Legea de modificare a Constitutiei din 2003 introduce si controlul din oficiu asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei.

3. Regulamentele Parlamentului - controlul constitutionalitatii
regulamentelor Parlamentului se poate efectua numai la sesizarea unuia din
presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel
putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori. Este vorba de un control
posterior.

4.        Ordonantele Guvernului - ordonantele, continand de fapt norme cu putere de lege (delegarea legislativa), este firesc sa fie supuse controlului de constitutionalitate, acesta realizand-se prin procedeul exceptiei de neconstitutionalitate.

5.        Initiativele legislative populare initiativa legislativa pot avea si cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot, cu respectarea regulilor constitutionale (art.74, alin. l). Curtea Constitutionala verifica respectarea acestor reguli.

6. Tratatele sau alte acorduri internationale - prin modificarea
constitutionala adusa in 2003, a mai fost introdusa si aceasta categorie de acte. Verificarea constitutionalitatii acestor acte se face la sesizarea unuia din presedintii celor doua Camere sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori.

In afara de verificarea constitutionalitatii acestor acte, Curtea Constitutionala mai este imputernicita a se pronunta asupra constitutionalitatii unor actiuni sau masuri intreprinse de catre unele autoritati publice, situate la inalte nivele statale.

Alte atributii:

a)      de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si de confirmare a rezultatelor sufragiului;

b)    de a constata existenta imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de Presedinte al Romaniei si de a comunica cele constatate Parlamentului si Guvernului;

c)      de a aviza propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei;

d)      de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si de a confirma rezultatele acestuia;

e)      rezolvarea contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic;

f)       de a solutiona conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor doua Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii (este o atributie noua, introdusa prin Legea de revizuire a Constitutiei din 2003).

Cat priveste  procedura in fata Curtii Constitutionale, mentionam cateva reguli generale, si anume:

sesizarea Curtii Constitutionale se face numai in scris si motivat;

plenul Curtii Constitutionale este legal constituit numai daca sunt prezenti cel putin doua treimi din numarul judecatorilor;

sedintele Curtii sunt publice, in afara de cazul in care din motive intemeiate, plenul hotaraste sedinta secreta;

partile au acces la lucrarile dosarului;

autoritatile publice, institutiile, regiile autonome, societatile comerciale si orice alte organizatii au obligatia, la cererea Curtii, sa comunice informatiile, documentele si datele pe care le detin;

cererile adresate Curtii sunt scutite de taxa de timbru.

Actele Curtii Constitutionale

Legea nr. 47/1992 stabileste ca actele Curtii Constitutionale sunt deciziile, hotararile si avizele.