|
|
|
PERSOANA FIZICA- SUBIECT AL RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT CIVIL
Subiecte de drept civil pot fi persoanele fizice sau persoanele juridice si pot beneficia de drepturi si obligatii civile.
Pentru ca o persoana fizica/juridical sa devina subiect al raportului juridic civil, trebuie sa intervina un fapt social (act sau fapt juridic), care sa fie capabil sa produca consecinte juridice. Astfel, omul devine subiect al raporturilor juridice civile din momentul conceptiei sale, iar persoanele juridice din momentul inmatricularii lor in registrul comertului.
Pot fi subiecti ai raportului juridic civil: omul-daca este in depline facultati mintale, fiind capabil sa-si asume drepturi si obligatii legale- si persoana juridical-daca dobindeste personalitate juridica.
Capacitatea juridica civila
Legea prevede ca pentru a-si asuma drepturi si obligatii juridice, PF sau PJ trebuie sa beneficieze de capacitate juridica civila, adica de capacitate de folosinta si exercitiu.
Aptitudinea PF sau PJ de a fi titulare de drepturi si obligatii civile si de a avea calitatea de subiect al raportului juridic civil reprezinta capacitatea de folosinta.
In conformitate cu prevederile dreptului civil si a Decretului 31/1954, capacitatea de folosinta are urmatoarele caractere juridice:
legalitate, deoarece deriva din prevederile legii;
generalitate, adica toate persoanele fizice sau juridice sunt inzestrate cu capacitate de folosinta de la nastere sau constituire;
inalienabilitate, respectiv capacitatea de folosinta nu poate constitui obiect de instrainare sau de renuntare;
intangibilitate, adica nici o persoana nu poate fi limitata sau ingradita la aceasta capacitate doar in urma unei hotarari judecatoresti;
universalitate, adica toate persoanele fizice beneficiza de aceleasi drepturi si obligatii, iar persoanele juridice se bucura de drepturi egale;
egalitate, adica persoanele fizice, indiferent de varsta, sex, nationalitate, se bucura de aceleasi drepturi si obligatii.
Dobandirea capacitatii de folosinta a PF
Art.7 alin.2 din Decretul 31/1954 prevede ca PF se bucura de capacitate de folosinta de la nastere, aceasta il va insoti pe om pe tot parcursul vietii sale. Data nasterii PF va fi consemnata in certificatul de nastere, eliberat in conditiile legii, de ofiterul de stare civila din cadrul primariei, in cuprinsul careia exista o rubrica referitoare la luna-ziua-an.
Nasterea copilului trebuie declarata in 15 zile la primaria in a carei raza teritoriala s-a produs evenimentul. In cazul copilului nascut mort, evenimentul trebuie declarat in maxim 3 zile.
Daca declararea nasterii se face mai tarziu, din motive obiective, inscrierea copilului in documentele de stare civila se poate face prin aprobarea primarului. In caz contrar, declararea copilului peste termenul de 1 an de zile si inscrierea in Registrul de stare civila se face in baza sentintei judecatoresti.
Art.7 din Decretul 31/1954 prevede ca inca de la conceptie fatul are drepturi de care poate beneficia, doar daca se naste viu si viabil (drept la nume si succesiune).
Continutul capacitatii de folosinta a PF consta in aptitudinea acesteia de a avea toate drepturile si obligatiile civile, cu exceptia celor interzise de lege si a drepturilor prevazute de alte ramuri ale dreptului romanesc.
Dreptul civil romanesc prevede ca PF se poate bucura atat de drepturi patrimoniale- drept de proprietate, succesiune-, cat si nepatrimoniale- drept de identificare, de autor, de proprietate intelectuala.
In anumite situatii, legiuitorul poate ingradi capacitatea de folosinta a PF, fie cu caracter de protectie- incapacitatea minorului de 16 ani de a dispune de bunurile sale nepatrimoniale prin donatie sau testament, incapacitatea sotilor de a vinde bunuri patrimoniale unuia altuia ori rudelor de grad I-, fie cu caracter de sanctiune- ingradiri de sanctiune penala=masuri de siguranta impuse an urma obtinerii unei sentinte penale cu caracter definitiv si irevocabil prin care se interzice posibilitatea unei PF de a se afla intr-un loc, de a se inapoia, apropia de localitatea familiala= ori civil=decaderea din drepturile parintesti urmare a relelor tratamente aplicate de parinti minorilor, sanctiuni civile succesorale (nedemnitate succesorala, masura acceptarii fortate a mostenirii).
Incetarea capacitatii de folosinta a PF
Art.7 alin.3 din Decretul 31/1954 prevede ca capacitatea de folosinta a PF se castiga odata cu nasterea acesteia si inceteaza odata cu decesul PF.
Constatarea decesului se face prin 2 modalitati:
constatarea fizica a decesului PF, executata de un cadru medical, care va completa certificatul medical constatator al decesului;
declararea judecatoreasca a mortii, procedura juridica efectuata de instanta de judecata care emite o hotarare judecatoreasca de declararea a mortii PF.
Declararea mortii PF duce irevocabil la pierderea capacitatii de folosinta producand consecinte juridice dupa cum urmeaza:
posibilitatea sotului/sotiei supravietuitoare de a divorta legal si de a renunta la numele de casatorie;
posibilitatea sotului supravietuitor, copiilor sau rudelor de grad I de a introduce actiune succesorala asupra patrimoniului decedatului;
intreruperea actiunilor de plata a pensiei viagere, a obligatiilor pecuniare de orice fel a persoanei decedate.
Procedura declararii judecatoresti a mortii PF
Daca o PF dispare de la domiciliu, dupa trecerea unui an de zile de la obtinerea ultimelor date referitoare la aceasta, persoane interesate vor introduce la instantele de judecata din raza teritoriala a persoanei respective o cerere de declarare judecatoreasca a dispariiei acesteia. Instanta va lua masura afisarii cererii de declarare judecatoreasca a disparitiei timp de 45 zile la usa judecatoriei, pe usa ultimului domiciliu al PF disparute si la Primaria pe raza teritoriala a domiciliului persoanei disparute. La 45 zile de la afisare se stabileste data sedintei de judecata.
Hotararea Instantei de judecata de declarare a disparitiei PF va fi afisata 30 zile la judecatorie si primarie. Declararea nu produce modificarea capacitatii de folosinta, deoarece dreptul civil prevede ca persoana disparuta se considera a fi in viata.
Dupa scurgerea a cel putin 6 luni de la data declararii judecatoresti a disparitiei PF, daca au trecut cel putin 4 ani de zile de la data obtinerii ultimelor stiri referitoare la acea persoana, se poate introduce in mod legal cererea de declarare judecatoreasca a mortii acesteia.
Art.40 din D 31/1954 prevede ca cererea de declarare judecatoreasca a mortii se depune la Tribunalul din circumscriptia teritoriala a careia disparutul a avut ultimul domiciliu. Presedintele Tribunalului va dispune informarea populatiei cu privire la persoana disparuta prin intermediul organelor de politie si Primarie.
Cererea de declarare judecatoreasca a mortii PF va fi afisata si la ultimul domiciliu si primarie.
La sedinta de judecata prezenta si concluziile procurorului sunt obligatorii.
In baza hotararii judecatoresti ramase definitive si irevocabile, oficiul de stare civila din Primaria din zona de domiciliu a persoanei va inscrie datele acesteia in Registrul declaratilor si va elibera certificat de deces.
Exista cazuri in care chiar daca lipseste cadavrul, se pote obtine sentinta judecatoreasca de declarare a mortii PF, fara a fi urmata procedura legala de declarare a disparitiei, in cazul unui razboi armat, naufragiu, accident CFR sau avion, cand se poate demonstra prezenta PF disparute la locul evenimentului; dupa scurgerea unui an de la data imprejurarii respective, se poate solicita hotarare judecatoreasca a mortii.
In esenta, pentru a obtine hotarare judecatoreasca fara respectarea procedurii obtinerii hotararii de disparitie, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
persoana trebuie sa fii disparut intr-o imprejurare speciala care indreptateste decesul;
trebuie sa fii trecut 1 an de la data disparitiei acesteia.
In cazuri deosebite, persoana declarata de instanta de judecata ca si decedata, poate apare. In acest caz, legea prevede anularea hotararii judecatoresti si repunerea acesteia in drepturi. Daca sotul supravietuitor a solicitat divortul si s-a recasatorit, cea de-a 2 casatorie este valabila.
In cazul actiunilor succesorale privind activul patrimonial al defunctului, mostenitorii au obligatia legala de a remite toate activele acestuia. In cazul unui imobil obtinut pe cale succesorala, instrainat legal de succesori, daca se constata ca noul proprietar nu a cunoscut posibilitatea ca persoana declarata decedata sa poata sa fie in viata, ramane cumparator de buna credinta, imobilul nu va fi retrocedat disparutului, mostenitorii au obligatia remiterii persoanei considerate disparute contravaloarea imobilului.
In cazul in care persoana reaparuta poate dovedi ca noul proprietar al imobilului avea posibilitatea sa cunoasca ca el este inca in viata, legea prevede obligatia de a parasi imobilul si al retroceda beneficiarului de drept.
Art.21 din D 31/1954 prevede ca in cazul unor evenimente in care mai multe persoane decedeaza concomitent fara a se putea stabili succesiunea decesului, acestea sunt denumite COMORIENTI.
Pentru comorienti, capacitatea de folosinta anceteaza la aceeasi data. Pentru persoane care au murit in imprejurari diferite, dar relativ in aceeasi perioada, termenul juridic este de CODECEDATI, capacitatea de folosinta inceteaza la aceeasi data, dar la ore diferite.
