Consideratii generale privind conflictele de interese

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CONFLICTELE DE INTERESE

Conflictele de interese - Potrivit art. 4, din Legea nr. 168/1999: ,, Conflictele de munca ce au ca obiect stabilirea conditiilor de munca cu ocazia negocierii contractelor colective de munca, sunt conflicte referitoare la interese cu caracter profesional, social sau economic ale salariatilor, denumite in continuare conflicte de interese''.

Deci, orice conflict de munca care intervine intre salariati si unitati in legatura cu inceperea, desfasurarea si incheierea negocierilor colective, este conflict de interese. In art. 7, alin 2, prezenta lege, se statueaza: ,, Orice conflict de munca ce intervine intre salariati si unitati in legatura cu inceperea, desfasurarea si incheierea negocierilor colective, se solutioneaza de catre parti potrivit procedurilor reglementate prin prezenta lege''.

Prin coroborarea dispozitiilor art. 4, cu dispozitiile art. 7, alin. 2, se poate da o definitie mai vasta conflictelor de interese. Acestea ar fi asadar, acele conflicte de munca care intervin intre salariati si unitati in legatura cu inceperea, desfasurarea si incheierea negocierilor colective, care urmaresc incheierea contractului colectiv de munca (nu si a celui individual) si care se solutioneaza de parti prin procedurile cuprinse in Legea nr. 168/1999.

Trasaturile specifice ale conflictelor de interese - sunt caracteristici ce trebuie sa existe, pentru ca si existenta conflictului de interese sa fie certa. Acestea sunt:

a) conflictele de interese sunt conflicte de munca;

b) nu toate conflictele de munca sunt conflicte de interese, ci numai acelea care au ca obiect stabilirea conditiilor de munca, in faza negocierilor colective si nu a negocierilor individuale. Acest lucru trebuie respectat, pentru ca, in cadrul raporturilor de munca un rol deosebit il au si contractele individuale de munca pe langa cele colective.

Potrivit art. 1, alin. 1, din Legea nr. 130/1996, una din clauzele principale ale contractului respectiv se refera la conditiile de munca, deci, stabilirea conditiilor de munca nu poate avea loc decat intr-un cadru strans legat de incheierea de catre cei doi parteneri sociali a contractului colectiv de munca. Conflictul este determinat de interesul care apare in faza negocierii colective si nu din incalcarea unui drept.

c) potrivit art. 8, din Legea nr. 168/1999, conflictele de interese nu pot avea ca obiect revendicari ale salariatilor pentru a caror rezolvare este necesara adoptarea unei legi sau a altui act normativ, insa, in toate situatiile in care intr-o unitate exista premisele declansarii unui conflict de interese, salariatii si unitatea pot sa negocieze in legatura cu o interventie legislativa privind problemele cu caracter profesional, social, economic, ori cele referitoare la drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca. Aceasta interventie legislativa poate consta in modificarea unui act normativ existent sau adoptarea altuia nou, insa, in situatia in care organul de stat competent n-a dat curs demersului solicitat de cele doua parti, acest lucru nu poate constitui un temei pentru declansarea conflictului de interese. Datorita faptului ca organul de stat competent in solutionarea demersului este investit cu dreptul de a dispune fata de oricare subiect de drept, hotararile lui nu pot fi contestate. Deci, unitatii nu i se poate cere sa faca ceva peste puterile sale cum ar fi de exemplu schimbarea sau inlaturarea dispozitiilor legale in vigoare, pentru ca acest lucru este de competenta puterii legislative sau executive.

d) conflictele de interese iau nastere in legatura cu inceperea, desfasurarea si incheierea negocierilor colective, care urmaresc incheierea contractului colectiv de munca, deci intr-o faza precontractuala privitoare la negocierea colectiva si nu la cea individuala. Fata de legea veche (Legea nr. 15/1991), care nu limita posibilitatea de declansare a unor asemenea conflicte, noua lege (Legea nr. 168/1999) prevede acest lucru pentru ca, oriunde in lume cei doi parteneri sociali declanseaza negocieri colective pentru a incheia conventii colective, in care sa fie stabilite cel putin doua obiective: conditiile de munca si salarizare. In tara noastra, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 130/1996 (privind contractul colectiv de munca), ce a fost modificata prin Legea nr. 143/ 1999, s-au stabilit parametrii precisi in legatura cu aceste negocieri[1]. Potrivit art. 3, alin. 1, al legii, rezulta ca negocierea colectiva la nivel de unitate este obligatorie, cu exceptia cazului in care unitatea are mai putin de 21 de salariati. Initiativa negocierii colective apartine patronului, iar in cazul in care acesta nu o initiaza, ea poate avea loc la cererea organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor in termen de 15 zile de la formularea acestei cereri. Patronul, in cadrul acestui termen trebuie sa convoace partile in vederea negocierii, pentru ca altfel el risca (potrivit art. 5 din Legea 130/1996) a fi sanctionat cu o amenda cuprinsa intre 3.000.000.-6.000.000 ROL. Daca insa, patronul angajeaza negocierile colective, in cadrul acestora se pot stabili viitoarele salarii, durata timpului de lucru, programul de lucru, conditiile de munca, etc.

e) solutionarea conflictelor de interese nu poate avea loc decat in conditiile prevazute de Legea nr. 168/1999. Daca solutionarea conflictelor de interese are loc in alt cadru decat cel prevazut de prezenta lege, atunci inseamna ca, se incalca prevederile legale privitoare la solutionarea corespunzatoare a conflictelor de interese.