Persoana juridica - subiect colectiv al raportului juridic

Persoana juridica - subiect colectiv al raportului juridic

Omul, ca subiect de drept distinct, autonom, denumit persoana fizica, are acele drepturi individuale care, de obicei, izvorasc din exercitiul liberei vointe. Dar, drepturile individuale sunt influentate de drepturile si interesele firesti ale colectivitatii, exprimate prin norme juridice cu caracter imperativ, a caror totalitate constituie ordinea publica a statului.

Ele apartin, in egala masura, in limitele principiului specialitatii capacitatii de folosinta, si persoanelor juridice - categorie insemnata de subiecte de drept, care indeplineste un rol important in viata economico-sociala.[1]

Normele dreptului reglementeaza statutul persoanelor juridice. Dintre cele doua mari categorii de persoane juridice - publice si private - aceste norme se refera, inainte de toate, la persoanele juridice de drept privat. Cu toate ca nu intra in caderea legislatiei civile sa determine statutul legal al persoanelor juridice de drept public, dar in cadrul acestui curs general de drept ne vom referi si la personalitatea juridica a acestor subiecte de drept, desi ele apartin, in esenta, dreptului constitutional si dreptului administrativ. Se acorda o atentie speciala societatilor comerciale, care sunt, in principiu, subiecte de drept comercial si al comertului international, deci, in general, subiecte de drept.

A. Capacitatea juridica a subiectelor colective de drept

Definirea persoanei juridice ca subiect colectiv de drept, chiar in perioade cand o astfel de definitie a fost acceptata in general, constituie o problema dificila deoarece legea nu rezolva acest aspect. Daca o persoana fizica infiinteaza o societate cu raspundere limitata[2] ca asociat unic, aceasta este persoana juridica in conotatiile legii, dar nu are nume comun cu colectivitatea. O astfel de persoana fizica (asociat unic) va avea toate drepturile si obligatiile stabilite de lege si statutul societatii comerciale cu raspundere limitata (SRL). Acest asociat unic va fi, in planul juridic al existentei, doua persoane: persoana fizica si persoana juridica.

Dimpotriva, in cazul persoanelor juridice (administrative) asociative, compusa deci din mai multe persoane, aceste "mai multe persoane" vor apare pe planul dreptului ca un singur subiect de drept.

Personalitatea juridica este si ramane o constructie juridica, care permite, de regula, activitatea unor persoane - individual sau in grup -, legea recunoscandu-le o autonomie in raport cu diferite subiecte de drept.[3]

In legislatie nu exista o astfel de determinare sau circumscriere, fapt pentru care doctrina, in functie de conceptia de baza, a dat mai multe formulari[4]

Persoana juridica presupune o forma de activitate colectiva a persoanelor fizice. Personalitatea juridica a unui subiect colectiv de drepturi nu este nici intr-un fel analogica cu personalitatea si starea civila complexa a indivizilor, motiv pentru care legea le stabileste regimuri juridice diferite[5]

Dispozitiile cuprinse in Decretul nr. 31/1954 in privinta capacitatii juridice a subiectelor colective de drept, denumite persoane juridice, ne indica existenta celor doua aspecte mentionate in privinta persoanei fizice, denumite in mod similar:

capacitate de folosinta;

capacitate de exercitiu.

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice, care este sinonima cu personalitatea sa, se dobandeste, de regula, la infiintarea ei, odata cu capacitatea de exercitiu.

B. Principiul specialitatii si capacitate de folosinta a persoanei juridice

Prevederile decretului mentionat indica exceptia capacitatii de folosinta anticipate a subiectului colectiv de drept, insa pentru aceasta, capacitatea prezinta anumite particularitati si anume:

capacitatea de folosinta este determinata de scopul acesteia care ii indica limitele si continutul ei.

C. capacitatea de exercitiu a persoanei juridice semnifica aptitudinea subiectului colectiv de drept de a incheia acte juridice, producatoare de efecte si anume nasterea de drepturi si obligatii, prin intermediul organelor sale (art. 35 din Decretul nr. 31/1954).

Capacitatea persoanei juridice este determinata de principiul specialitatii capacitatii sale de folosinta (art. 34 din Decretul nr. 31/1954)

Statul este o notiune cu un grad mare de abstractizare. In sensul politico-juridic, conceput ca sistem politic, statul este subiect, mai ales al unor raporturi de drept constitutional si de drept international public.

D. Categorii de persoane juridice

a. Aparitia si dezvoltarea conceptului de persoana fizica si persoana juridica sau morala

In societatea sclavagista romana nu oricarui om i se recunostea posibilitatea de a avea un rol in viata juridica , de a participa, cu alte cuvinte, la raporturile juridice ca titular de drepturi si obligatii.

Pentru ca cineva sa poata participa intr-un raport juridic, sa fie o persoana, trebuie sa aiba capacitate, adica aptitudinea generala si abstracta de a avea drepturi si obligatii.

Capacitatea nu apare in dreptul roman ca o capacitate cu care omul se naste, ci ca o "suprastructura pe baza relatiilor de productie, ca si statul si dreptul."1 Avand in vedere acest lucru, capacitatea isi are radacinile in relatiile de productie si se oglindeste in norme, date de stat.

Capacitatea (sau "personalitatea juridica") era in dreptul roman de doua feluri:

capacitate de folosinta ( juridica sau de drept) si

capacitate de exercitiu (sau de fapt).

Aceasta terminologie, desi moderna, imbraca totusi o realitate romana, intrucat distinctia dintre cele doua aspecte ale capacitatii rezulta din intreg dreptul roman. Capacitatea juridica incepe o data cu nasterea persoanei fizice cu conditia ca nou nascutul sa se fi nascut liber, viu si cu infatisare umana.[6] Regula fiind stabilita in interesul exclusiv al copilului conceput, isi pierdea eficacitatea daca copilul se naste mort. Personalitatea juridica a unei persoane se sfarseste in mod firesc cu moartea fizica[7] a acestuia si in mod exceptional prin moartea sa civila (capitis deminutio).

Dreptul roman a recunoscut capacitatea nu numai persoanelor fizice ci si unor colectivitati (stat, cetati, asociatii, etc.) denumite cu un termen modern persoane juridice sau morale. Pe langa persoanele fizice puteau fi subiecte ale raportului juridic si persoane asa-zise juridice sau morale, adica colectivitati, deosebite de om, carora ordinea juridica le-a recunoscut capacitatea de a avea derepturi si obligatii.

Notiunea de persoana juridica s-a format, in dreptul roman, treptat. termenul de persoana juridica nefiind insa cunoscut de romani; ei foloseau termenul de corpora sau universitates pentru a desemna diferite asociatii inzestrate cu personalitate juridica. Cu toate drepturile recunoscute persoanelor juridice, niciodata ele nu au fost - si nici nu puteau fi - puse pe picior de egalitate cu persoanele fizice. Drepturile de familie le sunt straine, cele succesorale recunoscute in anumite limite, si exercitiul drepturilor activ si pasiv, era incredintat, in comformitate cu statutele lor, unor reprezentanti.

Sunt recunoscute ca persoane juridice acele formatii colective (obstesti) care pot -in conditiile satabilite de lege sa dobandeasca drepturi cu caracter patrimonial, sa contracteze obligatii si sa stea in justitie ca reclamante sau parate.

Sunt persoane juridice1:

organele locale ale puterii de stat, organele centrale si locale ale

administratiei si celelalte institutii daca au un plan de cheltuieli propriu si dreptul sa dispuna independent de patrimoniul lor

agenti economici;

societatile agricole, cooperatiste, comerciale, potrivit legii;

institutiile bugetare;

orice alta organizatie care are o organizare de sine statatoare si un

patrimoniu propriu, destinat realizarii unui anumit scop, in acord cu interesul general (public).

b. Trasaturile caracteristice ale persoanelor juridice

Nu orice colectivitate de oameni si nu orice organitatie constituie o persoana juridica. Numai atunci cand -indeplinind conditiile legale - un colectiv recunoscut ca atare realizeaza cu patrimoniul sau distinct o activitate destinata unui anumit scop, se poate vorbi de existenta unei persoane juridice.

Trasaturile caracteristice unei persoane juridice sunt :

structura organizatorica de sine statatoare;

independenta patrimoniala

raspunderea patrimoniala proprie.

Prin structura organizatorica unitara se asigura activitatea formatiei colective ca un tot unitar.

Modul in care trebuie sa se desfasoare activitatea unei persoane juridice se determina prin statut, prin lege sau regulament, indicandu-se structura ei interna, determinandu-se scopurile si sarcinile ei stabindu-se competenta organelor sale si modul in care isi inceteaza existenta.

Prin independenta patrimoniala intelegem faptul ca persoana juridica are un patrimoniu distinct, fie de cel al statului sau al altor persoane juridice si al institutiilor bugetare, fie de cel al membrilor sai. Aceasta ii da posibilitatea sa-si garanteze obligatiile contractuale.

Raspunderea patrimoniala proprie deriva din celelalte doua elemente aratate mai sus. In regula generala, raspunderea persoanelor juridice se limiteaza exclusiv la patrimoniul lor, si anume la acea parte a patrimoniului, pe care legislatia in vigoare nu o excepteaza de la urmarirea creditorilor. Asfel ca statul nu raspunde pentru obligatiile organizatiilor sale care sunt recunoscute ca persoane juridice, dupa cum nici una din aceste persoane juridice nu raspunde pentru obligatiile statului. Numai in anumite cazuri cazuri se intalneste si raspunderea subsidiara a membrilor persoanei juridice sau chiar a unei organizatii.

Persoanele juridice participa in nume propriu la circuitul civil1 Participarea la circuitul civil a persoanei juridice, ca titulatura de drepturi si obligatii civile, cu o raspundere patrimoniala proprie este un criteriu decisiv si comun persoanelor juridice, reprezentand insasi continutul capacitatii lor de drept civil.

Cand legea sau statutul nu fac vreo mentiune expresa despre personalitatea juridica a persoanei respective, va trebui sa stabilim (pe baza totalitatii normelor care reglementeaza situatia ei juridica) daca ea are capacitate de a participa la circuitul civil in nume propriu si nu ca o parte componenta a unei alte persoane juridice in numele careia actioneaza.

Spre exemplu, o firma de turism, care este inzestrata cu patrimoniu propriu si care incheie, astfel, contracte in nume propriu, trebuie considerata persoana juridica.

Institutile de stat - ca persoane juridice - se infiinteaza prin lege direct. Recunoasterea prin actul de infiintare consta in faptul ca organul competent este obligat sa recunoasca drept persoana juridica, orice organizatie pentru care legea prevede libertatea de infiintare pe baza initiativei persoanelor fondatoare. In acest caz, organul de stat respectiv verifica numai daca s-a respectat si indeplinit conditiile prevazute de lege pentru a se garanta activitatea persoanei juridice.

Constituirea pe cale de autorizatie prealabila se realizeaza prin emiterea de autorizatii speciale de catre organul competent al puterii sau administratei.

c. Inregistrarea persoanelor juridice.2

Persoanele juridice sunt supuse inregistrarii sau inscrierii, daca legile care le sunt aplicabile reglementeaza aceasta inregistrare sau rescriere.3

Persoanele juridice supuse inregistrarii nu vor avea capacitatea de a dobandi drepturi si obligatii decat de la data inregistrarii lor.

Este de precizat ca celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii dupa caz, de la data actului de dispozitie care le infiinteaza de la data recunoasterii ori infiintarii lor, sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege. Persoana juridica are totusi capacitatea chiar de la data actului de infiintare (deci inainte de iregistrare, emiterea actului de recunoastere sau indeplinirea celorlalte cerinte legale) cand este vorba de drepturile constituite in favoarea ei ori de indeplinirea obligatiilor si a oricarei masuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil.

d. Desfiintarea persoanelor juridice. Persoana juridica ia sfarsit, incetandu-si existenta :

• pe cale de dispozitie; 
• in mod silit;                                
• in mod voluntar, adica prin propria hotarare a adunarii generale a membrilor.

Este de mentionat ca modurile de desfiintare a persoanelor juridice sunt conditionate de modul lor de infiintare.

Astfel, persoanele juridice de stat, care iau fiinta pe cale de dispozitie, se vor desfiinta numai in temeiul unui act de dispozitie al organului competent al statului care a infiintat aceste persoane juridice.

Institutiile de stat isi vor inceta existenta pe baza dispozitiilor legii care prevede desfiintarea institutiilor de stat din categoria respectiva.

Pe baza de lege se pot desfiinta anumite categorii de institutii, daca existenta lor nu mai este necesara in raport cu cerintele etapei respective. Persoanele juridice de profil economic si capital de stat se desfiinteaza de asemenea pe baza actului administrativ al autoritatii, emis in mod special pentru fiecare subiect de drept in parte.

Dizolvarea silita a persoanei juridice are loc in cazuri exceptionale si se produce pe baza deciziei sau dispozitiei speciale a organului competent.

Acest mod de desfiintare are loc numai in anumite cazuri (cum ar fi in situatia persoanelor care in mod obisnuit se dizolva pe cale voluntara, dar vor fi totusi desfiintate silit, daca scopul pe care il urmaresc, sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea lui, au devenit contrare legii ori urmaresc un alt scop decat cel declarat).

Desfiintarea pe cale voluntara. In cazul acesta hotararea de dizolvare trebuie luata de organul careia i-a fost atribuita prin statut sau regulament aceasta putere.

In general, adunarea membrilor sau imputernicitilor este aceea care ia aceasta hotarare de desfiintare.1

In afara de dizolvarea silita si aceea pe cale voluntara Decretul nr. 31 din30 ianuarie 1954 mai prevede in art. 45 si dizolvarea de plin drept, care intervine din cauza anumitor fapte juridice ca :

implinirea termenului pentru care aceasta persoana juridica a luat fiinta;

realizarea scopuluipentru care a fost constituita persoana juridica. In

acest caz, prelungirea existentei ei este de prisos (de exemplu o firma de constructii, infiintata in scopul construirii de locuinte, care si-a terminat sarcina prin construirea locuintelor);

scaderea numarului membrilor persoanei juridice sub minimul prevazut de lege sau statut.

Din punct de vedere al consecintelor provocate de dizolvarea persoanei juridice, trebuie sa distingem doua forme ale acestei dizolvari si anume :

dizolvarea insotita de lichidarea gestiunii si patrimoniului

dizolvarea fara lichidarea patrimoniului (reorganizarea).

Lichidareapresupuneluarea tuturor masurilor necesare terminarii operatiilor in curs, precum si platii tuturor creantelor in masura permisa de activul disponibil. Sarcina lichidarii revine unei comisii de lichidare desemnata in acest scop. Creditorii vor face declaratii despre creantele lor.

Forma principala de dizolvare a persoanei juridice o constituie reorganizarea, care se petrece fara a fi necesara lichidarea patrimoniului. In acest caz dizolvarea persoanei juridiece nu presupune incetarea activitatii ei, deoarece o alta persoana juridica ii ia locul, ca succesor in drepturi.

Reorganizarea propriu zisa care este forma principala de dezvoltare a persoanei juridice, fara lichidarea patrimoniului, se infaptuieste prin urmatoarele forme : comasare, divizare, alipire si dezlipire.

Comasarea1 se face prin absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau prin fuziunea mai multor persoane juridice, in scopul alcatuirii unei persoane juridice noi (art. 41 alin. 1 din Decretul nr.31/1954).

Divizarea se face fie prin fragmentarea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta, fie prin desprinderea unei parti din patrimoniul persoanei juridice. In cazul divizarii o singura persoana juridica se transforma in mai multe persoane juridice de sine statatoare (art. 41 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954).

In cazul fuziunii, drepturile si obligatiile persoanelor juridice fuzionate trec asupra noii persoane juridice care a luat fiinta.

In cazul absorbtiei, persoana juridica dobandeste drepturile si totodata raspunderea pentru obligatiile contractate de persoana juridica pe care o absoarbe.

In cazul dezmembrarii, patrimoniul persoanei juridice care prin dezmembrare a incetat de a avea fiinta se imparte in mod egal intre persoanele fizice dobanditoare, afara numai daca prin actul care a dispus dezmembrarea nu s-a stabilit o anumita proportie.

In cazul in care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde si se transmite unei singure persoane existente sau care ia fiinta cu aceasta ocazie, impartirea patrimoniului se va face numai in proportia partii desprinse si transmise.

Sunt situatii cand partea desprinsa din patrimoniul unei persoane juridice se transmite mai multor persoane juridice existente sau mai multor persoane juridice care iau fiinta; in aceste cazuri, impartirea patrimoniului intre persoana juridica de la care s-a facut desprinderea si persoanele juridice dobanditoare, impartirea partii desprinse se va face insa in mod egal cu exceptia cazului cand prin actul de divizare s-a stabilit o alta proportie.

Toate persoanele juridice care dobandesc bunuri prin efectul divizarii vor raspunde fata de creditori pentru obligatiile persoanei juridice care a incetat de a avea fiinta in urma divizarii, proportional cu valoarea bunurilor dobandite (art. 48 din Decretul nr. 31/1954)1. Aceasta valoare va fi aceea stabilita la data dobandirii. Se excepteaza cazurile cand, prin actul care a dispus divizarea persoanei juridice, s-a prevazut alta proportie, masura ce se aplica si persoanelor juridice care au dobandit bunuri ca urmare a desprinderii ori transmiterii unei parti din patrimoniul altei persoane juridice.

Este de subliniat ca pentru persoanele juridice supuse obligativitatii inregistrarii, transmiterea drepturilor si obligatiilor in cazurile prevazute mai sus, se indeplineste atat intre parti, cat si fata de cel de al treilea,numai pe data aprobarii, de catre organul competent, a inventarului, a bilantului contabil intocmit in vederea acestui scop sau orice alte asemenea acte pe care legea le-ar prevedea, precum si evidenta contractelor in curs de executare, care trebuie sa cuprinda neaparat si repartizarea tuturor acestor acte juridice civile.

Contractele vor trebui sa fie repartizate incat executarea fiecaruia dintre ele sa se faca de o singura persoana juridica dobanditoare. Repartizarea unui singur contract la mai multe persoane juridice nu se va putea face decat in cazul ca impartirea executarii ar fi cu putinta.

Efectele dizolvarii. Prin dizolvare, persoana juridica intra in lichidare in vederea realizarii activului si a platii pasivului. Bunurile acesteia vor primi destinatia aratata prin actul de infiintare ori prin statut, sau prin hotararea luata cel mai tarziu la data dizolvarii, de catre organele chemate sa decida. In lipsa unei asemenea prevederi, in actul de infiintare sau statut, ori in lipsa unei hotarari luate in conditiile mai sus aratate, precum si in cazul in care prevederea sau hotararea este contrara legii sau regulilor de convietuire sociala, bunurile ramase dupa lichidare vor fi atribuite unei persoane juridice cu scop identic sau asemanator.

Este de subliniat ca in cazul in care persoana juridica este dizolvata pe motiv ca scopul ei sau mijloacele pe care le intrebuinteaza in realizarea acestui scop au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala, bunurile ramase dupa lichidare vor trece la stat.

e. Categorii de persoane juridice

Statul actioneaza ca subiect de drept civil cand participa nemijlocit, in nume propriu, intr-un raport de aceasta natura. In general statul intervine in raporturi de drept civil prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop.

Statului ii revin intinse drepturi patrimoniale, pe care le exercita fara a avea nevoie de o constituire formala ca persoana juridica, fiind un subiect de drept cu personalitate juridica de alt gen decat cea a persoanelor juridice in general. Acesta se explica prin functiile pe care le indeplineste statul in diferite domenii ale vietii de stat.

Statul creeaza el insusi normele privitoare la infatisarea si organizarea activitatii persoanei juridice, precum si cele referitoare la desfiintarea lor. Primariile sunt inzestrate cu personalitate juridica, cu buget propriu si patrimoniu distinct si sunt subiecte de drepturi si obligatii. In aceasta calitate, ele pot face - pe baza principiului finantarii bugetare - acte de administrare si folosinta a pamanturilor, intreprinderilor si celorlalte bunuri care se afla in patrimoniul lor.

Institutii bugetare ale administratiei publice: in aceasta categorie intra:

institutiile finantate din bugetul statului sau din bugetul local,

institutii care exercita functii administrativ-politice (ministerele)

sau institutii social culturale (institutii de invatamant superior, precum si o serie de institutii culturale, Academia, organizatiile sanitare, etc.).

Toate aceste institutii sunt subiecte de drept, (inclusiv de drept civil), dispunand de drepturile patrimoniale necesare indeplinirii sarcinilor ce la revin si au personalitate juridica. Institutiile bugetare raspund pentru obligatiile lor, atat cu alocatiile bugetare cat si cu fondurile speciale destinate operatiilor economice.

Banca Nationala. Situatia juridica a bancilor este determinata de statutul sau. Prin ea se centralizeaza toate mijloacele banesti vremelnic libere ale persoanelor juridice cu profil economic.    .

Casele de economii C.E.C. sunt deasemenea persoane juridice. Ele primesc drepturile cetatenilor si reprezinta o institutie de credit de stat unitara.

Categorii de cooperative. Se pot constitui in :

cooperative de consum-aprovizionare prelucrare si desfacere;

cooperative de productie mestesugareasca.

Organizatii obstesti. Din aceasta grupafac parte diferitele asociatii de cetateni care in comformitate cu Constitutia, au dreptul de a se organiza. In aceasta categorie enumeram :

sindicate,

organizatiile de tineri,

organizatiile sportive,

asociatiile voluntare si uniunile, precum si orice alte asociatii, inclusiv uniunile persoanelor care fac munca de creatie stiintifica ori culturala, cum sunt : uniunile de scriitori, compozitori, artisti plastici, etc.

Toate aceste organizatii au trasaturi comune, prin aceea ca, in constituirea si functionarea lor, ele intrunesc principiul participarii voluntare a membrilor, principiul participarii materiale a membrilor la creare bazei patrimonaiale a organizatiei si principiul participarii membrilor la administrarea treburilor organizatiei.

Sindicatele sunt cele mai largi organizatii obstesti. Ele au drept scop apararea intereselor economice ale angajatilor si satisfacerea nevoilor culturale ale acestora. Acestea sunt organizate pe ramuri de productie, cuprinzand fiecare pe muncitorii, inginerii, tehnicienii, si functionarii unei anumite ramuri de productie.

Asociatiile voluntare si uniunile lor, sunt organe create din initiativa obsteasca, si fac parte din categoria acestor tipuri de organizatii. Spre deosebire de sindicate, asociatiile voluntare nu urmaresc apararea intereselor economice a membrilor lor. Ele activeaza pe baza de regulamente.

Alte asociatii si uniuni -cum sunt, de pilda, asociatiile de creatori (artisti plastici, compozitori, scriitori)- au atat scopul de a apara interesele juridice si economice ale membrilor lor (intocmai ca sindicatele), cat si pe acelea de a contribui prin participarea lor la dezvoltarea culturii. Acest scop caracterizeaza asociatiile voluntare de creatori.

persoane juridice cu capital integral de stat sau cu captal majoritar de stat, care au un drept de proprietate publica asupra bunurilor din patrimoniu lor;

persoane juridice cu capital privat respectiv care au un drept de proprietate privata asuora bunurilor si averilor caruia ii apartin si care alcatuiesc cea mai mare categorie de persoane juridice subiecte de drept civil;

Persoane juridice cu capital mixt alcatuit din patrimoniu intern si din bunurile si valorile care sunt aduse de investitorii straini, care alcatuiesc o anumita societate comerciala.