Trei exemple din realitatea culturala referitoare la casatorie si rudenie

TREI EXEMPLE DIN REALITATEA CULTURALA REFERITOARE LA CASATORIE SI RUDENIE

a. Nunta pe Valea Frumoasei

Nunta in viata celor ce se casatoresc este, in majoritatea cazurilor, un eveniment unic, cu consecinte cu totul deosebite. Nunta constituie un indicator deloc periferic in cunoasterea vietii sociale si culturale a localitatilor rurale. Ea reprezinta o pagina in romanul unei comune sau al unui sat, 'roman' ce se repeta cu o frecventa destul de mare si care se scrie, pe masura ce trece timpul si sub influenta evolutiei continue a societatii romanesti, mereu si mereu altfel.

in cele ce urmeaza, ne vom opri asupra unei nunti care a avut loc la sfarsitul lunii august 1971, in Sasciori, pe Valea Frumoasei (sau a Sebesului), la aproximativ 10 km departare de orasul Sebes, judetul Alba. in culegerea datelor am utilizat observatia participanta (la doua nunti din aceeasi comuna), informatori-cheie (fratele mirelui, o femeie care a ajutat aproape tot timpul la pregatirea ospatului, doi membri ai echipelor de servit) si obisnuiti (barbati si femei, tineri si varstnici care au participat sau nu la nunta, inainte si dupa desfasurarea ei). Unghiul de vedere in abordarea si interpretarea lor a fost esential antropologic.

Nunta constituie o modalitate de constituire si de afirmare a constiintei sau mentalitatii publice din localitatile rurale. Credem, in *ab ca este una dintre formele ei principale, mai ales prin dimensiuni, repetabilitate si chiar functii. Cu ocazia nuntii, aria interactiunii dintre cetatenii comunitatii se extinde cu mult peste posibilitatile zilnice de stabilire a raporturilor dintre oameni. La nunti, factorul uman al comunelor si satelor se intalneste intr-un spatiu mult mai redus decat al comunei sau al muncii (ne gandim la navetisti), facilitand astfel contactele interpersonale, de grup mic sau chiar oferind senzatia reala a apartenentei la comunitate. E un prilej de intalnire a rudelor, prietenilor si chiar a vecinilor si colegilor de munca intr-o alta dimensiune decat cea obisnuita. Pe acest fond de proximitate spatiala a factorului uman si prin intermediul lui (nunta nu acopera in intregime populatia), se naste si se afirma constiinta comunelor si satelor intr-o infatisare si functii cu elemente de generalitate, dar, totodata si specifice. Aceasta constiinta conserva si dezvolta aprecierile cu privire la actul casatoriei, atribuie un caracter solemn, ii subliniaza seriozitatea si, in acelasi timp, ii confera note de frumos. Ea, de fiecare data, are si un continut concret, actionand fata de o anumita pereche de tineri in curs de casatorie. Sub acest aspect, constiinta evalueaza calitatile mirilor, harnicia si cinstea lor, atitudinea fata de parinti, rude si ceilalti sateni, ajutorai dat de ei unor oameni din comuna sau sat cu diverse ocazii, spiritul lor civic etc. O face prin gradul de participare la nunta, prin prestigiul celor prezenti, prin cinstea data, prin locul pe care il detine ca subiect in discutiile dinainte si dupa ea. Totodata, nunta este intr-un fel o afirmare a corm mitatii (a puterii ei evaluative, a mandriei si prosperitatii ei) fata de incitat'i din afara localitatii si chiar fata de comunele si satele apropiate care, pe o cale sau alta, vor afla cum s-au petrecut lucrurile.

Continuturile folclorice ale nunfii au fost mai reduse decat in urma cu cativa ani (trasatura apartine nu doar nuntii la care ne referim). Daca nu se poate spune ca aspectele folclorice nu au fost prezente, nu se poate afirma nici ca ele au conservat aidoma traditiile bogate pe care zona folclorica a Vaii Frumoasei este binestiut ca le are. Au lipsit, de pilda, strigarile sau vestirile. Au ramas pregatirea miresei, aducerea nasului, iertaciunea mirelui si a miresei, a fost pastrat (si destul de activ) vornicul, mirii au dat cadouri nasului etc. Ni se pare ca nuntile din unele comune (ca acelea la care am participat) se urbanizeaza din ce in ce mai mult. Si aici, ca in alte sfere ale activitatii comunelor si satelor, influenta orasului devine tot rnai puternica. Este si aceasta o expresie a apropierii mediului rural de cel urban.

Dispunerea spatiala in sala ospatului scoate in evidenta prezenta mai multor tipuri de structuri in randul nuntasilor (simetrica, intr-un fel, celei cotidiene). Mai intai, este vorba despre impartirea lor in tineret si adulti (mai ales cei casatoriti), in incinta Caminului cultural, unde a avut ioc ospatul, adultii au ocupat sala mare, iar tineretul a avut masa intinsa si locul de dans sus, la balcon, in al doilea rand, in sala mare langa scena si paralel cu ea s-a aflat masa la mijlocul careia au stat mirii cu nasii si copiii lor, intr-o parte si alta. Tot la aceeasi masa au fost asezati prietenii si prietenele mirelui si miresei. De-a lungul salii, incepand de la masa mirilor, erau intinse alte sase mese pentru ceilalti nuntasi pana catre intrare, unde se afla un loc lasat liber pentru dans. Este o dovada a faptului ca prietenia are un loc de frunte in ierarhia valorilor comunitatii (depasind, se pare, rudenia si vecinatatea), in al treilea rand, oaspetii cei mai de vaza (aflati prin specificul muncii lor in activitati si posturi de prestigiu, responsabilitate si conducere sociala in afara comunei sau in cadrul ei) si, in general, invitatii din alte localitatis-au asezat in capatul dinspre miri ai meselor (al celor sase) si mai ales la prima dintre ele, adica din dreapta intrarii in sala. De la ei, inspre usa, au stat ceilalti nuntasi. Trebuie aratat ca aceste delimitariin spatiul ospatului sunt cunoscute de oaspeti, astfel incat ei, de regula, stiu unde sa-si gaseasca un loc. Cu toate acestea, asezarea in sala nu se petrece spontan. Prin vornic, opinia comunei despre onoarea care trebuie data prietenilor, oaspetilor de vaza, celor din afara comunei si celorlalti se face auzita ca o dovada ca ea este constienta si treaza, in al patrulea rand, este de remarcat si impartirea in nuntasi si cei care au servit si in general au ajutat ca ospatul sa se desfasoare bine. Acestia din urma au fost fratii si surorile mirelui si miresei, alte rude, vecini si cunoscuti apropiati. Ei, considerati de-ai casei, s-au sacrificat intr-un fel, lucrand pentru pregatirea si bunul mers al ospatului cel mare. Ca o compensatie bine meritata, si poate ca un semn de reala pretuire din partea mirilor si a parintilor lor, in seara zilei urmatoare nuntii, acestia au petrecut la un ospat numit cel mic, cu un caracter evident informai sau intim. Structura spafiala pe mese s-a pastrat pana dupa oferirea cinstei (inceputa pe la ora 2 si terminata la 3). Dupa aceea nuntasii au inceput sa se amestece intre ei si sa-si modifice locurile. Ei, de acum, si-au jucat rolul corespunzator locului ocupat la masa,

Cinstea, adica suma de bani si cadourile pe care le dau invitatii noilor casatoriti, are functii si semnificatii variate. Ea nu este doar un ajutor economic din partea nuntasilor si cu deosebire a comunitatii, desi acesta se pare ca este rolulei de seama, in legatura stransa cu caracterul ei economic, se afla aspectul ei etic. Banii si cadourile sunt o materializare apretuirii morale a casatoriei si totodata un avans de incredere facut mirilor pentru comportarea lor ulterioara. Pentru acei ce-o dau, cinstea este un mijloc de afirmare in comunitatea din care fac parte (sau in cadrul careia se desfasoara nunta) a posibilitatilor lor materiale, a gradului de rudenie, a statusurilor si rolurilor lor sociale. Totodata ea confirma locul atribuit de catre constiinta publica, prin intermediul vornicului, celui ce-o da. in privinta cinstei se ridica si o problema care ni se pare destul de importanta. Normal ar fi, probabil, ca ajutorul acordat prin cinste, de nuntasi, celor casatoriti sa contribuie la uniformizarea posibilitatilor sau conditiilor materiale ale startului proaspetei familii. Celor care din anumite motive au mai putin s-ar cuveni poate sa li se dea mai rnult. in realitate, lucrurile se petrec altfel. Diferentele dintre tinerii nou casatoriti sub raport economic datorate muncii lor, ajutorului familiei, spiritului lor de economie s.a. se pastreaza daca nu chiar se accentueaza. Cinstea recompenseaza meritele diferite ale mirilor, si astfel ii stimuleaza pe ei si pe tinerii care se vor afla in viitorul mai mult sau mai putin apropiat in aceeasi situatie sa aiba rezultate cat mai bune in activitatea lor, sa se comporte corespunzator cu cei din jur, sa aiba un profil ireprosabil etc. Ea nu promoveaza egalitarismul care estompeaza diferentele de valoare in munca, in comportare etica si civica sesizabile intre tinerii ajunsi in fata casatoriei. Trebuie remarcata de asemenea si influenta pozitiei parintilor mirilor in comuna asupra mediei, maximei si fondului total al cinstei, in cazul nuntii, desfasurata in august, mirele a fost fiul primarului (ocupand de aproximativ 20 de anui functia), si primul casatorit din familie. Parintii lui, avand in vedere calitatea tatalui in comuna, au participat la aproape toate nuntile tinute de doua decenii. Nunta fiului lor a fost astfel un prilej de achitare de catre multe familii din comuna a unor obligatii mai vechi. Oricum, credem ca pozitia tatalui mirelui este una din cauzele care explica, pe langa meritele reale ale mirilor, de ce fondul de cinste s-a ridicat la 70 de mii, cu 20 de mii mai mult decat cea mai mare nunta desfasurata in comuna in ultimii zeci de ani, si aproape dublu in raport cu fondul de cinste obtinut la alte nunti unde mirii erau si ei de o ocupatie si pregatire similara cu cei la care ne referim. Este o forma de renta pe care am putea-o denumi de pozitie sociala. Nu poate fi neglijata nici tendinta de descrestere a ponderii darurilor fata de bani in cadrul cinstei. Poate ca este vorba de aparitia unui sentiment de incredere in tinerii casatoriti care vor sti singuri sa-si cumpere cele de care au nevoie, in orice caz, raportul concret dintre daruri si bani depinde de mai multi factori, printre care situatia minorilor la data casatoriei si posibilitatile parintilor, joaca un rol principal. Cu timpul sumele primite sub forma cinstei au crescut, ajungand in medie ia 100000 lei. Daca azi cinstea nu acopera macar pretul unei Dacii 1300 (de aproximativ 70000 lei), se spune ca nunta a esuat.

Proportiile nuntii sunt conditionate de situatia materiala nu numai a mirilor ci si a parintilor. Problema este strans legata de cea precedenta, de cinste. Aceasta deoarece fondul cinstei este influentat si de numarul participantilor si posibilitatilor lor. Si, bineinteles, nu poti sa inviti multi oameni la nunta si totodata dintre cei mai de vaza, daca nu iti poti permite materialiceste sa faci un ospat mare, foarte bine pregatit si de calitate deosebita. Nunta lui Ion, fiul primarului (muncitor navetistla o fabrica in Sebes) si a Mariei (absolventa de curand a liceului din acelasi oras si domiciliata tot in Sasciori) a depasit in aproape toate privintele (daca nu chiar in toate) nuntile tinute in comuna. Ospatul a fost ne necrezut prin pregatire, organizare si belsug. Cateva date sunt, credem, concludente in acest sens. O socacita (bucatareasa) sefa a pregatit aproape toate mancaruriioe (a primit 1000 lei pentru munca depusa) impreuna cu 12 ajutoare dinte neamurile, vecinele si prietenele soacrei mari (care a fost, de afltfei, si liderul informai al intregii nunti). Pentru pregatirea mancarii s-au folosit: 150 kg carne de porc, 60 de gaini, 230 kg carne de vita, 120 de oua numai pentru taitei, 30 kg de branza de burduf adusa de la . Poiana Sibiului, s-au copt 130 de paini, fiecare de cel putin 3 kg, trei zile in sir s-au copt numai prajituri, au fost facuti 40 de cozonaci cu nuca si stafide, s-au fript 1100 snitele si pregatit 4 ferii (o ferie are 10 litri) de sos de visine etc. Ca bautura in preajma si in timpul nuntii s-au consumat 80 de ferii de vin (800 litri) de 4 ani vechime si 5 ferii de rachiu de prune si drojdie. Meniul a fost mai bogat si variat ca oricand (1. gustare - maietec, salam, branza de burduf si de Braila, salata de Boeuf, masline, ardei; 2. supa de taietei; 3. rasol cu sos de visine; 4. snitele vieneze cu salata orientala si castraveti acri; 5. friptura de porc cu cartofi; 6. ciorba acrisoara; 7. cozonaci si prajituri). Au cantat 6 muzicanti platiti cu 2500 de lei. Echipele de servit au cuprins 40 de barbati si femei imbracati cu surte si bluze se.u camasi albe. La nunta au sosit invitati din patru judete: Alba, Hunedoara, Sibiu si Cluj (din localitatile Sebesel, Laz, Petresti, Capalna, Sugag, Drasov, Poiana Sibiului, Rachita, Sebes, Alba-lulia, Petroseni, Cluj etc.).

b. Disolutia rudeniei traditionale

Lectura romanului Risipitorii iti aduce fara sa vrei, in prim planul atentiei, familia cu galaxia ei problematica si continuu recurenta. Familia este unul din elementele de baza care structureaza, dincolo de fenomenologia lui, romanul lui Marin Preda. Pe linia unui discurs logic de la elementul respectiv se deschid doua cai. Una urca spre relatiile dintre familii si de aici spre generatie si clasa, iar alta coboara spre lumea fenomenologica a manifestarilor aici si acum ale indivizilor, care la randul lor sunt, fara exceptie trup din t- upui unei sau unor familii anume.

Studiul Risipitorilor, ca dealtfel a mai tuturor operelor literare, se preteaza la o abordare foarte diversa. Fara a incerca o semnalare si clasificare a intregii diversitati posibile, vom remarca, tinand seama de intentiile acestui studiu, doar doua cai, dealtfel recunoscute in literatura de specialitate: cea extrinseca si cea intrinseca. Prima este considerata ca o linie care pleaca de la Vico spre Taine si Marx, si consta in aceea ca incearca sa determine valoarea literaturii prin legatura ei cu societatea pe care o inregistreaza in termenii unei anumite ideologii. Cea de-a doua urmareste analiza operei independent de mediul sau social inconjurator, semnaland logica ei interna, expresia si forma ei. Bineinteles, orientarile extrinseca si intrinseca pot si trebuie a fi privite ca un fel de continuumuri cu puncte maxime si minime si, in acelasi timp, nu numai coexistente dar si suprapuse, amalgamate. Tinand seama de toate acestea, decupand, familia, cu ideologia ce o caracterizeaza, din substanta romanului scris de Marin Preda si utilizand in acest scop alte metode decat cele ale teoriei si criticii literare, inseamna a ne situa principialmente in cadrele orientarii extrinseci. Am putea face o analogie. Analiza apei dintr-o fantana pentru a vedea daca este buna de baut o poate face un chimist care ii va determina gradul de puritate in conformitate cu anumite standarde bioigienice. in aceasta investigatie este oare geologul ce studiaza rocile din fundul fantanii un specialist de prisos? in mod definit, raspunsul este negativ. Rocile, in functie de tipul lor, pot conditiona, uneori in mod hotarator, calitatea apei din fantana. Oarecum asemanator poate fi privita si incercarea de a desprinde dintr-o opera literara, si de-a le aborda din perspectiva disciplinelor socio-umane, anumite fapte sociale pe care orientarea intrinseca le considera periferice, daca nu le si ignoreaza total.

In cele ce urmeaxa, intentionam sa ne oprim asupra unor aspecte ale modului in care a fost prezentata si tratata familia in Risipitorii, folosindu-ne de tehnica de topografiere a familiei si a unor relatii dintre familii, stabilite pe baza de consangvinitate si alianta, utilizata de stiintele socio-umane (indeosebi, de antropologia culturala). Nu vrem ca prin aceasta sa ne substituim analizei intrinseci si nici sa reducem personajele, cu bogatul lor comportament spontan si multisemnificational, la configuratia familiei cu logica ei specifica. Oricat ar fi ea de complexa si de interesanta pentru cunoastere, ea este situata totusi dincolo de individual, spre domeniul generalului. Procedand astfel, vom incerca sa determinam sau mai bine zis sa banuim existenta unor corespondente intre ideile din roman si realitatea sociala si culturala care poate, eventual, fi apropiata de cerintele unor adevaruri, daca nu verificabile cel putin plauzibile.

Familiile din lumea Risipitori/or se inscriu pe patru straturi §enerationale. Dintre acestea, prima (a) si ultima (d) sunt putin populate. Prezentarea lor este parca mai mult simbolica. Din generatia intaia, familia Sterian din Oltenita (1) este amintita doar de cateva ori. Gand Petre Sterian si-a facut casa, tatal Iu, dulgher de meserie, a venit b Bucuresti si 1-a ajutat¹⁹. Acolo in provincie era un om respectat, nu ca Anghel care, ajuns intr-o functie de stat, in aceeasi localitate, o folosea abuziv²⁰. Familia lui Petrasincu (2), un negustor de pe Calea Grivitei, apare doar ca o scena unde, pe rand, parca la fel ca inir-un basm, se ivesc trei fete de maritat. Dintre acestea, una va f* Rodica sotia lui Petre. Cecilia se casatoreste cu un pravalias sclifosit²¹. Despre a treia sora nu se va sti nimic. Familia Petrasincu cu rudele apropiate (cumnatul si doua matursi) incearca sa o convinga pe Rodica sa nu ia in casatorie, pe cazangiul Sterian, angajat la Ateliere²². Generatia cea mai recenta (d) este doar in stare de posibilitate. Are un singur reprzentant, copilul nelegitim si fara nume a lui Gabi si Mimi. Este anuntata posibila venire pe lume a copilului familiei Munteanu-Irina (12) si a copilului lui Constanta si al noului ei sot (16).

Trecand de la prima generatie la cea de-a doua (b), Marin Preda este mai analitic. Desi numarul familiilor din cadrul acestei generatii se ridica la sase, doar doua sunt determinate intr-o masura mai mare. Este vorba despre familia Petre-Rodica (3) si familia Toma Sterian-Veronica (5); acestea, prin locul de munca al sotilor erau de origine muncitoreasca, iar prin conceptie si aderenta politica de profil comunist. Dintre ele, de atentie preponderenta se bucura familia Petre-Rodica, poate datorita situatiei dramatice a lui Peire, care se rezolva destul de tarziu in discurul romanului, cat si datorita numarului mai mare de copii, fiecare cu destinul lui specific. Celelalte familii ale generatiei respective au un rol pasager sau fara semnificatie in economia operei. Familia Cecilia-pravalierul sclifosit (4) e tipic mic-burgheza si este prezentata ca un antipod al familiei lui Petre-Rodica, parca in scopul caracterizarii celei din urma. Familia Arvanitache (6) face parte din randul 'fostilor'. Ea este mediul unde s-au nascut doua indivualitati diferite. Danut arunca o bomba ihtr-o Alimentara si pentru fapta sa este executat²³. Mimi, functionara la Ateliere, cu propriul ei salar isi intretine parintii si fratele, il iubeste peGabi dezinteresat, si-a parasit parintii cu care nu mai vrea sa aiba nimic in comun, isi ocroteste copilul cu toata taria materna. Gabi dadea o dovada de o puerila si condamnabila lipsa de intelegere a situatiei lor. Ultimul socru al doctorului Munteanu (8) a avut mai multe situatii: in trecut ziarist de stanga²⁴, iar dupa 23 August a indeplinit tot felul de insarcinari cu totul diferite de profesiunea lor. Cand Munteanu a fost irimis la Roma, el era ministru adjunct in Ministerul de Externe, ca dupa reintoarcerea doctorului din strainatate sa primeasca alta functie²⁵. Familia parintilor lui Munteanu este pomenita doar prin mama sa, 'ruda saraca a unor asa-zisi mosieri', care 'si-a petrecut copilaria si vacantele la tara umbland desculta si catarandu-se prin copaci'²⁶. Ea i-a insuflat doctorului o aprehensiune aparte spre hipersensibilitate, iar el o pastreaza in simtirea sa parca pe fondul unei stari neeliberata de sechelele unei infuzii inconstiente de tip oedipal.

Generatia a treia (c) este dezvaluita cel mai pe larg si anume de opt cupluri. De aici se recruteaza eroii principali ai romanului. Daca familiile din generatiile intai si a doua sunt gata formate (6,7,8) sau inchegarea lor este descrisa succint si fara dramatism (3,4,5), in schimb familiile acestei generatii, cu o singura exceptie (familia ' Anghel-Filomita), se constituie sub ochiul cititorului, parca cu concursul afectiv, coparticipational si complicitativ al acestuia. Ceea ce credem ca se cuvine a fi subliniat inainte de orice este urmatorul fapt: geneza familiilor acestei generatii nu se mai face sub zodia 'instinctului familiei', atribuit de catre Marin Preda lui Petre Ster ian. Ce inseamna acest instinct? Este 'acel dramatism necesar in a presimti si preintampina primejdiile care o pandesc'²⁷. Altfel spus, el este o constiinta speciala, un mecanism autoreglabil al familiei, care, transmis din generatie in generatie, a capatat caracteristicile unor reflexe sau automatisme ce pot fi privite, intr-un anumit sens, ca un gen specific de inconstient purtator al unei rationalitati transindivi-duale. Odata cu transformarile sociale petrecute la noi in deceniile 5 si 6, mai ales la oras si la sat, temeliile familiei care a dat nastere 'instinctului familiei' au fost demolate. Petre Sterian era purtatorul constiintei familiei de tip tananesc-patriarhal in care gospodaria si pamantul, pe care se baza, era esentiala in existenta si permanenta ei. Ea dadea nastere unor retele stabile si rezistente de legaturi de rudenie, legalitatea si moralitatea ei erau cu sfintenie supravegheate si pastrate de catre opinia comunitatii rurale si, in sfarsit, de ea se lega necesar fericirea sau drama autentica a omului.

Familiile din generatia a treia apar ca un domeniu mai putin sigur de manifestare plenara a relatiilor directe dintre indivizi si de realizare a fericirii lor, desi ele se vor a fi prototipul unei forme citadine noi de comunitate umana. Ele sunt inca un gen de forma fara fond, facand un efort vadit in sensul ridicarii continutului lor la parametrii unor determinatii stabilite doar speculativ si ideologic ca ideal. He oğ;;&. i',nsaza, intr-un anumit sens, ambiguitatea morala. Cuplul Anghel-Fiiomrfa (9) dovedeste tendinte de capatuiala si carierism. Munteanu ii cere Constantei, prima sa sotie (l 1), sa intrerupa sarcina fara sa-si motiveze cinstit dorinta. Mimi se hotaraste sa-si intrerupa o sarcina, sfiindu-se sa-i spuna lui Gabi (13) in ce situatie se afla. Totodata, iubirea si copilul lor nu capata o confirmare juridica si, oarecum, morala. Relatiile dintre Munteanu si Irina (12) degenereaza in violenta si sadism, in ansamblu, in familiile din aceasta generatie raporturile dintre parinti si copii si dintre frati sunt evident anemice. Rodica Sterian isi viziteaza foarte rar rudele apropiate. Toma il ajuta pe Petre sa-si clarifice situatia mai ales ca urmare a insistentelor lui Vale. Constanta si Anghel sunt, de fapt, niste straini. Legatura dintre bunici si nepoti (copiii lui Petre si Toma Sterian) este practic inexistenta. Gabi este var nu numai cu Vale, desi se intalneste doar cu acesta intr-o secventa a actiunii romanului. Ascendenta tatalui fata de copil, atat de riguros determinata in familia taranesc-patriarhala, este acum bulversata. Exemplu elocvent fl constituie raportul lui Petre cu Anghel. Cand afla de reintoarcerea lui la locul de munca si sanctiunea primita, tatal sau ii spune sotiei lui, Rodica: 'Ce puteam noi sa-i mai facem. Ani de zile a primit avertismente, si ce sa-i face daca nu a vrut sa tina seama?'²⁸

Marin Preda nu reuseste si poate nu vrea sa prezinte indiferent starea familiei si a relatiilor dintre generatii mediate de ea. El lasa sa se inteleaga ca evolutia socialului, mai ales prin industrializare si urbanizare, duce fatal spre o mutatie esentiala: aparitia noii familii citadine. Dar, cu o experienta extinsa, avandu-si originea la sat si aflat funciarmente in generatia a doua, Marin Preda poarta in stare latenta si uneori chiar isi exprima un regret destul de viu fata de vremurile cand familia era mai trainica, iar comunitatea rurala oferea un cadru mai prilnic relatiilor apropiate dintre indivizi, regret avand o nota timida de critica fata de starea actuala. El nu putea sa-si nege total optiunea intima fata de familia taranesc-patriarhala (atat de clar exprimata in Morometii), in favoarea unei noi familii care, in acelasi timp, inca nu era practic constituita, nu-si validase valoarea morala si ramanea un proiect ideologic. In Coti oameni cunoastem? din Imposibila intoarcere²^ Marin Preda teoretizeaza acest regret dandu-i parca o expresie condensata de studiu stiintific. Ideile lui se aseamana cu cele ale lui Georg Simmel si a unor ganditori contemporani, care considera orasul drept un mediu unde omul se rupe de om chiar si atunci cand oamenii sunt legati prin legaturi de rudenie. Regretul era, intr-un anumit sens, justificat, avand in vedere faptul ca familia care se nastea era concrescuta pe un fond socialist imatur. In ceea ce priveste critica implicita ea este atenuata de dramatismul dar si eroismul si frumusetea 'risipitorilor' pe care i-a construit. Atat regretul cat si critica sa timida isi pierd insa sensul daca acceptam inevitabilitatea deruralizarii sub influenta civilizatiei urban-industriaie ctiva unei familii noi, consolidate, ce-si va avea mediul de ta intr-un context social evoluat.

*Celor ^care traind in mediul urban au cunoscut doar vechea familie B Radina viciata de setea de bani si de tendintele de parvenire sociala, S situatia relatiilor familiale din generatia a treia li se pare fireasca. Ei '' au pasit sa-si constituie viata de familie pe fondul unor schimbari sociale considerate des, si uneori cu emfaza, ca fiind revolutionare ^''''ji fara precedent in istorie. Au ajuns, in persuasiunea ideologiei dominante si forta propriei lor experiente destul de restranse, sa sustina ca vechiul tipat de familie nu mai putea fi utilizat. Cu curaj, nu in toate cazurile indeajuns de motivat, si facand fata vietii lor de zi cu zi ce se derula ametitor, ei au supus familia idealizata in sistemul de valori al lui Petre Sterian, si in general al vechilor stari de lucruri sociale, unei eroziuni largi si adanci dar mai ales dramatice. Ei au pasit pe cai neluminate de nimeni, ca niste exploratori temerari pe eare istoria i-a ales sa-i fie mesageri. Au facut-o cu propria lor energie pe care si-au daruit-o cu generaozitate, uneori cu succes iar alteori, si poate mai adesea, fara nici un rezultat pe planul vietii lor. Ceea ce au risipit nu este 'capitalul revolutionar' realizat de cei din generatiile anterioare, asa cum s-a spus uneori. Ei nu au compromis in nici un fe! rezultatele obtinute de catre parintii lor in sensul plamadirii 'noii societati'. Mai mult, ei si-au adus contributia la consolidarea si evolutia ei (Vale in industrie, Constanta in alfabetizare, Sarbu, Draghicisi chiar Munteanu in medicina). Ei au fost risipitorii propriei br vieti intr-un domeniu in care economicul si ponticul nu-si manifesta influenta - atunci cand o face - decat prin nenumarate mijlociri, si dupa o durata de timp relativ indelungata. Au facut-o sub imperiul unei vieti sociale neevoluate, dar poate si cu speranta neconditionata ca experimentul lor sa fie o pilda sau inceputul unui 'instinct al familiei' cu un continut nou.

Iata datele furnizate de Marin Preda in sprijinul aprecierii facute. Familia AnghelSterian-Filomita (9) urmeaza o traiectorie neprincipiala spre supararea lui Vale, a parintilor sai si a unchiului Toma. Anghel a lucrat la Ateliere cu tatal sau si i-a ajutat sa-si intretina familia. Dupa 23 August, capata tot felul de functii 'prin care trece ca un caine prin . Vale il considera pe instrainat (un fel de personaj exterior³¹)

apa'³⁰ ce ajunge sa se razbune ordinar pe un ziarist ce fl sacaia cu criticile lui³² pe vremea cand era secretar al Sfatului popular raional din Oltenita. Este schimbat din functie si trimis la Ateliere, la tamplarie meserie pe care o practicase in urma cu sapte ani, capatand si un vot de blam cu avertisment³³. Filomita a fost banuita ca si-a insusit anumite lucruri cu ocazia inventarierii unui conac dupa expropriere³⁴. Constanta Sterian, casatorita cu Munteanu (11), conserva parca cel mai mult 'spiritul familiei' mostenit de la tatal ei. Drama ei este, datorita acestui fapt, cea mai intinsa in timp si mai profunda, af ectandu-i foarte serios sanatatea. Despartirea de Munteanu, pe care 1-a iubit pana la idolatrizare, si intreruperea sarcinii au facut-o sa se simta desfiintata ca om. Desi antrenata in munca de alfabetizare de care s-a achitat cu constiinciozitate, primind chiar titlul de profesor emerit³⁵, ea cade victima unei astenii nervoase acute care a necesitat internarea ei ihtr-un spital de specialitate. Aici isi rememoreaza viata de familie cu accente de bunatate incredibila fata de sotul ei vinovat intr-un fel de starea in care se afla, arata constanta afectiva fata de acesta, totodata i se dezvolta sentimentul morbid al inutilitatii si al necesitatii cufundarii ei in nefiinta. In sfarsit, isi reface viata (familia 16) asteptand un copil. Munteanu se recasatoreste (12) cu Irina, divortata de un conferentiar universitar de istorie³^. Ea are insusirile unei fete rasfatate de parinti si nu reuseste sa-si inteleaga sotul si, eventual, sa-1 ajute cand este pus in fata grelei incercari a reintegrarii in mediul profesional, dupa reintoarcerea sa de la Roma. Constanta si Munteanu, ca poli ai unei familii din generatia a treia sunt cei mai intensi risipitori, ea este instinctiva si se consuma mai mult afectiv, iar el este prin excelenta cerebral si se uzeaza deseori sub raport psihic, depicand firul in patru. Atitudinea si comportamentul ei duc la astenie si la o stare de prestatie, pe cand conditia lui duce la actul limita, si anume la sinucidere, din care este scapat ca prin minune de doctorul Draghici. Gabi, fiul lui Toma, o iubeste pe Mimi, traiesc impreuna si asteapta un copil. Fiind insa insuficient de matur, manifestand sechele de copil rasfatat si nefacand eforturi de a intelege situatia lor, nu are taria sa clarifice legat relatiile cu mama viitorului lor copil. Familia Vale-Anda (10) este cel mai putin supusa dramatismului desi nu a lipsit nici in cazul lor, in perioada cand s-au cunoscut, o situatie in cadrul careia Vale a fost gelos iar Anda furioasa ca el o supravegheza. Despre familia Sirbu (14) Stamate-Tiberiu (15) aflam doar ca ele au luat fiinta.

Preda a prezentat cu simpatie viata risipitori/or. A vibrat cu lliijbiceritate in fata incercarii for demiurgice de a edifica o noua familie. k Ceea ce nu stim sigur este daca el a crezut cu adevarat ca asa ceva va ftposibil. Viitorul acestui plan existential, in care singurul lucru cert era ^eopflul nelegitim al lui Gabi si Mimi, nu se arata a fi totusi prea optimist.

c. Neamul Lutsch

ii    Tatal lui Michael Lutsch³⁷, pe nume Johan s-a nascut in comuna Ungurei, o localitate situata la nord-est de orasul Sebes, la o distanta de aproximativ 15 km de acest oras. in 1857 Ungurei era un sat (apartinand de Rosia de Secas) cu o populatie de 1234 de locuitori, in proportie de 66,37& sasi de religie evanghelica-lutherana. in prezent to Ungurei mai exista doar cateva zeci de familii de sasi. in vara anului 1998 am facut o vizita de documentare in comuna, in Biserica Evanghelica-Lutherana, bine intretinuta si curata, erau in jur de 10 permite si carti de rugaciuni aflate pe bancile din fata. Ele simbolizau dramatic aproape totala disparitie a comunitatii sasesti din comuna. Biserica Evanghelica Lutherana din Ungurei are pe tavan, intr-o pictura religioasa, data de 1802, ce pare mai mult a indica o refacere a ei mai degraba decat anul constructiei ce se poate banui din grosimea zidurilor si arhitectura bisericii a fi mult mai veche, probabil secolul XDI sau XIV. Altarul, din lemn cioplit are picturile cu scene religioase bine pastrate si este relativ modest, conform principiilor protestante. Imaginea centrala a altarului il reprezinta pe isus rastignit, imprejurul ei sunt scene legate de rastignire. La balcon, e o orga o veritabila bijuterie tehnica, m conditii de functionare perfecta. Fc ,2/vvon si pe un perete se afla doua citate din Biblie in limba germana. Prii; ,ul este din loan 16.33: 'V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. in lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea'. Al doilea este tot din loan 20.28: 'Dupa aceea, Isus, care stia ca acum totul s-a sfarsit, ca sa implineasca Scriptura, a zis; Mi-e sete'. in fiecare duminica un preot, parca cel din comuna Petresti, vine sa tina slujba pentru micul grup de credinciosi. Paznicul bisericii mi-a vorbit cu amaraciune de zilele cand lacasul era bine umplut cu credinciosi, dornici de a asculta serviciile religioase si muzica de orga.

Johan Lutsch s-a nascut dintr-o familie relativ modesta economic (avand in proprietate o suprafata mai mica de l ha) dar cunoscuta pentru trainicia ei si harnicia tuturor, a baietilor, dar si a fetelor. Familia a fost constituita din parintii: Martin Lutsch (bunicul lui Michael Lutsch), localnic din Ungurei si Maria Lutsch nascuta Binder, originara din comuna Apoldul de Jos, aflata la sud-est de orasul Sebes, la aproximativ 25 de km departare de acesta. Martin si Maria Lutsch au avut opt copii si anume patru fete si patru baieti.

Johan Lutsch, tatal lui Michael, a parasit comuna pentru a lucra 'in orasul Sebes. La inceputul anilor '60, el era muncitor la circular, la Joagarul din aceasta localitate. La cantina acestei unitati economice a cunoscut-o pe viitoarea lui sotie, originara din Pianul de Jos, Katharina, nascuta Biemal, cu care s-a casatorit in 1956. Katharina a fost dusa dupa razboi in Uniunea Sovietica la munca fortata, unde a stat 5 ani. Cat timp sasii erau in Rusia, o parte din bunurile lor au disparut, fiind furate. Asa s-au intamplat lucrurile si in cazul familiei Biemal. Johan si Katharina si-au construit propria lor casa in Pianul de Jos. Johan Lutsch, din 1958, s-a ocupat de sapatul fantanilor, devenind unul din cei mai cunoscuti specialisti in domeniu si in zona. El a sapat, dupa cum isi aduce aminte foarte bine, 32 de fantani in Pianul de Jos, in Hapria, in Cugir, in Vintul de Jos, in Sibieni. Dupa o perioada de cativa ani, cand a fost angaja't ca muncitor la Uzina din Cugir, in primavara lui 1987 a parasit Romania impreuna cu toata familia, in familia lui Johan si Katharina s-au nascut doi baieti care datorita harniciei lor, datorita faptului ca acolo unde puneau ei mana 'se cunostea' au fost numiti 'fratii dinamita'.

Familia Johan si Katharina si cei doi fii impreuna cu sotiile lor au plecat in Germania in 12 aprilie 1987. Cu totii au stat timp de 3 zile in Lagarul de la Nurnberg si, apoi, cinci luni de zile in Lagarul de la Augsburg. Dupa acest timp, au lucrat cu totii aproape permanent, in domeniul serviciilor pentru particulari, Ca urmare a muncii depuse, Hans-Johan are o casa proprie, iar Johan seniorul impreuna cu Michael si-au cumparat si ei o casa in aceeasi localitate Augsburg. in 1997, Johan Lutsch si fiii au cumparat de la statul roman cu 18 milioane lei casa familiala din Pianul de Jos pe care au pierdut-o cand au parasit Romania. De casa parinteasca, care a suferit un profesionist si costisitor proces de moderzizare are grija indeosebi Michael. Aici vine vara din Germania fratele lui impreuna cu intreaga familie si amandoi fratii impreuna cu familiile isi petrec deseori sfarsitul de saptamana. Mama lui Michael a decedat in 1997, in varsta de 75 de ani.

in stadiul ei de a treia generatie, neamul Lutsch este constituit din doua familii.

Familia Hans-Johan, Renate, care s-a constituit in 1985 si cei doi copii locuiesc in Germania la Augsburg. Capul familiei lucreaza in servicii pentru particulari (un gen de administrator) si castiga destul de bine pentru a asigura familiei un trai decent. Sotia, Renate este o femeie cultivata, are studii liceale si este capabila sa intretina o discutie chiar cu un partener pretentios sub raport cultural. Hans-Johan este un om hotarat, harnic, pragmatic si se tine de cuvant.

Aceasta este structura familiei lui Michael Lutsch, a celui care a construit Motelul Lutsch 2000. A celui care a adus faima neamului Lutsch cum nu a facut-o nimeni altcineva si a reinviat in zona Sebesului spiritul intreprinzator sasesc. Rita Lutsch este originara din Petresti, o comuna mare si instarita, aflata la 4 km departare de orasul Sebes spre sud. Tatal ei a fost sofer, este pensionar si locuieste in motel. Casa parinteasca a familiei Elst este locuita de o familie de romi si Rita nu vrea sa mai auda de ea. Nu vrea sa stie ce s-a intamplat cu ea, adica in ce stare a ajuns. Michael si Rita traiesc acum in Romania, unde s-au reintors cu copiii in 1998. Si-au construite casa imparateasca, iar copiii urmeaza o scoala de limba germana in comuna Apoldul de Jos. Cand nu sunt la scoala, copiii sunt impartiti de Michael Lutsch in anumite sectoare ale motelului, unde fac o practica complexa, de la servitul clientilor la luarea unor decizii manageriale.

Note si bibliografie

1. The New Encydopaedia Britanica, Inc, Chicago ei. al., 1993, Family

and Kinship

2. S. FI. Marian, Nunta la romani

3. Robin Fox, Kinship and Marriage, Penguin Books Ltd. GreatBritain

1967

4. C. Levi-Strauss, Les structures elementaires de laparente, Mountan,

La Haye, 1967

5. George P. Murdock, Social Structures, Macmillan, New York, 1949

6. Robert Tonkinson, TheJigolony mob: Aboriginal victors ofthe desert

crusade, Manlo Park, CA, Cummings, 1974

7.  C.W.M. Hart and A.R. Pilling, The Tiwi of North Australia, Hoit,

Pinehart and Winston, New York, 1979; Jane C. Goodale, Tiwi wives: A Study of tine women ofMeluille hland, North Australia, University of Washington Press, Seattle, 1971

8. Polygamy in the '80s, 'Connexions', 20, Spring, 1986

9.  Gerald Berreman, Pahari Pofyandry: A Comparison, 'American

Antiiropologist', 64,1962; Himalayan po/yandry and the Domestic Cyc/e, 'American Ethnologist', 2, 1975

10. Third Edition, Harper Collins Publishers, 1989

11. Arnold Van Gennep, Riturile de trecere, Editura Polirom, Iasi, 1996

12.  Alexandru Suciu, Nevoia actuala de ceremonial si ritual, Editura Lux Libris, Brasov, 1998

13.  Mircea Eliade, De la Zalmoxis Ia Genghis-Han, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980

14. Michael C. Howard, Contemporan? Cultural Anthropology, Harper Collins Publishers, S.U.A., 1988

15.  Williarn A. Haviland, Anthropology, Harcourt Brace College Publishers, S.U.A., 1994

16. Dupa Michael C. Howard, opera citata

17. Dupa William A. Haviland, opera citata

18.  W. Goodenough, Property, Kin and Community on Truk, Yale University, New Haven, 1951

19.  Marin Preda, Risipitorii, Editia a IV-a revazuta, Biblioteca pentru toti, Editura Minerva, Bucuresti, 1972, Vol.I, p.10

20. Ibidem, p.24

21- Ibidem, P-31 %2. Ibidem, p.8 ?23. Ibidem, Vol.II, p.118 I24. Ibidem, Vol.II, p.65 '25. Ibidem, Vol.II, p.68

26. Ibidem, Vol.I, p. 193

27. Ibidem, Vol.II, p. 14 628. Ibidem, Vol.II, p. 106

29 Marin Preda, Imposibila intoarcere, Editura Cartea Romaneasca, i'  ' 1972, pp.44-46

30. Marin Preda, Risipitorii, Vol.I, p.21 '31. Ibidem, p.22 '32. Ibidem, p.23 ^33. Ibidem, Vol.II, p.103 .^V34. Ibidem, Vol.II, loc. cit. -35. Ibidem, Vol.II, p. 105

36. Ibidem, Vol.II, p. 58

37. Neamul Lutsch este un capitol din lucrarea Sasul Michael Lutsch, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 1999, autor Mihu Achim