|
|
|
Elemente ale esteticii marfurilor
Pot di caracterizate prin intermediul categoriilor estetice: functie, forma, structura, linie, desen, ornament, stil, proportie, armonie, simetrie, contrast, culoare,; categoriile estetice sunt notiuni de larga generalitate ce desemneazatipuri de reactii afective si care reprezinta instrumente de cunoastere si apreciere estetica.
Raportul forma-functie-structura
Forma apare la Aristotel pentru prima data in intelesul actual: "manifestarea in exterior (in sesn pasiv) a ordinii interioare a obiectelor".
Forma este accesibila perceptiei provocand o reactie emotionala constienta sau inconstienta prin care se exprima aprecierea senzoriala a acesteia:
-forma atrage sau respinge
-forma place sau displace
La baza acestor reactii se gaseste in stare acumulata experienta senzoriala a omului legata nu numai de perceptie dar si de intrebuintare directa a obiectelor.
Tendinte in organizarea formei exterioare a prodselor:
-simplitate (forme simple, logice, inteligibile)
-forme cu maxima valoare informationala
Forma complexa trebuie sa fie logica si inteligibila si sa reduca pe cat posibil intensitatea efortului perceptiei.
Intre forma produselor si functia lor exista o stransa legatura, forma siind de asemenea conditionata de structura interna a materialelor.
Echilibrul dintre functie, forma, structura este o necesitate in proiectarea produselor; in cadrul acestui echilibru functia reprezinta (exprima) destinatia produsului; forma exprima configuratia in care aceasta apra ca rezultat al muncii omenesti, iar structura exprima modul in care este dispusa materia.
Functia nu dicteaza forma, totusi in cadrul restrictiilor pe care aceasta le determina existand mai multe solutii estetice satisfacatoare ce depind de tehnologie, de material si mai ales de talentul proiectantului.
Obtinerea formelor se realizeaza prin modelare urmarindu-se:
-realizarea proprietatilor avantajoase corespunzator conditiilor fiziologice ale omului (manuire, deservire, intretinere, igiena)
-realizarea efectelor avantajoase din punct de vedere al psihologiei de perceptie (forma, culoare, )
-posibilitatea de adaptare in ansambluri complexe si inmediu
-contributia la cresterea eficientei economice a produselor (tipizare, standardizare, economii de materii rpime)
Linia si rolul sau constructiv si expresiv
Delimiteaza si circumscrie toate obiectele vizibile producand o infinita diversitate de forme. Linia are conotatii multiple in functie de traiectorie, lungime, grosime, amplasare, grupare, succesiune,
-liniile drepte sunt supuse legilor proportiei cu o mica caloare ornamentala
-liniile subtiri sunt flexibile, suple, mijloc de expresie a miscarii
-liniile groase: rigiditate, greutate
-liniile orizontale: staticul, calmul
-liniile verticale: frumusete
-liniile oblice: dinamism
-liniile frante: neliniste
-liniile circulare si combinate sunt ornamentale
-liniile sinuoase (ondulate) sunt liniile frumosului
Prin linii se separa si se divide suprafata, se exprima proportiile, se transpune imaginea unei idei, persoane, obiect obtinandu-se desenul. Desenul este un concept estetic autonom cu toate ca in intelesul curent functia lui ramane subordonata avand rolul de a pregati, precede executia unei lucrari.
Desenul s-a dezvoltat in doua directii tehnic (simpla schita sumara sau schematica a elementelor de geometrie descriptiva) si artistic (ca arta de sine statatoare, studiu ce precede o lucrare, desen de exercitiu).
Stilul
Din punct de vedere al apartenentei stilurile se clarifica in individual, national sau al epocii.
Stilul individual deriva din temperamentul si viziunea artistica a creatorului ca particularizare individuala a anunturilor, mijloace de expresie. Cu toata unicitatea lui intre stilurile individuale exista numeroase elemente comune ca rezultat al interferentelor, al preluarii aceleas mosteniri estetice si al raportarii la ceelas univers individual.
Din aceste elemente comune intemeiate si pe folosirea aceluias instrument material (limbaj national) se naste stilul national.
In plan temporal apartenenta stilurior la anumite epoci (indeosebi artistice) determina o mare varietate de scoli sau de orientari (gotic, baroc, ).
Ornamentul
Preocuparea pentru simplificarea formei, pentru claritatea si simplitatea ansamblului nu inseamna eliminarea totala aornamentului. Exista o serie de produse industriale la care ornamentul isi pune amprenta (ornamentul are un caracter istoric shimbabdu-si infatisarea si functiile decorative de la o epoca la alta; de asemenea ornamentele sunt distincte de la un popor la altul constituind un simbol cu pronuntat caracter national).
Simetria, proportia, armonia si controlul
Simetria reprezinta calitatea obiectiva si expresia unor raporturi de marime si forma, ordine si dispunere, de potrivire si concordanta pe care o au partile unui intreg intre ele si in totalitate. Este o proportie reala a unui ansamblu in care partile se pot raporta la un centru, o axa, un plan.
Prin simetrie obiectele castiga proprietatea de armonie, echilibru, aceasta determinand o economie de forte, o perceptie mai usoara din punct de vedere fiziologic.
Perceptia si armonia sunt legi ale unitatii caretind sa gaseasca un motiv central sau periferic dupa care diferitele elemente se leaga intre ele formand unitati.
Proportia reprezinta raportul elementelor din punct de vedere cantitativ in timp ce armonia reda raportul elementelor din punct de vedere calitativ.
Contrastul face parte din legile variatiei fiind un element care stimuleaza perceptia; el inlatura situatia de monotonie, elementele componente conturandu-se si mai mult caracteristicile proprii. Astfel expresivitatea intregului atinge cel mai inalt grad.
