- "Corabia viselor" - sculptura

"Corabia viselor" - sculptura

ORGANIZAREA SPATIULUI COMPOZITIONAL FOLOSIND

APA, PANANTUL, FOCUL PENTU PUNEREA IN VALOARE A STICLEI.

"Corabia Viselor" incerc punerea in valoare a sticlei folosind  cele 3 elemente primordiale pamant, foc, apa in organizarea spatiului compositional. Ele putand simboliza etapele realizarii unei lucrari din stica plecand de la starea solida cristalul de sticla(pamantul) , topirea ei (focul), lucrarea finita (apa) sticla fiind un fluid,

Ca mod de realizare

1. Voi inciza in pamat o simbioza a sibolurilor geometrice ale celor 3 materiale: pamant (patrat), foc (triunghi) apa (cerc) sub forma de arca simbol al convietuirii , dar putand fi asociata cu etapele omului pe pamant (nasterea, viata, moartea)

2. In forma rezultata se va face focul cu scopul de a contorsiona cateva sticle prin aruncarea lor in foc, ele reprezentand oamenii in acest univers cosmic sub forma de arca

3. Odata terminata aceasta etapa locul focului va fi luat de apa, forma fiind inundata , pe suprafata ei vor pluti sticlele contorsionate cu dopul pus ele reprezentand ciclul omului in acest univers cosmic sub forma de arca.

Simbolistica elementelor

Apa - simbol  purificator in majoritatea religiilor.Spre exemplu , botezul in bisericile crestine este facut cu apa.In plus, o baie rituala in apa pura este facuta celor decedati in mai multe religii, incluzand iudaismul si islamismul. In islamism, cele cinci rugaciuni zilnice, pot fi efectuate doar dupa spalarea corpului cu apa curata. Apa , ca element al vitalitatii , al regenerarii si al invierii: aceasta caracteristica este foarte bine evidentiata de basmele romanesti, unde intalnim termenul ,, apa vie ". Apa vie este apa pe care eroii de basm o beau pentru a-si recapata energia si forta, necesara in luptele puizante contra dusmanilor. In ,, Povestea lui Arap Alb " de Ion Creanga, personajul Harap Alb este inviat cu apa vie Apa, ca element al metamorfozei : De aceasta proprietate a apei este legat mitul lui Narcis erou al mitologiei grecesti.El a ramas indragostit de chipul sau , privindu-l in unda unui lac si vrand sa se apropie de el, a cazut in apa si s-a inecat. Trupul sau s-a metamorfozat sub proprietatea magica a apei, intr-o narcisa.

Apa, element al distrugerii : In multe mitologii se vorbeste despre un potop urias, care scufunda sub apele sale intreaga lume, mai putin piscurile muntilor si in urma caruia reusesc sa se salveze un numar mic de oameni si animale. Cel mai reprezentativ este Potopul lui Noe, care reuseste sa salveze cate o pereche din fiecare specie de animale. In toate mitologiile in care se intalneste potopul, acesta este trimis de forta divina, ca o pedeapsa pentru neascultarea muritorilor.Apa poate avea si un rol apocaliptic. In mitologia nordica, in ziua de Ragnarok, sarpele Jorgmundgand se va ridica din ocean, miscarile sale ingropand sub ape lumea oamenilor.

Apa, ca element transcendental : Luntrasul Charon personaj apartinand mitologiei grecesti, era singurul navigator al raului Styx. Acest rau reprezenta singura cale de trecere catre taramul mortilor.Acest mit este cauzatorul unu obicei pastrat si in zilele noastre, acela de a pune doi bani pe ochii defunctului. Acesti bani aveau sa fie oferiti luntrasului in schimbul traversarii raului.

Apa, ca element al genezei : In conceptia multor popoare, dar si in Biblie , se sustine ca omul a fost faurit din lut, adica din apa si pamant, elemente ce formeaza lumea insasi. Astfel omul devine o miniatura a lumii prin armonizarea apei cu pamantul. Un alt mit al apei ca element al genezei este nasterea Afroditei, din mitologia greaca. Se spune ca aceasta zeita s-a nascut din spuma marii si din sangele lui Uranus.Aceasta geneza spectaculoasa pune in evidenta caracterul pur, sublim al elementului apa, Afrodita zeita iubirii, fiind un ideal al frumusetii. Chiar numele ii provine de la cuvantul grecesc ,, afros insemnand ,, spuma marii ".

In filozofia clasica chineza, apa, ca element al filozofiei, era unul din cele cinci elemente constituiente ale naturii, alaturi de pamant, foc, lemn si metal.Apa, asezata sub simbolismul totalitatii virtualitatilor, ea fiind fos si origo, reprezenta matricea tuturor posibilitatilor de existenta, primul element si cel mai bogat in reprezentari.Apa este principiu al nediferentiatului si al virtualului, temelie a oricarei manifestari cosmice, receptacul al tuturor formelor si germenilor, apele simbolizand substanta primordiala din care se nasc si se intorc toate formele, prin regresiune sau cataclism.Comparata sau asimilata lunii, apa, prin excelenta fluida, este prototipul apei vietii sau apei vii. Apa reuneste formulele mitice ale aceleiasi realitati metafizice si religioase : in apa rezida viata, vigoarea, eternitatea. Apa purifica si este purificatoare, are o valoare morala : ea devine substanta insasi a puritatii, cateva picaturi de apa fiiind suficiente spre a purifica o lume ( de aici si simbolistica botezului )

Chinezii cred ca micul vas cu apa tinut in mana de Zeita Milosteniei, fermecatoarea Kuan Yin ( anexa 8 ), reprezinta cele o mie de binecuvantari din elixirul cosmic al nemuririi. Se zice ca vasul lui Kuan Yin contine si apele fertilitatii, astfel ca oricine se imbaiaza in apa ce curge din vasul ei se va bucura, cu siguranta, de sanatate si va avea un suflet de o mare generozitate.Acest vas creeaza un gen aparte de bogatie, nascut din aparitia generozitatii in inima si din cuget. De aceea, familiile chineze adora sa etaleze statui mari de marmura ale zeitei tinand in mana un vas, din care se varsa o apa ce pare a curge la nesfarsit intr-un elesteu sau intr-un bazin.De fapt, apa ce curge din orice tip de vas pretios simbolizeaza intotdeauna apele cosmice si Marea Mama. Ea semnifica tot ce este legat de principiul feminin receptiv.

Dictionarul de simboluri reduce semnificatiile simbolice ale apei la trei teme dominante : origine a vietii, mijloc de purificare si centru de regenerescenta.

Ca masa nediferentiata, apa reprezinta infinitatea posibilitatilor, ea contine tot ceea ce este virtual, tot ceea ce nu are inca forma, samanta primordiala, toate semnele unei dezvoltari ulterioare.

Pamantul

In mitologie, pamantul este un element primordial, al genezei si al creatiei omului. Face parte din cele patru elemente care formeaza lumea inconjuratoare, alaturi de apa, foc si aer. In multe mitologii, pamantul devine prin personificare, pereche a cerului, intre care se stabileste o relatie armonioasa, de iubire eterna. Pamantul si cerul sunt elemente contrastante, opuse, la fel ca barbatul si femeia si se completeaza unul pe celalalt. Astfel au aparut in diferite mitologii cupluri de zei, dintre care unul reprezinta cerul, iar celalalt pamantul:

• Geea (Gaia) si Uranus(mitologie greaca)
• Geb si Nut (mitologie egipteana)

Pamantul este reprezentat in mitologie, drept cel mai cunoscut si familiar pentru oameni dintre cele patru elemente primordiale. El ocupa diferite ipostaze, in mituri:

• 1. Pamantul, element al genezei lumii; Mitologia greaca, vorbeste explicit despre aceasta proprietate a pamantului personificat de zeita Gaia. Aceasta zeita s-a nascut impreuna cu Uranus din Haos, fiind primele doua elemente din care s-a constituit lumea. In alte variante ale legendei, cei doi zei s-au nascut impreuna cu Eros, iubirea, sugerandu-se astfel comuniunea dintre pamant si cer.
• 2. Pamantul, element al creatiei omului; In mitologia greaca, Prometeu, l-a modelat pe om din lut, din pamant. In Biblie, omul a fost facut din lut, asupra caruia s-a suflat viata. Aceste legende, intaresc comuniunea omului cu natura, cu pamantul. Omul s-a nascut din pamant, iar dupa moarte, se va intoarce in pamant. Dar pamantul nu a creat doar omul, ci si zeii. Asa se explica existenta zeitelor-mame ale pamantului, cele care au dat nastere generatiilor de zei. Aceste zeite nu reprezentau doar pamantul, ci si fertilitatea, prosperitatea, belsugul.
• Zeitele-mame:
• Brigid - mitologie celtica
• Demetra - mitologie greaca
• Freya - mitologie nordica
• Gaia - mitologie greaca
• Ishtar - mitologie babiloniana
• Isis - mitologie egipteana
• Kotys - mitologie traco-daca
• 3. Pamantul, element al belsugului si al fertilitatii; Pamantul roditor este cel ce pastreaza mistere si bogatii ascunse si infinite. Zeitele-mame mai sus amintite sunt personificari ale acestuia. In mitologie nordica, pamantul se afla sub protectia gnomilor si a elfilor.

Focul

In mitologie, focul este un element primordial, la fel ca apa cu care se afla intr-o permanenta opozitie. Este un element complex, care a generat multe intrebari, dar si un element schimbator, avand trei ipostaze complet diferite:

• 1. Focul sacru sau focul purificator; aceasta flacara are origine celesta, fiind un simbol al puterii zeilor, o manifestare a acestora. In multe temple existau torte cu ajutorul carora se celebra cultul zeilor. In Grecia Antica, flacara olimpica avea o semnificatie importanta. Se spunea ca nu se stinge niciodata, iar in timpul Jocurilor Olimpice se organizau curse cu torte aprinse cu acea flacara, inchinate Atenei.
• Zeii focului sacru:
• Agni - mitologie vedica
• Atar (Atesh) - mitologie persana
• Chou Yong - mitologie chineza
• Hestia - mitologie greaca
• Vesta - mitologie romana

• 2. Focul uman sau al mestesugurilor este focul prieten omului pe care acesta il cunoaste si il foloseste in mestesugurile sale. Multor zei care guverneaza asupra metalurgiei sau a fecunditatii li s-a atribuit si acest foc. Mai tarziu, chiar cativa zei ai razboiului au primit aceleasi atributii, ca niste zei ai focului. In multe mitologii, focul uman este de fapt foc sacru adus pe pamant si adaptat de oameni. Mitologia greaca are chiar o legenda legata de acest proces. Titanul Prometeu este cel ce fura focul din ceruri si il aduce oamenilor, fapta petru care este crunt pedepsit.
• Zeii focului uman:
• Hephaistos - mitologie greaca
• Njord - mitologie nordica
• Rosemerta - mitologie celtica
• Vulcan - mitologie romana

• 3. Focul demonic sau focul mistuitor pune in evidenta proprietatea focului de a arde, de a distruge. Este un element malefic al naturii. De multe ori Infernul sau Lumea mortilor sunt vazute ca spatii ale acestui foc.
• Zeii focului demonic:
• Loki - mitologie nordica

Focul vazut in diferite mitologii si religii

Focul vazut in mitologia persana

In mitologia persana, focul era venerat inainte de Zoroasru, ca zeitate a vetrei, care era tinuta arzand si era asociat puritatii si dreptatii. Templele focului, 'dadgah', au fost instituite dupa anul 500 i.Hr. Zeul Atar sau Atesh este personificarea focului, numele lui insemnand chiar 'flacara' in limba persana veche.

Focul vazut in religia islamica

In islamism, focul este unul din primele lucruri create de Dumnezeu (Allah). Se spune ca odata creat, focul s-a dezlantuit cu furie si a cerut sa ii fie trimisi lui toti pacatosii pentru a-i pedepsi. Tot din foc a fost creat si demonul Iblis, care a devenit mandru de originile sale (focul era element al puritatii), la fel ca ceilalti seitani, (spirite de foc). La inceput slujitori credinciosi ai lui Allah, seitanii si Iblis s-au rasculat impotriva lui si nu au vrut sa i se mai supuna. Astfel, in islam avem un exemplu al transformarii focului sacru in foc demonic.