|
|
|
MODALITATI DE ASIGURARE A SUCCESULUI SCOLAR LA VARSTE MICI
Formarea personalitatii umane, ca proces complex de devenire si formare, nu se poate realiza decat strans legata de activitatea de educatie si invatare. Stiinta este preocupata de evolutia personalitatii umane, de dimensiunea individuala si sociala a invatarii, de conditiile in care se produce invatarea si caile de optimizare a invatarii.
Activitatea de invatare se circumscrie procesului de formare si dezvoltare a personalitatii pe baza interactiunilor omului cu mediul, ceea ce implica in acelasi timp, interactiune si complementaritate intre pedagogic si psihologic.
Invatarea scolara, ca forma de invatare specific umana, se defineste ca activitate sistematica, organizata, institutionalizata, specifica tinerei generatii si orientata spre asimilarea de cunostinte si formarea structurilor psihice si de personalitate. Acest proces vizeaza obiective precise si implica proiectare, anticipare, dirijare, control si decizie.
In contextul evolutiei informationale din ultimii ani, invatarea scolara a suferit transformari in sfera obiectivelor. Ea nu trebuie sa conduca doar la asimilarea de informatii ci si la formarea de capacitati de orientare, la gandire divergenta si creativitate, la flexibilizarea structurilor cognitive si atitudinale care sa permita copilului adaptarea optima la schimbarile contemporane. Principalul obiectiv al invatarii scolare in acest context este succesul scolar.
Cercetarile intreprinse in privinta identificarii factorilor ce explica nivelul rezultatelor scolare au condus la determinarea capacitatii de invatare a elevilor ca fiind un ansamblu de insusiri individuale ca : nivel de dezvoltare intelectuala, interes si motivatie pentru activitatea scolara, stare de sanatate, capacitatea de efort. Conceptul de maturitate scolara arata faptul ca rezultatele scolare nu sunt dependente doar de aptitudinile elevului ci reprezinta,"eficienta scolara" a acestora, conditionata de interese, motivatie, perseverenta, stabilitate emotionala si atitudinea elevului fata de invatare.
Pornind de la constatarea ca unii elevi invata mai repede si altii mai lent, B.Bloom si John Carrol au considerat ca se pot obtine rezultate mai bune de la cei din urma daca li se acorda un timp de invatare mai indelungat, atat cat au nevoie. Si alti cercetatori au fost de parere ca orice elev poate asimila continuturi daca se utilizeaza caile adecvate pentru acest lucru.
Din aceasta perspectiva, pentru a avea succes scolar, nu este suficient ca sa stabilim daca un elev obtine rezultatele vizate la scoala, trebuie sa gasim mijloacele si metodele potrivite in acest scop.
Putem defini conceptul de succes scolar prin raportare la totalitatea rezultatelor elevilor, atat in ce priveste nivelul de pregatire stiintifica ( acumularea cunostintelor si formarea abilitatilor de aplicare a lor) cat si dezvoltarea capacitatii intelectuale, formarea unor trasaturi de personalitate, a interesului si motivatiei fata de invatatura, a capacitatii de a se instrui, de a deveni. Succesul scolar - concretizat in rezultatele elevilor - reprezinta o realitate scolara complexa ce include: cunostinte, capacitati intelectuale formate, abilitati de aplicare a cunostintelor, trasaturi non - cognitive de personalitate; in acelasi timp, succesul scolar inglobeaza si reusita elevilor in activitatea postscolara. Aceasta dubla determinatie face necesara punerea starii de reusita a elevilor in relatie cu exigentele scolii, cu posibilitatea de a accede la trepte superioare de invatamant dar si cu cerintele reusitei in activitatea socio - profesionala viitoare.
Succesul scolar - ca performanta echivalenta cu atingerea obiectivelor propuse - se distinge de progresul scolar - ce exprima aprecierea rezultatelor obtinute si a evolutiei situatiei la invatatura ale elevului prin raportarea acestora la performantele anterioare.
Astfel, un elev este posibil sa nu atinga parametrii obiectivelor stabilite chiar daca in plan personal, inregistreaza progrese. In acelasi timp, progresul scolar corelat cu succesul nu implica un nivel limita de performanta scolara ci are un caracter de proces, se afla in continua devenire, ceea ce inseamna ca rezultatele obtinute de un elev se raporteaza atat la obiectivele stabilite cat si la posibilitatile proprii. De aici reiese necesitatea conceperii programului scolar la capacitatile elevilor.
Insuccesul scolar - vazut ca incapacitate a elevului de a progresa in ritmul colegilor, de a obtine un randament in conformitate cu obiectivele stabilite - se sanctioneaza in mod obisnuit prin repetarea clasei, ceea ce constituie o problema psihopedagogica importanta, deoarece reflecta adaptarea limitata a sistemului de invatamant, a actiunilor educative, la particularitatile psihice ale elevului fapt ce conditioneaza reusita scolara (facand-o dependenta de capacitatea elevului de a raspunde cerintelor si conditiilor impuse de scoala).
Pedagogia contemporana se confrunta cu doua pozitii divergente: unii pedagogi sustin oportunitatea repetarii clasei, altii, eliminarea acesteia prin promovarea tuturor elevilor, independent de nivelul performantelor lor.
In privinta renuntarii la repetarea clasei si promovarea automata a tuturor elevilor sunt aduse argumente ce subliniaza ca aceasta modalitate previne scaderea interesului si motivatiei elevilor fata de invatatura (pe care l-ar provoca repetentia). Principala problema, cea a insuccesului, face necesara adoptarea unor masuri menite sa -l combata, macar sa -i diminueze dimensiunile si gravitatea.
Factorii care influenteaza reusita scolara
Functionarea in bune conditii a activitatii scolare este determinata de interactiunea complexa a numerosi factori iar calitatea procesului didactic este reprezentata de calitatea actiunii acestor factori. In consecinta, reusita sau nereusita se pot explica prin natura si actiunea factorilor implicati in organizarea si desfasurarea activitatii didactice.
Factorii pot fi: interni ( care privesc conditia biopsihica a subiectilor) si externi ( ce se refera la cadrul de desfasurare a activitatii de instruire - invatare).
Factorii interni se constituie ca elemente definitorii ale capacitatii de invatare si cuprind determinanti biologici ( particularitati de varsta, starea sanatatii, potential de munca ), precum si insusiri psihice, cognitive si
non - cognitive, referitoare la nivelul de dezvoltare intelectuala, aptitudini, interese, aspiratii, atitudini.
Factorii externi se pot defini prin intermediul aspectelor psihopedagogice care privesc organizarea si desfasurarea procesului de invatamant ( concordanta dintre continut si capacitatea de asimilare a elevilor, metodologia aplicata, nivelul de pregatire al profesorului), aspecte care ar putea fi incluse si in categoria factorilor interni, datorita incidentei asupra actului didactic. De mare importanta sunt factorii externi care influenteaza nivelul randamentului activitatii scolare si anume: conditiile de mediu familial, socio-cultural, calitatea materialelor didactice, a resurselor materiale din scoala, conditia estetica a mediului scolar. Chiar daca acesti factori au un impact major asupra intregii perioade scolare, in primii ani ai vietii copilului s-a demonstrat ca influenteaza in mod decisiv evolutia psihica a copilului.
Cu privire la rolul indeplinit de ansamblul de factori interni si externi in sensul influentarii reusitei scolare, se poate sublinia ca:
reusita scolara este rezultatul ansamblului factorilor, cu mentiunea ca fiecare factor are o contributie variabila, in functie de natura si de relatiile functionale dintre acestia;
factorii interactioneaza, fiecare din ei avand, in unele cazuri, un rol complementar fata de ceilalti;
este greu de stabilit contributia specifica a fiecarui factor, chiar daca se incearca prin intermediul unor cercetari stabilirea dimensiunii rolului fiecarei categorii ( unii autori apreciaza ca inegalitatea rezultatelor ar fi dependenta de factorii extrascolari, in special organizarea si pregatirea procesului didactic);
influenta factorilor poate fi modificata ( si factorii in sine sunt modificabili : factorii externi se pot modifica prin masurile intreprinse pentru ameliorare iar cei interni se modeleaza datorita influentei factorilor externi, in special a actiunii educative).
Prin urmare, principiul metodologic potrivit caruia factorii externi actioneaza prin intermediul conditiilor interne poate explica starea de reusita sau nereusita scolara. De aici decurge si concluzia ca insusirile psihice ale elevilor implicate in performantele scolare, pot fi imbunatatite eficientizarea actiunii factorilor externi ( mai ales organizarea educatiei).
Modalitati de asigurare a reusitei scolare si de combatere a insuccesului. Stimularea motivatiei si tratarea diferentiata a invatarii
Conform principiului enuntat mai inainte, un program conceput in scopul asigurarii succesului si inlaturare a insuccesului, trebuie sa vizeze factorii externi, in special pe aceia ce privesc activitatea scolara in mod direct. Daca se identifica factorii ce conditioneaza rezultatele scolare, se pot stabili si caile ce asigura reusita.
Studii recente arata ca factorii externi trebuie analizati in corelatie cu cei interni (invatarea succesuala - ce pune in evidenta importanta organizarii si functionarii activitatii didactice pentru reusita scolara) in scopul de a afla in ce masura influenteaza randamentul scolar.
In primul rand se poate mentiona insemnatatea mediului familial si a influentelor pe care le are, mai ales in perioada antescolara, dat fiind rolul decisiv al acesteia asupra intregii dezvoltari ulterioare a copilului ( acum se realizeaza dezvoltarea intelectuala, formarea morala, se dezvolta intens vorbirea, sociabilizarea - toate constituind premise ale integrarii cu succes in scoala). De aici, necesitatea de a fi integrati toti copiii in sistemul educativ din gradinite, organizat si desfasurat conform particularitatilor si cerintelor specifice varstei.
Decalajul dintre rezultatele unor elevi este generat de climatul deficitar din familie, un nivel scazut al aspiratiilor, fapt ce conduce la lipsa de motivare si mobilizare a celor aflati in situatia respectiva. Atunci cand elevii au conditii favorabile de dezvoltare fizica si psihica in familie, cand exista conlucrare intre scoala si familie, se poate spune ca sunt realizate premisele temeinice pentru educarea capacitatii de invatare.
Un rol important in asigurarea reusitei scolare il constituie organizarea si desfasurarea activitatii didactice, in sensul adaptarii continutului acesteia, a metodelor utilizate, la particularitatile de varsta si individuale ale elevilor.
Cunoasterea particularitatilor psihofizice ale elevilor este conditia ce se impune atunci cand adoptam anumite strategii de tratare diferentiata a elevilor, atat sub aspectul exigentelor continutului cat si a modalitatilor de invatare. Din acest punct de vedere, reusita sau nereusita scolara,( in raport cu exigentele normelor scolare) se prezinta ca o stare relativa.
Se impune punerea de acord a scolii cu posibilitatile de invatare ale elevilor precum si adaptarea acestora la activitatea scolara ( succesul presupune adaptarea copilului la activitatea scolara dar si a scolii la factorii interni ai acestuia).
Desigur, esecul scolar apare ca fenomen preponderent individual, privind, de regula anumiti elevi. Prevenirea si combaterea esecului acestora presupune cunoasterea formei concrete de manifestare si a cauzelor specifice care au generat situatia in sine. Si in situatii in care insuccesul priveste un grup, trebuie identificate situatiile si aspectele care pot constitui surse ale acestuia, cu referire la adaptarea continuturilor invatarii la posibilitatile elevilor, modalitati de organizare a activitatii, mijloace si metode utilizate.
Unele probleme apar la debutul scolaritatii, atunci cand unii copii prezinta caracteristici ce la creeaza dificultati in realizarea sarcinilor ( se pot aminti dificultati de adaptare datorate dezvoltarii mai lente sau tulburari de comportament ce pot fi corectate in scoala de masa, dar si handicapuri mentale, fiziologice, senzoriale, ce fac necesara orientarea celor in cauza spre unitati speciale).
Dezvoltarea motivatiei pentru invatare
In scopul sprijinirii copiilor in formarea personalitatii, o importanta contributie o are munca educatoarei incepand de la varste mici. Ea poate ajuta copiii sa se dezvolte in ritmul propriu, sa - si fixeze scopuri, sa realizeze ceea ce si - au propus pe parcursul activitatilor desfasurate.
Intrecerile, jocul, concursurile, sunt cateva dintre modalitatile de lucru cu prescolarii ce contribuie la formarea comportamentelor adecvate varstei dar si la dezvoltarea unei imagini de sine corecte, a increderii in propriile forte si capacitati, a motivatiei pentru invatare.
Prin intermediul intrecerilor sportive, se dezvolta increderea in sine, in fortele proprii, increderea vor rezolva sarcinile si pot castiga daca isi doresc acest lucru. Recompensele oferite au rolul de a dezvolta motivatia castigului, deci educatoarea trebuie sa le aleaga cu grija, cunoscand preferintele majoritatii copiilor.
Jocul, cu toate formele lui, este considerat de prescolari o recompensa. Daca acesta se desfasoara pe echipe, copiii vor dori intotdeauna sa faca parte din echipa castigatoare, sa fie primii. Este suficient sa fie scosi in fata clasei si sa fie felicitati pentru succesul obtinut prin aprecieri verbale, aplauze.
Din acest motiv educatoarea are in vedere sa sublinieze in finalul jocului ca toti copiii sunt castigatori, dar pe primul loc se afla acela care a rezolvat cel mai bine cerintele date. Orice recompensa, cat de neinsemnata pentru adulti, este pentru prescolari un motiv de mandrie, constituind in acelasi timp o modalitate prin care se dezvolta motivatia pentru invatare. Copiii vor dori sa invete mai bine, sa cunoasca mai multe despre temele propuse, pentru a fi recompensati, felicitati in fata clasei.
Concursurile intre copiii de aceeasi varsta, intre grupe sau gradinite, stimuleaza in cea mai mare masura dorinta de a fi primii, vointa de a fi castigatori. Atunci cand primesc diplomele, acestia se mandresc in fata celorlalti prescolari, starnind la acestia dorinta de a participa si ei si de a castiga premii in cadrul concursurilor.
Prin urmare, motivatia pentru invatare se dezvolta de la cele mai mici varste, mai intai prin aprecierile verbale ale educatoarei asupra activitatii la clasa, apoi prin intreceri, jocuri, concursuri, toate acestea organizate cu scopul de a verifica capacitati si comportamente dobandite pe parcursul procesului educativ.
O conditie a asigurarii reusitei scolare ar fi continuitatea autentica intre gradinita si scoala. Totusi sunt numeroase distorsiuni in ce priveste functionalitatea legaturii, care pot constitui surse de inadaptare a copilului.
Unele activitati ce par un lucru firesc pentru copii din gradinita, la scoala isi modifica aspectul, devenind actiuni programate, de munca sistematica ce parcurg pasi specifici asimilarii cunostintelor. Astfel ca pregatirea copilului in scopul adaptarii la cerintele scolii vizeaza structurarea intregii sale personalitati, indeosebi: dezvoltarea fizica si senzoriala( adecvata cerintelor activitatii de scriere); intelectual - cognitiva; afectiv - motivationala; psiho - sociala; a trasaturilor de vointa.
Un rol deosebit de important in sensul imbunatatirii rezultatelor scolare il constituie promovarea unei relatii educator - elevi, bazata pe increderea in posibilitatile acestora, stimulare si cooperare.
In concluzie, succesul are un rol mobilizator, conduce la dorinta de a invata si de a obtine rezultate bune, pe cand insuccesul , daca este intarit si de aprecierile educatorului, poate descuraja, ducand la lipsa de interes fata de actul educativ.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cerghit, I - Metode de invatamant, 1976, E.D.P., Bucuresti
2. Cerghit, I., Radu,T.I., Popescu, E, Vlasceanu, I., - Didactica, 1998,
E.D.P., Bucuresti
3. Radu, T.I., - Teoria si practica in evaluarea eficientei
invatamantului, 1991, E.D.P., Bucuresti
4.Tomsa, Gh., (coordonator) - Psihopedagogie prescolara si scolara,
2005, Bucuresti
5. Schiopu, Ursula, Verza, E., - Psihologia varstelor, 1991, E.D.P.,
Bucuresti
