|
|
|
PERSONALITATEA SI STILUL PROFESORULUI IN CADRUL GRUPULUI DE ELEVI
1. Personalitatea profesorului
Personalitatea profesorului cuprinde mai multe fatete, care sunt urmatoarele: temperament, caracter, imaginea de sine, stima de sine, gradul de implicare a eu-lui in actul de predare-invatare, nivelul de pregatire profesionala ,metodica, stilul de predare. Este important sa subliniem faptul ca pe langa pregatirea stiintifica este nevoie de tact pedagogic si comunicare reala autentica cu elevii si de ce nu cu sine. Datorita faptului ca profesorul este cel care conduce procesul instructiv-educativ, este considerat ca lider, care poate aborda diverse stiluri. In psihologia sociala si sociologie sunt mentionate trei stiluriconducere:
a. Autoritar: este dictatorial care controleaza clasa de elevi, relatiile in cadrul grupului, distribuie sarcinile, recompensele si pedepsele. Binenteles ca un astfel de profesor nu este simpatizat de catre elevi, iar, in absenta lui in cadrul clasei se constata comportamente si relatii agresive intre elevi. Acesta lucru se intampla datorita faptului ca profesorul pune accent pe forta, e punitiv (pe constrangere), ceea ce induce la elev un grad inalt de anxietate, le dezvolta super-ego. Ca si consecinta a acestui stil de conducere elevii nu isi dezvolta increderea in sine si pot deveni resentimentali fata de proesori in general si de scoala.
b. Liderul democratic: lasa initiativa si elevului , incurajeaza autoafirmarea elevului , este acceptat, chiar iubit de elevi
c. Laissez-faire, laisser-passer: este tipul de profesor dominat de elevi, in grup exista o oarecare anarhie, gradul de coeziune al clasei este redus; este un profesor care fie e comod, nu se implica ,fie ii este frica de elevi.
Psihopedagogia utilizeaza si alte tipologii mai accentuate psihologic. Astfel Ausubel si Robinson opereaza cu structuri psihologice:
a.profesori caracterizati prin afectiune intelegere si prietenie cu elevii vs. atitudine distanta fata de elevi, ego-centrici si marginili si rigizi.
b. profesori caracterizati prin responsabilitate, spirit metodic in predare-invatare vs. profesori caracterizati prin lipsa de planificare, sovaiala , neglijenta
c. profesori capabili de imaginatie didactica care stimuleaza elevii , elevii sunt plini de entuziasm vs. profesori caracteizati prin inertie, care se conduc dupa rutina.
Profesorii afectuosi sunt mai apreciati de catre elevi , parinti. Profesorul "cald" este acel profesor care asigura un suport emotional pentru elev ,e capabil de simpatie si empatie in relatiile cu clasa. S-a constatat o relatie pozitiva intre spiritul de lucru al profesorului (exigenta, corectitudine) si comportamentul elevilor.
Profesorii vehementi sunt mai eficienti fata de elevii silitori iar cei anxiosi (nesiguri) au trecere doar la elevii silitori. Profesorii perfect integrati in climatul clasei dau rezultate mai bune la invatatura la toate categoriile de elevi.
Perceptia elevilor este si ea importanta si cu impact asupra relatiei profesor-elev, asupra performantelor.De regula elevii resping tot mai mult valorile si reprezentarile profesorilor cu atat mai mult cu cat exista o contradictie intre ceea ce "sustine" profesorul si ceea "ce face". Exista diferente mentale si culturale intre adulti (parinti , profesori) si elevi.
Elevii ii pot percepe pe profesori ca:
a. prieteni: in acest caz profesorii devin persoane mai in varsta cu care poti negocia, sunt consilieri, ocrotitori confidenti, modele ;
b.adversari: sunt acei profesori "care strica cheful elevilor", sunt inamici greu de combatut se amesteca in viata elevului si a grupului, sunt considerati megalomani ca folosesc "puterea " pentru a se impune ;
c.manipulatori : care distorsioneaza informatia , au pretentia de a fi parinti morali care se "folosesc" de recompense si pedepse pentru a-si impune valorile.
In general profesorii tiranici sunt respinsi pentru ca dezvolta un comportament coercitiv, sadic, compulsiv, razbunator.Totusi profesorii autoritari dar moderati au un impact pozitiv asupra grupului => colectivitatea devine mai puternica, elevii urasc pe cel care lauda acest profesor si in grup se dezvolta un fel de narcisism colectiv (respinge profesorul). S-a constatat ca profesorii tineri deschisi , comunicativi , spontani si practica chiar mai mult jocuri de rol , ei sunt mai acceptati de elevi.
Pentru elev conteaza prima impresie din punct de vedere psihologic pe care o face profesorul sau imaginea care se vehiculeaza despre profesor la inceput.Se formeaza o imagine cliseu greu de modificat.Profesorul prin comportamentul sau dur, negativ, sadic, poate "distruge" imaginea de sine a elevului, poate inhiba, ii induce anxietate nevroza (depinde de tipul de elevi).S-a constatat ca greselile educationale comise voluntar sau involuntar se particularizeaza dupa tipul de profesor.
2. Clasa de elevi ca grup social:
Clasa de elevi este un grup (microgrup) primar sau formal (depinde de natura relatiilor) bazat pe relatii interpersonale de simpatie/antipatie, fiecare elev avand in grup un anumit status, prestigiu. Grupul se defineste printr-o anumita coeziune bazata pe norme, valori, comunicare si o anumita personalitate de grup numita sintalitate. Personalitatea de grup a elevilor, statusul lor afectiv si social se poate reda cu ajutorul textului sociometric a lui Moreno prin care se pot stabili indicii de expansiune afectiva (pe orizontala), indicele de status preferential (pe verticala),coeziunea grupului, sociograma lui sai sociograma individuala.
Grupul poate juca un rol pozitiv :
1. Facilitare cognitiva prin invatarea in grup, invatarea prin cooperare cand elevii comunica, colaboreaza, schimba informatii si sunt mandrii de performanta grupului.
2. Elevul se socializeaza in grup, se identifica cu el "eu devine noi", constituind pentru el o sursa de confort psihic, valorizare si un camp de afirmare
3. Stimularea datorita prezentei altora.
Multe cercetari sintetizate de catre Zajonc(1966) demonstreaza ca prezenta altor persoane, ca auditori sau participanti activi, tinde sa identifice nivelul de stimulare, consecinta obisnuita fiind aceea ca se imbunatatesc acele reactii bine fixate, dar invatarea unor elemente noi este stanjenita.
4. Resursele acumulate.In totalitate grupul are resurse mai bune (mai multi ochi care vad, o memorie mai cuprinzatoare , informatii mai multe ,mai multe puncte de vedere), decat un singur individ si de aceea grupul este mai capabil decat oricare dintre membrii sai.Insa, deseori grupurile sunt mai putin eficiente decat indivizii care lucreaza separat chiar daca in colectiv ei pot face mai mult.
5. Probabilitatea ivirii unui individ capabil.Orice trasatura individuala, care nu este universala se poate descoperi mai usor cand numarul celor prezenti este mai mare.Astefel, este mai probabil ca intr-un grup format din 20 de persoane sa se afle o persoana foarte dotata, una foarte slab dotata, una foarte interesata alta mai putin interesata in problema respectiva, decat intr-un grup format din 2 membri.
6. Greselile intamplatoare sunt compensate.Intr-un grup exista tendinta ca membrii sa faca erori ce vor fi compensate de erorile altora; cu toate ca unii membrii supraestimeaza iar altii subestimeaza, rezultatul general al grupului va fi mai precis decat cel al individului luat separat.
7. "Petele oarbe" sunt corectate.Este mai usor sa recunosti greselile altora decat pe cele proprii.Astfel, intr-un grup critica sociala va dezvalui lipsa de corectitudine a unor ideei pe care , lucrand separat , indivizii le-ar putea lua drept bune.
8. Stimularea rezultatelor prin interactiunea cumulativa.Un numar de studii (Meadow,Parnes, si Reese, 1959 ; Shaw 1932 ) arata ca discutiile in grup pot produce o stimulare spre idei noi , deoarece fiecare membru dezvolta ideile celuilalt.
9.Se invata din experienta altora.Exista multe dovezi ca una din formele cele mai obisnuite si mai eficiente de a invata este observarea activitatii altora in rezolvarea problemelor.
Grupul poate juca un rol negativ:
1.Opozitia de scopuri, interese si obisnuinte ale membrilor poate face ca actiunea de colaborare sa fie extrem de dificila.
2.Dificultatile de comunicare tind sa sporeasca pe masura ce timpul creste;devine tot mai greu ca membrii sa se inteleaga unul pe altul si sa urmareasca discutiile;iar pentru cei timizi este mai greu sa participe activ atunci cand grupul este mai mare.
3.Dificultatile de coordonare cresc , de asemenea, pe masura ce grupurile sunt mai mari , astfel ca este tot mai greu sa se realizeze un efort comun, integrat , fara sa se cheltuiasca mult timp pentru rezolvarea si prevenirea dificultatilor de coordonare.
4.Distragerea si supraestimarea sunt deseori efecte secundare ale interactiunii in grup.Ca rezultat, in grupuri poate fi dificil sa se obtina efortul individual concentrat, sustinut , necesar pentru invatarea unor anumite subiecte si pentru rezolvare problemelor.
5.Dependenta excesiva de ceilalti poate fi favorizata de activitatea in grup.Faptul ca unii membrii din grup se bazeaza pe cei mai capabili poate avea drept consecinta ca unii sa se invete "sa-l lase pe George sa faca treaba aceasta" si astfel sa-si evite propriile responsabilitati.
Clasa de elevi ca microgrupul social se defineste prin coeziune , prin climat si prin anumite norme si valori.Din punct de vedere psihosociologic se pot determina tipurile de relatii interpersonale de simpatie/antipatie.
Elevii se asociaza (grupeaza) dupa familiaritate, similaritate, atractie fizica , simpatie.Clasa de elevi are un rol important in psihologia fiecarui elev, formarea personalitatii , a imaginii de sine, a stimei de sine si in formarea unui comportament pro-antisocial.Elevul invata sa se adapteze la un grup , sa se integreze , socializeze si sa-si formeze un comportament fie de complianta sa fie conformist sau sa devina obedienti.Fiecare elev dobandeste in cadrul clasei o anumita pozitie (status) si joaca un anumit rol.Acest lucru depinde de personalitatea elevului si de inteligenta sociala, emotionala.
Pentru invatare grupul, clasa poate juca fie un rol pozitiv fie unul negativ.
Grupul este bun pentru a invata: clasa e matricea in care se formeaza personalitatea elevului, imaginea de sine, se exprima sau se inhiba agresivitatea , se dezvolta identitatea de gen, se dezvolta cooperarea si competitia;grupul promoveaza niveluri de aspiratie mai ridicata/joasa;elevii sunt mai sarguinciosi in echipa iar elevul constientizeaza care sunt limitele sale;invata sa se dezegocentrizeze.
Din punct de vedere cognitiv psihologia vorbeste de "facilitatea cognitiva " in cazul invatarii in grup:
a. copilul lent castiga de la copilul mai rapid
b. copilul lent castiga un plus de informatie
c.copilul se poate raporta unul la altul intr-un spirit de cooperare
Din punct de vedere al impactului negativ:
a.elevul supradotat este incetinit,dezavantajat;
b.fiecare copil are ritmul lui si uneori prefera sa lucreze singur
c.problemele interesante se rezolva mai bine de unul singur
d.grupul poate inhiba pe anumiti elevi introvertiti,le induce anxietate
e.elevii agresivi ar putea sa-i domine pe ceilalti
Cert este ca microclimatul social isi pune amprenta asupra dezvoltarii inteligentei sociale a elevului care sa il ajute sa se integreze in viitoarele grupuri socio-profesionale in care va trebui sa se integreze.
